luni, 21 mai 2012

Stiri 21.05.2012…


Dragii mei,am ales sa va descriu, etapa premergatoare acestui eveniment important al eclipsei inelare de soare.
Am sa folosesc un stil mai telegrafic de prezentare, dar cititi printre randuri, si simtiti energia cuprinsa in aceste informatii. Este ca e minunata, nu-i asa?
Inca din 19 Mai, s-au realizat si securizat conexiunile cu soarele Alcyone la un alt nivel. Aceasta conexiune a fost realizata de fratii nostri solari de pe Alcyone, sub forma unor multitudini de spirale care se constituiau in 2 tuburi de lumina. Aceste conexiuni s-au facut direct cu nucleul Mamei Pamant. In acel moment, s-a activat (vizualizati luminat) gridul (reteaua) cristalina a Pamantului, avand in puncte cheie marile cristale atlante (chiar intr-un loc era gol, cristalul lipsea, dar conexiunea cu dublura lui eterica era facuta, si atunci a fost materializat, ca si cum a fost ridicat din nucleu. Locatia era undeva in zona Pacificului, un nod foarte important.). De asemenea piramidele s-au activat (o sa apara informatii cum ca luminau sau emiteau sunete). Acest grid cristalin vizualizati-l ca pe o dublura a Pamantului, iar in momentul atingerii maximului a fost proiectata o dublura eterica la o anumita distanta care s-a constituit intr-o bariera protectoare. Aceasta intreaga retea era  conectata cu nucleul, practic fiecare nod cristalin era conectat cu inima Mamei Pamant.
In acel moment craniile de cristal (13 ca numar) s-au conectat intre ele avandul ca centru pe nr. 13 (MAX) si au format un fel de elipsa ce s-a localizat intre nucleu si gridul cristalin, interconectandu-se cu acestea
Astfel suportul energetic si informational pentru ceea ce urma a fost realizat.
Spre seara, a fost transmisa matricea NONdimensionala a Mamei Pamant.
Aceasta este practic noua matrice a urmatoarelor etape de evolutie. Contine tiparele urmatorelor 3 dimensiuni, dupa care v-a fi inlocuita.
Se constituie ca o sursa si in acelasi timp backup pentru Mama Pamant. Actiunea ei va incepe imediat cand Mama Pamant va iesi din bucla atemporala si isi va reface matricea conform cu noul prag evolutiv.
Lucratorii Federatiei Galactice, si nu numai s-au pozitionat in punctele “cheie” cu rol de observatori dar si de a modera sau traslata emisiile. in continuare Hatorii monitorizeaza activitatea solara, in zilele urmatoare emisia de masa solara in special catre Pamant va fi foarte intensa, masiva chiar, dar totul face parte din Programul de Sarbatori care a fost pregatit pentru noi.
Pot sa va comunic ca, au fost inchise, definitiv o serie de gauri de vierme, prin care se infiltra spre sistemul nostru solar, cu directie Pamant, o anomalie energetica, controlata de , sa le spunem, entitati cu o alta vibratie. Acesta anomalie s-ar fi constituit ca o “sugativa” a emisiilor din pleiade, impiedicand declansarea noului stadiu de evolutie. A fost greu, deoarece dupa inchiderea acestor gauri de vierme a aparut una foarte mare, care era practic ascunsa de celelalte. Aici chiar a fost o lupta ptr. inchiderea ei, si pentru asta multumim fratilor nostri din Federatia Galactica.(Nota D.G : http://ireport.cnn.com/docs/DOC-719922 )
  Odata inchisa si aceasta gaura de vierme, asupra sistemului nostru solar s-a format ca un fel de vortex, ce a adus un anumit tip de energie si de informatii impreuna cu, cum sa le zic, anumite entitati despre care vom vorbi atunci cand se va putea. Acest lucru a pecetluit calea nostra (ca si planeta) si anume, inainte. Ca oameni avem privilegiul sa ALEGEM. Nimeni nu va interfera cu Liberul Arbitru al fiecaruia dintre noi
Si uite asa a inceput  !!!
…. va urma

FOTOGRAFIE de excepţie surprinsă la ECLIPSA de soare



O eclipsă inelară de Soare a putut fi observată duminică la apus sau luni la răsărit, în America de Nord şi câteva state din Asia. Dintre fotografii care şi-au îndreptat obiectivele spre cer, cel mai inspirat pare să fi fost cel care a realizat fotografia de mai jos.

O eclipsă inelară se produce când Luna trece prin faţa Soarelui, dar este prea departe de Terra pentru a-l masca integral. Din păcate, norii aflaţi pe cer într-o mare parte din sud-estul Chinei au împiedicat o vedere clară a fenomenului. 

Am adăugat, în galerie, şi alte fotografii reuşite de la această eclipsă. 

Dacă ai fost martor la acest eveniment astronomic, aşteptăm imaginile tale pe pagina Martor Ocular sau la martorocular@realitatea.net, pentru a le publica pe portalul nostru.

Sursa: REALITATEA.NET

Ce păţeşte România dacă revine drahma


În timp ce analiştii externi susţin că ieşirea Greciei din zona euro ar provoca haos pe toate pieţele, cei locali afirmă că România nu va fi afectată.
Ieşirea Greciei din zona euro ar provoca pe termen scurt haos, cu efecte semnificative atât pe plan local, cât şi în economia mondială, problemele pornind de la sarcina aproape imposibilă de a pune în circulaţie suficient de rapid noua drahmă, potrivit unei analize Reuters. În plus, pagubele ar fi catastrofale în sistemul financiar. 

Dacă se va lua decizia ieşirii Greciei din zona euro, noile bancnote nu ar putea fi imprimate suficient de repede. „Ar fi haos. Băncile s-ar prăbuşi şi ar trebui naţionalizate. Nu ai mai putea plăti decât în cupoane. Există o singură presă în toată Grecia, la un muzeu din Atena, şi nu mai funcţionează", explică Marios Efthymiopoulos, profesor la Universitatea Johns Hopkins, potrivit Reuters. Pe plan internaţional, pagubele financiare generate de ieşirea Greciei din zona euro ar depăşi de câteva ori costul ajutoarelor externe acordate în prezent statului elen. În acest context, va reuşi România să rămână imună la un posibil cutremur generat de statul elen pe pieţe?

„Băncile sunt bine capitalizate"

În ciuda previziunilor sumbre în cazul în care Grecia va reveni la drahmă, analiştii locali susţin că piaţa românească va rezista. Chiar în condiţiile în care băncile cu capital grecesc controlează aproximativ 13% din activele sistemului bancar din România, cele mai mari instituţii de credit elene fiind prezente şi în România prin Bancpost, Alpha Bank, Piraeus Bank, Banca Românească, Emporiki Bank şi ATE Bank. Mai mult, aceste bănci deţin cea mai mare pondere din totalul capitalului, aproximativ 30%.   

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale (BNR), a încercat să alunge orice temere privind un posibil impact negativ, argumentând pentru CNBC.com că subsidiarele locale ale băncilor greceşti sunt bine capitalizate, iar rata medie de solvabilitate a sistemului depăşeşte 14%. De asemenea, Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, a declarat că nu se remarcă ieşiri semnificative de capital străin sau de retrageri de depozite din bănci. Cu toate acestea, economiştii băncii centrale îşi menţin îngrijorarea şi monitorizează atent fiecare flux de capital. „Principala noastră grijă este să prevenim, pe viitor, o posibilă dezintermediere dezordonată a subsidiarelor din România ale băncilor străine", a arătat Popa.

Leul, sub presiune

Săptămâna trecută, când partidele politice din Grecia au eşuat în formarea unui guvern, leul s-a depreciat semnificativ în raport cu euro din cauza temerilor privind soarta statului elen. În condiţiile în care Grecia ar ieşi din zona euro, impactul ar fi şi mai mare. „Nu văd decât o reacţie generală la nivel regional, cu presiuni pe monede", a declarat Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank. Referitor la deprecierea recentă a leului, Van Groningen a arătat că monitorizează atent situaţia şi impactul trendului asupra consumatorilor. 

"Ar fi haos. Băncile s-ar prăbuşi şi ar trebui naţionalizate.''
Marios Efthymiopoulos profesor la Universitatea Johns Hopkins

"Suntem îngrijoraţi de ce s-ar putea întâmpla de acum înainte.''
Cristian Popa viceguvernator BNR


Sursa: adevarul.ro 

Protest violent al studenţilor la Montreal: zece răniţi şi 300 de arestaţi


Proteste violente nocturne au avut loc în oraşul canadian Montreal. Mii de studenţi au ieşit din nou în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de creşterea taxei de şcolarizare. Cel puţin zece oameni au fost răniţi şi alţi 300 arestaţi în timpul protestului, care a transformat oraşul într-o adevărată scenă de război.


Studenţii canadieni au ieşit cu miile în stradă pentru a-şi striga nemulţumirile. După un timp, însă, demonstraţia lor s-a transformat într-una violentă. Protestatarii au încercat să pună stăpânire pe centrul oraşului, au spart vitrinele magazinelor şi au incendiat tot ce le-a ieşit în cale. În scurt timp, autorităţile au declarat protestul ilegal şi au intervenit pentru a dispersa mulţimea. În unele zone ale oraşului, poliţiştii au fost nevoiţi să folosească gaze lacrimogene.

Studenţii, care plătesc cele mai mici taxe de şcolarizare din America de Nord, protestează de aproape trei luni faţă de o măsură a guvernului canadian care ar mări costurile cu aproape 1600 de dolari pe parcursul următorilor cinci ani.


Sursa: REALITATEA.NET


DEZASTRU IMINENT: Topirea gheţarilor eliberează cantităţi uriaşe de metan


Cercetătorii americani au descoperit mii de locuri la cei doi poli unde calota glaciară s-a topit în urma accelerării încălzirii globale. Ca urmare, cantităţile imense de metan depozitate acolo timp de milenii au început să fie eliberate în atmosferă, scrie BBC, în ediţia electronică.

În ceea ce priveşte cantităţile emise, metanul este al doilea gaz ca importanţă în provocarea efectului de seră, după dioxidul de carbon, iar nivelul său a început brusc să crească după câţiva ani de stabilitate.

Există multe surse de gaze cu efect de seră pe Terra, unele naturale, altele legate de activităţile umane, precum gropile de gunoi şi fermele de animale, iar identificarea exactă a celor care emit metan nu este o operaţiune uşoară.

Însă cercetătorii din cadrul unui nou proiect care vizează Arctica, conduşi de Katey Walter Anthony din cadrul Universităţii Alaska din Fairbanks, au reuşit să identifice depozitele naturale de metan pe baza proporţiei diferiţilor izotopi de carbon din moleculele de metan. Ei au identificat, în Alaska şi Groenlanda, peste 150.000 de puncte în care există emisii naturale de metan, în lacuri situate la marginea calotelor glaciare.

Mostrele recoltate au arătat că unele dintre acestea rezultă din emisiile metanului străvechi, posibil din depozitele de gaze naturale şi cărbuni situate sub lacuri, pe când alte mostre conţin gaze mult mai recente, formate în urma proceselor de descompunere a materialului vegetal din lacuri.

"Am observat că majoritatea mostrelor provin din lacurile situate în imediata apropierea a zonelor de permafrost, precum şi din morenele şi fiordurile gheţarilor montani care se micşorează de la an la an. Dacă fenomenul de eliberare a metanului provocat de încălzirea globală se va confirma şi în nord-vestul Siberiei, regiune unde stratul de permafrost se topeşte într-un ritm îngrijorător, care va atinge punctul maxim în jurul anului 2100, cantităţile uriaşe de metan eliberate în atmosferă vor duce la schimbări climatice cu efecte incalculabile pentru viaţa pe Terra", susţin cercetătorii americani.

Regiunea arctică deţine mari depozite naturale de metan, situate sub stratul de permafrost sau sub planşeul submarin al Oceanului Arctic.

Sursa:  REALITATEA.NET


Stare de urgenţă în Italia, în urma cutremurului de 6 grade pe Richter. Pagubele se ridică la 250 de milioane de euro (VIDEO)




Autorităţile au declarat stare de urgenţă în Italia, în urma cutremurului cu magnitudinea de şase, soldat cu 7 morţi şi peste 50 de răniţi. 

Seismul de ieri, care  a fost urmat de câteva replici, aproape la fel de puternice, a fost resimţit în nordul ţării şi a lăsat peste 4.500 de persoane fără adăpost. Pagubele au fost, de asemenea însemnate, cutremurul distrugând mai multe clădiri istorice din epoca medievală, incluse în patrimoniul UNESCO.

Autorităţile locale au improvizat mai multe corturi, pentru ca oamenii să nu doarmă sub cerul liber, iar operaţiunile de căutare a victimelor continuă. Terenurile de fotbal, primăriile şi şcolile care nu au fost puse la pământ de seism au fost transformate în spaţii de locuit pentru localnicii care se tem să se întoarcă în casele lor.

Cele mai multe pagube au fost provocate în Modena, San Felice şi Sant Agostino. 

Pe lângă distrugerile cauzate patrimoniului istoric al ţării, au fost avariate grav şi multe fabrici. Mai multe depozite folosite de cele mai importante companii din industria brânzeturilor au fost puse la pământ, iar produsele au fost distruse. Pagubele au fost estimate la 250 de milioane de euro.

Sursa: jurnalul.ro 

Munte elveţian se prăbuşeşte şi dispare în valea (Video)



munte elveţian de munte 150x150 elveţian se prăbuşeşte şi dispare în vale (Video)Cu câteva zile în urmă, o lespede mare de un munte în apropierea Preonzo în Elveţia, Alpii s-a prabusit. Se trimit 300.000 de metri cubi de roca, care aluneca într-o vale.
Geologii spun ca stânca a rămas stabila de la incidentul de luni, dar zona a fost clasificată ca zonă de pericol.
Există temeri că există încă 500.000 de metri cubi de moloz, care ar putea veni în continuare în jos pe munte.
Sursa şi autor:    *   munte

LUMINI BIZARE LANGA VULCANUL SAKURAJIMA… 2012


Acest articol apartine blogului Dincolo de limite 



Lumini bizare in preajma unuia din cei mai activi vulcani, SAKURAJIMA 
sudul Japoniei:








































VIAŢA SFÎNTULUI MARELUI ÎMPĂRAT ŞI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII CONSTANTIN ŞI A MAICII LUI, ELENA (21 MAI)


Acest articol apartine blogului Blog Crestin Ortodox 

SF. CONSTANTIN şi ELENA


Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, care se născuse din fiica lui. Deci, Consta şi Elena au fost părinţii marelui Constantin. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăratului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.

Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se arăta şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli. Lui îi era milă de creştinii ce se munceau şi se omorau de ceilalţi împăraţi păgîni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. Deci, creştinii din părţile Apusului aveau odihnă sub stăpînirea lui; iar cei din părţile Răsăritului erau supuşi la diferite chinuri, de vreme ce Maximian Galerie, ginerele lui Diocleţian, stăpînea părţile acelea.

La curtea împăratului Consta erau mulţi creştini în tot felul de dregătorii, iar unii dintre ei erau chiar slujitori de aproape ai lui. Vrînd împăratul să ştie care dintre bărbaţi sînt buni, desăvîrşiţi şi statornici în credinţă, a făcut aceasta: A chemat toată curtea sa împărătească şi le-a zis: “Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Iar dacă cineva nu va voi să se închine zeilor mei, să se ducă din curtea mea unde va voi, deoarece nu pot să fiu împreună cu cei ce nu sînt de o credinţă cu mine”.

Împăratul, zicînd acestea, deodată, cei ce stăteau de faţă, s-au împărţit în două părţi; pentru că cei ce erau adevăraţi robi ai lui Hristos, adică creştinii, s-au dat la o parte, lăsîndu-şi astfel dregătoriile şi rangurile lor cele mari cu care erau însărcinaţi şi, astfel, au început a ieşi din palatele împărăteşti. Iar cei ce iubeau lumea aceasta şi slava ei mai mult decît pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, aceia s-au plecat la cuvintele împăratului şi se închinau idolilor. Deci, împăratul, oprind pe adevăraţii creştini, a zis către dînşii: “De vreme ce vă văd, că slujiţi cu credinţă Dumnezeului vostru, voiesc ca voi să fiţi sfetnicii, slujitorii şi prietenii mei; pentru că nădăjduiesc că în ce fel sînteţi credincioşi Dumnezeului vostru, tot în acel fel veţi fi credincioşi şi către mine!” Iar către cei care au voit a se abate de la Hristos şi a se închina zeilor, a zis: “Pe voi nu mai voiesc să vă am în curtea mea; căci, dacă nu aţi păstrat credinţa Dumnezeului vostru, apoi cum veţi fi credincioşi mie?”

Astfel i-a gonit ruşinaţi din faţa sa. De aici se vede cît era de bun acel împărat către creştinii cei credincioşi. Aflîndu-se în Britania şi, căzînd în boală de moarte, a încredinţat împărăţia fiului său, Constantin, cel născut din Elena, pe care îl iubea mai mult decît pe toţi fiii săi cei născuţi din cealaltă femeie; şi, în urmă, şi-a dat ultima suflare.

Constantin a luat stăpînirea împărăţiei după moartea tatălui său, cu învoirea a toată oastea, pentru că era iubit de toţi, ca o odraslă ieşită dintr-o rădăcină bună. Maxentie, fiul cel nelegitim al lui Maximian Erculie, auzind de acest lucru, s-a umplut de zavistie şi, amăgind cîţiva senatori din Roma, cărora dîndu-le multe daruri şi făgăduindu-le multe altele, i-a răpit scaunul împărătesc, făcîndu-se astfel împărat al Romei cu puterea sa, fără voia poporului Romei şi a toată oastea. Constantin, înştiinţîndu-se de acest lucru, nu s-a supărat asupra lui, ci mai ales s-a şi învoit cu dînsul şi a trimis la el soli pentru pace, lăsînd pe Maxentie să împărăţească în Roma, iar el mulţumindu-se cu Britania şi cu părţile ei cele de un hotar. Maxentie însă, nu voia pacea cu Constantin şi nici nu-l recunoştea ca împărat, voind ca singur să rămînă împărat a tot pămîntul şi ţinuturilor de sub stăpînirea Romei. El, întărindu-se în Roma, a început a face multă răutate poporului; căci nu numai pe creştini îi gonea, ci şi pe păgînii săi îi muncea. El a omorît pe senatorii cei cinstiţi, jefuindu-le averile, batjocorind casele cele de neam bun şi vieţuind cu necurăţie; pentru că răpea femeile şi fecioarele senatorilor spre necurăţia lui, îndeletnicindu-se foarte mult la vrăji şi fermecătorii, făcîndu-se foarte aspru şi urît în toată Roma pentru tirania lui cea spurcată.

Deci, romanii au trimis în taină la Constantin care petrecea în Britania cu mama sa Elena, rugîndu-l să vină şi să-i scape de acel tiran. Constantin a scris mai întîi lui Maxentie, sfătuindu-l prieteneşte, să înceteze cu tirania sa Maxentie nu numai că nu l-a ascultat şi nu s-a îndreptat, dar mult mai rău s-a făcut, gătindu-se de război împotriva lui Constantin, nemaivoind a-l lăsa să împărăţească împreună cu dînsul. Constantin, auzind că Maxentie nu se îndreptează, ci se întinde spre lucruri mai rele şi adună oaste multă împotriva lui, a pornit el împotriva lui cu război. Dar, văzînd că puterea lui de oaste este puţină şi gîndindu-se şi la farmecele lui Maxentie, a început a se îndoi de biruinţă, deoarece ştia că Maxentie vărsa mult sînge omenesc prin facerea vrăjilor şi pe mulţi prunci, fecioare şi femei însărcinate le junghia şi le jertfea diavolilor, făcîndu-şi lui milostivi pe zeii cei deşerţi, spre care nădăjduia.

Văzînd Constantin că de partea lui Maxentie era mare puterea diavolească, a început a se ruga adevăratului Dumnezeu, Care stăpîneşte cerul şi pămîntul, pe Care neamul creştinesc îl cinsteşte, ca să-i dăruiască chip de biruinţă asupra tiranului. Deci, cu osîrdie rugîndu-se, i s-a arătat întru amiazăzi chipul Crucii Domnului, închipuit cu stele strălucitoare, mai mult decît soarele, iar deasupra acestui chip era următoarea scrisoare: “Cu aceasta vei birui”. Aceasta o vedeau toţi ostaşii, peste care era comandant Artemie – care s-a muncit de Iulian pentru Hristos – şi se minunau. Iar cei mai mulţi dintre dînşii au început a se teme, deoarece, la neamuri, chipul Crucii era semn de nenorocire şi de moarte, fiindcă tîlharii şi făcătorii de rele se pedepseau cu răstignirea pe cruce. Deci, ostaşii se temeau toţi ca nu cumva războiul lor să fie fără izbîndă, iar împăratul Constantin era întru nepricepere mare. Noaptea, pe cînd el dormea, i s-a arătat singur Domnul nostru Iisus Hristos şi iarăşi i-a arătat semnul cinstitei Cruci, cel ce i se arătase, şi i-a zis: “Să faci asemănarea acestui semn şi să porunceşti ca să-l poarte înaintea cetelor şi vei birui nu numai pe Maxentie, ci şi pe toţi vrăjmaşii tăi!”

Sculîndu-se împăratul, a spus boierilor săi acea vedenie a sa şi, chemînd meşteri iscusiţi, le-a poruncit să facă cinstita Cruce, după chipul semnului ce i se arătase, de aur, de mărgăritare şi de pietre scumpe. El a mai poruncit ca toată oastea sa să închipuiască semnul Sfintei Cruci pe toate armele, pe steaguri, pe coifuri şi pe paveze. Păgînul Maxentie, înştiinţîndu-se de venirea lui Constantin din Britania asupra Romei, cu multă îndrăzneală, şi-a scos oastea romană şi a tăbărît împotriva marelui Constantin; iar Constantin a poruncit să poarte cinstita Cruce înaintea cetelor ostaşilor săi.

După o luptă înverşunată, Maxentie a fost biruit cu puterea cinstitei Cruci şi mulţi ostaşi au fost ucişi în acea luptă. Iar el, fiind urmărit de împăratul Constantin, a fugit pe podul de peste rîul Tibru, pe care singur îl zidise, şi, stricîndu-se podul cu puterea lui Dumnezeu, s-a afundat ticălosul în rîu cu ostaşii săi, ca şi Faraon cel de demult şi astfel s-a umplut rîul de ostaşi şi de cai. După aceasta marele Constantin a intrat în Roma cu biruinţă, întîmpinat de tot poporul cu mare bucurie şi cinste; iar el a înălţat mare mulţumire lui Dumnezeu, Celui ce i-a dat biruinţă asupra tiranului cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Spre pomenirea acelei preaslăvite biruinţe, a pus o cruce în mijlocul cetăţii Romei, pe un stîlp înalt de piatră şi a scris pe dînsa: “Prin acest semn mîntuitor, cetatea aceasta s-a eliberat de sub jugul tiranului”.

El a mai avut al doilea război împotriva Vizantiei, care era atunci cetate mică zidită de un grec oarecare, anume Vizas, în numele său, pe vremea lui Manase, împăratul iudeilor. Acolo Constantin fiind biruit de două ori, era într-o mare mîhnire; dar, făcîndu-se seară, şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut o scrisoare alcătuită de stele, care închipuia aceasta: “Cheamă-mă în ziua necazului tău, şi te voi scoate şi Mă vei preamări”. Înfricoşîndu-se, şi-a ridicat ochii spre cer şi a văzut închipuită o cruce de stele şi împrejurul ei aceste cuvinte: “Prin acest semn vei birui”. Astfel, punîndu-se crucea iarăşi în fruntea cetelor, a biruit pe vrăjmaşii săi şi le-a luat cetatea Vizantiei.

Avînd al treilea război cu tătarii la Dunăre, iarăşi i s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci, arma cea mîntuitoare şi, ca şi mai înainte, a avut biruinţă. De aceea, împăratul Constantin, cunoscînd puterea lui Hristos, Cel ce S-a răstignit pe cruce, a crezut în Hristos adevăratul Dumnezeu şi s-a botezat împreună cu maica sa, Elena, cea vrednică de laudă.

Despre botezul Sfîntului Constantin se povesteşte astfel: Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Cel ce le rînduieşte toate spre folosul omenesc, împăratul Constantin a căzut într-o lepră foarte cumplită, care i-a cuprins tot trupul de la cap pînă la picioare, încît tot trupul lui era o rană. El a adus mulţi doctori preaînţelepţi şi vrăjitori, nu numai din stăpînirea Romei, ci şi din Persia; însă nici un folos n-a cîştigat la boala sa. Mai în urmă venind la împărat, slujitorii idoleşti de la Capitoliu i-au zis: “De nu-ţi vei face scăldătoare din sînge de copii mici şi de nu te vei spăla în acel sînge, fiind cald, apoi nu poţi să te tămăduieşti; iar de vei face aşa, atunci îndată vei fi sănătos, căci altă doctorie nu este mai bună decît aceasta”.

Atunci împăratul a trimis pretutindeni ca să adune prunci mici, pentru a face din sîngele lor scăldătoarea. Adunîndu-se la Capitoliu o mulţime de prunci mici, care sugeau la sînul maicilor lor şi, sosind ziua în care erau să fie junghiaţi, a mers şi împăratul la Capitoliu; pentru că acolo îi gătise slujitorii idoleşti scăldătoarea de sînge. Atunci s-au adunat o mulţime de femei, care îşi smulgeau părul de pe cap şi cu unghiile îşi zgîriau feţele, tînguindu-se şi plîngînd cu amar. Deci, întrebînd împăratul care este pricina plîngerii lor, şi aflînd că sînt mame ale pruncilor adunaţi pentru junghiere, s-a umilit şi, văzînd plîngerea şi tînguirea cea amară, a zis: “O, cît de mare este neomenia celor ce m-au sfătuit să vărs sînge nevinovat! Chiar de aş fi ştiut cu adevărat că mă voi tămădui, apoi mai bine era ca eu unul să rabd durere, decît să vărs sîngele la atîţia prunci, care nici un rău nu mi-a făcut, şi încă şi pe maicile lor să le umplu de neîncetată tînguire şi mîhnire”. Acestea zicînd, s-a întors la palat şi îndată a poruncit să dea mamelor, sănătoşi pe fiii lor, dîndu-le în acelaşi timp şi aur din vistieriile împărăteşti, şi astfel le-a eliberat pe ele cu pace.

Iar Preabunul Dumnezeu, văzînd o milostivire ca aceasta din partea împăratului, i-a răsplătit cu îndoită sănătate şi trupească şi sufletească. Dumnezeu a trimis la dînsul pe Sfinţii şi Marii Apostoli Petru şi Pavel, care s-au arătat în vedenie pe cînd dormea, stînd lîngă patul lui. Împăratul i-a întrebat pe dînşii, cine sînt şi de unde vin, iar ei au zis: “Noi sîntem Petru şi Pavel, Apostolii lui Hristos, trimişi de Dînsul la tine să te povăţuim la calea mîntuirii, să-ţi arătăm baia în care vei cîştiga sănătatea sufletului şi a trupului şi să-ţi făgăduim viaţa cea veşnică de la Dumnezeu, pentru viaţa cea vremelnică pe care ai dăruit-o pruncilor, fiindcă i-ai cruţat pe dînşii de moarte. Deci, cheamă la tine pe episcopul Silvestru, care se ascunde de frica ta în muntele Soract, şi să asculţi învăţătura aceluia, pentru că el îţi va arăta o scăldătoare, în care te vei curăţi de toate spurcăciunile şi vei fi sănătos cu trupul şi cu sufletul”. Sfinţii Apostoli, zicînd acestea, s-au dus de la dînsul.

Împăratul deşteptîndu-se din somn, se minuna de acea vedenie, cînd, după obicei, a intrat la dînsul doctorul. Atunci împăratul a zis către dînsul: “De acum nu mai am trebuinţă de doctoria voastră, fiindcă nădăjduiesc spre dumnezeiescul ajutor”. Şi l-a gonit pe el de la dînsul. După aceea a poruncit, ca îndată să caute pretutindeni pe episcopul Silvestru şi să-l aducă la dînsul cu cinste. Deci, găsindu-l pe episcopul Silvestru şi aducîndu-l la împărat, l-a primit cu mare cinste şi dragoste, pentru că, singur sculîndu-se, l-a întîmpinat şi l-a îmbrăţişat prieteneşte.

Apoi l-a întrebat pe dînsul, zicînd: “Sînt la voi oarecare dumnezei cu numele Petru şi Pavel?” Silvestru a răspuns: “Îm-părate, unul este la noi Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pămîntul şi toate cele ce sînt pe dînsul. Iar aceia cărora tu le zici Petru şi Pavel, nu sînt dumnezei, ci robi ai lui Dumnezeu, care au propovăduit în toată lumea numele lui Iisus Hristos şi mai pe urmă şi-au vărsat sîngele lor pentru Domnul, fiind ucişi de către Nero”. Auzind aceasta, împăratul s-a bucurat foarte mult şi a zis: “Rogu-mă ţie, episcope, arată-mi mie asemănarea lor, dacă o ai pe icoane închipuită, ca mai cu încredinţare să ştiu de sînt aceia ce mi s-au arătat mie în vis”. Atunci Silvestru a trimis îndată un diacon să aducă icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Deci, văzînd împăratul închipuirile feţelor apostoleşti, a zis: “Cu adevărat aceştia sînt, cei văzuţi de mine!”

Atunci împăratul a spus episcopului cu de-amănuntul toată vedenia lui şi l-a rugat pe el să-i arate scăldătoarea aceea, în care ar putea să se curăţe de lepra sufletească şi trupească, după cuvîntul apostolilor, care i s-au arătat lui în vedenie. Sfîntul episcop Silvestru a zis împăratului: “Nu se cade ţie să intri într-alt fel în scăldătoarea aceea, decît să crezi fără şovăire mai întîi în Dumnezeul acela, pe Care L-au propovăduit apostolii ce ţi s-a arătat ţie”. Împăratul a răspuns: “De n-aş fi crezut că Iisus Hristos este Unul Dumnezeu, apoi niciodată nu te-aş fi chemat la mine pe sfinţia ta”. Grăit-a lui sfîntul: “Se cade mai întîi să posteşti, apoi, cu rugăciuni şi lacrimi, prin mărturisirea păcatelor tale, să milostiveşti pe Dumnezeu. Deci, leapădă-ţi porfira şi coroana împă-rătească timp de şapte zile şi să te închizi în camerele dinăuntrul palatului şi, plîngînd în sac şi în cenuşă, să-ţi faci pocăinţa, aruncîndu-te la pămînt; apoi porunceşte să se închidă capiştile idoleşti şi jertfele lor să înceteze; pe creştinii ce sînt în temniţe să-i eliberezi şi celor ce stau în legături dăruieşte-le libertate; fii bun cu cei ce se roagă ţie, împlineşte-le toate cererile lor drepte şi dă din averea ta multă milostenie săracilor”.

Împăratul a făgăduit că pe toate acestea o să le împlinească; iar episcopul, punîndu-şi mîna pe capul lui, s-a rugat şi l-a făcut pe el unul dintre cei chemaţi la primirea Sfîntului Botez. Apoi, adunînd pe toţi credincioşii, le-a poruncit şi lor asemenea să postească şi să se roage, ca astfel să înceteze ura împotriva Bisericii lui Dumnezeu, să piară întunericul închinării de idoli şi să strălucească tuturor lumina cea mîntuitoare.

Sosind a şaptea zi, Sfîntul Silvestru a venit la împărat şi, învăţîndu-l multe despre tainele sfintei credinţe celei întru Preasfînta Treime, i-a pregătit scăldătoarea Sfîntului Botez. Cînd a intrat împăratul în scăldătoarea Sfîntului Botez şi, după ce Sfîntul Silvestru l-a afundat de trei ori în numele Sfintei Treimi, deodată a strălucit o lumină mare din cer, mai mult decît razele soarelui, încît s-a umplut casa de negrăită strălucire. Atunci împăratul, îndată s-a curăţat de lepră, care, căzînd de pe trupul lui ca nişte solzi de peşte, a rămas toată în apă. Astfel a ieşit sănătos din scăldătoare, încît n-a mai rămas nici urmă din bubele ce au fost pe trupul lui. Apoi, îmbrăcîndu-se în haine albe după Sfîntul Botez, a povestit singur, zicînd: “Cînd m-am afundat în apă, am simţit o mînă de sus, întinzîndu-se şi atingîndu-se de mine”.

După acestea, împăratul îndată a dat poruncă să nu îndrăznească nimeni a huli pe Hristos sau a supăra pe creştini. Deci, a zidit în curţile sale împărăteşti o biserică în numele Mîntuitorului Hristos şi a poruncit să se boteze fără întîrziere toţi cei ce vor voi să fie creştini; iar haine albe pentru botez să ia din vistieriile împărăteşti. În ceasul acela s-au botezat o mulţime mare de popor şi, din zi în zi, creştea şi se înmulţea Biserica lui Hristos, iar închinarea de idoli se împuţina.

Astfel s-a făcut bucurie mare credincioşilor, a căror mulţime era atît de mare în Roma, încît voiau să gonească din cetate pe toţi cei ce nu voiau să fie creştini. Dar împăratul a oprit poporul, zicînd: “Dumnezeul nostru nu voieşte ca cineva să vie la El cu silă şi fără de voie; ci, dacă cineva de voie liberă şi cu scop bun se apropie de El, în acela El binevoieşte şi cu milostivire îl primeşte; deci, precum voieşte cineva să creadă cu libertate, aşa să creadă, iar nu să se prigonească unul pe altul!”

De acest împărătesc răspuns şi mai mult s-a înveselit poporul; căci lăsă pe toţi să trăiască în libertate, pe fiecare în credinţa şi după voia sa. Dar nu numai în Roma s-a făcut bucurie credincioşilor, ci şi în toată lumea. Pentru că pretutindeni se eliberau din legături şi din temniţe credincioşii cei chinuiţi pentru Hristos şi se întorceau de la închisori; iar cei ce se ascundeau prin munţi şi prin pustietăţi de frica muncitorilor, veneau la locurile lor fără de frică, şi astfel, pretutindeni, a încetat prigonirea şi tirania.

După aceasta, binecredinciosul împărat Constantin a voit să zidească în numele său o cetate în Ilie, unde – precum se povesteşte – a fost războiul troadenilor cu elinii. Dar el, cu dumnezeiasca înştiinţare, s-a oprit să zidească acolo cetate şi i s-a poruncit s-o zidească mai bine în Vizantia. Deci, supunîndu-se voinţei lui Dumnezeu, a zidit în Vizantia o cetate mare şi slăvită, a înfrumuseţat-o cu toate podoabele şi a numit-o după numele său, Constantinopol. Apoi a mutat acolo scaunul său de la Roma cea veche, poruncind ca acea cetate să se numească Roma cea nouă, încredinţînd-o apărării lui Dumnezeu şi a Preacuratei Sale Maici.

În acea vreme răucredinciosul Arie, tulburînd cu eresul său Biserica lui Hristos, acest binecredincios împărat a voit cu dinadinsul să încerce cele pentru sfînta credinţă. Deci, a poruncit să se ţină în Niceea Sinodul cel mare a toată lumea, unde s-au adunat 318 Sfinţi Părinţi, care au alcătuit credincioasele dogme ale sfintei credinţe, iar pe Arie şi eresul lui l-au blestemat. Acest sinod care s-a ţinut în anul 325 în Niceea a fost întîiul sinod a toată lumea.

Împăratul Constantin a trimis apoi pe fericita sa maică, Elena, la Ierusalim cu multă avere, ca pe una ce era preaiubitoare de Dumnezeu, pentru căutarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului. Ea, ducîndu-se la Ierusalim, a văzut acele Sfinte Locuri, le-a curăţit de spurcăciunile idoleşti şi a scos la lumină cinstitele moaşte ale mai multor sfinţi. Pe acea vreme era patriarh în Ierusalim Macarie, care a întîmpinat pe împărăteasă cu cinste cuviincioasă.

Fericita împărăteasă Elena, vrînd să caute Crucea Domnului cea făcătoare de viaţă, care era ascunsă de evrei, i-a chemat pe toţi şi i-a întrebat să-i arate locul unde este ascunsă cinstita Cruce a Domnului. Iar ei lepădîndu-se că nu ştiu, împărăteasa Elena îi îngrozea cu munci şi cu moarte. Atunci ei i-au arătat pe un bărbat bătrîn cu numele Iuda, zicînd: “Acesta poate să-ţi arate ceea ce cauţi, de vreme ce este fiul unui cinstit prooroc”. Deci, făcîndu-se multă cercetare, iar Iuda lepădîndu-se a spune, împărăteasa a poruncit să-l arunce într-o groapă adîncă, în care petrecînd cîtăva vreme, în cele din urmă a făgăduit să-i spună. Deci, scoţîndu-l din groapă, au mers la un loc, unde era un munte mare, pe care Adrian, împăratul Romei, zidise o capişte zeiţei Artemida şi pusese în ea pe idolul ei. Acolo a arătat acel Iuda, că este ascunsă Crucea Domnului. Împărăteasa Elena a poruncit să dărîme capiştea idolească, iar zidul şi pietrele să le risipească.

Fericitul patriarh Macarie rugîndu-se, a ieşit în locul acela un miros de bună mireasmă şi îndată s-a arătat spre răsărit, Mormîntul şi locul Căpăţînii (Golgota), iar aproape de ele au aflat îngropate trei cruci şi împreună cu ele au aflat şi cinstitele piroane. Nepricepînd nimeni care ar fi fost Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, s-a întîmplat în acea vreme, că duceau un mort la îngropare. Atunci patriarhul Macarie a poruncit celor ce-l duceau să stea, şi a pus una cîte una crucile pe cel mort, iar cînd a pus Crucea lui Hristos îndată a înviat mortul şi s-a sculat viu cu puterea dumnezeieştii Cruci a Domnului. Iar împărăteasa, luînd cu bucurie cinstita Cruce, i s-a închinat ei şi a sărutat-o; asemenea şi toată suita împărătească ce era cu ea. Iar unii nu puteau să vadă şi să sărute Sfînta Cruce în acea vreme, de înghesuială, pentru aceea au cerut ca măcar s-o vadă de departe.

Atunci Macarie, patriarhul Ierusalimului, stînd la un loc mai înalt, a arătat poporului cinstita Cruce; iar toţi strigau: “Doamne, miluieşte!” De atunci s-a început a se prăznui Înălţarea Sfintei Cruci. Împărăteasa Elena a luat cu sine o parte din acest sfînt lemn, asemenea şi sfintele piroane; iar pe cealaltă parte punînd-o într-o raclă de argint, a dat-o patriarhului Macarie pentru păzirea neamurilor care vor fi de aici înainte. Atunci acel Iuda şi împreună cu el o mulţime de iudei au crezut în Hristos şi s-au botezat. El s-a numit din Sfîntul Botez Chiriac, care, după aceea, a fost patriarh al Ierusalimului şi s-a sfîrşit pe vremea lui Iulian Paravatul, fiind muncit pentru Hristos.

Sfînta împărăteasă Elena a poruncit ca în Ierusalim, pe la sfintele locuri, să se zidească biserici. Mai întîi a poruncit să se zidească Biserica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, lîngă Sfîntul Mormînt, acolo unde s-a găsit Sfînta Cruce. A mai poruncit să se zidească o biserică şi în Ghetsimani, unde este mormîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a cinstitei ei Adormiri. Apoi, după ce a zidit şi alte optsprezece biserici, înfrumuseţîndu-le cu toate podoabele şi dăruindu-le cu îndestulate averi, a venit la Constantinopol, aducînd o parte din lemnul Sfintei Cruci cea de viaţă făcătoare şi sfintele piroane cu care a fost pironit trupul lui Hristos. Apoi, nu după multă vreme s-a mutat la Dumnezeu, bineplăcîndu-I Lui, şi a fost îngropată cu cinste.

Iar marele împărat Constantin, după moartea maicii sale, Sfînta Elena, vieţuind ca zece ani şi ceva, a plecat la război împotriva perşilor. Dar într-un sat al Nicomidiei a căzut în boală. Deci, cunoscînd că i s-a apropiat sfîrşitul, a făcut diată, împărţind împărăţia la cei trei fii ai săi; şi, bolind cu trupul, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Hristos Dumnezeu, cerescul Împărat. După aceasta a fost adus în Constantinopol, unde s-a îngropat cu slavă în biserica Sfinţilor Apostoli. El a murit la 32 de ani ai împărăţiei sale; iar toţi anii de la naşterea sa avea şaizeci şi cinci. Iar acum vieţuieşte în viaţa cea fără de sfîrşit, în veşnica împărăţie a lui Hristos Dumnezeul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste, slavă şi închinăciune în vecii vecilor. Amin.


DACĂ AI AJUNS PE ACEST BLOG FĂ-L TE ROG PUBLIC PE ORICE SITE,BLOG,TV-MASS MEDIA şi pe orice alt suport de tip PUBLICITAR…Acest blog nu câştigă sub nicio formă BANI sau alte valori materiale. SUCCES TUTUROR…

21 MAI: SFINTII IMPARATI CONSTANTIN SI ELENA


Acest articol apartine blogului Saccsiv 



În luna mai, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea sfinţilor, măriţilor, de Dumnezeu încoronaţilor şi întocmai cu apostolii, marilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena.

Acest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.

Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.

Şi se săvârşeşte pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în biserica sfinţii apostoli, şi în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul şi cu suita sa cu litanfe, săvârşesc aducerea dumnezeieştilor Taine.

Cititi va rog si:


Un asteroid din Sistemul Solar a fost numit "ROMÂNIA"! Cum este DESCRIS şi cui îi aparţine decizia


Un asteroid din Sistemul Solar a fost recent denumit "România". Cu un diametru de aproximativ 2-3 Km, obiectul ceresc se află între planetele Marte și Jupiter și se învârte în jurul Soarelui în 1123 de zile. Cel mai aproape de Pământ ajunge la 0.83 unități astronomice. Asteroidul nu se îndreaptă însă spre țara noastră, nici spre Terra, ci doar a fost denumit astfel de Uniunea Astronomică Internațională. 

Pe data de 6 mai 2012, Uniunea Astronomică Internațională (UAI) a listat pentru prima dată asteroidul cu numele de România în numărul 71497 al "Minor Planet Circular".
Decizia a fost luată ca urmare a propunerii a doi oameni de știință — românul Mirel Birlan, care lucrează la Observatorul din Paris și americanul Richard Binzel de la MIT (Massachusetts Institute of Technology). "Este un lucru extraordinar ca UAI a acceptat denumirea România pentru asteroidul cu numărul 7986. România a fost unul dintre membrii fondatori ai UAI, iar românii își pot întoarce acum ochii spre cer gândindu-se că o mică Românie se află pe bolta cerească. Sper ca astronomia și studiul spațiului să capete dimensiuni importante în cercetarea românească", a spus Mirel Birlan.

Cum este descris ASTEROIDUL ROMÂNIA

Denumirea asteroidului este însoțită de următoarea descriere a țării noastre, propusă odată cu numele România: "România este o țară situată în Europa de sud-est, intersectată de paralela 45. Capitala este la București. Suprafața țării este cât o treime din cea a Franței, iar geografia ei cuprinde munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră. Istoria sa culturală se întinde pe două milenii, iar limba română este de origine latină". 

"Agenția Spațială Română (ROSA) salută decizia UAI de a denumi asteroidul cu numele țării noastre. În calitate de membru al Agenției Spațiale Europene (ESA), România este interesată de programele viitoare de cercetare a asteroizilor și susține proiectele de instrumentație în domeniul astronomiei și spațiului", a declarat Marius Piso, președintele ROSA.

Denumit oficial (7986) Romania = 1981 EG15, asteroidul a fost descoperit pe 1 martie 1981 de către astronomul S.J. Bus la Observatorul din Siding Spring, în cadrul unui studiu asupra asteroizilor denumit U.K. Schmidt-Caltech Asteroid Survey. Obiectul ceresc face parte din centura principală de asteroizi, o regiune din Sistemul Solar aflată între planetele Marte și Jupiter și care adăpostește numeroase corpuri cerești precum asteroizi și planete pitice. 

Cu un diametru de aproximativ 2-3 km, asteroidul România face o rotație completă în jurul Soarelui într-un interval de timp de 1123 de zile. Când se apropie cel mai mult de Pământ se află la o distanță de 0.83 unități astronomice (124 166 340 Km). Asteroidul are o orbită eliptică stabilă și foarte bine cunoscută, astfel că nu prezintă un pericol pentru Terra. Magnitudinea absolută a asteroidului România este de 15.5, dar de pe Pământ îl percepem ca având o magnitudine aparentă maximă de 17, ceea ce înseamnă că poate fi observat doar printr-un telescop mare.









Sursa: REALITATEA.NET