Valea Regilor Traci

"De la Giurgiu la Russe e o aruncatura de bat. Un pod ce separa doua tari, peste o Dunare-granita care in trecut lega, si nu despartea, ca acum, malurile. Si care era o adevarata coloana vertebrala a Europei.

Sunt pentru prima oara in Bulgaria. Pentru mine e o tara straina, cu o limba straina. Si totusi, acum doua mii de ani, de o parte si de alta a apei, traia acelasi neam si se vorbea aceeasi limba. Asa cum de o parte si de alta a Muresului sau pe un mal si altul al Oltului traieste acelasi popor. Oamenii se strigau de pe un mal pe celalalt al Dunarii in acelasi grai. Flacaii mergeau la petit cu barcile, iar pescarii de pe ambele tarmuri se intalneau in mijlocul apei la povesti despre stime si balauri cu sapte capete. Dar ce s-a intamplat? Unde a disparut bucata aceasta de istorie comuna?

Din vremurile indepartate ale neoliticului, Dunarea a fost o singura casa pentru cei de pe ambele sale maluri: aceeasi cultura, aceleasi manifestari artistice, aceleasi traditii si stil de viata. Au intrat apoi in istorie daco-getii, numiti asa la nordul Danubiului si numiti “moesi” la sud. In campia sudica marelui fluviu, pe fasia ce se intinde de la tarmul Dunarii, pana la sirul de munti Stara Planina, numiti odinioara Haemus (Balcani), ce strabat Bulgaria de la vest la est, locuiau acesti moesi sau mysi, de la numele carora teritoriul acesta se va numi Moesia.

Aceasta este tara dacilor de la sud de Dunare, o tara orientata spre fluviu si continent, spre spatii inchise, pamanturi roditoare si clima temperata. In sud, dincolo de muntii Balcani, se aflau insa tracii, inruditi cu dacii, dar puternic influentati de lumea grecilor: o lume orientata catre mare, catre spatii deschise si clima calda, mediteraneana. Bulgarii vorbesc doar despre acei traci. Pe ei ii considera stramosii lor si se mandresc cu mostenirea lor tracica. Cel mai numeros neam dupa inzi, cum spune Herodot despre traci, au lasat in urma lor constructii si tezaure fabuloase, pe care bulgarii au stiut sa le scoata la lumina, sa le conserve si sa le arate intregii lumi. Ceea ce noi, romanii, nu am stiut sa facem cu dacii nostri.

Neam razboinic si mandru, tracii au avut perioade de mare glorie. Homer insusi ii aminteste ca fiind aliati ai troienilor, in razboiul impotriva grecilor. De fapt, insisi troienii se pare ca erau de neam tracic. Negurile istoriei sunt cu atat mai dense, cu cat ne indepartam mai mult in timp, iar peisajul de azi al campiilor bulgare nu mai evoca cu nimic vremurile de altadata. Tracii, care traiau divizati in multe triburi, au reusit in secolul al VI-lea inainte de Hristos sa se adune sub coroana regelui Teres, formand un mare regat, cel al odrisilor. Apogeul acestuia a fost atins in timpul dinastiei Cotizonilor si a regelui Sitalces, in secolul al IV-lea inainte de Hristos.

Dar romanii si-au intins stapanirea si peste Tracia, transformand-o in provincie, in secolul I i.Hr. Cercetatorii considera ca la venirea slavilor, care s-a petrecut in secolul al VI-lea dupa Hristos, tracii isi pierdusera deja identitatea si fusesera romanizati sau grecizati. Asa incat slavii s-ar fi asezat probabil pe un substrat romanic. Totusi, ceva nu e clar in aceasta poveste: exista asemanari mari de structura intre bulgara si romana, care nu au nimic a face cu latina si, ca urmare, sunt socotite de unii lingvisti “coincidente”.

Mai mult, trebuie facuta o distinctie intre daco-moesiana vorbita intre Dunare si Balcani si traca vorbita dincolo de Balcani. Cat despre romanizarea moeso-dacilor sau a tracilor, in absenta probelor e greu de sustinut acest proces. E usor de spus: tracii au fost romanizati, dar apoi au venit slavii care i-au asimilat si nu au mai ramas urme ale romanizarii. Dar nu e argumentabil stiintific. In schimb, nu s-au sters cu totul urmele substratului dacic al limbii bulgare. Iar bulgarii nu se straduiesc sa studieze acest aspect.

Tara de dincolo de Dunare

Am pornit in cautarea dacilor si a tracilor de la sud de Dunare, intr-o zi de vara, strabatand Bulgaria de la Russe spre inima tarii, prin paduri nesfarsite si sate marunte ce par pustii. Russe, Byala, Gorna, Veliko Tarnovo, Dryanovo, Gabrovo, pasul Shipka, Kazanlak – acesta e traseul care duce de la Dunare in renumita Vale a Regilor Traci.

Un traseu initiatic, ce urca brusc dupa Gabrovo, din campie in inima muntelui, unde temperatura scade instantaneu cu 20 de grade, ceturile sunt atat de dense, incat nu se mai vede nici marcajul pe sosea, iar serpentinele ametitoare sunt strajuite de paduri neguroase. Un drum prin pacla, frig si intuneric, bajbaind la limita, care dupa o ora de infern coboara triumfator in lumina, in valea vestitilor trandafiri de Damasc si a mormintelor regale, pictate cu cai si printese.

Ca si acum, in antichitate, acesti munti trebuie sa fi fost o pavaza teribila in fata dusmanilor, o granita de piatra. Nu e o intamplare ca regii traci si-au construit mormintele, dar si capitala, la poalele acestor munti. Iar faptul ca s-au asezat la sud arata ca dominatia lor se intindea spre Grecia, in vreme ce la nord de Balcani e posibil ca neamul daco-moesilor sa-si fi creat o lume oarecum diferita, mai putin influentata de civilizatia grecilor si mai aproape de cea a Carpatilor.

Ca si la noi, nici in Bulgaria nu au existat, dupa 1990, prea multi bani pentru sapaturi arheologice. Fusesera descoperite vestigii tracice imediat dupa al doilea razboi mondial, existau sute de tumuli funerari despre care se banuia ca adaposteau morminte si tainuiau comori, dar nu se facusera investigatii sistematice la scara mai larga.

In 1992, arheologul bulgar Georgi Kitov a planuit o campanie de sapaturi cu vise mari, dar a obtinut bani putini, doar pentru o saptamana de lucru. Si a avut de ales: sa sape la intamplare, intr-unul din tumuli, sperand ca ceea ce gaseste acolo sa convinga autoritatile sa-i dea mai multi bani, sau sa renunte pe moment, incercand sa obtina fonduri mai mari in viitor. A ales prima varianta. A sapat in tumulul Malkata, unde primele trei zile au fost dezamagitoare. 

Apoi a inceput sa apara aurul: mormantul fusese dezvelit. Dar si pacea celui adormit fusese tulburata. Ploi teribile si vanturi puternice s-au starnit dintr-o data, spulberand tabara arheologilor. Kitov a mers inainte. A obtinut fonduri si a condus expeditia timp de sapte ani. In acei ani a descoperit comori fabuloase, constructii funerare incredibile, picturi murale impresionante, simboluri si taine de nedescifrat. Intr-un cuvant, o lume intreaga ce parea sa fi fost pierduta pentru totdeauna. Asa a iesit la lumina Valea Regilor Traci.

Cele mai multe dintre mormintele regale ale tracilor se afla la mica departare de Kazanlak. Tumuli exista in Bulgaria cca 1500. Cercetati sunt cateva zeci. Astazi, mormintele sunt incluse in patrimoniul mondial UNESCO si sunt extrem de bine conservate. Mormantul de la Kazanlak are chiar o replica la scara, pe care o pot vizita turistii, pentru ca originalul sa fie cat mai putin expus.

Exista drumuri de acces in stare perfecta pana la aceste morminte, iluminare, ventilare, conditii de conservare, exista indicatoare si ghizi. Autocarele cu turisti se revarsa ritmic, iar blitzurile aparatelor de fotografiat clipesc in mainile japonezilor veniti de peste mari si tari sa viziteze lumea tracilor. (Dar nu si pe cea a dacilor!) Bulgarii au dezvoltat un infloritor turism cultural, bazat pe mostenirea tracica. Vorbesc mereu de traci, se mandresc cu ei, motivul tracic a devenit un fel de amprenta a civilizatiei de azi a bulgarilor.

Mormantul regelui Seuthes

Muzeul din Kazanlak adaposteste multe dintre minunatiile descoperite in Valea Regilor, chiar daca unele sunt replici, caci originalele se afla la Sofia. Dar e minunat sa poti vedea laolalta, chiar la fata locului, obiectele care alcatuiau lumea tracilor. Cel mai incredibil obiect din muzeu il constituie, cu siguranta, coroana regelui Seuthes al III-lea, descoperita in mormantul acestuia din movila Golyama Kosmatka: o cununa din ramuri, frunze de stejar si ghinde din aur, delicata si impunatoare in acelasi timp, o opera de arta fara egal. Alaturi se afla bustul de bronz al regelui Seuthes. Cu parul suvite, barba bogata, nasul puternic, coroiat, si privirea usor incruntata, dar patrunzatoare, regele Seuthes pare sa scruteze viitorul cumva asemenea dacilor de pe arcul lui Constantin. Alaturi, splendide vase de aur si argint, amfore, arme, si toate cele trebuitoare sa-l insoteasca pe cel plecat.

Mormantul regelui, aflat la 15 minute distanta de Kazanlak, se afla in plin camp. Strajuita de ciresi incarcati de rod si de pajisti cu flori multicolore, movila rasare domol din campie, ca un animal garbov. Asfaltul negru duce pana la intrarea in “grobnita”, cum le spun bulgarii acestor morminte. La intrare vorbesc cu ghidul, care imi spune cate in luna si in stele despre traci si Seuthes, dar nu a auzit nici de daci, nici de Decebal. Intru in pantecele cocoasei de pamant, unde ma asteapta lumea celor plecati dincolo. Dupa un coridor de piatra lung de 13 metri, si doua incaperi boltite, urmeaza o a treia, sapata toata intr-un singur bloc de piatra, ce a fost transformata in incapere-sarcofag. Aici a fost inmormantat marele rege Seuthes al III-lea, a carui capitala, Seuthopolis, se afla astazi sub apele lacului de acumulare Koprinka.

Totusi, mormantul acesta nu mi se pare cu mult mai impresionant decat cel din movila Documaci, de langa Mangalia. Cele doua se aseamana foarte mult ca arhitectura si chiar si nuantele de vopsea conservate pe pereti par a fi identice. Dupa mormantul lui Seuthes, mai vizitez movilele Helvetsia si Ostrushka. Acum incep sa inteleg rostul acestor morminte-temple. La Helvetsia, mormantul reprezenta matricea, uterul, iar cel decedat se intorcea inapoi de unde venise, prin tainele si riturile care se practicau asupra lui. Acest mormant chiar are forma si neregularitatile unui uter si multe alte indicii trimit spre aceasta interpretare.

La Ostrushka, s-au conservat cateva picturi splendide, intre care chipul indurerat al unei nobile, probabil sotia decedatului, o femeie frumoasa, distinsa, cu parul roscat. Dar cele mai uluitoare picturi murale se gasesc in mormantul de la Kazanlak. Aici arta tracilor este prezenta in plin apogeul sau, prefigurand arta Europei de mult mai tarziu. Cupola ametitoare e acoperita de cercuri concentrice, cu scene diverse, asemenea unei biserici pagane. Culorile si formele pastrate aievea evoca o lume serena, cu cai frumosi, femei gratioase si mese imbelsugate, un fel de paradis in ocru si albastru, ce converge spre personajul regal ce-si tine soata de mana cu tandrete.

Mormintele tracilor nu par simple morminte. Sunt constructii impresionante, cu coridoare si incaperi boltite, cu usi de marmura strajuite de capete de zei si cu sisteme de inchidere a usilor care si astazi functioneaza. Sunt lumi in sine la scara mai mica, in care se petrec lucruri tainice, la hotarul dintre viata si moarte, lucruri care pentru universul profan in care traim nu mai au nici inteles, nici importanta.

Epoca pe care o acopera este cea a secolelor VI-II inainte de Hristos. Spre deosebire de traci, dacii aveau o alta viziune asupra lumii de dincolo. Exceptand influentele tracice din Dobrogea, lumea dacilor nu cunoaste astfel de “pregatiri” pentru lumea de dincolo, ci trupurile celor decedati erau incinerate. Cenusa era depusa intr-o urna, iar in epoca de varf a regalitatii (sec. II i.Hr. – I d.Hr.), nici urnele nu mai sunt de gasit. Probabil cenusa era imprastiata in patru vanturi sau pe ape, iar spiritul era eliberat de povara trupului.

Cat de mult din lumea aceasta a tracilor ne apartine? Nu stim prea bine. Imi vin in minte unele similitudini, fara sa le pot lega intr-un fir prea solid, din lipsa de alte informatii: o coroana asemanatoare cu cea a lui Seuthes, dar mai putin elaborata, s-a gasit in mormantul cu papirus de la Mangalia, un inel de aur cu broasca testoasa, asemanator cu cel descoperit de bulgari in movila Sineva, s-a descoperit in movila de la Documaci, iar aceasta din urma este extrem de asemanatoare cu mormintele tracice pe care le-am vizitat. Insa la noi nu se accepta ca cele doua morminte – de la Callatis si de la Documaci – sunt tracice. “Nu se stie”, mi s-a spus: pot fi grecesti, scitice, tracice mai putin. Sa vina bulgarii sa ne lamureasca.

Drumul prin Valea Regilor este un drum luminos, chiar daca trece printre morminte. Un drum curat, ce respecta trecutul. Si nu pot sa nu ma gandesc la dacii nostri, la drumurile, muzeele, indicatoarele noastre. La gunoaiele din cetatile dacice, la dezinteresul oficialitatilor, la furturile din situri, la infinitele gropi facute de cautatori, la nepasarea ucigatoare a celor ce ar fi in drept sa faca ceva. Ceva, orice, cat de putin, pentru noi, romanii. Nu neaparat autostrazi, pentru autocarele cu japonezi.

Dacii din sudul Dunarii

Poate ca nu in cautarea tracilor ar fi trebuit sa pornesc, ci in cautarea dacilor de pana la Muntii Balcani. Nu stim prea bine nici astazi care erau raporturile dintre daci si moesi, dintre daci si traci. Stim ca erau inruditi, poate dacii o ramura a tracilor, poate doua ramuri surori.

Dar daca tracii sunt mai departe de lumea noastra, in schimb moesii au fost mereu in contact cu locuitorii de la nordul Dunarii. In vremea lui Augustus au avut loc transbordari uriase de populatie getica, de la nord de Dunare la sud. Multe cetati infloritoare au incetat brusc sa fiinteze, depopulate cu ordin de la Roma. In acest fel romanii incercau sa tina sub control granita de pe Dunare.

Aceste sute de mii de daci adusi in sud au consolidat nucleul de dacism din Moesia. O a doua deplasare majora de daci, de la nord la sud, are loc in perioada retragerii aureliene, dupa anul 271, cand, pe langa armata si administratie, trec in sud si multe familii care doresc sa ramana in imperiu, pentru a fi protejate de invaziile migratorilor. Acolo ii gasesc, fireste, pe oamenii locului, frati de sange cu ei. Probabil ca astfel de treceri de o parte si de alta a apei nu au fost putine de-a lungul timpului.

Nu e deloc intamplator faptul ca Aurelian creeaza in sudul Dunarii o noua provincie, Dacia Aureliana, impartita administrativ, ulterior, in Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea. Daca teritoriul acesta nu ar fi fost locuit de daci, Aurelian nu l-ar fi numit “Dacia”. Ce s-a intamplat cu acesti daci? Cu limba lor? Cu zestrea lor culturala si genetica? Odata cu retragerea aureliana, Dunarea devine granita a imperiului, iar dacii sunt divizati, o parte in imperiu, o parte in afara lui.

Acesta este inceputul sfarsitului in istorie. Insa doar in istorie, caci viata maselor, ce curge dincolo de istoria scrisa de invingatori, si-a urmat cursul neclintita. Asadar, daca din manuale nu putem afla mare lucru despre ce s-a intamplat cu acesti daci si cum de-am ajuns dupa atata timp sa fim doua tari straine pe doua maluri straine, putem incerca sa aflam altfel.

Bulgara si romana – surori nestiute?

Nu inteleg mare lucru din limba bulgara. Asa cum probabil n-as intelege mai nimic nici din limba albaneza. Si totusi, romana, bulgara si albaneza formeaza nucleul a ceea ce lingvistii numesc “uniunea lingvistica balcanica”. Adica aceste limbi, desi apartin unor familii diferite (bulgara e slava, albaneza traco-ilira, iar romana e considerata romanica), au, totusi, in comun, trasaturi foarte importante, care nu se regasesc decat aici, in Balcani. La aceasta “uniune” mai participa partial si greaca.

Unii lingvisti au sustinut, fara prea mult temei, ca trasaturile acestea au aparut independent, in fiecare limba. Cei mai multi insa sunt de acord ca ele provin dintr-un substrat balcanic comun. Desi nu intelegem mare lucru din aceste limbi, pentru ca difera vocabularul, totusi, structura, scheletul lor fundamental, care este mult mai stabil decat cuvintele care adesea vin si pleaca, este asemanator.

Iar aceste lucruri nu se imprumuta, ci se mostenesc. Asta inseamna ca bulgara s-a format pe un substrat asemanator cu romana. Aceasta limba slava sudica, ce difera de celelalte grupe de limbi slave, va fi purtatoarea unei intregi culturi ecleziastice, care va duce si la raspandirea alfabetului chirilic, impreuna cu slavona bisericeasca. Dar cine sa se mai intrebe care este originea reala a alfabetului chirilic, creat pe teritoriul dacic? El are, desigur, la baza, alfabetul grec. Insa bulgarii in nici un caz nu-si vor pune problema de unde au luat Chiril si Metodiu unele semne care nu exista in alfabetul grec si pentru care specialistii nu au gasit o origine.

Noi am luat tot de la toata lumea si nimeni nu a imprumutat nimic de la noi – pare sa fie postulatul preferat al oamenilor de stiinta din domeniul lingvistic. Iar daca e vorba de slava, cu atat mai mult. Exista, totusi, cercetatori straini, precum Giuliano Bonfante sau Mario Enrietti, care sustin ca slava a devenit slava numai in urma contactului cu protoromana, cand si-a conturat principalele caracteristici.

Dar vorbind strict de bulgara, putem spune ca aceasta este un fel de sora cu romana, poate sa-i zicem sora vitrega, caci cele doua surori au un parinte diferit si nu mai seamana la chip. Aici, in aceste trasaturi de limba, precum postpunerea articolului hotarat, formarea viitorului si a perfectului, evitarea infinitivului si altele, in spiritul limbii pe care lingvistii bulgari nu-l cerceteaza, iar cei romani nici atat, se ascund dacii din sudul Dunarii, abandonati de istorie, cu limba lor cu tot.

Imperiul vlaho-bulgar

Au venit apoi vremuri tulburi, in care nu stim ce s-a intamplat cu urmasii dacilor de la sud de Dunare. Daca ar fi sa dam crezare manualelor, nu a mai ramas nimic din neamul lor. Cand slavii au impanzit Peninsula Balcanica, dupa secolul al VI-lea, au asimiliat ce a mai ramas din urmele tracice, care fusesera expuse romanizarii. De fapt, ce au gasit slavii in actuala Bulgarie? Intre Dunare si Balcani, o populatie de sorginte dacica, ce vorbea ori vechea limba a dacilor, daca romanizarea nu apucase sa se produca, ori o protoromana. Cu alte cuvinte, bulgara este o limba slava cu substrat traco-dacic sau chiar stravechi romanesc. Cu populatia s-a intamplat la fel: slavii nu au exterminat populatia locala. Asa incat actuala etnie a bulgarilor trebuie sa aiba o componenta genetica foarte asemanatoare cu cea de la nordul Dunarii.

Dar ce s-a intamplat mai departe? Cand s-a pierdut, cel putin in memoria colectiva, legatura dintre nordul si sudul Dunarii? Probabil ca niciodata. Chiar daca dacii dispar din istorie, apar vlahii, urmasii acestora, al caror nume poate sa fi insemnat chiar “lupii”. Ei sunt cei care, in numeroase randuri, vor scrie istoria Balcanilor.

Si tot ei sunt cei carora li se va refuza, pana astazi, dreptul la istorie. Si nu este vorba doar de comunitatile compacte de vlasi sau vlahi (aromani, meglenoromani sau istroromani), ci de mase mari ce impanzeau peninsula Balcanica si o parte a Europei Centrale, despre care nimeni nu vorbeste. Ei sunt urmasii dacilor, ai dacilor liberi, ai dacilor din provinciile nord si sud-dunarene, ai dacilor bejeniti, plecati spre apus, dar si spre rasarit, cand urgia romana s-a abatut asupra tarii lor. Ei sunt oierii ce au impanzit Europa cu turmele lor, care au dat atatea nume romanesti muntilor si catunelor prin care si-au gasit adapost.

Acesti vlahi, firi aprige si neinfricate, au scris pagini din istoria Bulgariei. In iarna anilor 1185-1186, birurile Imperiului Bizantin devenisera atat de grele, incat vlahii, impreuna cu bulgarii, s-au rasculat. A luat nastere Imperiul romano-bulgar sau Taratul vlaho-bulgar, cunoscut in istoriografia moderna sub numele de Al II-lea Tarat Bulgar. Intemeietorii acestui tarat au fost trei frati de origine vlaha, din dinastia Asanestilor: Petru, Asan si Ionita Caloian. Toate sursele medievale sustin ca cei trei frati erau de neam vlah. Cu toate acestea, istoricii bulgari nu accepta originea lor vlaha si sustin ca erau bulgari, afirmand ca prin “vlahi”, sursele medievale intelegeau “bulgari”. 

Ei insisi s-au autointitulat “imparati ai vlahilor si bulgarilor”. Capitala taratului a fost la Veliko Tarnovo, splendid oras medieval, ce si astazi pastreaza parfumul vremurilor trecute. Dinastia Asanestilor a stralucit timp de un secol si si-a impus dominatia in Balcani, luptand impotriva bizantinilor, a ungurilor si a cruciatilor. S-a stins dupa marea invazie tatara din 1241, dar imperiul a mai dainuit o vreme, destramandu-se spre sfarsitul secolului al XIV-lea, in mai multe state feudale, cucerite apoi de otomani. Bulgarii si-au sters din istorie numele de “vlah”, refuzand sa accepte ca aceasta perioada de maxima glorie, libertate si stralucire ni s-a datorat in mare masura noua, romanilor.

O istorie pierduta

Cat de mult este a noastra lumea tracilor? Poate cea a tracilor de dincolo de Balcani nu este a noastra decat in parte. Dar cea a dacilor dintre Dunare si Balcani este a noastra intru totul. Vremurile ne-au inlaturat-o din istorie si cine stie daca o va mai revendica cineva in manuale sau in constiinta urmasilor nostri. Bulgaria ramane tara de dincolo de Dunare, cu oamenii sai, cu istoria sa, in care regimul trecut nu a vrut sa se amestece, pentru a pastra buna vecinatate. Dunarea a devenit granita prin chiar mijlocul sufletului dac, involburata de un spirit slav potrivnic, ce refuza sa-si recunoasca substratul dacic sau romanesc, precum si stralucirea geniului vlah, fara de care Bulgaria nu ar fi avut istoria pe care o are. Ce avem totusi de invatat de la bulgari: sa pretuim ceea ce avem. Ei o fac. Noi, nu."

un articol de Aurora Petan (prelaut din Formula-AS)
Sursa: danielroxin.blogspot.ro

Munte elveţian se prăbuşeşte şi dispare în valea (Video)

Cu câteva zile în urmă, o lespede mare de un munte în apropierea Preonzo în Elveţia, Alpii s-a prabusit. Se trimit 300.000 de metri cubi de roca, care aluneca într-o vale.

Geologii spun ca stânca a rămas stabila de la incidentul de luni, dar zona a fost clasificată ca zonă de pericol.

Există temeri că există încă 500.000 de metri cubi de moloz, care ar putea veni în continuare în jos pe munte.

Sursa şi autor:  ogchris100  *  focusonline  munte

Sursa: http://www.thetruthbehindthescenes.org/

Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania III

Puternica campanie anti Romania, promovata de ziarele „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale”, ilustreaza de fapt teama de o Romanie puternica. Daca am fi slabi, nu ne-ar baga nimeni in seama. Acesti fricosi de Romania au primit o lovitura naucitoare de la Angela Merkel, atunci cand aceasta a promis Rusiei liberalizarea vizelor pentru UE, in schimbul retragerii trupelor militare din Transnistria!!! Va spun: propunerea este irezistibila: 4 milioane de romani contra 140 de milioane de rusi!!!
Prin asta, Angela Merkel sugereaza ca 4 milioane de europeni sunt mai valorosi decat 140 de milioane de eurasiatici. Ca sa fiu putin rautacios, am si calculat: un moldovean valoreaza cat 35 de rusi!
Sunt curios: cele trei ziare o vor ataca pe Angela Merkel? Vor anunta Apocalipsa pentru Europa? Vorba ceea, va fi o invazie de 140 de milioane de eurasiatici: nu e gluma! Daca nu, va fi foarte clar ca cele trei ziare – „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale” – au actionat la comanda politica impotriva Romaniei! Dupa coordonarea, amploarea si intinderea campaniei, comanda venea de foarte sus. Deci teama de Romania a ajuns la altitudini mari.
Multi se intreaba: oare ce stie Angela Merkel despre Moldova, si nu stim noi?
Probabil ca spusele ilustrului sau inaintas, Otto von Bismarck, cancelarul de otel, cel care a unificat poporul german intr-un singur stat, pentru prima data, cu privire la Romania:
“La 1866 aveam putinta sa o zdrobesc, dar m-am ferit chiar de a o jigni prea mult, fiind un stat cu menire de a civiliza si de a mentine ordinea, el merita sa fie sustinut, iar nu distrus. Viitorul Romaniei sta in munca ei spre a trage folos din avutiile imense ce poseda. Interesul va este a deveni un stat puternic la Marea Neagra, a avea un port important ca Odesa si vot preponderent la Constantinopol. Nu uitati insemnatatea Marii Negre, caci de acolo incepe cheia Dardanelelor. Independenta o aveti; cu Occidentul sunteti in legatura directa; Orientul va este deschis. Deveniti dar de acum un element de productiune; deveniti un element de civilizatiune, de ordine si prin aceasta veti ajunge a domina Peninsula Balcanica. Va trebuie insa, pentru a ajunge la acest tel, seriozitate, munca onesta.”
Probabil ca Angela Merkel stie si vorbele lui Eminescu, romanul absolut:
“cele două milioane de romani (din Basarabia, n.n.) au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.” (Mihai Eminescu, “Romania in lupta cu panslavismul”, Timpul, iunie 1878).
Virgiliu Culiceanu
04.08.2010
Amendamentele mele personale:
1. Rusia a acceptat misiunea de poliţie europeană din Kirghistan nu neapărat în urma presiunilor UE sau OSCE, ci din cauze mult mai profunde. Situaţia în zonă este departe de a se fi clarificat, chiar şi la ora actuală. Americanii au o baza la Manas, folosită pentru operaţiunile din Afghanistan, bază cu atât mai importantă cu cât baza din Uzbekistan a trebuit sa fie închisa în urma revoltelor ce au culminat cu masacrul de la Andijan din 2004. Ruşii au si ei o baza aici, în Kirghistan. În aprilie, o revoltă populară l-a alungat de la putere pe preşedintele Kurmanbek Bakiev, un dictator în devenire, care a fugit în Belarus, ţara condusă autoritar de Lukashenko. Dar Bakiev mai are sustinatori puternici in sudul tarii, in zona orasului Osh, o zona care are in componenta inclusiv 400000 de etnici uzbeci. Trebuie sa tinem seama de potentialul care il reprezinta clanul in societatile central asiatice si africane pentru a intelege mai bine geneza si desfasurarea conflictelor din zona. De multe ori, clanul transcede etnicul sau alte considerente, facandu-l cel mai puternic liant pentru populatiile in cauza. Poate fi cazul si aici, nu numai ca poate, dar si este, din moment ce presedintele fugit Bakiev a reusit sa revolte clanurile din zona, fapt care a dus la violente puternice si la exodul a peste 100000 de uzbeci peste granita. Ulterior vine surpriza, in sensul ca Uzbekistanul isi inchide granita, neprimindu-i pe restul de 300000 de etnici ai sai expusi violentelor. Intrebarea este de ce, iar raspunsul este deoarece, cinic vorbind, Uzbekistanul doreste ca etnicii uzbeci sa ramana in Kirghistan, chiar expusi violentelor, pentru a avea ulterior pretextul sa intervina, inclusiv militar, deoarece controlul Vaii Fergana poate fi o tentatie pentru oricine, dar mai ales pentru Uzbekistan, care are si mijloacele sa o faca, din moment ce este cel mai populat stat din Asia Centrala.
Ori, prin aceste considerente, ruşii sunt deja depăşiti. Conştienţi de limitele puterii lor militare, demonstrate nu numai în Cecenia şi în conflictul din Georgia din 2008 (vezi http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/08/invatamintele-conflictului-ruso.html ) ci şi în războiul din Turkmenistan. La fel, Rusia a tras învăţăminte şi din conflictele de la începutul anilor 1990, din Osetia de Sud, Abhazia sau Transnistria, precum şi din războiul dintre Armenia şi Azerbaidjan pentru provincia Nagorno-Karabah. Spuneam în alt comentariu, referitor la strategia Rusiei pe viitor (http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/06/strategia-rusiei-pe-termen-scurt-ii.html ) ca Rusia are la conducere buni strategi. Iar aceştia au înţeles foarte bine că Rusia nu are cum să se implice şi să iasă bine dintr-un posibil viitor război civil, cu susţinere directă din partea unui vecin ca Uzbekistanul. Ruşii ştiu ceea ce UE încă nu ştie, faptul că acest Kirghistan poate deveni rapid o nouă Cecenie. Ori, din aceste considerente, acceptă bucuroasă, chiar dacă pare că este o concesie pentru a nu ceda în altă parte, implicarea unei forţe poliţieneşti a UE, care se va dovedi ulterior că nu este cu nimic mai brează decât cea a OSCE. Iar atunci, într-un târziu, chiar OSCE îi va invita pe ruşi să intervină ca şi salvatori ai situaţiei care va degenera, inevitabil.
În concluzie, părerea mea personală este că Rusia a acceptat această concesie, referitoare la prezenţa unei forţe poliţieneşti a UE în Kirghistan conştientă de faptul că această forţă nu va putea face nimic pentru stabilizarea situaţiei, mai mult pentru a-şi demonstra pentru viitor necesitatea prezenţei ei militare puternice în zonă, atunci când va avea posibilitatea să o desfăşoare. Deoarece acum, cu situaţia din armata rusă, o intervenţie le-ar scădea prestigiul în ochii ambelor părţi implicate, iar orice stângăcie ar contribui pe plan mondial la ideea conform căreia armata rusă este încă departe de performanţa visată.

Cristian Negrea
2. Germania nu a oferit vizele pentru cetăţenii ruşi contra retragerea trupelor din Transnistria, ci a condiţionat începerea negocierilor pe această temă de retragerea din Transnistria. Ori, după cum preşedintele Consiliului Europei i-a spus direct lui Dmitri Medvedev la summitul de la Rostov pe Don, atunci când acesta insista cerând un orizont temporal, chestiunea vizelor pentru cetăţenii ruşi este o problemă pe termen lung. Poate un termen mai lung decât integrarea Turciei în UE.

Sursa: Blog – Cristian Negrea

Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania II

Aleksandr Gelievici Dughin (nascut 7 ianuarie 1962) este geopolitician, filozof, sociolog si politician rus. El militeaza pentru o lume multipolara, pentru crearea unui suprastat eurasiatic, format din UE, Rusia, Asia Centrala, care sa se opuna hegemoniei americane. De a forma un pol de putere continentala care sa se opuna puterii maritime. A scris mai multe carti de geopolitica, dintre care cea mai importanta este “Fundamentele geopoliticii”, 1997. Doreste Romania prietena a Rusiei, deoarece este “o tara ortodoxa, cu misiunea sa metafizica si o responsabilitate sporita pentru soarta Europei.”
Dughin pune in raspunderea Romaniei impartirea geopolitica mondiala in multipolara si unipolara. Si anume, daca impreuna cu Bulgaria si Serbia, (care in general deja se orienteaza in politica externa dupa Romania) alege sa se integreze in UE, sa fie prietena cu Rusia, si punte intre Rusia si UE, lumea va fi multipolara. Daca alege alianta cu SUA, pe post de cordon sanitar intre UE (Germania) si Rusia, lumea va fi unipolara, cu centrul in SUA:
“In consecinta, alegerea geopolitica a Romaniei este urmatoarea: fie de partea continentalismului, ca tara cu o veche identitate europeana, fie atlantista, indeplinindu-si astfel rolul de „cordon sanitar” in favoarea SUA. Prima optiune implica, printre altele, edificarea unei politici amicale fata de Rusia, in timp ce a doua inseamna nu numai orientare anti-Rusia, ci si discrepanta fata de geopolitica continentalista a Europei insesi, fapt ce duce la slabirea suveranitatii europene in favoarea SUA si a lumii unipolare. Aceasta alegere geopolitica confera Bucurestiului cea mai mare libertate de a se implica in problemele importante ale politicii internationale.” (Alexandr Dughin, “Geopolitica Romaniei”, Moscova, 01.10.2009)
Se pare ca deja, Romania a ales. Se mai intreaba cineva de ce am optat pentru avioanele F-16? Din acelasi motiv pentru care am acceptat amplasarea a doua baze militare americane si amplasarea viitorului scut anti racheta. Adica pentru a fi exportator de securitate si punte intre Est si Vest.
Dughin scoate din ecuatie Polonia, deoarece este o tara profund catolica. In plus, Romania e singura tara capabila de mediere intre lumea ortotoxa, estica, si cea catolica, vestica. Pozitie scoasa in evidenta si de vizita la Bucuresti a papei Ioan Paul al II-ea, prima vizita a unui papa intr-o tara ortodoxa, de altfel.
Parintele Dumitru Staniloaie, unul din cei mai mari teologi ai Europei secolului XX, a spus mai limpede:
“Ortodoxia romaneasca uneste luciditatea latina a catolicismului si intelegerea rationala a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepatrunse a existentei, propriu popoarelor din Rasaritul Europei.” Faptul ca am fost primii crestini din Europa, ca suntem singurii care am pastrat crestinismul in varianta sa originara, si ca vorbim o limba romanica, sunt alte argumente forte ale ecumenismului romanesc, mai spune parintele Staniloae!
(Sunt deci evidente motivele “geloziei” patriarhiei de la Moscova pe ortodoxia romaneasca: ecumenismul nostru este unul natural, pe cand cel rusesc este unul fortat, agresiv, primitiv. Iar reactivarea Episcopiei Dubasarilor si a toata Transnistria a iritat la culme Moscova, care nu intelege si nu accepta cursul firesc al istoriei. Inca.)
Si, mai spune, Dughin:
“Desi o tara mica din estul Europei, Romania a avut in plan intelectual o contributie semnificativa la civilizatie, comparabila cu aceea a natiunilor europene mari, aproape depasindu-le. Aceasta caracteristica a intelectualismului romanesc reflecta spiritul gandirii europene, indisolubil legat de spiritul traditiei, avandu-si originile cu sol, radacini si tendinte, in Antichitate, cat si in eternul Orient european ortodox, ramas neschimbat.”
“Identitatea romaneasca face in acelasi timp o simbioza intre vectorii civilizatiei, de Vest si de Est, fara a evidentia, in final, pe niciunul dintre acestia. In aceasta consta unicitatea Romaniei ca societate, ca tara, si a romanilor ca popor.”
L-am citat pe Alexandr Dughin pentru ca este un nume foarte cunoscut, cel mai reprezentativ geopolitician rus (asta o spune domnul Ilie Badescu, cel mai reprezentativ geopolitician roman), si a sintetizat perfect opinia strainilor care au cunoscut atat Romania, cat si vecinii din jur. Pentru ca a scos in evidenta vocatia culturii romanesti de punte intre Orient si Occident, dar mai ales vocatia Romaniei pentru promovarea sinergiilor geopolitice, adica pentru cautarea modurilor de a gandi impreuna, a lucra impreuna. Vocatia geopolitica traditionala a Romaniei este de a transfigura disensiunile si conflictele in armonie si consens, mai spune domnul Badescu. Vocatia sinergiei geopolitice a romanilor este data de pozitia noastra la confluenta marilor spatii geopolitice, a puterilor mari, care tind sa rupa unitatea spatiala.
L-am citat pe Alexandr Dughin pentru ca scoala geopolitica rusa e printre cele mai tari de pe planeta. E si normal, avand in vedere cat material de studiu au avut la dipozitie in ultimele trei sute de ani! Si pentru ca este rus.
Faptul ca un geopolitician de marca, rus, acorda atata importanta Romaniei, nici nu ar trebui sa ne mire prea mult! In ultimele sute de ani, trei mari imperii au “gravitat” in jurul Romaniei: imperiul Austriac, imperiul Rus, si imperiul Otoman. Si tot timpul au tratat Romania ca pe un ax, care trebuie sau nu scos. Tot timpul au fost tentate , dar niciodata nu au avut curajul sa-si duca pornirea pana la capat: scoaterea Romaniei de pe harta cu siguranta ar fi provocat dezechilibre prea mari pentru a putea fi suportate de vreun imperiu! Totusi, au avut o principala grija aceste imperii, tot timpul: sa nu fie niciodata prea multi romani la un loc. Ei bine, se pare ca acum este nevoie de cat mai multi romani la un loc: noile echilibre globale de putere obliga la aceasta.
Este clar ca Basarabia este mult mai importanta decat Valea Fergana, pentru ca nici unul din vecinii nostri nu agreeaza o Romanie mai puternica in mijlocul lor. Faptul ca lacul de romanitate se poate transforma intr-o mare, in mijlocul oceanului slav, le da mari motive de ingrijorare. Ca sa nu mai pomenesc de Ungaria. Si asta pentru ca toti vecinii au pamanuri romanesti si populatii romanesti smulse de la noi de-a lungul istoriei, si alipirea Basarabiei ar crea un precedent periculos pentru ei. Atat doar ca, spre deosebire de cazul reunificarii Germaniei, cand Franta si Marea Britanie s-au opus pe fata, oficial, vecinii nostri nu au acest curaj. Probabil pentru ca stiu ei de ce.
Singurii care ne sustin sunt SUA si UE – Germania, pentru ca Romania este singura tara din zona capabila sa proiecteze vectorul euroatlantic la Marea Neagra Extinsa.
Sursa: Blog – Cristian Negrea

Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania I

Am primit un nou articol din partea domnului Virgiliu Culiceanu, pe care mi-am permis să-l postez cu câteva amendamente personale. Vă invit sa citiţi acest articol, este deosebit de interesant, mai ales ca mass-media din Romania este, ca de obicei, preocupată de alte probleme, mai cu seamă de politica internă, în timp ce pe plan extern se petrec evenimente deosebite.
Referitor la performanţa mediei româneşti, cea mai bună comparaţie care îmi vine în minte este cea cu orchestra simfonică de pe Titanic care continua să cânte în timp ce transatlanticul se scufunda.

Basarabia, Valea Fergana, si teama de Romania
Rasturnare de situatie in Asia Centrala! “Sambata trecuta (17 iulie, n.n.), la Alma-Ata, in cadrul unei reuniuni a ministrilor de Externe din 56 de state membre ale OSCE, s-a decis trimiterea in Kirgizstan a unei misiuni politienesti europene.”, anunta domnul Petru Bogatu in articolul sau “Solutia germano-americana pentru Basarabia” (Jurnal de Chisinau). Este o stire de mare importanta, dar trecuta cu totul cu vederea de presa din Romania.
Acest eveniment marcheaza schimbari tectonice pe harta geopolitica a regiunii Marea Neagra – Asia Centrala, fiindca zona va putea fi controlata de tandemul UE – SUA, in detrimentul Rusiei, care rateaza astfel revenirea la una din cele trei puncte de referinta din ceea ce considera spatiul sau de securitate: granitele muntoase din Carpati, Caucaz si Asia Centrala. Cu alte cuvinte, Rusia, care se presupune ca a initiat revoltele din regiune pentru a prelua controlul, a ramas cu buzele umflate. Dar nu va intristati: va primi ceva in schimb!
Efectul globalizarii: iata cum au fost conectate doua zone aflate la 2 500 de kilometri distanta una de alta. Meritul Rusiei!
Kirghizstanul, o tara fara resurse, ocupa lantul muntos Tien Shan, care desparte Asia Centrala de Asia de Sud si China, si care inconjura Valea Fergana, cea mai fertila si mai populata zona din regiune, aflata in componenta Uzbekistanului.
Datorita locatiei sale strategice, controlul asupra Kirghizstanului ofera capacitatea de a pune presiune asupra Kazahstanului, Uzbekistanului, Tadjikistanului si Chinei. Astfel Kirghizstanul reprezinta o piesa critica pentru planul general al Rusiei de a reveni in fosta sfera de influenta sovietica. De asemenea, cine controleaza Kirghizstanul, poate influenta situatia din Afganistan si Iran. Controlul asupra Kirghizstanului inseamna controlul asupra Vaii Fergana si asupra Inimii Asiei Centrale.
Exagerand doar foarte putin, dominarea Transnistriei asupra Moldovei, deci asupra Europei Centrale si de Sud-Est, este aceeasi cu a Kirghizstanului asupra vaii Fergana. Pana la schimbarea de regim si orientare din Ucraina, Rusia controla si Moldova, si Ucraina prin intermediul Transnistriei. Iar in tandem cu enclava din Kaliningrad, controleaza coridorul strategic Marea Neagra – Marea Baltica!
Extrapoland putin, pe vremea URSS-ului, republica Moldova era numita “Livada URSS-ului” si “Gradina URSS-ului”.
Personal, cred ca Transnistria va ramane Moldovei, in compensatie pentru controlul Rusiei in Ucraina. Dupa ce Rusia se va intari in Ucraina, importanta Transnistriei va scade, si, oricum, macar atat trebuie sa stie: ca nu poate sa tot ia, fara sa dea nimic in loc. Avand deocamdata controlul aproape absolut al Marii Negre prin baza navala din Crimeea, si controlul Caucazului, stiind ca republica Moldova este luata sub aripa de UE, SUA si NATO, detinerea in continuare a controlului asupra Transnistriei ar putea aduce asupra Rusisi presiuni pe care nu le va putea suporta. Mai ales ca, din toata Uniunea Europeana, Germania este de departe cea mai alergica si refractara la existenta unei “gauri negre” la granita Uniunii, controlata de o “democratie suverana”, adica Rusia. Pentru cel care nu stie, orice democratie care este insotita de inca o calitate – suverana, originala, etc. – cu siguranta nu este democratie. Este altceva.
Deja UE a inceput sa dea semnalele de presiune corespunzatoare:
- South Stream nu poate deveni un proiect prioritar pentru Uniunea Europeana, pentru ca sursele de gaze nu sunt noi si nu există suficiente dovezi ca proiectul va servi cel mai bine interesele statelor membre, a declarat pe 31 iulie Marlene Holzner, purtatoarea de cuvant a comisarului european pentru energie, Günther Oettinger, citata de portalul bulgar Novinite.com. Astfel ca proiectul, evaluat la 25 de miliarde de euro (cel mai scump gazoduct din istorie), nu va putea fi finantat din fonduri europene.
- In dimineata zilei de 2 august, Yan Peklo, directorul Fundatiei de Cooperare Polono-Ucraineana din Varsovia si Raluca Raducanu, directorul executiv al Centrului pentru Studii Est-Europene de la Bucuresti, au declarat in direct la radio Vocea Basarabiei ca in programul Partneriatului Estic al Uniunii Europene, Republica Moldova a devenit prioritatea numarul unu. Si ca in cercurile politice inalte din Polonia, dar si din UE, se vorbeste tot mai mult despre includerea ei în pachetul tarilor din Balcanii de Vest de aderare la Comunitatea Europeană.
Asa cum am afirmat de atatea ori, orientarea Ucrainei catre Rusia a crescut enorm importanta geopolitica a republicii Moldova (Transnistria inclusa) pentru UE, SUA si NATO, si a intarit pe masura rolul de vector euroatlantic al Romaniei, de la Marea Neagra pana la granita cu China. Insasi faptul ca Angela Merkel este gata sa deschida portile UE pentru 140 de milioane de euroasiatici, pentru a obtine eliberarea a 4 milioane de europeni indica raportul de crestere a mizei Basarabiei si a Romaniei.
Sunt analisti care se tem ca o apropiere prea mare intre Germania si Rusia ar putea reedita tratatul Ribentropp – Molotov. Pentru ei am o veste: Romania este aliat strategic cu SUA, ceea ce schimba total datele problemei. Astfel, Romania poate forma un “cordon sanitar” intre Germania si Rusia, iar sustinerea SUA ofera Romaniei cea mai mare libertate de a se implica in problemele importante ale politicii internationale. Dovada, Strategia Nationala de Aparare, prin care Romania poate lansa atacuri militare preventive.
Apoi, acum exista UE si NATO, si Germania nu poate lua hotarari de una singura fara consecinte.
Oricum, o alianta prea puternica intre Germania si Rusia ar putea slabi puterea UE, iar Romania poate echilibra situatia.
Cand a fost intrebat la inceput de mandat de ce alege sa promoveze Axa: Bucuresti – Londra – Washington, si inca atat de ferm, presedintele Basescu a spus: “SUA nu isi tradeaza niciodata aliatii!”.
Rolul Romaniei intre Germania, SUA si Rusia, creste, si arta consacrat romaneasca de a face politica pe sarma va fi din nou la inaltime. Am motive sa cred ca Romania poate deveni nu doar o punte intre UE si Rusia, ci si intre UE si SUA. Nu este deloc exclus ca Axa: Bucuresti – Berlin – Washington care incepe sa se contureze, sa se transforme, in timp, in Axa: Bucuresti – Berlin Washington – Moscova. Si totul va depinde de cum se va gestiona si rezolva problema Transnistria – Moldova – Romania, si de faptul ca Rusia incepe sa intelega ca este mult mai avantajoasa cooperarea decat conflictul. Pentru toata lumea.
Si asta din cauza ca este cu siguranta o legatura stransa intre Kirgizstan si Transnistria, rezolvarea problemei din jurul Vaii Fergana fiind cuplata cu o intelegere si in problema Basarabiei, fiind stiut ca negociatorii rusi pun intotdeauna pe masa mai multe dosare geopolitice o data, iar duetul SUA – UE are interes puternic de a aduce securitate deplina a coridorului energetic Romania – Marea Neagra – Georgia – Azerbaidjan – Marea Caspica – Kazahstan, si a coridorului strategic Marea Neagra – Marea Baltica. De asemenea, controlul situatiei in regiunea Afganistan – Iran si securitate la granita cu Ucraina.
Rusia are nevoie de SUA si UE pentru a-si moderniza tehnologia si a-si diversifica productia interna. Daca se bazeaza in continuare pe vanzarea de resurse naturale, in curand nu va mai putea face fata presiunii puse de puterea economica crescatoare a Chinei, care aduce proportional putere diplomatica si putere militara si, implicit, pretentii la teritorii si resurse. Deja Rusia este tot mai ingrijorata de ambitiile Chinei in Asia, care includ regiunile slab populate si bogate in resurse ale Siberiei. Iar Rusia trebuie ajutata pentru ca, peste 10, 20 sau 30 de ani vom fi bucurosi ca intre noi si China se afla Rusia.
Sunt probleme care se stiau de mult, insa probabil abia acum s-a gasit si o solutie.
Sa nu va mire ca apare atat de des numele de Romania. Pur si simplu, de o vreme, toate drumurile trec prin Romania.
Sursa: Blog – Cristian Negrea