Ori această misiune o pot executa și companiile militare internaționale private precum Blackwater. Cu singura deosebire că armata română face gratis acest serviciu Americii. Cum de s-a ajuns la această structură ilogică a categoriilor de forțe armate care să împiedice îndeplinirea misiunii de bază a oricărei armate, cea a apărării teritoriului național ?
Prin condiționarea aderării la NATO a României de reducerea structurii defensive la sub 25% din cea existentă în 1989, concretizată prin scoaterea din dotarea armatei a întregii categorii de sisteme de arme moderne, de înaltă complexitate. Motivul fiind că aceste sisteme serveau strict la apărarea ţării împotriva unei agresiuni externe și nu erau compatibile misiunii de asigurare a controlului unor teritorii aflate la mare distanță de România. Odată cu retragerea tehnicii, având loc și trecerea în rezervă a celor 30.000 de ofițeri și 30.000 de maiștri și subofițeri care le operau, reparau și întrețineau.
Subminarea capacității de apărare a României a început cu Hotărârea nr. 0103/1997 a CSAȚ-ul lui Emil Constantinescu, întărită prin Hotărârea Guvernului Ciorbea nr.110/14.04.1997, în care propunerea lui Degeratu Constantin, privind restructurarea unor Mari Unităţi și Unităţi din compunerea la pace a Sistemului Naţional de Apărare, a fost votată în unanimitate. Hotărârea prevedea desfiinţarea Brigăzilor 32 şi 37, înzestrate cu 13 instalaţii de lansare ale rachetelor balistice 9 K-72/R-17 SCUD-B ( bătaie 500 km ) și instalații de rachete 9 K-52 LUNA M (FROG-7), fabricate în anul 1982. Acum că bănuim cine a văduvit armata de o categorie de arme redutabilă pentru apărarea României, am și eu voie să pun două întrebări : ce s-a întâmplat cu aceste rachete și dacă nu cumva motivul retragerii lor premature nu a fost obținerea unor venituri personale ilicite ?
Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu intitulat „ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” cu Richard Cornwall, profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud, în care acesta descria pe scurt rapoartele de monitorizare ale ONU pe care le-a întocmit în 1998 (ca rezultat al monitorizării pe parcursul anului 1997) și care identificau ca intrate în arsenalul rebelilor UNITA, prin încălcarea embargoului ONU, instalaţii lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7) provenite din România. Actele de constatare au fost consemnate şi în Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V, din 29 Aprilie 1999, de către Sean Cleary fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) şi apoi Consul-General al Africii de Sud în SUA ( 1982-1983 ), pe atunci director al Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud.
Pe baza documentelor de însoţire ale rachetelor Frog-7, în care mai apăreau şi alte tipuri de arme provenite din România, toate descoperite la rebelii UNITA. Acum eu nu afirm că aceste surse sunt 100 % credibile, dar dacă în România ar fi existat presă, ea ar fi trebuit până acum să verifice și să aducă la cunoștința opiniei publice acest aspect, nu să inventeze campanii antioccidentale şi antiromânești. Dar n-a făcut-o, deci...
Un an mai târziu, în 1998 Degeratu Constantin a aprobat scoaterea din înzestrare a aproximativ 50 de avioane IAR-93, produse la Craiova începând din 1982, care dotau singurele două regimente de vânătoare bombardament din România. A urmat retragerea, prin transferarea către Israel, a modernului sistem de rachete AA de tip S-125 Neva, care în 1999 a fost creditat cu doborârea unui avion „invizibil” american F-117 de către apărarea AA iugoslavă.
În 2002, prăbușirea capacității de apărare a României a continuat prin scoaterea din înzestrarea armatei a celor 16 MIG-29 A şi 4 MIG-29 UB (cele mai noi aparate de zbor ale aviaţiei, achiziţionate în perioada 1989-1991) şi a celor 23 de MIG-23 MF (achiziţionate în 1983, singurele avioane cu geometrie variabilă pe care le-a avut România vreodată). Această nouă lovitură dată armatei a condus la desfiinţarea regimentului 57 aviaţie de la M. Kogălniceanu, cel care apăra Dobrogea şi litoralul, precum şi la desfiinţarea regimentului 93 aviaţie de la Timişoara, cel care apăra graniţa de vest și de nord a țării. Până în 2004 când a fost admisă în NATO, armata română a reușit performanța ca din 16 baze aeriene să-și desființeze 10, cu tot cu aeronavele și personalul care le încadrau.
După ce am adus la cunoștința tuturor redacțiilor de presă din România, începînd din 2003, nume, date, fapte și documente care demonstrează posibile fapte grave de trafic internațional, contrabandă cu armament și încălcări ale tuturor tratatelor, protocoalelor și embargourilor internaționale, la care România a aderat după 1989,fără nicun rezultat, m-am adresat în 2012, cu un memoriu președintelui Parlamentului European, dl. Martin Schulz. La care am primit un răspuns de tipul :Ce ne pasă nouă ?
Problema capitală a românilor este corupția care a distrus tot ce a fost bun, drept, curat în România. Economia, sistemul de sănătate, învățământul și nu în ultimul rând armata. Și pentru că nu vrea nimeni să ia taurul de coarne, de vină este : propaganda, războiul psihologic și marțienii care se pregătesc să ne invadeze. Așa că românii sunt sfătuiți de autoritățile responsabile să explice cum a fost posibilă jefuirea armatei, să-și bage capul în nisip ca struțul, evitând astfel să cadă în capcana unui război psihologic. Refuzând să aducă la cunoștința opiniei publice acest adevăr, presa din România se complace la infinit să distorsioneze voit elementele componente ale comunicării, care până la urmă este tot o formă de manipulare. De aceea nu veți vedea niciodată, în marea de impostori prezenți de la toate emisiunile Tv, promovat și prototipul omul inteligent și cinstit, conștient de apartenența la tradițiile de luptă ale poporul român, a cărui menire este aceea de a face ceva util și ieșit din comun pentru acesta, în limitele profesiei pe care o stăpânește la perfecție.
