Vladimir Jirinovski: Transnistria la Rusia, iar Bucovina şi Basarabia la România. Aşa se va linişti Ucraina

Politicianul rus Vladimir Jirinovski a declarsa:rat că singura soluţie pentru calmarea situaţiei din Ucraina este ca această ţară să cedeze teritoriile străine, pe care le-a obţinut de la Polonia, Ungaria şi România. El a făcut această declaraţie în cadrul unei emisiuni la postul public de televiziune al Federației Ruse.

“Aceste două părți ale Ucrainei, de Est și de Vest, sunt total incompatibile. Nu poate niciun fel de internaționalism să ajute în acestă situație. Vestul Ucrainei, care face acum cea mai mare gălăgie, am fost nevoiți să-l luăm de la Polonia pentru ca armata hitleristă să rămână cât mai departe. Transcarpatia am luat-o de la unguri din același motiv. Iar Bucovina și Basarabia am luat-o în 1939. Dacă nu era Hitler, nu atingeam aceste pământuri”, a declarat Jirinovski, citat de către portalul Moldova.org.

El a propus ca teritoriile străine ale Ucrainei să fie întoarse, iar, astfel, centrul ţării ar fi mai “cuminte”.

“Ce propun eu? Să ia Polonia regiunea care îi aparține, Ungaria să ia Transcarpatia, mai ales că majoritatea locuitorilor de acolo vorbesc limba maghiară. În Basarabia și Bucovina majoritatea locuitorilor sunt vorbitori de română. România visează demult să le ia înapoi. Sunt trei țări membre NATO. Transnistria – să revină la noi, e pământ rusesc. Doar atunci Ucraina se va liniști”, a spus politicianul.

Sursa: www.romaniatv.net

SERVICIILE SECRETE BRITANICE: “BASARABIA ESTE ROMANEASCA”

Acest articol apartine blogului 15661

Pe 12 august 1918, Political Intelligence Department din cadrul Ministerului de Externe de la Londra alcatuia o ampla analiza asupra Unirii Basarabiei cu Romania, petrecuta pe 27 martie 1918. Documentul, intitulat “Memorandum legat de problema basarabeana si actul de unire cu Romania” prezinta la cald evenimentele, asa cum s-au petrecut ele. Istoriografia sovietica avea sa mutileze si trunchieze evenimentele istorice pentru a-si motiva rapturile teritoriale. Schilodirea istoriei este prezenta in continuare in spatiul public: tema “ocuparii Basarabiei de armata romana” fiind reluata aproape obsesiv. Documentul pe care il reproducem in randurile urmatoare – o sinteza a unui departament de informatii britanic – prin originea sa si prin momentul in care a fost alcatuit constituie o prezentare precisa a evenimentelor din 1918, destinata risipirii indoielilor create artificial.

Problema de importanta internationala

Pentru prima data in ultimii patruzeci de ani problema basarabeana a devenit una de importanta internationala. Faptul ca, recunoscuta sau nu in teorie, unirea despre care s-a vorbit dintre Basarabia si Romania este un fapt implinit, considerata astfel atat de Puterile Centrale cat si de majoritatea romanilor, inseamna ca Marile Puteri vor trebuie sa se ocupe la modul cel mai serios de aceasta chestiune, atat de importanta pentru relatiile dintre Rusia si Romania dar si pentru statele vecine, la Conferinta de Pace, sau chiar inainte de aceasta. Din acest motiv a devenit importanta strangerea de informatii cu privire la unirea Basarabiei cu Romania, precum si circumstantele de dinainte si de dupa aceasta.

Istoricul problemei basarabene

Basarabia romanilor este o parte integranta a mostenirii istorice a acestora. Basarabia de Sud a fost, in sens larg, legata cu Valahia la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, impartind cu aceasta numele care la ora actuala ii este atribuit exclusiv Basarabiei, tara principilor Basarab, care conduceau atunci Valahia. In secolul al XIV-lea, aceasta a trecut treptat sub stapanirea Moldovei, elementele preponderente fiind in principal moldovenesti, adica origini, dialect si istorie. Ocuparea de catre turci a Basarabiei de Sud la inceputul secolului XVI, pe care au impartit-o in cele doua districte (Sanjaks), Cetatea Alba si Bugeac, a reprezentat primul pas in procesu de deromanizare a a cestei parti din provincie – de la aparitia Bugeacului – care in secolele ce au urmat a fost ravasit de invaziile cazacilor, turcilor si rusilor, si colonizata in cateva randuri de refugiati religiosi din Rusia, refugiati politici din Bulgaria, si elemente germane si evreiesti stabilite aici in timpul secolului al XIX-lea. Totusi, restul Basarabiei, cu exceptia nordului extrem, si-a pastrat caracterul preponderent romanesc. In 1812, prin Tratatul de la Bucuresti, tarul Alexandru I a reusit sa anexeze Basarabia la Rusia, aceasta ramanand in cea mai mare parte sub stapanire rusa timp de 105 ani. Singura modificare adusa tratatului a fost realizata prin Tratatul de la Paris din 1856, impus Rusiei de aliatii victoriosi. 

Articolul 20 asigura cedarea in favoarea Moldovei a celei mai mari parti din Bugeac – paradoxal cea mai putin romanesca parte a provinciei – incluzand in linii mari toate teritoriile de la sudul liniei trasata de la Cetatea Alba la Bolgrad si de la Bolgrad la Catamori, pe Prut. Dar cele trei raioane basarabene formate au fost totusi pierdute de Romania 22 de ani mai tarziu, prin Tratatul de la Berlin, cand guvernul rus a reusit sa convinga Puterile sa cedeze acest teritoriu Rusiei. Faptul ca Romania a primit in compensatie Dobrogea, regiune pustie si slab dezvoltata, nu i-a facut pe romani sa uite acest act de jefuire, incurajandu-i in opozitia fata de Rusia, acestea fiind bazele tratamentului autocratic aplicat de Rusia Romaniei inaite si dupa confiscarea Basarabiei in 1812. Chestiunea Basarabiei nu a fost uitata de nici un roman, iar aceasta nedreptate a fost exploatata foarte inteligent de propagandistii germani care incercau sa intoarca Romania impotriva Rusiei.

Situatia etnica si politica din Basarabia

Astfel, din punct de vedere istoric, Basarabia este romaneasca. De fapt, nu exista practic nici o diferenta intre romanii basarabeni si polulatiile vecine din Moldova, iar basarabenii nu au nici o alta denumire pentru ei decat “moldoveni”. Statisticile legate de elementele etnice ale populatiei – estimate in 1913 la 2.588.400 de locuitori – lipsesc din pacate. Sub vechiul regim, propagandistii rusi estimau adesea procentul populatiei romanesti ca fiind de 48%. Acest procent este contestat vehement de romani. In 1891, noile statistici ruse spuneau ca exista 1.089.995 moldoveni dintr-o populatie de 1.641.559 – adica, un procent de aproximativ 66%. Urmatoarele nationalitati ca numar, ucrainienii si evreii, erau cotati ca reprezentand 13,6%, respectiv 9% din populatia respectiva. Atunci, presupunand ca aceste proporti au fost mentinute, numarul romanilor si ucrainienilor in 1913 ar fi trebuit sa fie 1.725.600, respectiv 349.380. In zona centrala a provinciei, proportia romanilor trebuie sa fie mult mai mare, avand in vedere ca ucrainienii sunt intalniti mai cu seama in nordul zonei Khotin, unde traiesc in grupuri compacte, si sunt imprastiati prin Bugeac. Mai mult, romanii basarabeni sunt in mare majoritate tarani, si ca urmare nu fac subiectul unor emigrari, fata de populatia oraselor care fluctueaza mai mult.

Prin Tratatul din 1812, Rusia a asigurat provincia ca se va bucura de conditii speciale. (…) Aceste privilegii au fost curand retrase, si pentru un secol autoritatile ruse au adoptat o politica de rusificare a provinciei. Limba romana a fost interzisa in administratie, Biserica, presa si scoli, iar singura posibilitate a populatiei de a avansa era studiul in Rusia. Aceasta politica a avut un succes partial in randul proprietarilor de terenuri, boierii, multi invatand sa se identifice cu reactionarii rusi din aceasi clasa, dar majoritea taranilor au ramas complet neatinsi. Fiind incapabili sa scrie sau sa citeasca, fara sa aiba legaturi cu administratia sau comertul, acestia si-au continuat viata in vechiul stil, conservandu-si limba si obiceiurile nationale. Guvernul nu avea nici un interes sa interactioneze in mod activ cu acestia, atentia sa fiind indreptata in directia suprimarii oricarei miscari cu caracter national in randul intelectualitatii. Din 1905 s-a observat o usoara relaxare a regimului de opresiune, fiind permisa aparitia unor ziare in limba romana, numai in alfabetul chirilic insa. Miscarile de agitatie nationalista s-au restrans la un numar mic de intelectuali, cum ar fi Constatnin Stere, care a fost asociat cu Revolutia din 1905, exilat ulterior in Siberia, de unde a reusit sa scape dupa cativa ani, iar odata intors in Romania, a nutrit cele mai dure sentimente de opozitie fata de guvernul rus.

Evenimentele din 1917

Libertatea de exprimare si actiunea pe care Revolutia din Martie 1917 a adus-o tuturor cetateniulor din Imperiu, rusi si nu numai, a fost simtita curand si in Basarabia. Pana la sfarsitul lunii mai a fost infiintat Comitetul National Moldovenesc, fiind organizat un congres la Chisinau, care a decis sa ceara autonomie si recunoasterea oficiala a limbii moldovenesti. Initial, programul Comitetului Moldovenesc a fost unul moderat. La inceputul verii, acestia s-au multumit sa ceara autonomie administrativa si ecleziastica; folosirea limbii romane; o distributie mai echitabila a terenurilor in randul taranilor moldoveni; dreptul basarabenilor de a stisface stagiul militar in Basarabia si posibilitaea de a forma unitati militare locale; existenta unui buget al provinciei; si asigurarea unor drepturi religioase, politice si economice reciproce pentru basarabenii din afara Basarabiei, similare cu cele ale populatiilor care nu sunt de origine moldoveana, din Basarabia. La acea data, Comitetul nu a aratat nici un fel de inclinatii in vederea unirii cu Romania. Parlamentul Romaniei nu a luat masuri complete in vederea reformei agrare si electorale pe care a adopta-o in iulie, iar reformatorii basarabeni au considerat la acea data ca dezvoltarea libera a regiunii se poate realiza mai bine ca parte a Republicii Federale Rusia si nu parte a unei Romanii nedemocratice. (…)

La inceputul lunii august a aparut o disputa teritoriala cu Ucraina. Parlamentul Ucrainei a declarat ca Basarabia intra in granitele noului stat ucrainean. Indignat, Comitetul basarabean a protestat si a trimis o delegatie la Kiev pentru a sublinia faptul ca cererile Ucrainei incalca principiul autodeterminarii. In cele din urma Parlamentul a cedat, acceptand faptul ca Basarabia nu intra pe teritoriul Ucrainei – punct de vedere confirmat ulterior, pe 15 ianuarie 1918, accentuand acest lucru si in zilele urmatoare.

Pasi spre independenta

Speranta Comitetului Moldovenesc de a se incadra cat mai bine intr-un Stat Federal Rus reorganizat s-a naruit odata cu venirea la putere a bolsevicilor. Ulterior acestia s-au aratat chiar mai intransigenti la adresa Comitetului decat au fost fata de alte guverne nationale din Imperiul Rus. Ei au negat ca acest Comitet ar reprezenta adevaratii basarabeni sau proletariatul oprimat. Avand in vedere aceste masuri, Comitetul a fost nevoit sa faca o serie de pasi importanti. Pe 3 noiembrie, 500 de reprezentanti ai populatiei basarabene s-au reunit la Chisinau si s-au declarat in favoarea autonomiei Basarabiei. Pe 8 decembrie s-a intrunit la Chisinau “Sfatul Tarii”, format din reprezrntati ai tuturor claselor, din toate provinciile. Se pare ca au fost prezenti aproximativ 147 de delegati; dintre acestia, 105 erau moldoveni, 15 ucrainieini, 13 evrei, 5 bulgari si restul erau de diferite nationalitati. Personalitatea si onestitatea delegatilor trebuie discutata ulterior, dar studiul numelor acestora arata ca marea lor majoritate chiar sunt ceea ce pretind a fi, adica soldati si tarani. Conducerea, organizarea si administrarea organismului a fost asigurata de cativa intelectuali, printre care moldoveanul Inculet, profesor la Universitatea din Petrograd, Ioan Pelivan si Octavian Ghibu. Dl. Stere, o personalitate si mai importanta, nu era prezenta, preferand sa plece la Bucuresti in momentul ocupatiei militare germane. Pe 15 decembrie “Sfatul Tarii”a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca, dar chiar si asa, nu s-a ajuns la o desprindere definitiva de Rusia, avand in vedere faptul ca intr-o sedinta a “Sfatului” din 19 decembrie, a fost citit un mesaj din partea guvernului sovietic care spunea: “…saluta formarea Republicii Moldovenesti si a Sfatului Tarii… in care vede bazele unei Republici Federale”.

Totusi, a deveni din ce in ce mai clar pentru basarabeni ca in mijlocul haosului care domnea in Rusia si in special in Ucraina, era nevoie ca ei sa preia administrarea provinciei in mainile lor. “Sfatul Tarii” si-a ales pe 29 decembrie propriul cabinet, Dl. Erhan ocupand functia de presedinte, avand si opt directori generali, cei mai importanti fiind Pelivan (mentionat mai sus) pentru Afacerile Externe si Ioncu pentru Finante. Programul de guvernare al noii republici era in totalitate de natura democratica. (…)

Razboiul romano-bolsevic

Totusi, noua Republica Moldoveneasca nu a fost lasata sa se organizeze pe cont propriu. La inceputul lunii ianuarie, autoritatea “Sfatului” a fost pusa sub semnul intrebarii si subminata prin raspandirea unor idei bolsevice sau anarhiste. Micile trupe aflate sub controlul “Sfatului” nu puteau face fata acestor manipulari, puse la cale de guvernul bolsevic, al carui punct de vedere era ca “Sfatul” avea un caracter nationalist si burghez. Guvernul bolsevic de la Petrograd, prin asa-zis-ul “Collegium”, al carui presedinte era cunoscutul agitator bolsevic Rakovski, a facut tot posibilul sa ajute la victoria revolutiei bolsevice in Basarabia. Armatele ruse care se retrageau dezorganizat de pe frontul romanesc inconjurau regiunea, existand pericolul real ca hambarele pe care guvernul roman le amplasase in zona, sa fie confiscate si jefuite. In aceste circumstante, “Sfatul Tarii” a apelat la guvernul roman, cerandu-i sa trimita trupe in provincie care sa asigure ordinea. Dl. Bratianu, cu prudenta caracteristica, a ezitat pana acum sa faca asta, dar acum, avand aprobarea Puterilor Aliate, a trimis cateva divizii in Basarabia, cu intentia declarata de a proteja populatia si proprietatile. Acest fapt a intors guvernul bolsevic si mai mult impotriva Romaniei, iar pe 29 ianuarie a declarat razboi Romaniei, returnand pasapoartele ministrului roman de la Petrograd. Cu toate acestea, declaratia de razboi a ramas una pe hartie, din moment ce pe 9 februarie, la Brest-Litovsk, reprezentantii Parlamentului au semnat pacea dintre Ucraina si Puterile Centrale, care in curand au trimis trupe in Ucraina, separand astfel Basarabia si Romania de Marea Rusie. Acest fapt a plasat guvernul basarabean intr-o pozitie radical schimbata pe plan international, el fiind nevoit sa se decida asupra viitorei sale orientari.

Unirea cu Romania

Sinteza serviciului de informatii britanica descrie Unirea Basarabiei cu Romania astfel: “Pe 5 martie, la Buftea, delegatii romani au semnat tratatul de pace preliminar cu Puterile Centrale, fiind, in principiu, de acord cu viitoarele conditii impuse prin Tratatul de la Bucuresti, cel definitiv, semnat pe 7 mai. Prin clauza cinci a tratatului preliminar, guvernului roman i se permitea sa mentina trupe in Basarabia, care sa asigure securitatea granitelor ruso-romane. Toate aceste trupe numarau aproximativ 20.000 de militari. Nici in tratatul preliminar, nici in cel incheiat la Bucuresti nu a fost facuta nici o precizare cu privire la statutul Basarabiei fata de Romania. Totusi, este putin probabil ca acest subiect sa nu fi fost discutat, chiar si in cadrul unei intalniri informale dintre guvernul roman si cel german, si este putin probabil ca generalul Averescu (care dupa ce a ocupat functia timp de o luna, a fost inlocuit de dl. Marghiloman, pe 14 martie) si dl. Marghiloman sa nu fi primit nici un fel de garantie ca in baza sprijinului acordat, Romania va putea obtine in cele din urma Basarabia. Obiectivele germanilor erau atat convingerea autoritatilor romane sa accepte o pace dura, promitandu-i compensatii in alte zone, cat si, evident, indepartarea Romaniei de Rusia. Mai mult, germanii sperau ca asigurand chiar si prin forta unirea Basarabiei cu Romania, vor determina guvernul roman sa permita Germaniei sa utilizeze regiunea in avantajul sau. Cu duplicitatea caracteristica, acestia i-au incurajat in acelasi timp pe protejatii lor, guvernul Ucrainei, sa se opuna aceste uniri. Cu toate acestea, chestuiunea unirii a depasit orice intelegere diplomatica dintre guvernul german si guvernul germanofil roman. In ultima instanta, decizia depindea chiar de “Sfatul Tarii”. Componenta acestuia a fost deja prezentata. Din cei 147 de membrii alesi in noiembrie, 105 erau “moldoveni”, majoritatea reprezentanti fie ai comunitatilor de militari, fie ai asociatilor locale ale taranilor. Aproximativ 70 dintre acestia s-au organizat pana in luna aprilie intr-un “Bloc Moldovenesc”, avand o majoritate sensibila din totalul de 130 de deputati care au luat propriu-zis parte la “Sfatul Tarii”. Acest “Bloc Moldovenesc” a pus interesele nationale deasupra celor economice. Situatia era diferita in cazul “Fractiunii Taraniste” care, compusa in majorite din tarani “moldoveni”, considera chestiunea pamantului mult mai importanta decat orice problema nationala sau culturala.

Necesitatea unei decizii imediate

Asa cum s-a aratat mai sus, “Blocul Moldovenesc” s-a convins de necesitatea unei decizii imediate in privinta relatiilor cu Romania. Pe 9 februarie delegatii Parlamentului ucrainean au semnat tratatul de pace cu Puterile Centrale. Pe 1 martie trupele austriece si cele germane au intrat in Kiev; Odesa a cazut pe 10 martie. Astfel Basarabia era inconjurata din toate partile de armatele germanice; doar la sud-vest mai exista o tara din partea careia veneau propuneri oficiale in favoarea unirii. Era evident faptul ca Basarabia, unita cu Romania, avea sanse mai mari sa aiba parte de un tratament mai corect din partea germanilor, decat o Basarabie izolata. Imediat, “Blocul Moldovenesc” nu a ezitat sa se decida in favoarea unirii. Dar pe de alta parte nu exista dorinta unei “anexari”; unirea trebuie facuta asa cum doreste Basarabia. Au aparut suspiciuni cu privire la planurile si caracterul reactionar al noului guvern ultraconservator Marghiloman. Mai mult, trupele romanesti din Basarabia nu au fost suficient de atente la susceptibilitatea populatiei. Desi “intrarea in tara a trupelor romane, facuta la cererea Sfatului Tarii, a adus o ordine relativa”, acestea “s-au purtat ca si cum s-ar afla intr-o tara cucerita. Au fost luate masuri, iar ofiterii responsabili de infractiuni grave au fost pedepsiti.” Un ordin al generalului Brosteanu, care conducea Divizia a 10-cea, le cerea ofiterilor “sa se poarte cat mai bine si mai civilizat cu evreii” si “oriunde s-ar afla – in orase, in sate, in trenuri – sa se comporte cat mai civilizat, politicos si agreabil cu populatia civila, indiferent de nationalitate, fara a-i trata cu dispret, ostilitate sau duritate.” Astfel “le vor castiga simpatia.”; altfel, “isi vor atrage dispretul.” Foarte probabil ca asemenea incidente au avut loc in cazul populatiilor care nu erau de origine romana. Exista o serie de plangeri, care nu sunt par a fi intemeiate insa, din partea evreilor, cu privire la o serie de “masacre”; populatia evreiasca a fost acuzata ca ar fi pro-germana. Dar chiar si cetatenii moldoveni aveau propriile temeri, si ca urmare au impus o serie de conditii pentru a accepta guvernul Marghiloman si pentru a vota in favoarea unirii. Acesti termeni, asa cum au fost acceptati, erau:

“Republica Democratica Moldovenesca (Basarabia), avand granitele la Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile frontiere cu Austria, rupta timp de o suta de ani din trupul vechii Moldove de catre rusi, in virtutea dreptului istoric si rasial, pe baza principiului conform caruia orice natiune are dreptul sa-si aleaga propriul destin, se uneste de acum inainte si pentru totdeauna cu Romania, mama sa”.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

"Ostasi,Va ordon: Treceti Prutul! " - Generalul Ion Antonescu exact acum 71 de ani !

“Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi” - Generalul Antonescu ,22 iunie 1941. 

 “Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre (…) Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. OSTAŞI, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!” – Mareşalul Ion Antonescu, 22 iunie 1941. România intra atunci în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub criminala ocupaţie a Uniunii Sovietice.

 România pleca la război pentru provinciile sale răpite printr-un diktat ce retrasa zonele de influenţă ale Germaniei naziste şi Rusiei bolşevice, în urma Pactului Ribentropp – Molotov semnat la 23 august 1939. România pierduse în acelaşi an 1940, pe lângă Basarabia şi Bucovina şi Transilvania de Nord, cât şi două judeţe din sudul Dobrogei, Caliacra şi Durostor.La cea din urmă avusese loc un transfer de populaţie între România şi Bulgaria.

Detasamente romane forteaza Prutul 1941

 Bătălia pentru Basarabia şi Bucovina de Nord a impus şi pierderi în vieţi omeneşti, răniţi şi dispăruţi. Patru sute de mii de militari români au fost concentraţi pentru operaţiunile militare alături de Axă. La 27 iulie 1941, întreg teritoriul istoric românesc fusese eliberat. Populaţia românească din provinciile istorice a salutat cu entuziasm eliberarea şi a oferit momente de fraternitate deosebite. Până la acest punct atât Conducătorul statului, general Ion Antonescu, cât şi mare parte a politicienilor români căzuseră de acord că eliberarea trecea drept obiectiv al politicii naţionale, transmite Radio România Actualităţi. Contribuţia românească la campania din Est a fost deosebită prin materialul de război pus în dispozitiv de luptă, cât şi prin dimensiunea jerfei umane. România şi-a îndeplinit promisiunile, în ciuda reticenţelor ori a cursului conflictului, indiferent de starea tehnică a armatelor sale şi a erorilor strategice comise de germani.

 Pe 7 iulie 1941, Ion Antonescu emitea această proclamaţie adresată românilor basarabeni:

    Basarabeni,

 Cu vrerea Domnului, prin sângele Eroilor noştri am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile. Am prăvălit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru. Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul.

     Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de a pururi temeliile Neamului românesc.

 Basarabeni,

    Anul zbuciumat de umilire şi nedreptate, de cotropire şi vrajbă a luat sfârşit. Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă comunismul. Aţi putut judeca singuri că viaţa fără libertate şi proprietate, fără dreptate şi familie, fără biserică şi lumină este mai cumplită decât moartea. Eroii şi bravii ostaşi ai armatei noastre v-au eliberat! Cinstiţi-le jertfa şi lupta prin fapta voastră! Din încercarea şi jertfa noastră, să luăm învăţătură. Un neam trăieşte şi se înalţă prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca şi zbuciumul fiecăruia din fiii lui. Din cenuşa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de viaţă. Trecutul s-a stins, să întemeiem viitorul. 

    Trebuie să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor. Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface toate aşezările. În popasul acestui an de prăbuşire, Ţara noastră, vechea voastră Patrie, s-a schimbat. O domnie nouă şi curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe dreptate şi adevăr, stă chezăşie a viitorului. Vom duce lupta şi înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalţe. Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor. Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie sfinţite, ca viaţa nouă ce întemeiem să şteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut. Prindeţi-vă, dar, cu încredere în roiul de muncă pe care îl începem astăzi.

    Basarabeni, 

 Prin disciplină, prin ordine, prin muncă, păşiţi în marşul învierii naţionale. Sub scutul armatei dezrobitoare, porniţi la faptă nouă. Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului. Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri. Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!

 Trăiască România!

Sursa: http://secretele--sistemului.blogspot.ro

Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania III

Puternica campanie anti Romania, promovata de ziarele „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale”, ilustreaza de fapt teama de o Romanie puternica. Daca am fi slabi, nu ne-ar baga nimeni in seama. Acesti fricosi de Romania au primit o lovitura naucitoare de la Angela Merkel, atunci cand aceasta a promis Rusiei liberalizarea vizelor pentru UE, in schimbul retragerii trupelor militare din Transnistria!!! Va spun: propunerea este irezistibila: 4 milioane de romani contra 140 de milioane de rusi!!!
Prin asta, Angela Merkel sugereaza ca 4 milioane de europeni sunt mai valorosi decat 140 de milioane de eurasiatici. Ca sa fiu putin rautacios, am si calculat: un moldovean valoreaza cat 35 de rusi!
Sunt curios: cele trei ziare o vor ataca pe Angela Merkel? Vor anunta Apocalipsa pentru Europa? Vorba ceea, va fi o invazie de 140 de milioane de eurasiatici: nu e gluma! Daca nu, va fi foarte clar ca cele trei ziare – „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale” – au actionat la comanda politica impotriva Romaniei! Dupa coordonarea, amploarea si intinderea campaniei, comanda venea de foarte sus. Deci teama de Romania a ajuns la altitudini mari.
Multi se intreaba: oare ce stie Angela Merkel despre Moldova, si nu stim noi?
Probabil ca spusele ilustrului sau inaintas, Otto von Bismarck, cancelarul de otel, cel care a unificat poporul german intr-un singur stat, pentru prima data, cu privire la Romania:
“La 1866 aveam putinta sa o zdrobesc, dar m-am ferit chiar de a o jigni prea mult, fiind un stat cu menire de a civiliza si de a mentine ordinea, el merita sa fie sustinut, iar nu distrus. Viitorul Romaniei sta in munca ei spre a trage folos din avutiile imense ce poseda. Interesul va este a deveni un stat puternic la Marea Neagra, a avea un port important ca Odesa si vot preponderent la Constantinopol. Nu uitati insemnatatea Marii Negre, caci de acolo incepe cheia Dardanelelor. Independenta o aveti; cu Occidentul sunteti in legatura directa; Orientul va este deschis. Deveniti dar de acum un element de productiune; deveniti un element de civilizatiune, de ordine si prin aceasta veti ajunge a domina Peninsula Balcanica. Va trebuie insa, pentru a ajunge la acest tel, seriozitate, munca onesta.”
Probabil ca Angela Merkel stie si vorbele lui Eminescu, romanul absolut:
“cele două milioane de romani (din Basarabia, n.n.) au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.” (Mihai Eminescu, “Romania in lupta cu panslavismul”, Timpul, iunie 1878).
Virgiliu Culiceanu
04.08.2010
Amendamentele mele personale:
1. Rusia a acceptat misiunea de poliţie europeană din Kirghistan nu neapărat în urma presiunilor UE sau OSCE, ci din cauze mult mai profunde. Situaţia în zonă este departe de a se fi clarificat, chiar şi la ora actuală. Americanii au o baza la Manas, folosită pentru operaţiunile din Afghanistan, bază cu atât mai importantă cu cât baza din Uzbekistan a trebuit sa fie închisa în urma revoltelor ce au culminat cu masacrul de la Andijan din 2004. Ruşii au si ei o baza aici, în Kirghistan. În aprilie, o revoltă populară l-a alungat de la putere pe preşedintele Kurmanbek Bakiev, un dictator în devenire, care a fugit în Belarus, ţara condusă autoritar de Lukashenko. Dar Bakiev mai are sustinatori puternici in sudul tarii, in zona orasului Osh, o zona care are in componenta inclusiv 400000 de etnici uzbeci. Trebuie sa tinem seama de potentialul care il reprezinta clanul in societatile central asiatice si africane pentru a intelege mai bine geneza si desfasurarea conflictelor din zona. De multe ori, clanul transcede etnicul sau alte considerente, facandu-l cel mai puternic liant pentru populatiile in cauza. Poate fi cazul si aici, nu numai ca poate, dar si este, din moment ce presedintele fugit Bakiev a reusit sa revolte clanurile din zona, fapt care a dus la violente puternice si la exodul a peste 100000 de uzbeci peste granita. Ulterior vine surpriza, in sensul ca Uzbekistanul isi inchide granita, neprimindu-i pe restul de 300000 de etnici ai sai expusi violentelor. Intrebarea este de ce, iar raspunsul este deoarece, cinic vorbind, Uzbekistanul doreste ca etnicii uzbeci sa ramana in Kirghistan, chiar expusi violentelor, pentru a avea ulterior pretextul sa intervina, inclusiv militar, deoarece controlul Vaii Fergana poate fi o tentatie pentru oricine, dar mai ales pentru Uzbekistan, care are si mijloacele sa o faca, din moment ce este cel mai populat stat din Asia Centrala.
Ori, prin aceste considerente, ruşii sunt deja depăşiti. Conştienţi de limitele puterii lor militare, demonstrate nu numai în Cecenia şi în conflictul din Georgia din 2008 (vezi http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/08/invatamintele-conflictului-ruso.html ) ci şi în războiul din Turkmenistan. La fel, Rusia a tras învăţăminte şi din conflictele de la începutul anilor 1990, din Osetia de Sud, Abhazia sau Transnistria, precum şi din războiul dintre Armenia şi Azerbaidjan pentru provincia Nagorno-Karabah. Spuneam în alt comentariu, referitor la strategia Rusiei pe viitor (http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/06/strategia-rusiei-pe-termen-scurt-ii.html ) ca Rusia are la conducere buni strategi. Iar aceştia au înţeles foarte bine că Rusia nu are cum să se implice şi să iasă bine dintr-un posibil viitor război civil, cu susţinere directă din partea unui vecin ca Uzbekistanul. Ruşii ştiu ceea ce UE încă nu ştie, faptul că acest Kirghistan poate deveni rapid o nouă Cecenie. Ori, din aceste considerente, acceptă bucuroasă, chiar dacă pare că este o concesie pentru a nu ceda în altă parte, implicarea unei forţe poliţieneşti a UE, care se va dovedi ulterior că nu este cu nimic mai brează decât cea a OSCE. Iar atunci, într-un târziu, chiar OSCE îi va invita pe ruşi să intervină ca şi salvatori ai situaţiei care va degenera, inevitabil.
În concluzie, părerea mea personală este că Rusia a acceptat această concesie, referitoare la prezenţa unei forţe poliţieneşti a UE în Kirghistan conştientă de faptul că această forţă nu va putea face nimic pentru stabilizarea situaţiei, mai mult pentru a-şi demonstra pentru viitor necesitatea prezenţei ei militare puternice în zonă, atunci când va avea posibilitatea să o desfăşoare. Deoarece acum, cu situaţia din armata rusă, o intervenţie le-ar scădea prestigiul în ochii ambelor părţi implicate, iar orice stângăcie ar contribui pe plan mondial la ideea conform căreia armata rusă este încă departe de performanţa visată.

Cristian Negrea
2. Germania nu a oferit vizele pentru cetăţenii ruşi contra retragerea trupelor din Transnistria, ci a condiţionat începerea negocierilor pe această temă de retragerea din Transnistria. Ori, după cum preşedintele Consiliului Europei i-a spus direct lui Dmitri Medvedev la summitul de la Rostov pe Don, atunci când acesta insista cerând un orizont temporal, chestiunea vizelor pentru cetăţenii ruşi este o problemă pe termen lung. Poate un termen mai lung decât integrarea Turciei în UE.

Sursa: Blog – Cristian Negrea

Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania II

Aleksandr Gelievici Dughin (nascut 7 ianuarie 1962) este geopolitician, filozof, sociolog si politician rus. El militeaza pentru o lume multipolara, pentru crearea unui suprastat eurasiatic, format din UE, Rusia, Asia Centrala, care sa se opuna hegemoniei americane. De a forma un pol de putere continentala care sa se opuna puterii maritime. A scris mai multe carti de geopolitica, dintre care cea mai importanta este “Fundamentele geopoliticii”, 1997. Doreste Romania prietena a Rusiei, deoarece este “o tara ortodoxa, cu misiunea sa metafizica si o responsabilitate sporita pentru soarta Europei.”
Dughin pune in raspunderea Romaniei impartirea geopolitica mondiala in multipolara si unipolara. Si anume, daca impreuna cu Bulgaria si Serbia, (care in general deja se orienteaza in politica externa dupa Romania) alege sa se integreze in UE, sa fie prietena cu Rusia, si punte intre Rusia si UE, lumea va fi multipolara. Daca alege alianta cu SUA, pe post de cordon sanitar intre UE (Germania) si Rusia, lumea va fi unipolara, cu centrul in SUA:
“In consecinta, alegerea geopolitica a Romaniei este urmatoarea: fie de partea continentalismului, ca tara cu o veche identitate europeana, fie atlantista, indeplinindu-si astfel rolul de „cordon sanitar” in favoarea SUA. Prima optiune implica, printre altele, edificarea unei politici amicale fata de Rusia, in timp ce a doua inseamna nu numai orientare anti-Rusia, ci si discrepanta fata de geopolitica continentalista a Europei insesi, fapt ce duce la slabirea suveranitatii europene in favoarea SUA si a lumii unipolare. Aceasta alegere geopolitica confera Bucurestiului cea mai mare libertate de a se implica in problemele importante ale politicii internationale.” (Alexandr Dughin, “Geopolitica Romaniei”, Moscova, 01.10.2009)
Se pare ca deja, Romania a ales. Se mai intreaba cineva de ce am optat pentru avioanele F-16? Din acelasi motiv pentru care am acceptat amplasarea a doua baze militare americane si amplasarea viitorului scut anti racheta. Adica pentru a fi exportator de securitate si punte intre Est si Vest.
Dughin scoate din ecuatie Polonia, deoarece este o tara profund catolica. In plus, Romania e singura tara capabila de mediere intre lumea ortotoxa, estica, si cea catolica, vestica. Pozitie scoasa in evidenta si de vizita la Bucuresti a papei Ioan Paul al II-ea, prima vizita a unui papa intr-o tara ortodoxa, de altfel.
Parintele Dumitru Staniloaie, unul din cei mai mari teologi ai Europei secolului XX, a spus mai limpede:
“Ortodoxia romaneasca uneste luciditatea latina a catolicismului si intelegerea rationala a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepatrunse a existentei, propriu popoarelor din Rasaritul Europei.” Faptul ca am fost primii crestini din Europa, ca suntem singurii care am pastrat crestinismul in varianta sa originara, si ca vorbim o limba romanica, sunt alte argumente forte ale ecumenismului romanesc, mai spune parintele Staniloae!
(Sunt deci evidente motivele “geloziei” patriarhiei de la Moscova pe ortodoxia romaneasca: ecumenismul nostru este unul natural, pe cand cel rusesc este unul fortat, agresiv, primitiv. Iar reactivarea Episcopiei Dubasarilor si a toata Transnistria a iritat la culme Moscova, care nu intelege si nu accepta cursul firesc al istoriei. Inca.)
Si, mai spune, Dughin:
“Desi o tara mica din estul Europei, Romania a avut in plan intelectual o contributie semnificativa la civilizatie, comparabila cu aceea a natiunilor europene mari, aproape depasindu-le. Aceasta caracteristica a intelectualismului romanesc reflecta spiritul gandirii europene, indisolubil legat de spiritul traditiei, avandu-si originile cu sol, radacini si tendinte, in Antichitate, cat si in eternul Orient european ortodox, ramas neschimbat.”
“Identitatea romaneasca face in acelasi timp o simbioza intre vectorii civilizatiei, de Vest si de Est, fara a evidentia, in final, pe niciunul dintre acestia. In aceasta consta unicitatea Romaniei ca societate, ca tara, si a romanilor ca popor.”
L-am citat pe Alexandr Dughin pentru ca este un nume foarte cunoscut, cel mai reprezentativ geopolitician rus (asta o spune domnul Ilie Badescu, cel mai reprezentativ geopolitician roman), si a sintetizat perfect opinia strainilor care au cunoscut atat Romania, cat si vecinii din jur. Pentru ca a scos in evidenta vocatia culturii romanesti de punte intre Orient si Occident, dar mai ales vocatia Romaniei pentru promovarea sinergiilor geopolitice, adica pentru cautarea modurilor de a gandi impreuna, a lucra impreuna. Vocatia geopolitica traditionala a Romaniei este de a transfigura disensiunile si conflictele in armonie si consens, mai spune domnul Badescu. Vocatia sinergiei geopolitice a romanilor este data de pozitia noastra la confluenta marilor spatii geopolitice, a puterilor mari, care tind sa rupa unitatea spatiala.
L-am citat pe Alexandr Dughin pentru ca scoala geopolitica rusa e printre cele mai tari de pe planeta. E si normal, avand in vedere cat material de studiu au avut la dipozitie in ultimele trei sute de ani! Si pentru ca este rus.
Faptul ca un geopolitician de marca, rus, acorda atata importanta Romaniei, nici nu ar trebui sa ne mire prea mult! In ultimele sute de ani, trei mari imperii au “gravitat” in jurul Romaniei: imperiul Austriac, imperiul Rus, si imperiul Otoman. Si tot timpul au tratat Romania ca pe un ax, care trebuie sau nu scos. Tot timpul au fost tentate , dar niciodata nu au avut curajul sa-si duca pornirea pana la capat: scoaterea Romaniei de pe harta cu siguranta ar fi provocat dezechilibre prea mari pentru a putea fi suportate de vreun imperiu! Totusi, au avut o principala grija aceste imperii, tot timpul: sa nu fie niciodata prea multi romani la un loc. Ei bine, se pare ca acum este nevoie de cat mai multi romani la un loc: noile echilibre globale de putere obliga la aceasta.
Este clar ca Basarabia este mult mai importanta decat Valea Fergana, pentru ca nici unul din vecinii nostri nu agreeaza o Romanie mai puternica in mijlocul lor. Faptul ca lacul de romanitate se poate transforma intr-o mare, in mijlocul oceanului slav, le da mari motive de ingrijorare. Ca sa nu mai pomenesc de Ungaria. Si asta pentru ca toti vecinii au pamanuri romanesti si populatii romanesti smulse de la noi de-a lungul istoriei, si alipirea Basarabiei ar crea un precedent periculos pentru ei. Atat doar ca, spre deosebire de cazul reunificarii Germaniei, cand Franta si Marea Britanie s-au opus pe fata, oficial, vecinii nostri nu au acest curaj. Probabil pentru ca stiu ei de ce.
Singurii care ne sustin sunt SUA si UE – Germania, pentru ca Romania este singura tara din zona capabila sa proiecteze vectorul euroatlantic la Marea Neagra Extinsa.
Sursa: Blog – Cristian Negrea

Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania I

Am primit un nou articol din partea domnului Virgiliu Culiceanu, pe care mi-am permis să-l postez cu câteva amendamente personale. Vă invit sa citiţi acest articol, este deosebit de interesant, mai ales ca mass-media din Romania este, ca de obicei, preocupată de alte probleme, mai cu seamă de politica internă, în timp ce pe plan extern se petrec evenimente deosebite.
Referitor la performanţa mediei româneşti, cea mai bună comparaţie care îmi vine în minte este cea cu orchestra simfonică de pe Titanic care continua să cânte în timp ce transatlanticul se scufunda.

Basarabia, Valea Fergana, si teama de Romania
Rasturnare de situatie in Asia Centrala! “Sambata trecuta (17 iulie, n.n.), la Alma-Ata, in cadrul unei reuniuni a ministrilor de Externe din 56 de state membre ale OSCE, s-a decis trimiterea in Kirgizstan a unei misiuni politienesti europene.”, anunta domnul Petru Bogatu in articolul sau “Solutia germano-americana pentru Basarabia” (Jurnal de Chisinau). Este o stire de mare importanta, dar trecuta cu totul cu vederea de presa din Romania.
Acest eveniment marcheaza schimbari tectonice pe harta geopolitica a regiunii Marea Neagra – Asia Centrala, fiindca zona va putea fi controlata de tandemul UE – SUA, in detrimentul Rusiei, care rateaza astfel revenirea la una din cele trei puncte de referinta din ceea ce considera spatiul sau de securitate: granitele muntoase din Carpati, Caucaz si Asia Centrala. Cu alte cuvinte, Rusia, care se presupune ca a initiat revoltele din regiune pentru a prelua controlul, a ramas cu buzele umflate. Dar nu va intristati: va primi ceva in schimb!
Efectul globalizarii: iata cum au fost conectate doua zone aflate la 2 500 de kilometri distanta una de alta. Meritul Rusiei!
Kirghizstanul, o tara fara resurse, ocupa lantul muntos Tien Shan, care desparte Asia Centrala de Asia de Sud si China, si care inconjura Valea Fergana, cea mai fertila si mai populata zona din regiune, aflata in componenta Uzbekistanului.
Datorita locatiei sale strategice, controlul asupra Kirghizstanului ofera capacitatea de a pune presiune asupra Kazahstanului, Uzbekistanului, Tadjikistanului si Chinei. Astfel Kirghizstanul reprezinta o piesa critica pentru planul general al Rusiei de a reveni in fosta sfera de influenta sovietica. De asemenea, cine controleaza Kirghizstanul, poate influenta situatia din Afganistan si Iran. Controlul asupra Kirghizstanului inseamna controlul asupra Vaii Fergana si asupra Inimii Asiei Centrale.
Exagerand doar foarte putin, dominarea Transnistriei asupra Moldovei, deci asupra Europei Centrale si de Sud-Est, este aceeasi cu a Kirghizstanului asupra vaii Fergana. Pana la schimbarea de regim si orientare din Ucraina, Rusia controla si Moldova, si Ucraina prin intermediul Transnistriei. Iar in tandem cu enclava din Kaliningrad, controleaza coridorul strategic Marea Neagra – Marea Baltica!
Extrapoland putin, pe vremea URSS-ului, republica Moldova era numita “Livada URSS-ului” si “Gradina URSS-ului”.
Personal, cred ca Transnistria va ramane Moldovei, in compensatie pentru controlul Rusiei in Ucraina. Dupa ce Rusia se va intari in Ucraina, importanta Transnistriei va scade, si, oricum, macar atat trebuie sa stie: ca nu poate sa tot ia, fara sa dea nimic in loc. Avand deocamdata controlul aproape absolut al Marii Negre prin baza navala din Crimeea, si controlul Caucazului, stiind ca republica Moldova este luata sub aripa de UE, SUA si NATO, detinerea in continuare a controlului asupra Transnistriei ar putea aduce asupra Rusisi presiuni pe care nu le va putea suporta. Mai ales ca, din toata Uniunea Europeana, Germania este de departe cea mai alergica si refractara la existenta unei “gauri negre” la granita Uniunii, controlata de o “democratie suverana”, adica Rusia. Pentru cel care nu stie, orice democratie care este insotita de inca o calitate – suverana, originala, etc. – cu siguranta nu este democratie. Este altceva.
Deja UE a inceput sa dea semnalele de presiune corespunzatoare:
- South Stream nu poate deveni un proiect prioritar pentru Uniunea Europeana, pentru ca sursele de gaze nu sunt noi si nu există suficiente dovezi ca proiectul va servi cel mai bine interesele statelor membre, a declarat pe 31 iulie Marlene Holzner, purtatoarea de cuvant a comisarului european pentru energie, Günther Oettinger, citata de portalul bulgar Novinite.com. Astfel ca proiectul, evaluat la 25 de miliarde de euro (cel mai scump gazoduct din istorie), nu va putea fi finantat din fonduri europene.
- In dimineata zilei de 2 august, Yan Peklo, directorul Fundatiei de Cooperare Polono-Ucraineana din Varsovia si Raluca Raducanu, directorul executiv al Centrului pentru Studii Est-Europene de la Bucuresti, au declarat in direct la radio Vocea Basarabiei ca in programul Partneriatului Estic al Uniunii Europene, Republica Moldova a devenit prioritatea numarul unu. Si ca in cercurile politice inalte din Polonia, dar si din UE, se vorbeste tot mai mult despre includerea ei în pachetul tarilor din Balcanii de Vest de aderare la Comunitatea Europeană.
Asa cum am afirmat de atatea ori, orientarea Ucrainei catre Rusia a crescut enorm importanta geopolitica a republicii Moldova (Transnistria inclusa) pentru UE, SUA si NATO, si a intarit pe masura rolul de vector euroatlantic al Romaniei, de la Marea Neagra pana la granita cu China. Insasi faptul ca Angela Merkel este gata sa deschida portile UE pentru 140 de milioane de euroasiatici, pentru a obtine eliberarea a 4 milioane de europeni indica raportul de crestere a mizei Basarabiei si a Romaniei.
Sunt analisti care se tem ca o apropiere prea mare intre Germania si Rusia ar putea reedita tratatul Ribentropp – Molotov. Pentru ei am o veste: Romania este aliat strategic cu SUA, ceea ce schimba total datele problemei. Astfel, Romania poate forma un “cordon sanitar” intre Germania si Rusia, iar sustinerea SUA ofera Romaniei cea mai mare libertate de a se implica in problemele importante ale politicii internationale. Dovada, Strategia Nationala de Aparare, prin care Romania poate lansa atacuri militare preventive.
Apoi, acum exista UE si NATO, si Germania nu poate lua hotarari de una singura fara consecinte.
Oricum, o alianta prea puternica intre Germania si Rusia ar putea slabi puterea UE, iar Romania poate echilibra situatia.
Cand a fost intrebat la inceput de mandat de ce alege sa promoveze Axa: Bucuresti – Londra – Washington, si inca atat de ferm, presedintele Basescu a spus: “SUA nu isi tradeaza niciodata aliatii!”.
Rolul Romaniei intre Germania, SUA si Rusia, creste, si arta consacrat romaneasca de a face politica pe sarma va fi din nou la inaltime. Am motive sa cred ca Romania poate deveni nu doar o punte intre UE si Rusia, ci si intre UE si SUA. Nu este deloc exclus ca Axa: Bucuresti – Berlin – Washington care incepe sa se contureze, sa se transforme, in timp, in Axa: Bucuresti – Berlin Washington – Moscova. Si totul va depinde de cum se va gestiona si rezolva problema Transnistria – Moldova – Romania, si de faptul ca Rusia incepe sa intelega ca este mult mai avantajoasa cooperarea decat conflictul. Pentru toata lumea.
Si asta din cauza ca este cu siguranta o legatura stransa intre Kirgizstan si Transnistria, rezolvarea problemei din jurul Vaii Fergana fiind cuplata cu o intelegere si in problema Basarabiei, fiind stiut ca negociatorii rusi pun intotdeauna pe masa mai multe dosare geopolitice o data, iar duetul SUA – UE are interes puternic de a aduce securitate deplina a coridorului energetic Romania – Marea Neagra – Georgia – Azerbaidjan – Marea Caspica – Kazahstan, si a coridorului strategic Marea Neagra – Marea Baltica. De asemenea, controlul situatiei in regiunea Afganistan – Iran si securitate la granita cu Ucraina.
Rusia are nevoie de SUA si UE pentru a-si moderniza tehnologia si a-si diversifica productia interna. Daca se bazeaza in continuare pe vanzarea de resurse naturale, in curand nu va mai putea face fata presiunii puse de puterea economica crescatoare a Chinei, care aduce proportional putere diplomatica si putere militara si, implicit, pretentii la teritorii si resurse. Deja Rusia este tot mai ingrijorata de ambitiile Chinei in Asia, care includ regiunile slab populate si bogate in resurse ale Siberiei. Iar Rusia trebuie ajutata pentru ca, peste 10, 20 sau 30 de ani vom fi bucurosi ca intre noi si China se afla Rusia.
Sunt probleme care se stiau de mult, insa probabil abia acum s-a gasit si o solutie.
Sa nu va mire ca apare atat de des numele de Romania. Pur si simplu, de o vreme, toate drumurile trec prin Romania.
Sursa: Blog – Cristian Negrea