10 ANI DE LA 9/11. A fost sau n-a fost atentat: teoriile conspiraţiei duc la George W. Bush

Numeroşi americani continuă să creadă, la zece ani da atentate, că acestea au fost un complot al administraţiei Bush pentru a justifica invadarea Afganistanului şi Irakului

Numeroşi americani continuă să creadă, şi după zece ani, în multiplele teorii ale conspiraţiei privind atentatele din 11 septembrie 2001, considerându-le un complot al administraţiei Bush destinat să justifice invadarea Afganistanului şi Irakului, relatează AFP.
În pofida nenumăratelor anchete oficiale, independente sau jurnalistice şi adeseori în pofida bunului simţ, aceste teorii susţin că agenţii americani, sau israelieni, au amplasat explozibil în turnurile World Trade Center şi la Pentagon, înainte ca acestea să fie lovite de avioanele comandoului islamist.

Altele sugerează că chiar dacă administraţia George W. Bush nu a ordonat moartea propriilor cetăţeni, aceasta nu a făcut nimic pentru a împiedica atentatele în timp ce ştia despre pregătirea lor. Obiectivul a fost declanşarea războaielor şi reprimarea libertăţilor publice în Statele Unite.
Aceste teorii diferite au adepţii lor: în 2006, un sondaj Scripps Howard arăta că 36 la sută dintre americani credeau într-un complot organizat la vârful statului federal. Acestea au înflorit în lumea musulmană şi în alte zone, în special în Franţa, unde L'effroyable imposture (Teribila impostură), o carte a lui Thierry Meyssan publicată după atentate, s-a vândut în 200.000 de exemplare.
"Loose Change", un documentar independent, a fost vizionat de 125 de milioane de ori pe Google şi de 30 de milioane de ori pe YouTube, potrivit realizatorului Dylan Avery. Acest film rezumă diferitele teorii care contestă teoria oficială a faptelor:
- Turnurile gemene din New York nu s-ar fi putut prăbuşi de la un singur impact cu un avion de linie.
- Evoluţia Wall Street înainte de atentate arată că unii brokeri fuseseră avertizaţi.
- Peste Pentagon a căzut o rachetă a armatei americane, nu un avion.
- Zborul 93 al United Airlines nu s-a prăbuşit în Pennsylvania, ci a fost doborât în zbor.
Numeroase asociaţii de profesori universitari, de arhitecţi sau ingineri "pentru adevărul privind 11 septembrie" se consideră veritabile grupuri de cercetători care încearcă să demonteze cea mai mare manipulare din istoria americană.
În opinia lor, adevăraţii nebuni sunt cei care cred versiunea oficială, aşa cum susţine David Ray Griffin, autorul cărţii The New Pearl Harbor.
"În cazul în care considerăm că un miracol este o încălcare a principiilor ştiinţifice, în special ale fizicii şi chimiei, atunci s-au produs cel puţin zece miracole, dacă dăm crezare teoriei oficiale", a declarat el pentru postul de radio californian KPFA.
De la asasinarea lui Kennedy la îndoielile privind naţionalitatea lui Barack Obama, teoriile complotului au o istorie lungă în Statele Unite. Adepţii lor rămân o minoritate şi sunt ţinta celor care nu cred în conspiraţii, pe site-uri ca www.debunking911.com.
Dar istoricul Kathy Olmsted, de la Universitatea California Davis, înţelege de ce unii dintre compatrioţii săi se îndoiesc de versiunea oficială, având în vedere propriile teorii ale complotului avansate de administraţia Bush cu privire la Saddam Hussein şi Ben Laden şi despre armele deţinute de fostul preşedinte irakian.
"Administraţia Bush s-a jucat cu faptele pentru a nu spune că a minţit flagrant în timpul războiului din Irak. Atunci, oamenii se întreabă cine spune adevărul despre 11 septembrie", observă Olmsted.
În opinia lui Rich Hanley, de la Universitatea Quinnipiac din Connecticut, succesul teoriilor complotului se explică şi prin traumatismul suferit de opinia publică americană. După zece ani, multe persoane au în continuare "dificultăţi în a înţelege cum 19 terorişti înarmaţi cu cuţite au putut provoca un şoc aşa de mare".
Articol de Iuliana Enache
Sursa:gandul.info

7 condimente care pun bolile pe fugă

Foto: shutterstock    Autor: Livia Roşca 

Folosite în cantitate moderată, condimentele sunt un bun înlocuitor al sării

 

Dau un plus de savoare mâncărurilor, având în acelaşi timp şi o mulţime de calităţi terapeutice. Condimentele sunt benefice în mare parte datorită conţinutului ridicat de antioxidanţi. De asemenea, ele uşurează procesele digestive, previn infecţiile respiratorii şi bolile de inimă.

În medicina tradiţională, majoritatea condimentelor sunt utilizate în scop curativ. Efectul este atât de puternic, încât folosirea lor constantă poate preveni boli grave. „Multe dintre condimente au un caracter puternic antioxidant, prevenind formarea tumorilor. În plus, datorită conţinutului bogat în flavonoizi, carotenoizi, vitamine, minerale, enzime, substanţe antiinflamatoare şi în substanţe antibiotice, condimentele pot preveni boli cardiovasculare, boli circulatorii, venoase şi arteriale (usturoi, pătrunjel, scorţişoară), afecţiuni gastrointestinale (cimbru, chimen, anason), afecţiuni uro-genitale (salvie, rozmarin, scorţişoară)", explică Livia Nena, biolog nutriţionist la Clinica Bio Nutriliv din Bucureşti.
1 Piperul stimulează digestia
Indiferent de culoare, alb, negru sau roşu, piperul îmbunătăţeşte digestia. Acest efect se datorează faptului că stimulează intens papilele gustative şi, implicit, glandele salivare. Secreţia crescută de salivă determină la rândul ei şi o secreţie mai intensă de sucuri gastrice, inclusiv de acid clorhidric, contribuind la o bună digestie a proteinelor provenite din alimente. De aceea, piperul este un bun adjuvant în cazul digestiei leneşe, prevenind indigestiile.
2 Coriandrul are efect antireumatic
Doi compuşi prezenţi în coriandru, cineolul şi acidul linoleic, sunt recunoscuţi pentru efectul antireumatic. De aceea, coriandrul poate fi folosit ca adjuvant în afecţiuni osteoarticulare. Mai mult, aceiaşi compuşi au efect antiinflamator şi reduc retenţia de apă din ţesuturi.
Pe de altă parte, acizii linoleic, oleic şi cel stearic, alături de vitamina C, din compoziţia coriandrului reduc nivelul de colesterol din sânge şi previn blocarea arterelor şi venelor, contribuind la buna funcţionare a sistemului circulator.
3 Muştarul, laxativ şi remineralizant
Boabele de muştar conţin minerale precum calciul, magneziul şi potasiul, minerale care pot contribui la reglarea tensiunii arteriale şi la stimularea circulaţiei sângelui. Uleiurile vegetale fac din muştar şi un excelent laxativ natural. Boabele de muştar sunt şi o sursă bună de proteină vegetală, de aceea, adepţii dietelor vegetariene ar trebui să nu evite acest condiment.  
4 Ienibaharul este antiinflamator
Boabele de ienibahar conţin eugenol, un ulei aromat care conferă savoare mâncărurilor, dar care, în acelaşi timp, are un efect anestezic şi antiseptic local. Din acest motiv, substanţa este folosită, de exemplu, pentru a calma durerile gingivale şi pentru a steriliza răni. De asemenea, studii recente arată că ienibaharul, combinat cu oregano şi cu usturoi, combate bacterii precum E. coli şi Salmonella. În plus, ienibaharul contribuie la reducerea inflamaţiilor din corp şi mineralizează organismul, fiind bogat în potasiu, magneziu, fier, cupru şi seleniu. În plus, conţine vitaminele A, B6 şi C, antioxidanţi cu proprietăţi antiinflamatoare care cresc rezistenţa sistemului imunitar la infecţii şi care grăbesc vindecarea după boli.
5 Tarhonul face poftă de mâncare
Pofta de mâncare poate fi stimulată cu tarhon, condiment bogat în fitonutrienţi care contibuie la menţinerea unei sănătăţi optime. Ca şi ienibaharul, conţine eugenol, fiind util în caz de dureri dentare, ca anestezic local. În plus, datorită vitaminelor şi mineralelor conţinute, tarhonul este şi un adjuvant în tratarea tulburărilor alimentare precum anorexia, fiindcă stimulează apetitul. Antioxidanţii prezenţi în tarhon sunt vitamina C şi vitamina A, dar conţine şi complexul B de vitamine. Mai conţine minerale precum calciul, cuprul, potasiul şi zincul. În medicina tradiţională, tarhonul este utilizat şi pentru a trata insomnia.
6 Dafinul revigorează organismul
Frunzele proaspete de dafin conţin, pe lângă uleiuri volatile, şi o mulţime de vitamine şi de minerale. Pe lângă faptul că stimulează digestia şi tratează colicile, dafinul mineralizează organismul şi-l revigorează, întărind sistemul imunitar. Vitamina C din compoziţia sa, care protejează de infecţii, şi acidul folic, care previne apariţia defectelor genetice la nou-născuţi, sunt alte substanţe benefice conţinute de foile de dafin.
7Busuiocul distruge bacteriile
Frunzele de busuioc conţin o mulţime de uleiuri esenţiale cu efecte antiinflamatoare şi antibacteriene. Studii recente arată că busuiocul folosit la prepararea mâncărurilor contribuie la protecţia faţă de bacterii patogene din categoria stafilococilor şi enterococilor, precum Shigella şi Pseudomonas, care produc infecţii digestive. În egală măsură, busuiocul este un adjuvant de încredere în caz de vertij, dacă este preparat sub formă de infuzie şi are efect local antiseptic, dacă infuzia se foloseşte local, aplicată pe răni. Busuiocul face casă bună cu mâncărurile ce conţin roşii sau carne de pui. 
Trucuri în bucătărie
Dacă adaugi condimentele la finalul preparării mâncării, acestea îşi vor păstra la maximum proprietăţile, dar mâncarea va fi mai puţin aromată. De asemenea, dacă vrei să ai o mâncare mai discret condimentată, foloseşte piperul şi muştarul sub formă de boabe, nu pulbere. În cazul murăturilor, acestea preiau toate beneficiile condimentelor care se adaugă în borcanele pregătite pentru iarnă.
Sursa:adevarul.ro

Eşti lipsit de energie? Iată o posibilă cauză

Persoanele lipsite de energie, cărora le vine greu şi să se ridice după telecomandă, pot da vina pe materialul lor genetic, după ce un studiu recent a arătat că o enzimă din muşchi este responsabilă de nivelul de energie al oamenilor.

Eşti lipsit de energie? Iată o posibilă cauză (Imagine: Shutterstock)

Oamenii de ştiinţă au descoperit o enzimă din muşchi care controlează modul în care mâncarea este transformată în energie, explicând astfel de ce unele persoane sunt tot timpul active, iar altele nu, potrivit dailymail.co.uk.
Enzima respectivă, AMPK, este produsă de nişte gene în timpul activităţii fizice. Cei ale căror gene generează cantităţi mai mari de AMPK au mai multă energie, în timp ce persoanele care au cantităţi mai mici din enzimă obosesc mai repede.
Coordonatorul studiului, doctorul Gregory Steinberg, de la McMaster University din Ontario, Canada, a spus că această descoperire ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente pentru persoanele cărora le este greu să facă exerciţii fizice, incluzându-le pe cele obeze sau care au astm.
Echipa sa a constatat mari diferenţe între două grupuri de şoareci, animalele dintr-un grup fiind crescute fără genele care ar fi responsabile de producţia de AMPK. Când le-a fost pusă la dispoziţie o rotiţă pentru exerciţii, şoarecii care aveau aceste gene au putut alerga echivalentul distanţei de un kilometru timp de 20 de minute. În schimb, ceilalţi nu au putut alerga mai mult de 40 de metri şi au renunţat.
Cercetătorii cred că acelaşi efect ar putea fi observat şi la oameni.
AMPK este prezentă în celule şi este responsabilă de creşterea numărului de mitocondrii, mici baterii care descompun mâncarea şi o transformă în energie. Este prima dată când oamenii de ştiinţă au demonstrat că AMPK este controlată de două gene, a căror absenţă diminuează considerabil abilitatea de a face exerciţii fizice.
"Şoarecii arătau la fel, dar în câteva secunde am ştiut care aveau genele şi care nu, pentru că diferenţa în ceea ce priveşte capacitatea lor era atât de mare", a spus Steinberg.
Pe de altă parte, chiar exerciţiile fizice par să stimuleze producţia de AMPK, aşa că celor care se ambiţionează să facă mişcare, chiar dacă le vine greu, le va fi până la urmă mai uşor.
Studiul echipei canadiene a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Sursa: mediafax.ro

Un satelit al NASA, de şase tone, s-ar putea prăbuşi în zone masiv populate de pe Pământ la sfârşitul lunii

Un satelit, cu o greutate de şase tone, care orbitează necontrolat, ar putea reintra în atmosfera Pământului la finalul acestei luni, rezidurile sale reprezentând o ameninţare pentru anumite zone de pe Glob, potrivit Agenţiei spaţiale americane (NASA).

Un satelit al NASA, de şase tone, s-ar putea prăbuşi în zone masiv populate de pe Pământ la sfârşitul lunii (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Satelitul UARS (Upper Atmosphere Research Satellite), care a fost inclus într-un proiect de cercetare în valoare de 750 de milioane de dolari şi a fost lansat în urmă cu 20 de ani pentru a studia schimbările climarice, este aşteptat să reintre în atmosfera terestră peste câteva săptămâni, adică la finalul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie, relatează foxnews.com.
Satelitul a fost scos din funcţiune în urmă cu şase ani, după ce a rămas fără combustibil.
Oficialii NASA au dat avertizări, potrivit cărora fragmente ale satelitului s-ar putea prăbuşi în zone masiv populate de pe cele şase continente.
Pe de altă parte, reprezentanţii NASA au mai spus că riscul ca prăbuşirea satelitului să pună în pericol siguranţa publică este extem de mic.
Ei au mai precizat că din anii 1950 - începutul erei spaţiale - şi până la acest moment nu au existat pagube sau victime cauzate de reintrarea în atmosfera terestră a unor obiecte spaţiale. Totuşi, alţi reprezentaţi ai Agenţiei spaţiale americane au mărturisit că situaţia îi îngrijoarează, dat fiind că mai mult de jumătate de tonă de fragmente ale satelitului vor rezista după reintrarea în atmosfera terestră. Momentan este imposibil de precizat care ar fi aria geografică afectată de căderea resturilor metalice ale satelitului.
Momentan, UARS orbitează la o distanţă de aproximativ 250 de kilometri deasupra Terrei, având o înclinaţie de 57 de grade faţă de Ecuator.
Sursa: mediafax.ro

Planeta X, locul de unde au venit zeii

Existenţa celei de-a zecea planete de la Soare, Nibiru, este un mister ascuns între calcule ştiinţifice şi legendele Genezei.

Miturile nu sunt simple poveşti, ci mai degrabă reportaje despre lucruri petrecute cu mult timp în urmă. Cel puţin aceasta este părerea unor cercetători ai trecutului, care încearcă să descifreze tainele istoriei îndepărtate a omenirii, printre care şi veşnic controversata problemă: cine suntem şi de unde venim?
În ultimele decenii, mulţi savanţi şi-au îndreptat atenţia asupra fascinantelor mituri sumeriene, ale caror legende privind geneza rasei umane conţin o mulţime de date ştiinţifice pe care omenirea nu le-a descoperit decât în cursul ultimului secol.
Altele sunt încă în curs de cercetare, cum ar fi misterioasa planetă X, o a zecea planetă a sistemului
solar, despre a cărei existenţă nu avem decât deducţii realizate pe baza unor complicate date ştiinţifice. Sumerienii erau însă convinşi că rasa umană este rodul unor experimente genetice, opera unor “zei” veniţi de pe planeta Nibiru.
Termenul de Nibiru apare în tăbliţe cuneiforme şi alte scrieri sumeriene vechi de 6.000 de ani şi înseamnă “Planeta trecerii sau a încrucişării”.
Sumer – leagănul civilizaţiei
Civilizaţia sumeriană este considerată a fi cea mai veche de pe Pământ, deşi vestigii ale unor aşezări umane s-au mai găsit şi în alte locuri (de exemplu la Tărtăria, în România). Chiar şi astăzi mai folosim sistemul matematic, calendarul sau modul de măsurare a timpului inventate de sumerieni sau, dacă ţinem cont de miturile acestora, de “zeii” veniţi din ceruri.
De la aparitia sa în jur de 5.000 i.Hr., sub forma unui lanţ de sate, şi până la cucerirea sa de către Saragon din Agada, civilizaţia sumeriană a dat naştere unei religii şi unui sistem social care a influenţat atât populaţiile vecine, cât şi pe cei care au cucerit acest teritoriu, dintre Tigru şi Eufrat, zonă ce corespunde în prezent sudului Irakului. Ecouri ale literaturii, cosmogoniei şi ritualurilor sumeriene pot fi întâlnite şi astăzi în tradiţia iudeo-creştino-islamică.
Terra, născută din coliziunea între Nibiru şi Tiamat
Sumerienii considerau că sistemul nostru solar este alcătuit din 12 planete, printre care figurau cele nouă cunoscute în prezent, la care se adăugau Luna, Soarele precum şi o misterioasă a 12-a planetă, numită Nibiru. Aceasta avea o importanţă deosebită deoarece ei credeau că, într-un moment foarte îndepărtat, un satelit al acestei planete se ciocnise cu Tiamat, aşa cum se numea Pământul pe vremuri. Din această coliziune, o parte din Tiamat a fost spulberată, devenind centura de asteroizi, iar restul a devenit actuala Terra.
Concepţia lor este ilustrată perfect de o tabliţă, aflată în prezent într-un muzeu din Berlin, pe care se poate vedea o stea de mari dimensiuni emiţînd raze luminoase, înconjurată de 11 corpuri cereşti. Acestea din urmă se sprijină pe un lanţ de 24 de globuri mai mici. Să fie oare o simplă coincindenţă faptul că numărul sateliţilor cunoscuţi ai planetelor din sistemul nostru solar (dintre care astronomii ii exclud pe cei cu diametrul mai mic de 15 kilometri) este fix 24?
Vizibilă cu ochiul liber
Popoarele antice aşteptau apariţia regulată a celei de-a 12-a planete şi erau capabili să calculeze poziţia ei faţă de Pământ, lucru uimitor ţinând cont de faptul că Nibiru ar fi, în cea mai mare parte a timpului, invizibilă de pe planeta noastră. Nibiru are o orbită foarte lungă, o rotaţie completă în jurul Soarelui durând 3.600 de ani, adică “un şar”.
Trebuie menţionat faptul că numărul 3.600 era scris ca un mare cerc, ce semnifica totodată “planetă” sau “orbită completă”. Semnul folosit pentru a desemna aceasta planetă a încrucişării era o cruce, care simboliza în limba cuneiformă şi “divin”. Pe numeroase sigilii sumeriene este descrisă orbita planetei care ajunge foarte departe chiar şi faţă de Pluto.
Când se întoarce spre Pământ, ea vine dinspre sud, mişcându-se în sensul acelor de ceasornic. În momentul în care devenea vizibilă, sumerienii spuneau că avea o strălucire extraordinară. Uneori, Nibiru este descrisă ca având culoarea de un roşu întunecat, iar într-un text sumerian se spune că este “vizibil la răsărit, dar dispare la apus”.
O tăbliţă găsită la Nippur înfăţişează un grup de ţărani la muncă pe câmp privind cu respect la cea de-a 12-a planetă, reprezentată printr-o cruce. Atitudinea uşor temătoare a ţăranilor este explicata de faptul că, aşa cum reiese din textele antice, apropierea planetei prevestea ploi şi inundaţii, cauzate probabil de puternicul câmp gravitational al planetei de mari dimensiuni.
Apariţia periodică a planetei Nibiru este o dovadă a faptului că aceasta rămâne în permanenţă în sistemul nostru solar, purtându-se similar unei comete.
Unii cercetători afirmă că în Vechiul Testament există mai multe pasaje care se referă la trecerea planetei. La fel ca şi mesopotamiemii, profeţii evrei considerau apropierea misterioasei planete de Pământ semnalul unor mari schimbări. Un exemplu ar fi pasajul din profetul Isaia: “Dintr-un ţinut îndepărtat au venit, de la marginea Cerului, Domnul cu armele mâniei sale a venit să distrugă întreg Pământul”.
Annunaki, poporul venit din cer
Popularizarea misterelor sumeriene i se datoreaza în mare parte lingvistului Zecharia Sitchin, care a scris mai multe volume având la bază date descifrate de el însuşi de pe mii
de tăbliţe cuneiforme. Potrivit lui Sitchin, rasa umană a fost creata prin inginerie genetică de locuitorii de pe Nibiru, zişi şi annunaki sau nefilim (nephilim) în Biblie (limba ebraica), termen care ar însemna “cei care vin de sus”.
Ce spun tăbliţele sumeriene? În urmă cu 450.000 de ani, atmosfera de pe Nibiru începuse să se deteriorizeze, iar o expediţie plecata de acolo ajunge pe Pământ, unde descoperă faptul că aurul de aici poate fi utilizat pentru remedierea situatiei de pe Planeta X.
Cinci mii de ani mai târziu, adică foarte puţin pentru locuitorii de pe Nibiru, un grup de annunaki conduşi de Enki (avand formatie stiintifica) vin pe Pământ şi aterizeaza în sudul Irakului de azi, construind Eridu – Staţia pământeana 1, cu scopul de extrage aurul din zona Golfului Persic. Ceva mai tirziu, annunaki decid să înceapă să scoată aur din regiunea Africii de Sud, iar lucrurile merg bine până în momentul în care, cei care munceau efectiv în mine se revoltă.
Din aceasta cauză, cam cu 300.000 de ani înaintea erei noastre, medicul-şef al coloniei annunaki, o anume Ninhursag (femeie), realizează prin inginerie genetică o rasă de oameni primitivi, prin încrucişarea genelor extraterestre cu cele ale hominidelor care populau Terra la acea data (Homo Erectus).
Împerecherea zeilor cu oamenii
Acum 100.000 de ani, bărbaţii annunaki încep să se căsătoreasca cu fiicele pământenilor, spre indignarea lui Enlil, fratele lui Enki, ajuns la conducerea coloniei terestre pe cale politică. În momentul în care copiii realizaţi din astfel de încrucişări ajung să fie primiţi în Consiliul de Conducere (acum 49.000 de ani), Enlil îşi pierde complet răbdarea şi decide pieirea rasei acestora.
Cum apropierea planetei Nibiru, urma să aducă o monstruoasă inundaţie, Enlil hotărăşte (acum 13.000 de ani) să le ascundă pământenilor acest lucru, lăsându-i practic să moară înecaţi. Cu toate acestea, Enki nu poate asista indiferent la această tragedie, astfel că îl învaţă (acum 11.000 de ani) pe Ziusudra (Noe) să-şi construiască un submarin.
Supravieţuitorilor potopului li se permite (acum 10.500 de ani) să se aşeze în trei regiuni: Ninurta, fiul lui Enlil, primeşte bazinul Mesopotamiei, Enki revendică valea Nilului, în timp ce urmaşii celorlalţi annunaki îşi refac o staţie spaţiala în Peninsula Sinai şi un centru de control
pe Muntele Moriah (viitorul Ierusalim).
“Zeii” se dovedesc mărinimoşi cu pământenii, le domesticesc animale, le dau seminţe de diferite plante
, şi seacă mai multe rîuri astfel încât ei să-şi poată construi aşezări. Urmează o perioadă extrem de tulbure, marcată de conflicte între zei.
În primul război se înfruntă cei care aveau sa devină zeii egiptenilor: Ra, fiul lui Enki, împarte Egiptul între Osiris şi Seth (7780 i.Hr.), dar primul este ucis de celălalt, care îi anexează regatul (7330 i.Hr.). Fiul lui Osiris, Horus, declanşează primul război al Piramidelor (6970 i.Hr.) pentru a-şi răzbuna tatăl, dar Seth scapă şi se retrage spre est, cucerind Peninsula Sinai şi Canaanul.
Al doilea război al Piramidelor (6670 i.Hr.) este declanşat de Ninurta, nemulţumit că toate facilităţile spaţiale erau în mâna descendenţilor lui Enki; victorioşi, urmaşii lui Enlil golesc Marea Piramidă de tot echipamentul, Ninhursag organizează o conferinţă de pace (6600 i.Hr.), care reafirmă împărţirea Pământului; în Egipt, dinastia lui Ra e înlocuită cu cea a lui Thoth.
Pământenii se ridică
Pacea care a urmat după 5.400 i.Hr. permite evoluţia rasei umane, în neolitic, în timp ce asupra Egiptului domnesc “semi-zeii”, şi permite apariţia civilizaţiei sumeriene, pământenii câştigând tot mai multă putere pe fondul persistenţei rivalităţii dintre diferitele tabere de annunaki, iar in 3760 i.Hr. începe domnia oamenilor, în Mesopotamia.
După numai zece ani, Ra încearcă aici o contralovitură, amestecând limbile oamenilor în “incidentul Turnului Babel”, dar puciul eşuează, iar Ra revine în Egipt, unde îl detronează pe Thoth, care este închis de viu în Marea Piramidă. Eliberat printr-un tunel secret, Thoth pleacă în exil, împreună cu susţinătorii săi, tocmai în America Latină, unde avea să devină Tohil sau Quetzalcoatl.
Quetzalcoatl, zeul exilat
În mitologia precolumbiană, Quetzalcoatl, “şarpele cu pene” al aztecilor, e un zeu civilizator pentru toate popoarele Americii Centrale, fiind cunoscut ca Viracocha de către incaşi şi ca Kukulkan de către mayaşi. Trebuie subliniat că mitul “şarpelui cu pene” este însă departe de a fi contemporan cu evenimentele descrise de mai sus, el existând şi la sosirea conchistadorilor, adică după mai bine de 5.000 de ani.
Presupunând că legenda ar fi rezistat atâta vreme, intrigă descrierea făcuta lui Quetzalcoatl: un bărbat cu trăsături caucaziene, cu pielea albă şi cu barbă. La fel ca în reprezentările sumeriene ale zeilor annunaki. Şi un alt mister care şochează – dimensiunile piramidei lui Quetzalcoatl (Piramida Soarelui) din Teotihuacan (Mexic) prezintă asemănări izbitoare cu cele ale Marii Piramide a lui Kheops: în afară de faptul că bazele lor sunt aproape egale (în raport de 1 la 1,03), iar proporţiile dintre dimensiunile lor incluzind constante ca numărul pi (3,14…) şi “numărul de aur” (1,618…), astfel că ele par
construite după aceleaşi principii, pe care poate că un annunaki exilat le-a adus din Egipt…
Război nuclear între annunaki
În anul 2024 i.Hr., conflictele dintre “zei” ajung la apogeu, când Ra îşi conduce oştile din Egipt în Mesopotamia şi se încoronează la Babilon, iar fiul sau, Nabu, încearcă ocuparea astroportului din Canaan. Denuntând anexarea brutală a instalaţiilor spaţiale de către urmaşii lui Enki, facţiunea Enlil obţine aprobarea Marelui Annunaki de pe Nibiru de a folosi soluţia capitală, şi utilizează armele nucleare pentru a distruge staţia spaţială căzută în mâinile rivalilor şi oraşele rebele din Canaan.
Norul radioactiv aduce moarte în intreg Sumerul, oameni şi animale pier pe capete, pământul devine sterp şi apa otrăvită. Moştenirea marii civilizaţii distruse rămâne pe mâinile lui Isaac, fiul lui Abraham, care se născuse cu 100 de ani mai devreme, la Nippur.
Goana după a zecea planetă
Lucrurile care pentru sumerieni erau limpezi ca lumina zilei, omenirea modernă abia încearcă să le descifreze. În 1841, John Couch Adams începe să studieze anomaliile orbitei planetei Uranus, ajungând la concluzia că acestea ar putea fi determinate de atracţia gravitaţională exercitată de o planetă necunoscută. În septembrie 1846, la o săptămână după descoperirea planetei Neptun, Urban Le Verrier afirmă că ar mai putea exista o altă planetă necunoscută. Cercetările au demonstrat că masa lui Neptun era prea mică pentru a determina oscilaţiile orbitei lui Uranus.
Goana continuă. Un alt astronom, Percival Lowell, şi-a construit un observator particular în căutarea planetei necunoscute. Ironia soartei face ca acest observator să fi înregistrat, în 1915, două imagini şterse ale planetei Pluto, fără ca el să-şi fi dat seama de importanţa acestei descoperiri. Aşa se face că Pluto a fost descoperita abia în 1930. Astfel s-a ajuns la cele nouă planete recunoscute astăzi unanim.
Cu toate acestea, cercetările continuă. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că anomaliile orbitale nu se pot explica în actualul sistem solar. Problema existenţei unei a zecea planete este studiată la mai multe instituţii, inclusiv NASA. Iată ce scria în 1982 prestigiosul cotidian american Washington Post: “NASA a recunoscut oficial că existenţa unei a zecea planete este posibilă, anunţând că un misterios obiect există undeva dincolo de cele mai îndepărtate planete”.
La rândul său, New York Times relata în vara aceluiaşi an: “La extremitatea sistemului solar pare să existe ceva care trage de Uranus şi Neptun. O forţă gravitaţională continuă să perturbe cele două planete determinând iregularităţi ale orbitelor lor. Această forţă sugerează prezenţa, îndepărtată şi nevazută, a unui obiect de mari dimensiuni ce ar putea fi mult-cautata Planetă X”.
Poarta Stelara din Irak
Mai mulţi autori afirmă ca interesul manifestat de conducerea americană pentru Irak îşi are originea tocmai în faptul că această zonă a fost cândva ocupată de annunaki. Scopul instalării acestora în Irak ar fi capturarea tehnologiilor lăsate în urmă de “zeii” de pe Nibiru.
Mai mult decât atât, într-o lucrare scrisă de William Henry se afirmă că în Irak s-ar găsi o Poartă Stelară care asigură trecerea spre cele mai îndepărtate colţuri ale Universului. Această idee se bazează pe o relatare a lui Sitchin privind o imagine de pe o tăbliţă sumeriană. Aceasta înfăţişa o poartă marcată de Luna şi Soare, flancată de două gărzi, în timp ce o persoană intra pe poartă şi dispare.
O altă teorie interesantă este aceea că Saddam Hussein a scăpat cu viaţă în timpul primului razboi din Golf deoarece s-a ascuns într-o piramidă construită de annunaki, iar americanii nu au îndrăznit să o bombardeze, de teamă să nu stârnească mânia celor de pe Nibiru, sau de frică să nu distrugă ceva ce le-ar putea folosi. Unii spun chiar că în acelaşi fel se explică şi supravieţuirea sa şi în recent încheiatul conflict.
107
Sursa: piatza.net

2012 – Anul selectiei spirituale

 

Alexei Dimitrov, un cercetator rus, a constatat ca.. Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde ape o suprafata de 6000 kmp.
Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997 (?).
Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica crescand de 5 ori din 1875 incoace.
Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.
Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.
Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.
Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee (vezi spirala la daci!)
Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor.
Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.
Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012.
Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.
Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita de Avesta si Biblie si in legatura cu care am fost avertizati de extraterestrii din comandoul Ashtar.
2012 – Calendarul dacilor – model pentru NASA!
Maya ramane in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic.
O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate.
O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX. Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile. Pentru comparative, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.
Civilizatia maya este acreditata cu cel mai exact calendar din istorie pana la cel din zilele noastre, calculate de NASA. Ca de obicei dacii sunt ignorati din nou, cu o mare rea-credinta!
Calendarul dacic este, in realitate, mult mai exact decat cel mayas si incredibil de apropiat de cel actual: 365,242197 zile !
Adica o eroare de 12 secunde (1234/100) pe zi!
Asemanarea cu dacii o gasim si in denumirea Cartii sfinte a mayasilor, numita Popol Vuh (tradusa in sec. al XVI-lea), din care aflam informatii absolute extraordinare, de la trecutul anterior Potopului pana la viitorul care ne asteapta.
Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012!
Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens.
2012 – Un nou inceput. Pentru cine?
Mayasii aveau o credinta solara, zeul Lunii fiind un aprig dusman al lor. Acum, diversi autori de origine iudaica incearca sa demonstreze ca mayasii erau semiti (de exemplu Maurice Chatelain), desi evreii credeau in zeii Lunii Sin si fiul sau Seth.
Alfabetul ebraic vechi, fara vocale, avea 22 de litere-numere, numarul devenind simbolul poporului lui Israel. In consecinta numarul 23 reprezinta un nou inceput pentru acesta. Care asteapta, de 2000 de ani, venirea lui Mesia, care sa-l aduca stapan peste popoare (vezi Talmud etc.).
Conform programarii din 15 august 1871 (Planul Albert Pike), in 2010 este stabilita instalarea Guvernului Mondial la Ierusalim, un guvern al unui Rege Universal din spita lui David.
2010 este rezultanta unei serii numerologice, Optiunea numerologic nu era insa singura luata in vedere in programarea evenimentelor din perioada 1871-2010. Borna era data de 22.12.2012!
Cine nu crede ca au existat doua tabere de zei, una de esenta solara (Enki, Marduk/Ra(m) /Zalmoxe) , alta de esenta lunara (Enlil/Zeus/ Jupiter/Iahve, Sin, Seth), cu sediile in actualele tari Romania si respectiv Israel, are acum noi motive de meditatie: intre 22.12.89 si 22.12.2012, sunt exact 23 de ani, simbolul renasterii poporului lui Israel, cand Mesia ar trebui sa vina si sa ii asigure puterea absoluta asupra omenirii.
De ce o borna de la Bucuresti? Pentru ca romanii sunt adevaratul Popor Ales, au ridicat biblica si profetia Casa Popoarelor iar insusi Iisus a afirmat ca a ales un alt popor pentru a-I continua misia pe Pamant.
German, deci crestin, Jan van Helsing stie si el ca Iisus Christos va reveni pe Pamant in 2011 iar extraterestrii ar fi confirmat profetia.
2012 – Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii
Traditia Kalachakra (Roata Timpului) ne transmite ca, dupa 960 de ani de la revelarea invataturii in Tibet (1027), va veni o perioada de 25 ani ce va culmina cu Sfarsitul Timpului. Iar anul ce rezulta din calcul (1027+960+25) este (tot) 2012!
Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie (copiata prost).
Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si Omenirea insasi. Ele sunt cunoscute de peste 2.500 ani (a se vedea Avesta persana si scrierile vedice) si nu este o surpriza sa constatam ca, inca din 1957, dr. Gerstein (de origine iudaica) avertizeaza ca viata va deveni imposibila pe
Pamant incepand cu mileniul III.
In aceste conditii, deloc surprinzatoare apare si dorinta elitei de a-si cauta salvarea in subsolul Terrei, al Selenei sau al Planetei Rosii. Naivitatea disperatului, dupa cum ne vom convinge, pentru ca exact elita egoista este sortita pieirii!
Venusienii si membrii comadoului Ashtar spun ca, de milenii, Ei au transmis avertismente in serie dar au fost ignorate cu buna stiinta.
Primele semne ale Marii Treceri au fost observate, oficial, in 1961, cand satelitii au oferit ocazia descoperirii in Spatiu, a unui nor cosmic imens, alcatuit din gaz sau praf cosmic. O nebuloasa denumita mai intai Nebuloasa Aurie, apoi Centura Fotonica.
Ulterior, s-a constat ca locatia nebuloasei coincidea cu proiectia orbitei sistemului nostru solar, care urma sa o intersecteze.
Conform obiceiului, in SUA s-a inceput o pregatire la fel de nebuloasa a populatiei. De genul: “Noi v-am spus, chiar daca nu mare lucru…” Astfel ca, la inceputul anilor ‘80, s-a transmis la radio o stire la care multi au dat din umeri nepasatori, informatia fiind voit ambigua: “Sistemul nostru solar se va intersecta, nu peste multi ani, cu un nor electromagnetic” …
2012 – Creatorul – din alt Univers!
Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice.
Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. “Animal cu (oaresce) ratiune”, fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ganduri.
Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk.
Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.
Universul nostru nu este unic in Mega-Cosmos. Exista Universuri “negative” (ca polaritate electrica, nu altceva) dar si universuri paralele (anticii scriau despre al7-lea, al 9-lea si chiar al 12-lea cer).
Dezvoltarea Universului nostru dupa Big Bang demonstreaza ca atomul primordial era unul atat de inteligent incat ingloba in el intregul program de dezvoltare ulterioara a vietii! Deci, Creatorul Universului nostru apartine unui alt Univers! Cum a aparut, insa, Universul de origine al Mega-Cosmosului intrebati-l pe Creator
2012 – Periodic, Haos si Renastere
In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata!
Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze
prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.
Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii (?) si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major,
o separare intre “baiatii buni si baietii rai” – dupa gandirea simplista americana.
Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui….atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distantele imense, pana la sorii captatori.
Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei.
Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul. ..periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru “Discovery” TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform
acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval. O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, “pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua.
Toate aceste modificari sunt ciclice si… obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar.
Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.
2012 – Timpul terestru nu va mai exista
Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta :
– intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
- vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
- banii vor disparea ca necesitate;
- vom intra in Dimensiunea 5;
- ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent;
In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute:
- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.
Inca o veste buna: este semnul ca organismul se purifica.
2012 – “Ridicarea la Cer” – numai premianti!
In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “ascensiune” , “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.
“Ascensiunea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine.
Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.
Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.
Bine, bine, vor intreba Viorel Catarama, Dinu Patriciu sau George Copos, si eu ce castig de aici?!
Sa vedem daca le place:
- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor. ..
Fragment din Istoria Secreta a Omenirii – vol II – Eugen Delcea
Sursa: piatza.net

Protectia noastra – Documentar RO

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Sfarsitul Timpului

 

S-au scris multe despre sfârşitul timpului şi 21 decembrie 2012, dată la care celebrul calendar Maya se încheie brusc.
Un lucru interesant este ca Mayaşii, care erau foarte avansaţi în astronomie, calculaseră date cosmice pâna la milioane de ani în trecut. De ce calendarul lor se încheie la solstiţiul de iarnă din anul 2012?
La fel de tulburator este faptul că în cu totul altă parte a lumii, tradiţia Kalachakra (Roata Timpului) afirmă că după 960 de ani de la revelarea învaţăturii secrete în Tibet (care s-a făcut în anul 1027) va veni o perioadă de 25 de ani care va culmina cu Sfârşitul Timpului. O matematică simplă ne duce la un rezultat intrigant: 1027 + 960 + 25 = 2012.
Cu câţiva ani în urmă au început să apară comentarii şi teorii pe marginea celor două “curente” convergente: calendarul Maya şi tradiţia tibetană Kalachakra. Totuşi, nimeni nu putea răspunde la o întrebare simplă şi legitimă: Pe măsură ce ne apropiem de anul 2012 şi intrăm în era Vărsătorului, transformarea conştiinţei colective a umanităţii se va face fără cataclisme sau va fi nevoie de o mare purificare şi “triere”, aşa cum tradiţia indienilor Hopi (şi multe altele) consemnează? Sau în ambele moduri?
Recent am citit o carte numită “Misterele marii cruci de la Hendaye” care răspunde acestei întrebări. Astăzi suntem la marginea Timpului, cu toate consecinţele de rigoare. Şi într-adevăr întreaga realitate se va întoarce “pe dos”. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Atlantida cu mii de ani în urmă, când, ca şi acum, domneau lăcomia, materialismul, setea de putere şi tehnologia, în detrimentul spiritualităţii.
De cel puţin 30 de ani o multime de informaţii de natură metafizică şi spirituală au intrat în câmpul conştiinţei planetar, şi nu întâmplător. Aceasta a făcut ca mulţi oameni să se întoarca din nou sincer către spiritualitate, în toate formele ei. Dar nu suficient de mulţi. Este de ajuns să ne uităm la lumea noastră de azi şi vedem clar că marea majoritate a decis să ignore acest semnal. Personal cred că această polarizare de conştiinţe face parte din procesul de purificare al planetei.
Din mulţimea de învăţături profetice, o voi aminti pe cea creştină, fiind cea mai apropiată de nivelul actual de înţelegere al umanităţii, fiind deci cea mai potrivită. În Biblie se spune că graul va fi separat de neghină. Această “triere” deja se desfăşoară sub ochii noştri.
Este unanim recunoscut că, de-a lungul mileniilor, frumoasa nostră planetă a trecut prin diverse cataclisme. Fie că era vorba de inundaţii, ere glaciare, inversări de poli sau alte violenţe majore, multe dintre ele s-au petrecut foarte rapid. Căminul nostru nu este atât de stabil şi sigur pe cât am vrea noi să fie.
În credinţele străvechi găsim referire la fenomenul precesiei echinocţiilor, având o durată de 25.920 de ani. Acest mare ciclu, sau Anul Cosmic, are o poziţie centrală în tradiţiile egipteană, mayaşă, nord-americană… Era deci foarte important ca astronomii antici să cunoască exact locul lor în acest mare ciclu, pentru că existenţa lor depindea de aceasta.
Misterele marii cruci de la Hendaye Secretul crucii de la Hendaye
Marea cruce de la Hendaye din sudul Franţei este un monument ce reprezintă Sfârşitul Timpului. Conţine într-o formă codificată informaţii despre marele An Cosmic şi ciclurile de purificare şi “triere” care vin odată cu acesta.
Dar mai important decât aceasta, mesajul acestei cruci descrie procesul de purificare: emisfera nordică a planetei va trece “prin foc” datorită unui eveniment ce apare în centrul galaxiei noastre. Autorii se bazează nu pe profeţie, ci pe cercetări ştiinţifice în legătură cu anumite alinieri planetare şi galactice care au determinat perioadele de purificare din trecut. Un astfel de proces a început deja şi pentru noi.
Aceste conculzii prezentate în carte au o bază ştiinţifică solidă. Recente descoperiri astronomice vin în sprijinul afirmaţiei că multiple schimbări planetare au început deja şi acestea se vor intensifica pe măsura ce ne apropiem de anul 2012.
La începutul anului 2004, magazinul “Fortune” şi ziarul “The Guardian” au făcut public un raport al Pentagonului. Care afirmă că în următorii ani ne putem aştepta la: schimbări bruşte de climă care vor duce planeta la anarhie; după anul 2010 Europa va suporta o schimbare radicală de climă se estimeaza milioane de victime omeneşti datorate războiului şi foametei; pâna în anul 2007 furtuni violente vor distruge bariera de coastă a Olandei determinând pierderea unor vaste teritorii; revolte şi conflicte interne vor distruge India, Africa de Sud şi Indonezia; numeroase perioade de secetă vor afecta majoritatea “grânarelor” lumii; ameninţările nucleare se vor intensifica; Marea Britanie şi ţările vecine se vor îndrepta către un climat Siberian; conflictele şi neîncrederea vor pătrunde în toate aspectele vieţii; schimbarea climei va fi o ameninţare mai mare decât cea teroristă.
Dovezi ştiinţifice în sprijinul unei schimbări bruşte (de ordinul a câţiva ani) a climei există, pentru că asemenea schimbări au avut loc si în trecut. Două articole recente publicate în “Fortune” şi “Common Dreams” descriu cum aceste schimbări sunt asociate cu ultima eră glaciară, care s-a petrecut acum 13.000 de ani. Şi se pare că se va petrece din nou.
Credibilitatea teoriei unei noi ere glaciare este susţinuta şi de măsurătorile navei spatiale Ulysses (lansată de Agenţia Spaţială Europeană în 1993) care arată că sistemul solar primeşte din ce în ce mai mult praf cosmic venind dinspre centrul galaxiei ceea ce duce la scăderea “luminii” pe care o primim de la Soare.
De asemenea, s-a studiat salinitatea oceanului Atlantic de nord în ultimii 40 de ani. Nivelul salinităţii apei oceanice a scăzut pe măsură ce au început să se topească din ce în ce mai mulţi gheţari, ceea ce a dus la scăderea vitezei marilor curenţi de apă oceanici din această zonă (incluzând faimosul curent cald Gulf Stream), cu efecte directe asupra climei regionale. Se aşteaptă astfel o răcire puternică a vremii în următorii ani, răcire ce va afecta coasta de nord-est a SUA, estul Canadei, Marea Britanie şi ţările vecine. Ca medie, temperaturile din Europa ar putea să scadă cu 7 – 14 grade.
Raportul Pentagonului mai arată că, paradoxal, vara va fi din ce în ce mai caldă, ceea ce va duce la o şi mai rapidă topire a gheţarilor oceanici, cu consecinţe grave asupra curenţilor oceanici şi a climei zonale. La extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în ţările limitrofe Atlanticului de nord. De asemenea, multe alte zone vor suferi schimbări similare.
Legatura cu sudul Franţei
Extraordinarul mesaj dăltuit în misterioasa cruce de la Hendaye îşi are originile în şcolile străvechi ale Gnosticismului, Alchimiei, Sufismului, Kabbalei şi Creştinismului mistic. Se pare că acest mesaj a fost scris pe această cruce de către un supravieţuitor al teribilelor zile ale Atlantidei. Ideea centrală a cărţii este că această cruce reprezintă un punct de referinţă pentru purificarea planetară actuală.
Jay Weidner afirmă că “iniţiaţii şcolilor străvechi priveau timpul şi experienţa umană într-o dimensiune bazată pe cicluri.” Străvechi texte indiene descriu (cu multe mii de ani înaintea Bibliei) cum Marele Ciclu de 25.920 de ani a fost împărţit în 4 ere: “În acelaşi fel cum anotimpurile decurg unul din altul, cum Luna trece prin perioadele de nastere, crestere, maturitate şi moarte, umanitatea, ca întreg, trece prin cele 4 faze ale acestui Mare Ciclu. Acesta este compus din era de aur (Satya), era de argint (Treta), era de bronz (Dvapara) şi era de fier (Kali).”
Astăzi ne aflăm nu numai la sfârşitul erei de fier, dar şi la sfârşitul ciclului de 25.920 de ani. Conform scrierilor străvechi, era de fier este perioada în care magia neagră devine religie iar oamenii găsesc plăcerea în a-şi controla şi domina semenii şi chiar planeta. Pământul, aerul şi apa sunt poluate. Războaie, foamete şi epidemii înconjoară rasa umană. Timpul însuşi se grăbeşte acum spre Sfârşitul care va permite unui nou ciclu să reînceapă.”
Este de ajuns să priveşti atent în jurul tău şi vei vedea că toate aceste simptome sunt prezente.
Alinieri cosmice
Pentru a înţelege cu adevărat mesajul crucii de la Hendaye este necesar să înţelegem fenomenul precesiei echinocţiilor.
Pe scurt, planeta Pămînt se învârte în jurul axei sale ca un titirez care se clatină. Ca rezultat, polul nord al planetei trasează în spaţiu un cerc imaginar larg, având o perioada de 25.920 de ani. Acest adevărat “An Cosmic” este unul dintre secretele bine păzite ale vechilor şcoli spirituale ale civilizaţiilor antice.
Calea Lactee este galaxia din care face parte sistemul nostru solar. Privită din profil, arată ca o pâine rotunda cu un mijloc (centru) proeminent. Centrul galaxiei (descoperit în 1917) se comportă ca o inimă ce pulseaza lent, trimiţând în spaţiu o energie misterioasă.
Autorii cărţii afirmă că mesajul crucii de la Hendaye confirmă recentele descoperiri ştiinţifice din astronomie care arată că centrul galaxiei este responsabil de periodice pulsaţii energetice ce influenţează sistemul nostru solar. Secrete străvechi ne spun că centrul galactic este sursa Conştiinţei Creatoare care ghidează evoluţia umanităţii şi a întregii galaxii şi determină calitatea vieţii şi a conştiinţei de pe Pământ.
Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=85 şi este publicat la Active Information Media.
Deşi aduce mai mult a filozofie, nu este deloc aşa. Autorii arată că descoperirile fizicianului Paul LaViolette sunt esenţiale. El le-a publicat în cartea sa “Pământul incendiat” în care demonstrează că aproximativ la fiecare 13.000 de ani Pământul primeşte un val de energie dinspre centru galactic care duce la catastrofe. Ultima dată s-a întâmplat la sfarşitul erei glaciare.
Mai mult, LaViolette a examinat probe din gheaţa Groenlandei şi a descoperit straturi de Iridium, element provenit din centrul galaxiei. Toate aceste “ploi” galactice au perioade de 13.000 de ani. Suspectaţi vreo legatură cu precesia echinocţiilor?
O viziune unificatoare
Cei care sunt conştienţi de ceea se întâmplă azi în lume recunosc că se pregăteşte într-adevăr ceva. Tradiţiile străvechi ale indienilor Hopi, mayasii, Edgar Cayce, Roata Timpului tibetană şi multe altele, toate converg către aceste zile.
De ce tocmai acum umanitatea este preocupată de probleme planetare ca reducerea salinităţii ocenului Atlantic de nord, încălzirea globală, riscul unei noi ere glaciare?
De ce tocmai acum clima se schimbă drastic? În vara anului 2003, aproape 15.000 de francezi au murit din cauza căldurii excesive în numai 3 săptămâni. Gheaţa din Alaska se topeşte rapid iar stâlpii liniilor telefonice sunt în pericol de a cădea, lipsindu-le suportul. Din 2002 s-au înregistrat cele mai fierbinţi veri din ultimii 500 de ani. În ultimele câteva zeci de ani unii gheţari din Elveţia s-au diminuat cu 50%, la fel ca şi gheţurile nord-polare din regiunea Alaska şi Canada. Sir David King, omul de ştiinţă cel mai respectat din Marea Britanie a afirmat recent că “ne aflăm în faţa unui dezastru climatic” (iar ca urmare guvernul Britanic a încercat să-l reducă la tăcere).
Nu putem ignora toate aceste informaţii.
Atunci ce e de făcut? Să ne ridicăm mâinile la cer şi să renunţăm la orice speranţă? Absolut nu. Aceleaşi tradiţii străvechi ne spun că cei care sunt pregătiţi vor trece cu succes prin toate aceste evenimente, regăsindu-se în noul ciclu.
Către sfârşitul cărţii, autorii amintesc de discuţiile pe care le-a avut Alberto Villoldo cu unii dintre şamanii din Peru. “El vorbeşte de o posibilă evoluţie a speciei Homo Sapiens spre Homo Luminous”. În acestă direcţie sunt importante recentele cercetări despre genomul uman şi despre posibilele re-organizări ale genelor în forme noi care vor da naştere unor lanţuri de ADN cu mai multe spirale (în prezent sunt două). Să fie rezultatul misterioasei energii din centrul galaxiei?
Un lucru e sigur: aceşti şamani sunt convinşi că ceva cu adevărat profund este pe cale să se înfăptuiască şi că urmează un pas foarte important pentru umanitate.
Ca referinţă, merită citite “Amprentele zeilor” de Graham Hancock, “Profeţiile Maya” de Maurice Cotterell şi Adrian Gilbert şi “Dincolo de profeţii şi predicţii” de Moira Timms.
Sursa: piatza.net

O alta istorie a Americii?

 

Contactul cu alte civilizatii
De sute de ani, Vaticanul este acuzat de pastrarea mai multor artefacte si manuscrise stravechi in cele mai adanci pivnite ale sale, interzicand total accesul lumii exterioare la ele. Aceste comori secrete, adesea de o natura istorica sau religioasa controversata, sunt ascunse intentionat de Biserica Romano-Catolica deoarece cunoasterea lor generala ar putea periclita credibilitatea Bisericii si ar naste indoiala asupra textelor si practicilor sale “sfinte”. De asemenea, cei care si-au dedicat viata investigarii teoriilor conspiratiei din arheologie sustin ca exista indicii tulburatoare care ar demonstra ca institut arheologic din SUA, Institutul Smithsonian, o agentie federala independenta, acopera activ unele dintre cele mai interesante si mai importante descoperiri arheologice facute in cele doua Americi.
Conspiratiile si suprimarea accesului la dovezile arheologice care ar schimba perspectiva pe care o avem asupra trecutului au inceput in 1881, atunci cand John Wesley Powell , geologul faimos pentru explorarea Marelui Canion, l-a numit pe Cyrus Thomas director al Diviziei Estice a Biroului Etnologic din cadrul Institutului Smithsonian. Atunci cand Thomas si-a luat in primire postul, era convins ca pe teritoriul Americii de Nord a existat in trecut “o rasa de constructori de movile”, alta decat populatia indienilor americani.
J.W. Powell, directorul Biroului de Etnologie, un simpatizant al amerindienilor, a trait multi ani in sanul pasnicei populatii Winnebago, si a considerat ca amerindienii erau pe nedrept etichetati drept primitivi si salbatici. Profesorul a inceput sa promoveze ideea conform careia americanii nativi, exterminati deja la sfarsitul secolului XIX de numeroasele razboaie pe care le purtasera cu albii, erau descendentii unei civilizatii avansate si, ca atare, demni de respect si protectie.
Conducerea Institutului a optat pentru un alt punct de vedere si a demarat un program de suprimare a oricaror dovezi arheologice care acreditau curentul lui Powell, denumit Difuzionism – o teorie ce afirma ca, de-a lungul istoriei, au existat vaste dispersari de cultura si civilizate, prin contactul diverselor populatii cu exploratori si colonisti si prin marile rute comerciale. Smithsonian a imbratisat doctrina opusa, Izolationismul: aceasta marseaza pe ideea ca cele mai multe civilizatii sunt izolate unele de celelalte si ca foarte mici contacte exista intre ele.
In acest razboi intelectual, inceput in anii 1880, Institutul insista pe ideea unor contacte foarte rare intre civilizatiile vailor Ohio si Mississippi, si pe siguranta ca acestea nu aveau nicio legatura cu niste culturi avansate precum cea maiasa, sau cele tolteca si azteca, din Mexic si America Centrala.
Ideea este ridicola, avand in vedere ca sistemul fluvial ajungea pana in Golful Mexicului, iar aceste civilizatii nu se aflau mai departe unele de celelalte decat pe maluri opuse ale golfului. Este acelasi lucru cu a sustine lipsa oricarui contact intre culturile de la Marea Neagra si cele de la Mediterana.
Misteriosii giganti din America
Atunci cand interioarele mai multor movile si piramide antice de pe teritoriul Americii de Nord au fost examinate, s-a demonstrat ca istoria vailor raului Mississippi a fost marcata de o cultura straveche si sofisticata, aflata in contact cu Europa si cu alte regiuni. Totodata, continutul multor movile a dezvaluit mormintele unor oameni uriasi, inalti de pana la 2,5 metri, imbracati din cap pana in picioare in armuri, avand alaturi sabii colosale si uneori comori consistente. In legendele bastinasilor indieni gigantii inalti si intelepti sunt un motiv constant: se spune ca au existat vremuri cand oamenii traiau mii de ani si cresteau foarte inalti, proportional cu varsta lor sau ca acestia ar fi venit de pe mari.
Ca o paranteza, in Biblie, in Vechiul Testament, se fac cateva referiri la uriasi, precum cele din Facerea, 6:4, “În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime”, Cartea lui Baruch, 3:26, “Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război” sau Cartea Iudite, 16:6, “…n-a fost doborât de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii”.
Atunci cand Movila Spiro din Oklahoma a fost excavata, in anii ‘30 din secolul XX, a fost descoperit un barbat inalt, imbracat complet in armura, alaturi de o oala cu mii de perle si alte artefacte, cea mai mare comoara de acest fel documentata pana astazi. Locul exact al descoperirii barbatului a ramas necunoscut, iar tezaurul de acolo a fost transportat la Institutul Smithsonian care nu a mai facut publica nicio informatie despre acesta.Conspirationistii detin si marturia din epoca a unui fost angajat al Institutului Smithsonian, concediat pentru apararea opticii difuzioniste asupra Americilor (“erezia” care afirma ca alte civilizatii antice ar fi vizitat malurile Americilor, cu multe milenii inaintea lui Columb); din aceasta marturie reiese ca, la inceputul secolului XX, angajatii Institutului au indesat o barja cu obiecte si artefacte neobisnuite, au navigat pe Atlantic la sute de kilometri de coasta si au devarsat tezaurul in apele oceanului.
Desi ideea ca respectabilul si prestigiosul Institut Smithsonian, alaturi de alte organizatii asemanatoare, ascund descoperiri arheologice capitale este greu de acceptat, exista, se pare, indicii solide care sugereaza ca aceste agentii acopera cu buna stiinta sau “pierd” relicve arheologice importante. Spre exemplu, in anul 1892, in Alabama, au fost descoperite o serie de sicrie bizare, din piatra, care au fost trimise la Institutul Smithsonian si apoi “ratacite”. Fiecare dintre aceste sicirie masura aproximativ 2,3 metri in lungime. 100 de ani mai tarziu, atunci cand povestea a fost readusa pe tapet de presa, purtatorul de cuvant al Institutului declara ca sicriele erau, de fapt, albii de lemn si ca nu puteau fi vazute cu niciun chip pentru ca se aflau gazduite intr-un depozit contaminat cu azbest.
Ivan T. Sanderson, un binecunoscut zoolog, relateaza o poveste interesanta despre o scrisoare pe care a primit-o de la un inginer care a stationat in insulele Aleutine, situate in Oceanul Pacific, intre Asia si America de Nord, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Pe cand lucra la constructia unui mic aeroport utilitar, echipajul inginerului a intrat cu buldozerul intr-un grup de dealuri de mici dimensiuni, descoperind ceea ce pareau, la prima vedere, a fi resturi umane. Inginerul a sistat lucrarile si a sapat in locul cu pricina, dand peste un adevarat cimitir al gigantilor, format din cranii si oase ale piciorelor.
Craniile acestora masurau intre 55 si 60 de centimetri de la baza la teasta. De vreme ce un craniu de adult masoara, in mod obisnuit, aproximativ 20 centimetri, niste capete atat de mari ar fi implicat o dimensiune colosala pentru un om proportionat normal. Mai mult, fiecare craniu era trepanat cu pricepere – un proces de executare a unei gauri in partea superioara a testei craniene.
De mentionat ca intre practicile intalnite la vechii peruvieni, la maiasi si la indienii-cu-capul-plat din Montana, se numara si obiceiul aplatizarii craniului unui bebelus si fortarea dezvoltarii lui intr-o forma alungita. In scrisoare, inginerul povesteste ca si-a contactat imediat superiorii. A doua zi, o echipa a Institutul Smithsonian a sosit in Alaska si a colectat ramasitele; de atunci, nimic nu s-a mai auzit de acestea. Sanderson se intreba, la randul sau, daca nu cumva “acesti oameni nu pot infrunta rescrierea tuturor manualelor”.
Oameni si dinozauri
In 1944, la Acambaro, in Mexic, o descoperire de o natura la fel de controversata a fost facuta de catre Waldemar Julsrud, la acea data un prolific comerciant de antichitati pe piata neagra, de origine germana. Julsrud a fost chemat in statul Guanajutao, la 280 kilometri nord-vest de Mexico City. Ciudatul sit arheologic de acolo gazduia peste 32.00 de obiecte de ceramica, piatra si jad, cutite foarte bine ascutite din obsidian si alte artefacte. Jalsrud, a gasit, de asemenea, statui cu dimensiuni variind intre cativa centimetri si 1,80 m care infatisau reptile mari si oameni. Spre surprinderea sa, dupa ce le-a examinat mai atent, a descoperit ca statuile reprezentau dinozauri si diverse populatii de oameni, de la indieni si egipteni, la chinezi si caucazieni.
Pentru a afla vechimea obiectelor, germanul a dus cateva mostre la laboratoarele Universitatii din Pennsylvania, unde acestea au fost supuse testelor cu radio-carbon si celor ce folosesc metoda termoluminiscentei. Rezultatele au indicat faptul ca artefactele au fost faurite cu aproximativ 6500 ani in urma, in jurul anului 4500 i.Hr. iar originea lor este absolut necunoscuta. La vremea cu pricina, povestea germanului a fost respinsa de comunitatea stiintifica, mai ales ca, in 1952, prestigiosul arheolog american Charles C. DiPeso declara ca ar fi investigat minutios cele 32.000 piese si ca acestea ar fi falsuri.
Intr-o lucrare aparuta in anii ‘60, alt arheolog, John H. Tierney, care a urmarit atent acest caz, indica faptul ca, pentru a reusi ceea ce pretinsese, DiPeso ar fi trebuit sa inspecteze 133 articole pe minut, in cele doar patru ore pe care le-a petrecut in casa lui Julsrud. In realitate, ar fi fost necesare saptamani intregi numai pentru a separa uriasa plaja de exponate si a le ordona adecvat unei evaluari academice. Tierney, care a colaborat cu profesorii Charles Hapgood si William N. Russel pentru a documenta investigatia, acuza ca Institutul Smithsonian si alte autoritati arheologice au condus o ampla campanie de dezinformare impotriva descoperirilor.
Dupa o investigatie de 18 ani, care a inclus si doua expeditii la locatia misteriosului sit arheologic, in 1955 si 1968, Charles Hapgood, profesor de istorie si antropologie la Universitatea din New Hampshire, a publicat lucrarea “Misterul din Acambaro”. Initial, Hapgood era sceptic cu privire la veridicitatea colectiei, dar s-a transformat intr-un adept in 1955, atunci cand, in acelasi sit arheologic a facut el insusi sapaturi si a descoperit statui similare, care faceau parte neindoios din colectia peste care daduse si Julsrud.
America egipteana
Poate cea mai impresionanta dovada de cenzura istorica ramane excavarea unui mormant “egiptean”, de catre insisi reprezentantii Institutului Smithsonian in Arizona. In numarul din 5 aprilie 1909, jurnalul Phoenix publica pe prima pagina uimitoarea poveste a descoperirii unui bizar “seif” taiat in piatra, in cadrul unei expeditii condusa de profesorul S.A. Jordan, de la Institut. Articolul, documentat de poze si marturii, relata despre o serie de artefacte egiptene ascunse in cuburi de piatra descoperite in Marele Canion. La vremea cu pricina, membrii Institutului au cerut drept la replica, pretinzand ca nu au niciun fel de cunostinta despre aceasta descoperire sau despre descoperitorii ei. Ulterior, Jordan a negat la randul sau ca ar participat la o expeditie in Marele Canion, desi acest fapt este demonstrat de fotografii – deosebit de greu, daca nu imposibil de trucat la inceput de secol XX.
Recent, Clubul Mondial al Exploratorilor a decis sa verifice aceasta poveste, contactand Institutul Smithsonina din Washington D.C. Arheologul de la Institut cu care au discutat membri clubului, le-a marturisit acestora ca “niciun artefact egiptean de niciun fel nu a fost descoperit vreodata in America de Nord sau de Sud.” Cu toate acestea, este greu de crezut ca intreaga poveste nu e nimic mai mult decat o cacealma gazetareasca atent elaborata. Faptul ca s-a aflat pe prima pagina, a oferit marturii si detalii elaborate si a curpins un articol ce se intaindea pe mai multe pagini, pledeaza in favoare credibilitatii.
Acopera Institutul Smithsonian o descoperire arheologica de o imensa importanta? Daca aceasta poveste ar fi adevarata, paradigma istorica majoritara in America din secolul XVIII si pana in prezent, conform careia nu a existat un contact transoceanic semnificativ intre civilizatii, in vremurile pre-columbiene, si ca toti amerindienii, de pe ambele continente, sunt descendenti ai oamenilor Erei Glaciare care au trecut Stramtoarea Bering, ar trebui schimbata din temelii.
Ideea ca egiptenii antici au ajuns in Arizona este atat de revolutionara incat trebuie ingropata? Poate ca Institutul Smithsonian este interesat doar de mentinerea status quo-ului academic. Istoricul si lingvistul Carl Hart, editor al revistei World Explorer, a obtinut o harta straveche Marelui Canion, de la o biblioteca din Chicago. Cercetand harta, Hart a constatat cu stupoare ca mare parte din nordul Marelui Canion este format din regiuni cu nume egiptene si hinduse: Turnul lui Set, Turnul lui Ra, Templul lui Horus, Templul lui Osiris, Templul lui Isis, Piramida lui Cheops, Arcada lui Buddha, Templul lui Buddha, Templul lui Manu si Templul lui Shiva. Sa fie acesta un nou indiciu pentru veridicitatea descoperirilor egiptene din Marele Canion?
Istoricii sustin ca primii exploratori ai Marelui Canion au fost, pur si simplu, adepti ai numelor egiptene si hinduse – proportia coplesitoare a acestor nume in acest spatiu este totusi bizara. In acelasi timp, in prezent, regiuni extinse din Marele Canion le sunt interzise vizitatorilor obisnuiti, datorita pericolelor naturale care se gasesc aici. Coincidenta sau nu, intreaga suprafata de nord, care cuprinde locurile cu nume egiptene si hinduse, face parte din aceasta arie inchisa publicului, pentru numarul mare de “pesteri periculoase”.
Descopera