Puterea miraculoasă a credinţei

de Pierre Frondaie

De la început mărturisesc că povestirea pe care doresc s-o evoc, naivă şi profundă în acelaşi timp, ca o revelaţie primitivă la limita unui vis, nu este menită să încânte pe domnii cu spirite tari, împietriţi în orgoliul lor de a nu crede nimic. Cu atât mai mult nu va place filosofilor raţiunii pure, nici astronomilor dialogând asupra cometelor.

Mi-a fost povestită într-un mic oraş din Bretagne, pe un prundiş cu pietrişul auriu, în faţa crepusculului, în timp ce soarele avea înfăţişarea unui rege magnific care primea, la ceremonia culcării, o întreagă curte de nori eleganţi, îmbrăcaţi în trandafiriu, într-un castel oarecare din văzduh.

Iar cel pe care-l ascultam era un bătrân marinar bronzat, copt şi răscopt în aroma sării marine de toate razele tropicale, a căror fierbinţeală o simţise în timpul strălucirii lor.

Aşadar, era povestea oarecare a unui oarecare vaporaş foarte vechi, pe care-l admirasem chiar în biserica oraşului; un mic vapor care, la început, când era nou, nu arăta mai frumos decât altele: o jucărie pentru puştani, sculptată grosolan. Dar, ca şi oamenii, la fel de sigur, lemnul îmbătrânise. Acum, datorită nu ştiu cărui aspect venerabil de relicvă, căpătat în această biserică, unde era conservat de două lungi secole, micul vapor părea un bunic minuscul şi fermecător, strămoş al marilor veliere asemănătoare, care porneau în larg.

Aventura, sau legenda, nu s-a şters din memoria oamenilor, ea se păstrează şi se transmite şi acum. Tradiţia orală şi-a făcut datoria. Iar eu trebuie să remarc, în treacăt, că erau puţine şanse să se uite căci, într-adevăr, ce înseamnă patru generaţii sau chiar cinci?

Aşadar, întâmplarea pe care marinarul mi-o povestise, o ştia de la bunicul său. Acesta o auzise de la străbunicul său, propriul erou al întâmplării.

Astăzi o reproduc aproape cum am auzit-o, imaginându-mi, din comoditate, că sunt primul său povestitor, un marinar din timpul lui Ludovic XIV: 
„În iarna anului 1698 ne întorceam dintr-o lungă călătorie în Ţara Insulelor. Eram o duzină de oameni pe bricul pe care-l comandam şi nu mai aveam de parcurs decât câteva ore pentru a zări la orizont coastele abrupte ale Bretagniei. Totuşi, cu tot timpul favorabil de până acum, vremea s-a posomorât, apoi, prin nu ştiu ce fel de discordie a vânturilor, marea a început să se agite furioasă, cuprinsă de acea mânie teribilă capabilă să înmoaie chiar şi barba aspră a mateloţilor. Soarele şi-a ascuns strălucirea. Jucam pe valuri ca în dansurile săltăreţe de Sainte Eloi; catargele s-au prăbuşit dintr-o singură lovitură şi trei dintre mateloţi, Jingoel, Pomicais şi Penarvan, lupi de mare haini şi deocheaţi, prea răi pentru a crede în ceva, s-au înecat, scăpaţi pentru totdeauna de binefacerile omenirii. Am rămas şapte, eu fiind singurul căsătorit.

Curând, furtuna dezlănţuită a dat vaporului lovitura de graţie. Am lansat barca de salvare. Bricul s-a scufundat în valuri cu un geamăt al cochiliei sale de lemn, un geamăt profund ca un horcăit omenesc ca şi cum, printr-un ultim efort de protecţie, ar fi aşteptat doar îndepărtarea noastră pentru a-şi da sfârşitul.

Până la barcă am fost la discreţia valurilor şi numai Dumnezeu ştie ce înseamnă furia lor! Între moarte şi noi scândurile fragile făceau faţă cu greu. După câteva minute barca, ultima noastră şansă, s-a scufundat la rândul său şi iată-ne înotând în plină mare. Ah! Doamne! În timp ce ne zbăteam pentru a scăpa de furtună, păream ca nişte contrabandişti în munţi, când în adâncul văilor, când deasupra crestelor. Şi atunci s-a produs miracolul! Dar ştiţi, un adevărat miracol, cum apare doar în cărţi, în dreptul imaginilor bunului Dumnezeu, un miracol ca şi cum vântul potrivnic ar fi fost alungat de cel din spate: în mijlocul uraganului a apărut un mic vas!

De unde venea? El răsărise în faţa ochilor noştri, ieşit din mare sau căzut din cer! Revolta valurilor nu oprea cu nimic mersul său. El avansa, mai puternic decât forţa talazurilor, care se calmau după trecerea sa. Acelaşi instinct ne-a făcut pe toţi şapte să înotăm spre el şi vaporul, ale cărui pânze băteau ca marile aripi ale arhanghelului, s-a oprit ca să ne culeagă din mare. Prin aceasta înţeleg că am putut ajunge pe punte cu ajutorul unei corzi care pendula de-a lungul corpului vasului. Nici n-am avut timp să discutăm despre cele întâmplate, căci vasul o şi pornise în direcţia coastei.

Atunci am avut bucuria să privim în jurul nostru şi dacă un altul ar fi povestit ceea ce vreau să vă spun, ceea ce am văzut eu singur, nu l-aş fi crezut! Fusesem doar în apă, gata să mor împreună cu camarazii mei şi acuma iată-ne cu toţii spre oraş!

Şapte martori pentru un singur miracol! Nu mai trebuia nicio dovadă în plus.

Niciodată, nici un marinar nu a mai navigat pe un vapor asemănător. Avea o lungime de 12 până la 15 metri şi o lăţime de 3 metri. Nicio scară, nici un tambuchi pentru a pătrunde înăuntru.

Pe de altă parte, enigmaticul nostru salvator nu părea a fi gol ca un balon ci, dimpotrivă, plin ca şi cum ar fi fost tăiat dintr-un singur bloc gigantic.

Dar cine manevra vasul? Nu exista echipaj. Nicio parâmă mobilă, nicio cârmă de care să te poţi servi. Aproape de roată, un pilot mare, sculptat grosolan din lemn, privea înainte şi părea să transmită navei ordinele unei misterioase Atotputernicii.

Pe catarg, pânzele cusute neîndemânatic în rare locuri păreau că dispreţuiesc vântul care urla ca un lup în jurul lor. Noi căzusem în genunchi copleşiţi de faptul că ne simţeam în mâinile bunului Dumnezeu. Ne apropiam de pământ cu o viteză prodigioasă.

Deodată, am izbucnit într-un nou strigăt de groază: vaporul se îndrepta direct spre un culoar format din două rânduri de stânci, un culoar atât de strâmt, încât abia avea lăţimea necesară ca să permită trecerea unei bărci. Despicarea miraculoasei carene a vasului ar fi fost fatală. Dar nu. Brusc vasul nostru s-a contractat, păstrându-şi însă proporţiile. A devenit atât de mic, încât am fost nevoiţi să ne strângem unul lângă altul, pentru a avea loc fiecare. În depărtare se zărea Peninsula Bretagnei. Alergam spre ţărm cu viteza unei ghiulele de tun, desigur, definitiv salvaţi! Atunci, vaporul a început să devină din ce în ce mai mic, până când, la circa 100 de metri de ţărm, în zona formată de plaja întinsă a trebuit să ne aruncăm în apă. Vasul nostru, refugiul nostru se strângea sub picioarele noastre; îl simţeam fremătând, reintrând, ca să spunem aşa, în el însuşi. Când l-am abandonat şi am ajuns înot până la nisipurile sigure, el a devenit minuscul, asemănător jucăriilor confecţionate prin oraşele noastre, pentru copii.

Stupefiaţi şi plini de recunoştinţă, ne precipitam în apă. Vaporul plutea la câţiva metri pe marea devenită calmă. El dădea impresia unui mic rege al flotelor, al unui sabot pentru picioarele lui Iisus când, odinioară, trecea desculţ pe mare. Obrajii noştri şiroiau de  lacrimi şi îndreptam spre cer strigăte nesfârşite de slavă! Datorită lui, acestui mic vapor pentru copii, acestei jucării, care a început să crească pentru a salva oamenii! Nu ne puteam înşela, pentru că eram acolo pe plajă, plini de aplomb şi în viaţă; pentru că în locul unui vapor de dimensiuni obişnuite, nu mai era decât unul minuscul! În fine, am intrat în apă până la genunchi, am luat între mâinile mele obiectul miraculos şi purtându-l, am pornit cu capul descoperit pe drumul spre oraş. Nu departe de aici ştiam că ne aşteaptă cu magherniţele sale domolite.

…Nu mai spuneam nici un cuvânt. Se lăsase seara. Bolta cerească strălucea plină de stele, iar Luna, atât de calmă, părea că luase faţa unei sfinte… După o oră am ajuns şi miracolul şi-a găsit explicaţie! Ah! Doamne, când spun:  „explicaţie”… trebuie să înţelegem.

El se lămurise pentru noi, marinarii dar, în ce priveşte răuvoitorii oraşului…  Ah! Ah! Când mă gândesc îmi vine să râd! Răuvoitorii oraşului! Mult prea răuvoitori pentru a înţelege aşa ceva, nu-i aşa?… Pe scurt, iată explicaţia noastră, pentru noi…

Eu o dau ca mulţumire lui Dumnezeu:

Vaporul care ne-a salvat era cel al fiului meu…  un dulce copilaş de 10 ani. În timpul veghei, când furtuna îşi începuse rondul, copilul a avut inspiraţia ca, în ruga sa, să ofere Fecioarei Maria noul său vapor, jucăria sa favorită, primită ca dar de Crăciun.
El se gândise că prin acest sacrificiu va câştiga mila cerului. Şi cerul l-a înţeles bine. Doamna Maria şi-a întins braţele…  şi vaporul s-a mărit, a venit spre noi şi ne-a salvat apoi, după terminarea rolului său divin, a redevenit mic, mic, mic…

Atunci, pe când oraşul răsuna de cântece de bucurie, l-am transportat la biserică, după altar…  iar din acea zi, vechea biserică s-a numit Notre-Dame a micului vapor…”

Iată povestea. Ea valorează atâta cât poate valora. Are cel puţin meritul de a nu fipsihologică…

sursa http://www.yogaesoteric.net

Sursa: Misterele Lumii

Puterea cuvintelor

Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. La început a fost cuvântul si cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvântul. Daca Dumnezeu a creat lumea dupa chipul si asemanarea Lui, înseamna ca omul a capatat puterea de a creea ca si Dumnezeu.

Noi avem puterea de a crea si aceasta putere este asa de mare, încât tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi în realitate. Noi ne cream pe noi însine si devenim ceea ce credem ca suntem. Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima si de a comunica, de a gândi si de a crea evenimentele din viata noastra. Cuvântul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. Cuvântul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale, scânteia divina din interiorul nostru. Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate, dar poate si sa distruga tot ce exista în jurul nostru.

De aceea, folosirea gresita a cuvântului creeaza iadul pe pamânt. Orice putere creatoare folosita rau, nepotrivit, poate deveni putere distructiva. Cuvântul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra. Cuvâtul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viata sau poate distruge vietile a milioane de oameni. Un cuvânt negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii, blestemându-se inconstient unii pe altii. Noi îi blestemam adeseori pe altii prin parerile care le exprimam. De exemplu, daca ne întâlnim cu un prieten si îi spunem: “ai o paloare pe fata care se întâlneste numai la oamenii bolnavi”, daca el va asculta aceste cuvinte si va fi de accord cu ele se va putea îmbolnavi. Aceasta e puterea cuvântului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenti la blesteme si la undele mentale ale altora.

Cel mai adesea folosim cuvântul pentru a ne împrastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvântul e cel mai pretios si mai puternic dar pe care îl are umanitatea, dar noi îl folosim si împotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvântul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam în permanenta prin cuvinte si ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie si a fost numita bârfa. Bârfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca în permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Bârfa e un act de magie neagra si este foarte rea, deoarece este otrava pura. Cu totii am învatat cum sa bârfim acceptând bârfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Bârfa a devenit o forma curenta de comunicare în societatea umana. Bârfa si gândurile urâte pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne- am gândit.

De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, îmbatrânesc, îmi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte în realitatea noastra sau mai bine zis împotriva noastra. De aceea, important este sa întelegem ce este cuvântul si ce putere are el. Întreaga lume poate sa bârfeasca în legatura cu noi, însa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la bârfe. Daca cineva ne trimite în mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.

Când omul nu accepta emotia otravita aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gândul si cuvântul pun în miscare vibratiile ce se propaga în cercuri din ce în ce mai mari, pâna ce îmbratiseaza întregul univers, dupa care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis. Gândul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalti si sa ne asumam întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor si cuvintelor noastre.

În cuvinte se afla puterea si energia create de gândire. În ziua în care omul va întelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gândire, atinge maturitatea. Gândurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care în functie de încarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau înalta, ne pot face rau sau bine.

La fel se întâmpla si în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului în care dormim sa nu tinem carti care relateaza despre nefericiri, violente, crime etc. Aceste bombardamente informationale continute în carti sunt preluate în starea de veghe sau de somn, afectând într-o masura foarte mare organismul uman. Dupa o vreme ne simtim rau, obositi, avem cosmaruri, stari deprimante, comportamente bizare si violente.

Cuvintele pot vindeca

Iubirea e cuvântul care se apropie foarte mult de cuvântul Dumnezeu ca influenta vibratorie si se cunoasc mii de vindecari, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boala cunoscuta cedeaza locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenta în mod subtil pe cei aflati în preajma noastra, prin energia pozitiva sau negativa pe care o emitem. Gândurile si sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Daca urâm pe cineva din adâncul inimii si trimetem spre el gânduri negative putem contribui la distrugerea lui.

În vindecarea de la distanta grupurile de tamaduitori se roaga pentru cei aflati departe de ei. Ei trimit gânduri pozitive spre cel bolnav si prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvânt are o frecventa vibratorie. De aceea, e benefic ca omul sa utilizeze numai cuvinte de înalta vibratie. Fiecare cuvânt atrage o energie asupra celui care îl exprima si energia e în raport cu vibratia cuvântului. Sa evitam permanenta emiterea de gânduri de vibratie joasa ca: gânduri de ura, invidie si de razbunare. Cuvintele sunt cartile noastre de vizita în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese si mai înalt vibrationale, cu atât cel care le utilizeaza e un spirit evoluat, o fiinta de înalta vibratie spirituala.

Cuvintele de vibratie joasa

Cu cât vibratia cuvintelor e mai joasa cu atât fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa înseamna o functionare la nivel coborît a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.

Majoritatea oamenilor nu fac decât sa critice si sa blesteme pe cei care îi guverneaza. Sub influenta acestor gânduri negative si rau facatoare guvernantii sunt împinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra întregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza atunci când oamenii gândesc negativ, în mod colectiv, la o anumita persoana. Sa binecuvântam pe marii initiati si calugari care emit în permenenta vibratii mentale foarte pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gândim creeaza realitatea noastra, se materializeaza. Gândurile sunt ca niste fiinte vii, caci ele poarta în univers informatia furnizata de noi însine. Ele reprezinta cea mai vie si subtila forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational-energetica, asemenea unui organism viu care traduce în fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum îl concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica în felul sau propriu. Cuvântul rostit are o mare putere întrucât îi dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai întâi sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gândul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvântului rostit si astfel îi dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine înseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Daca cuvântul e rostit într-o doara sau fara forta gândului, el nu ajunge sa se împlineasca, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvânt negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gândurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Când esti lovit cu vorba doare mai mult decât daca esti lovit cu mâna sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulatii aproape infinite, care produc efecte devastatoare în timp asupra corpului subtil al fiintelor umane. Astfel, ne atacam, ne facem rau si ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Multi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei îsi blesteama parintii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rau, fiindca vorbele creeaza conditii ca nenorocirile sa apara. Un cuvânt este o racheta ce parcurge spatiul si care în trecerea ei declanseaza forte, agita entitati si provoaca efecte ireparabile. De aceea s-a spus: înainte de apusul soarelui împaca-te cu fratele tau. Acest lucru înseamna ca trebuie rapid sa reparam raul facut celorlalti.

Când ne gândim la cineva se creeaza un canal energetic între noi si omul la care ne gândim. Energia cuvintelor rautacioase – cu încarcatura negativa – aruncate asupra unei persoane, precum si intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, în timp, asupra corpurilor subtile si ale aurei acelui om si lucreaza asa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvânt sau gând bun sau rau poarta în el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Astfel: acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.

Posibile solutii

Pentru ca începând din acest moment sa nu mai facem rau nici unei fiinte din univers, nici macar cu gândul, trebuie sa avem în vedere urmatoarele:

Nu emiteti niciodata pretentii fata de nimeni si nimic, nu faceti nici un repros nimanui. Nu reprosati nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitati ca orice repros al tau reprezinta un program de distrugere a aceluia spre care il adresati. Efectul va fi mai mare daca persoana respectiva este într-o stare de vulnerabilitate energetica. La om si sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti în urma omului, totul se va împlini. De aceea, daca ati rostit în urma cuiva un blestem, veti continua în subconstient sa rostiti acest blestem oricarei persoane care v-a întors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toti cei care pleaca de la noi sau cu care ne intalnim sa le transmitem numai lumina, iubire si armonie. Daca nu facem acest lucru, prin subconstient vom transmite dezaprobare, suparare sau iritare.

Vorbirea de rau a unui om otraveste mintea celui care vorbeste, dupa care produce perturbari în câmpul lui energetic si intra în suferinta. Când omul se gândeste la cineva nu prea frumos, are loc conectarea de energii negative comune si chiar fara a-i dori raul poti sa il produci.

Una din legile universului e aceea de a nu face rau unei persoane nici macar cu gândul. Când cineva gândeste ca se poate întâmpla ceva rau lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului si cu cât acestea sunt reprezentate în mod real, cu atât mai mare e raul pe care îl provoaca. Nu raspundeti raului cu rau sau ocarei cu ocara, ci dimpotriva binecuvântati. Când binecuvântam dam si primim în acelasi timp. Oferind pace si iubire, acestea se întorc la noi însutit. Nu se raspunde la ura si la rautate cu rautate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug în mod inconstient, deoarece se hranesc în permanenta cu fructele putrede ale gândirii negative.

Prin ura, rautate si furie nu vei rezolva niciodata nimic. Numai iubirea recompenseaza. Ura face mai multe ravagii semenilor nostri decât pe câmpul de lupta. Oamenii se ucid între ei mai degraba cu vorba decât cu fapta. Antidotul urii este iubirea si iertarea. Frica, îndoiala, orice gând negativ sunt nocive, toxice si autodistructive.

Când te simti vinovat în gânduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important sa-ti ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fa-o pentru tine. Sa nu te preocupe reactia celuilalt.

Oricând aveti gânduri “negre” despre o persoana, aduceti-va aminte sa comutati butonul si sa va rugati pentru sanatatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. Un om nervos, care are tensiunea ridicata, explodeaza în torente de cuvinte, în lamentari, într-o agresivitate necontrolata care îi va afecta pe cei apropiati sau mai indepartati care vor prelua inconstient energiile negative pe care acestale emana. Asa se explica bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile parintilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregneaza cu energiile negative emise, devenind aducatoare de probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atunci când ne pierdem controlul, noi spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si sa le facem. De aceea e atât de important sa devenim impecabili în gândire, în vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.

De regula, noi eliberam otrava noastra emotionala asupra persoanei despre care credem ca este responsabila de nedreptatea comisa asupra noastra. De fapt, noi suntem dispusi sa ne descacam otrava asupra oricarei alte personae, vinovate sau nu, numai sa scapam de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiti de aparare si astfel se nasc relatii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzeaza de cei slabi, caci simt nevoia sa scape de aceasta otrava emotionala negativa, aruncand-o asupra acestora.

Daca tu consideri ceva ca fiind rau acesta devine rau în mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gândesti. Tot ce gândim se materializeaza în existenta noastra. Omului i se întâmpla tot ce gândeste. Daca accepta în gând si în mental boala si batrânetea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc. Gândul rau îl înfaptuim: întâi în noi, pe plan mental, prin simplul fapt ca îl acceptam si ne hranim cu el si apoi în afara spre victima spre care a fost directionat.

Samânta tuturor faptelor tale se gaseste în gândurile si vorbele tale. Daca gândesti si spui “nu pot sa-l sufar pe cutare”, de fapt îl ataci la nivel energetic subtil si ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung fapta. De aceea nu e bine sa spunem lucruri agresive sau vorbe care ranesc pe altii. Calomniind o persoana în fata altora sau uneltind împotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.

Toate bolile fizice sunt expresia unor gânduri eronate si dispar odata cu corectia de rigoare.

Dupa cum crezi asa va fi. Convingerile omului influenteaza si creeaza realitatea. Sa crezi pe deplin în tot ce vrei sa realizezi. Sa simti ca deja ai primit sau vei primi curând. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.

Sa nu emiti niciodata opinii de genul: sunt gras, slab, urât îmbracat, sarac etc, caci trimiti catre tine sau catre altii energii si informatii negative ce au ca rezultat ca ei vor gândi la fel despre ei însasi ori despre altii si ceea ce vor gândi nu va întârzia sa se materializeze. Sub nici un motiv sa nu spui cuiva: esti lenes, esti prost, esti nemernic, nu esti bun de nimic etc., fiindca toate acestea creeaza sau amplifica în el cusurul ce i se reproseaza. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, a dori raul oamenilor apropiati.

Sinceritatea este cheia. Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvînt, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu însuti în tot ce gîndesti, afirmi si întreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/însuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai întelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

Sursa: Vuvuzela Ro

VIDEO: Prahlad Jahni, indianul despre care se spune ca n-a mancat de 70 de ani. Zice ca-l sustine o zeita.

Citez din articolul Indianul care nu are nevoie de hrană i-a uimit pe specialişti: «Mâncarea l-ar putea ucide»
Prahlad Jahni, yoghinul indian care a şocat întregul mapamond în urmă cu doi ani, când a afirmat că nu s-a hrănit de şapte decenii, este cu adevărat un fenomen. Recent, presa din Asia a anunţat că ascetul a trecut toate testele la care l-au supus medicii şi nu există nici un dubiu: Jahni nu a mâncat şi nu a băut nici un fel de lichid de 70 de ani.
Ascuns, conform presei asiatice, într-un spital militar din India, yoghinul în vârstă de 82 de ani a fost supus, în ultimul an, la zeci de teste medicale.
L-au testat timp de un an
Monitorizat atent, 24 de ore din 24, bătrânul a reuşit să-i convingă pe medici că nu e un impostor, ci un adevărat miracol.
“Este incredibil. Zeci de aparate l-au ţinut sub supraveghere. Se pare că în corpul lui Prahlad au loc procese biologice nemaiîntâlnite, care-l ajută să-şi păstreze echilibrul metabolismului. Un om care posteşte total cinci zile moare. La el e invers. Dacă ar fi forţat să mănânce, hrana l-ar putea ucide”, a afirmat unul dintre cei 32 de medici care l-au analizat pe toate părţile pe ascet.
Aceştia sunt convinşi că bătrânul e ca o “fântână de leacuri” pentru o mulţime de boli existente în lume.
Se hidratează printr-o gaură din cerul gurii
Bătrânul yoghin nu bea apă, în schimb se hidratează zilnic ţinând în gură, preţ de câteva minute, o anume cantitate de apă. Conform medicilor, Jahni are o gaură în cerul gurii care e esenţială pentru hidratare.
Boc, ăsta-i «românul» care ţi-ar trebui în ţară!
Cum indienii au ajuns la concluzia că Prahlad Jani nu e un impostor şi a trăit într-adevăr fără mâncare, premierul României Emil Boc ar trebui să investigheze puţin problema, că poate, cine ştie, află reţeta şi scapă şi pensionarii noştri de foamete… prin meditaţie, că altă soluţie nu pare a exista. Ce zici, Boc? Dai o fugă până în India?
..........................................................................................................
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Crucea de leac si povestile Dadei Anica

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete:
“Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, DadaAnica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.
Mai tarziu, Dada Anica s-a maritat, a facut copii si in cele din urma a parasit satul aflat intre Campia Baraganului si duhul apelor Dunarii, si a plecat (dupa ce comunistii au luat pamanturile taranilor) sa-si caute de lucru tocmai in nordul tarii, in Bucovina.
Unul din fratii sai, tractorist la Ias-ul din sat, a fost pus de activistii comunisti sa scoata Crucea de leac din locul ei. Au legat-o cu lanturi si au tras-o, si dintr-o parte, si din alta, dar n-au reusit, oricat s-a opintit masina.
Cand a vazut asa, fratele Dadei Anica s-a dat jos de pe tractor, si-a scos basca, si-a facut cruce si a zis ca el nu poate sa faca asa un pacat. Si crucea a ramas mai departe acolo, singura, pe marginea drumului.

Crucea de leac e unul din reperele existentei Dadei Anica, dar, in mintea sa, ca in a oricarui om de la tara, datele calendarului religios se amesteca cu cele ale calendarului popular, astfel ca orice poveste despre cele sfinte spusa de Dada Anica contine, invariabil, si un descantec sau o practica magica pagana.

Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos. Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.

“Era crucea in camp liber, pe un damb, pe marginea drumului. Din vechime, se pomeneste crucea acolo. La inceput, lumea nu stia de puterea ei lecuitoare. Babele din sat povesteau ca pe un drumet l-a prins noaptea pe camp si a dormit la adapostul crucii.

Si in vis i-a aparut un om imbracat in straie albe si cu o lumina mare in jurul lui, de buna seama vreun sfant, si i-a spus ca cine va avea credinta si se va ruga la crucea aceea si se va unge cu mirul care izvoraste din piatra crucii, se va tamadui de orice boala, trupeasca sau sufleteasca.

Si omul acela era bolnav si cand s-a sculat, dimineata, nici o durere nu mai avea. Si pe urma s-a aflat de puterea crucii si a inceput lumea sa vie. Ne duceam acolo, si copii, si oameni mari, in fiecare an, de Izvorul Tamaduirii, in prima vineri de dupa Pasti.

Mama ne dadea camasi albe, curate, din borangic, flori si lumanari si mergeam acolo de cu seara si stateam toata noaptea si vegheam si ne rugam langa cruce. Si venea lumea, cu cardurile, din toata tara si toata noaptea, spre ziua de Izvorul Tamaduirii, statea lumea acolo in rugaciune, toata noaptea.

Si care avea vreo boala in trup sau avea pe Necuratul, om sau animal, sau care avea farmece facute, dimineata se ungea cu mirul de pe cruce – ca izvora de pe ea ca niste brobonele mici de roua, iar oamenii puneau pe bratele crucii candele si pahare cu ulei, care ardeau toata noaptea – si se ungeau si cu uleiul acela, ca se facea mir sfant peste noapte.

Si am vazut odata o fata, ca de 16 ani: trei femei se cazneau sa o lipeasca de cruce si ea amarnic se mai zbatea si tipa si racnea asa cu glas gros, parca grohaia, zicea ca nu vrea la cruce. Aceea avea pe Necuratul in ea! Altadata, am vazut un baiat ca de 20 de ani, am aflat ca era venit tocmai de prin partile Craiovei, si noi, deh, ca si copiii, ne zgaiam la el, ca era tare frumos si ne intrebam de ce-o fi venit el acolo.

Si la 12 noaptea, cand au cantat cocosii de miezul noptii, baiatul acela a cazut din picioare, ca bolovanul, si a inceput sa se zbata si sa faca spume la gura. Si toata lumea s-a rugat pentru el, si parintii lui l-au uns cu mir, si dimineata a plecat pe picioarele lui, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am aflat apoi ca parintii au venit si au facut danii drept multumire pentru vindecarea baiatului.

Multi veneau sa multumeasca pentru vindecarea bolilor ce le-avusesera. Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la “carucioara ielelor”.

Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit. Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea.

Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.

Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti. Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.

Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.”

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.

Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.

Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Corina Pavel
Sursa: politia karmica

PANICA provocată de situaţia economică a Italiei A PRĂBUŞIT MONEDELE naţionale şi bursele. CUM AR PUTEA FI AFECTAŢI MILIOANE DE ROMÂNI

În timp ce BNR, prin vocea lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, îndeamnă la calm, cifrele arată că dacă Italia va avea probleme cu datoria publică, şocul care se va resimţi în cazul României va fi mult mai puternic decât cel datorat crizei din Grecia.

BNR a anunţat marţi cel mai prost curs al leului faţă de euro, de 4,2838 de unităţi, din acest an, după ce investitorii au renunţat la valutele considerate riscante în urma creşterii temeriilor privind situaţia din Italia.

În timp ce în România investitorii au renunţat la lei, în Europa au renunţat la euro şi s-au refugiat în francii elveţieni, ducând astfel cursul local la un nou maxim record, de 3,6921 lei/franc.

În timp ce BNR, prin vocea lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, îndeamnă la calm, cifrele arată că dacă Italia va avea probleme cu datoria publică, şocul care se va resimţi în cazul României va fi mult mai puternic decât cel datorat crizei din Grecia.

"Nu putem vorbi despre o tendinţă după un sfert de şedinţă de tranzacţionare valutară. Dacă această mişcare se transformă într-o tendinţă putem avea motive de îngrijorare. Dar nu putem vorbi despre motive de îngrijorare după un sfert de şedinţă de tranzacţionare", a declarat Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR Mugur Isărescu, cu o oră înainte de publicarea de către banca centrală a cursului oficial de marţi.

Toate monedele din regiune au avut de suferit

Deprecierea a fost una regională, toate monedele din zona României pierzând teren faţă de euro datorită aversiunii faţă de risc a investitorilor. Astfel, zlotul polonez s-a depreciat marţi cu 1,6%, forintul maghiar cu 1,5% iar coroana cehească a pierdut la rândul ei 0,3% faţă de euro moneda unică europeană.

Dacă în ceea ce priveşte situaţia din Grecia principalul canal de propagare a şocului financiar către România este prin băncile cu capital grecesc de pe plan local, eventuala prăbuşire a Italiei ar putea afecta direct milioane de români.

Efectele unei eventuale crize a Italiei asupra României vor fi directe

La începutul acestui an numărul oficial al românilor care lucrează în Italia a fost estimat la 1,2 milioane de persoane. În condiţiile în care ei au trimis în România, în 2010, circa 1,22 miliarde de euro, o criză a datoriei suverane în Italia, care va determina, inevitabil, o serie de măsuri de austeritate ar putea afecta milioane de români.

România este legată de Italia şi din punct de vedere bancar, respectiv prin băncile cu capital italian de pe plan local. Gigantul bancar italian UniCredit este prezent în România prin UniCredit Ţiriac Bank, care deţinea la începutul acestui an active de circa 4,8 miliarde de euro, ceea ce corespunde unei cote de piaţă de circa 6%. O altă bancă italiană importantă prezentă în România este IntesaSanpaolo.

O altă legătură importantă este cea comercială. Italia este pe locul doi în topul partenerilor comerciali ai României, după Germania, cu o pondere de 13,5% din exporturile efectuate în primele două luni ale acestui an.

Panică pe cele mai importante burse din UE, cu excepţia celei de la Milano

Efectele temerilor investitorilor privind datoria publică a Italiei s-au resimţit şi pe bursele europene. Cei mai importanţi indici bursieri europeni au închis şedinţele "pe roşu". FTSE 100 (bursa din Londra) a picat cu 1,02%, DAX (bursa din Germania) cu 0,78% şi CAC 40 (bursa din Franţa) cu 0,84%. În Italia însă, principalul indice bursier, MIB, a crescut marţi cu 1,18%.

În România principalul indice bursier, BET, care reflectă evoluţia celor mai lichide titluri de pe piaţă, a scăzut cu 0,89% marţi, în timp ce BET-C, indicele care reflectă evoluţia tuturor acţiunilor listate a pierdut 1,5%. Bursa de la Bucureşti a pierdut marţi peste jumătate de miliard de euro din capitalizare (valoarea tuturor acţiunilor listate), ajungând la 26,54 miliarde de euro.

Povestea italiană. Cum a explodat totul

"Reţeta" incertitudinii actuale privind Italia are drept principale "ingrediente" rapoartele negative emise recent de către agenţiile de rating Moody's şi Standard & Poor's, expunerea băncilor italiene pe titlurile de stat locale, faptul că Italia este pe locul doi în topul celor mai îndatorate state (după ponderea datoriei publice în PIB - 120%) după Grecia dar şi faptul că premierul Silvio Berlusconi şi ministrul italian al Economiei, Giulio Tremonti, nu au căzut încă de acord asupra unui plan de austeritate.

În momentul în care investitorii, deja speriaţi de faptul că cele două agenţii de rating au anunţat scăderea ratingului de ţară a Italiei au văzut că statul italian începe să se împrumute din ce în ce mai scump au vândut masiv acţiunile băncilor italiene, cu expuneri mari pe datoria publică. Prăbuşirea bursei la sfârşitul săptămânii trecute a alimentat şi mai mult temerile şi a dus la o nouă creştere, considerabilă, a costului de împrumut al Italiei.

Evoluţia bursei italiene în luna iulie, cu excepţia zilei de marţi, conform Bussines Insider:

În cifre, situaţia este următoarea, conform unei analize Bloomberg:

• În următorii trei ani ajung la scandeţă titluri de stat în valoare de circa 500 de miliarde de euro, adică două ori mai mult decât întregul plan de salvare financiară acordat de UE şi FMI Irlandei, Portugaliei şi Greciei

• Datoria publică a Italiei este de 120% din PIB, respectiv de 1.800 de miliarde de euro.

• Italia ar putea plăti anul acesta creditorilor, sub forma dobânzilor la titlurile de stat, circa 75 de miliarde de euro, respectiv 5% din PIB.

• Dacă dobânda la care Italia se împrumută ar creşte de la previziunea iniţială de 5% pe an la 6%, atunci suma dată pe dobânzi ar creşte cu încă 35 de miliarde de euro.

• Un cost mediu de finanţare de 5,5% pe an ar însemna că Italia ar trebui să aibă un excedent bugetar primar de 3% an de an până în 2015 doar pentru a stabiliza nivelul datoriei la 120% din PIB.

• Randamentul titlurilor de stat italiene cu maturitate de 10 ani a crescut la 5,76% pe an, după ce a atins în ultimele zile şi nivelul de 5,96%, care a fost cel mai ridicat nivel din 1997.

• Nici cu împrumuturile pe termen scurt situaţia nu este mai bună. Marţi Italia a împrumutat 6,75 miliarde de euro, prin titluri de stat cu maturitatea de un an, fiind nevoită să ofere un randament de 3,67% pe an, faţă de 2,147% pe an cât a oferit luna trecută.

Deşi nu s-au prezentat soluţii concrete, nici din partea oficialilor italieni nici a celor UE, analiştii străini susţin că situaţia s-ar calma accelerat dacă Italia ar prezenta un plan de austeritate credibil, pe care să şi reuşească să îl pună în practică în cel mai scurt timp. Un deficit bugetar mai mic, rezultat din tăieri de cheltuieli şi majorări de venituri (din creşterea taxelor şi impozitelor) va însemna un necesar mai mic de împrumuturi, deci o presiune mai mică pe randamentele titlurilor de stat.

de Victor ROTARIU

Sursa: gandul.info

Piramidele din Ţara Bîrsei

Valentin Thrcaar din Bran susţine că extratereştrii au construit piramide în zona Braşovului, asemănătoare celor din Egipt. Brăneanul, pe numele real Valentin Tîrcă, crede că a descoperit adevărul despre evoluţia omenirii sub supravegherea unui popor extraterestru.
Vizitatori din Constelaţia Dragonului

După Valentin Thrcaar (foto medalion),
Terra a fost descoperită de o civilizaţie din Constelaţia Dragonului, care a modelat planeta noastră în decursul a 1,2 miliarde de ani, a colonizat-o şi i-a exploatat resursele naturale: aur, diamante şi uraniu. Tot ce au excavat au depozitat pe un asteroid plasat pe orbită, deasupra Polului Nord. Acest asteroid s-ar fi transformat, în timp, în satelitul artificial Luna. Extratereştrii s-au ocupat şi de axa Terrei, înclinînd-o astfel încît clima să devină propice vieţii. Terraformarea s-a soldat cu crearea continentelor pe care le ştim azi, plus Atlantida şi Lemuria (legendarele continente dispărute). Pe uscat s-au constituit 17 colonii ET, tot atîtea cîte stele numără Constelaţia Dragonului, locul de baştină al alienşilor. Tot 17 sînt şi oraşele importante aşezate pe Dunăre, fluviu artificial, în teoria brăneanului, care, privit din spaţiu, arată tot ca un dragon. La fel, şi Nilul. Cel mai mare dragon proiectat pe harta Pămîntului uneşte 17 oraşe importante, din Egipt pînă în Mongolia, unul dintre ele fiind Codlea.

România, colonia preferată a ET
Dragonienii stabiliţi pe Terra s-au împerecheat cu băştinaşele, rezultînd mai multe rase. Una dintre cele 17 colonii întemeiate de către ET se numea Agartha şi includea actualul teritoriu al României. Valentin are multe detalii despre Agartha. Aici trăiau thrcii, oameni albi cu părul negru, din care au derivat tracii şi etruscii, pelasgii (elita thrcilor), dar şi sauromaţii, „rasă albă cu o tentă de albastru deschis, ochii luminoşi şi părul blond. Perla creaţiei extraterestre. Ei sînt strămoşii celţilor şi ruşilor“. Mai găsim pe plaiurile Agarthei şi giganţi de 3,5 metri înălţime, rezultaţi din împerecherile ET cu thrci şi sauromaţi.
Agartha era cea mai importantă bază extraterestră, Carpaţii fiind regiunea în care s-au construit laboratoare şi uzine pentru prelucrarea aurului, obiective legate între ele prin tunele. Dovada că România era preferata dragonienilor este mulţimea de piramide construite în zonă, mai multe ca în Egipt. „Între Rîşnov şi Bran se găseşte cel mai mare complex de piramide împădurite“, susţine Valentin. Cele 17 piramide erau, de fapt, locuinţele extratereştrilor, în care erau protejaţi de radiaţiile solare. În interior, pentru confort, anulaseră forţa gravitaţională. „În această colonie, nu existau bani, fiecare îşi făcea conştiincios datoria. Unii extrăgeau aurul, alţii îl transportau (agathîrşii, rezultaţi din încrucişarea ET cu thrcii), ceilalţi erau agricultori, meşteşugari, crescători de animale“, spune Valentin. Piramidele şi construcţiile megalitice, fie ele din România, Egipt, Stonehenge, Insula Paştelui sau Teotihuacan, au fost construite din piatră topită cu laserul. Blocurile erau ridicate prin anularea gravitaţiei.
Complexul de la Şona
„Un complex de piramide identice cu cele din Egipt se afla la Măgura Codlei. Acestea au fost demontate şi asamblate în piramide mai mici la Şona, ca morminte pentru regii agathîrşi, în mileniul IV, î.e.n.“, susţine Valentin.
Un alt complex ar fi la Tulcea, înaintea bifurcării Dunării în cele trei braţe. Iar alt grup de piramide mici e la Rîşnov. Curtea de Argeş, Ţara Luanei (Munţii Buzăului), Bran şi Sinaia ar fi alte centre locuite cîndva de extratereştri. Dacă unim cu o linie imaginară Măgura Codlei cu Curtea de Argeş şi Ţara Luanei, obţinem un triunghi. Dacă adăugăm şi al patrulea vîrf, Sfinxul, rezultă o piramidă triunghiulară. Aceasta adăposteşte o altă piramidă imaginară cu baza în punctele Sinaia, Rîşnov şi Bran şi vîrful tot în Sfinx. Mai interesant decît această geometrie imaginară este faptul că, după observaţiile brăneanului, piramidele de la Şona (gurguie), care dau şi azi bătăi de cap oamenilor de ştiinţă, ar fi dispuse exact ca acelea din Complexul de la Gizeh şi ca acelea descoperite în imaginile captate de la suprafaţa planetei Marte, rămase şi azi fără explicaţie.
O altă istorie
Atlanţii s-au luptat pentru bogăţiile din adîncurile Agarthei, dar populaţia locală a fost protejată de ET, singura colonie rămasă intactă fiind în Carpaţi. În războiul atomic, atlanţii au distrus Lemuria, iar ET au scufundat Atlantida. Supravieţuitori ai tuturor dezastrelor, agathîrşii vor avea parte de o istorie proprie. Alta decît cea din manuale. Chiar istoria universală şi creştinismul sînt diferite faţă de cele cunoscute, dacă e să îl credem pe Valentin. El susţine că, încă din antichitate, agathîrşii au constituit Ordinul Dragonului (după numele constelaţiei din care au venit ET), al cărui stindard era dragonul negru, asemănător cu al tracilor, deci tot un cap de lup. Acest ordin a făcut istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi o mai face şi azi. Cavalerii dragonieni l-au instalat pe Ceauşescu la putere. Dictatorul s-ar trage din stirpea lui Vlad Ţepeş şi familia Basarabilor, şi n-ar fi fost un conducător aşa prost cum crede lumea. Politica de azi e sub influenţa francmasonilor, ordin de care Putin a scăpat, el fiind singurul conducător care mai poate salva planeta. Toate informaţiile pe care le deţine Valentin sînt înscrise în tăbliţele de la Sinaia. Aşa crede el. Cine va reuşi să le desluşească va afla şi că Decebal e înmormîntat la Şona. Denumirile de Bîrsa şi Transilvania, ar proveni din Thrsa, termen agathîrs. „Limba agathîrşilor era foarte complexă, se poate vedea pe tăbliţele de la Sinaia şi cele de la Tărtăria. Pentru un obiect, existau opt cuvinte“. Regele lor se numea thrcaar, termen din care ar deriva şi cuvintele „ţar“ şi „Caesar“. Toţi românii care poartă numele Tîrcă, Terciu, Toarcea, Tercea sau derivate ale acestora, plus toponimele de prin zona Buzăului, provin de la vechea civilizaţie a agathîrşilor. Valentin se consideră regele ultimilor 86 de agathîrşi. Nu vrea onoruri şi bogăţii, ci doar să receptăm mesajul lui. Mesaj care sună cam aşa: „Adevărul despre originile noastre a fost mereu acelaşi, însă ne-a fost confiscat ca să nu putem emite pretenţii. Prin teroare controlată, ne-au furat identitatea, istoria şi dreptul de gîndi liber. Adevărul poate fi dureros uneori, dar istoria este doar una şi este total diferită de istoriile pe care cei de la conducere le-au scris pentru noi, cei conduşi“.
Agatîrşii şi Agartha, enigme nedezlegate
Termenii folosiţi de Valentin Thrcaar există şi în limbajul istoricilor, numai că au alte înţelesuri. Astfel, agatîrşii reprezintă un popor pomenit de Herodot, localizat „acolo unde rîul Maris izvorăşte“, şi unde arheologii au identificat morminte la Aiud, Teiuş, Blaj. Iorga notează că „se crede că agatîrşii, în curs de tracizare, au preluat la sfîrşitul sec. VI î.Hr. conducerea unor triburi geto-dace din depresiunea Transilvaniei şi Subcarpaţii Meridionali“. Legenda spune că Skytes şi Agathirsos erau fii lui Hercule. Agatîrşii ar fi migrat spre apus sub presiunea sciţilor, în jurul anului 600 î.Hr. Herodot îi apropie de traci, distingînd la agatîrşi gingăşia, bogăţia în aur şi proprietatea comună asupra femeilor. Aristotel scria că se tatuau şi cîntau legile pentru a le învăţa pe de rost. În schimb, Agartha este o lume subterană în care se intră pe la Polul Nord. Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui, de 100.000 de ani, o civilizaţie mult mai evoluată. Virgil Armstrong, fost agent CIA, a descris o lume formată din oameni nemuritori care stăpînesc o tehnologie uimitoare, inclusiv farfurii zburătoare. NASA deţine o fotografie a uriaşei găuri de la Polul Nord (foto). Dosarul cu informaţiile legate de Agartha este secretizat.
SURSA
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=78958&a=citeste
VEZI SI

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Tehnologia ne schimbă radical memoria

Foto (7)

De la începutul civilizaţiei umane, capacitatea de a memora a fost recunoscută de minţile luminate drept una dintre trăsăturile cheie ce definesc omul. În mitologia greacă, memoria era personificată de zeiţa Mnemosina, mama celor nouă muze ce stau la originea cunoaşterii manifestate prin arte. Astfel, gânditorii greci recunoşteau rolul esenţial pe care memoria îl juca în definirea umanităţii.

Memoria a continuat să considerată manifestare a divinului şi în creştinism, fiind descrisă de marele filozof Augustin de Hipona ca esenţă a sufletului. Cu timpul, însă, memoria şi-a pierdut atributele divine, iar în vremurile recente tehnologia preia din ce în ce mai multe sarcini
Cum a fost afectată memoria de tehnologiile trecutului?
Încă din antichitate, oamenii au privit cu temere şi scepticism efectul pe care tehnologiile noi îl au asupra memoriei. În unul din celebrele dialoguri ale lui Platon, Phaidros, Socrate povesteşte cum zeul egiptean Theuth, considerat în mitologia locală inventatorul alfabetului, încearcă să-l convingă pe regele Egiptului, Thamus, să răspândească arta scrisului printre egipteni.

Argumentând în favoarea acestei noi tehnologii, Theuth susţine că “stiinţa aceasta îi va face pe egipteni mai înţelepţi şi mai cu ţinere de minte; găsit a fost leacul uitării şi, deopotrivă, al neştiinţei”. Regele Thamus contestă însă beneficiile pe care Theuth le pretinde:

“scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte; punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu dinlăuntru, prin cauză proprie. Leacul pe care l-ai găsit tu nu e făcut să învârtoşeze ţinerea de minte, ci doar readucerea aminte”.

Această pildă reflectă ceea ce gândea Socrate: tehnologia alfabetului schimbă mintea omului într-un mod negativ, substituirea amintirilor cu simboluri exterioare fiind un proces care afectează gândirea, făcând-o superficială. Se ştie, de altfel, că filozoful nu a lăsat nicio operă scrisă în urmă, fiind cunoscut astăzi graţie elevului său Platon, care nu-i împărtăşea viziunea în ce priveşte riscul pe care îl prezintă scrisul.
Cu toate acestea, Socrate a avut dreptate în ceea ce priveşte cel puţin unul dintre efectele pe care tehnologia scrisului le-a avut asupra memoriei: pe măsură ce a devenit posibilă stocarea informaţiei pe un mediu extern, oamenii au încetat să mai memoreze cantităţi uriaşe de informaţii.
În Antichitate epopeele se transmiteau exclusiv pe cale orală, iar minţile strălucite se mândreau cu o memorie de neegalat. Temistocle, celebrul politician şi general grec, avea reputaţia de a fi învăţat numele şi chipul fiecăruia din cei 20.000 de cetăţeni din Atena. Romanii au codificat principiile Ars Memorativa, adică tehnici şi metode de amplificare a memoriei, printre cei care au scris pe această temă numărându-se Cicero şi Quintilian.
În Evul Mediu erudiţii obişnuiau să memoreze pe de rost cărţi întregi. Acest lucru s-a schimbat odată cu tiparul inventat de Johannes Gutenberg, ce a redus costul cărţilor şi a permis apariţia acestora în tiraje mari. Specialiştii estimează că în 50 de ani de la apariţia tiparului lui Gutenberg (eveniment ce a avut loc în 1455) au fost tipărite la fel de multe cărţi câte au reuşit să producă scribii din întreaga Europă în cei 1.000 de ani ce au precedat invenţia presei tipografice de către metalurgistul german.
Accesul publicului larg la această nouă tehnologie şi alfabetizarea, de-a lungul secolelor, a unui procent din ce în ce mai mare a populaţiei din ţările moderne a dus la transformarea conştiinţei umane şi la renunţarea la tradiţia memorării, tendinţă ce este accelerată în ultimele decenii, odată cu apariţia de noi tehnologii.
Revoluţia electronică şi apariţia Internetului au dus la scăderea costului în timp şi bani al accesului la informaţie, reducând şi mai mult nevoia de a memora.
Tehnologia modernă pe post de memorie externă

Un studiu efectuat anul trecut în Marea Britanie a arătat că fenomenul intitulat “amnezie numerică”, adică incapacitatea de a ţine minte numere de telefon, este din ce în ce mai răspândit. Astfel, 47% din populaţia adultă a Marii Britanii nu ştie numărul de telefon al partenerului pe de rost, iar 61% nu l-a memorat pe cel al celui mai bun prieten. Acum 20 de ani, când telefonul fix constituia principalul mod de a comunica la distanţă, majoritatea oamenilor cunoştea numerele de telefon ale persoanelor apropiate. Astăzi, însă, agenda telefonului mobil a preluat sarcina memorării acestora.
Acelaşi studiu a relevat faptul că 4 din 10 persoane au recunoscut că, atunci când şi-au pierdut telefonul mobil sau le-a fost furat, nu au putut să ia legătura cu persoanele apropiate, deoarece nu ştiau pe dinafară numărul de telefon.
Rezultatele acestui studiu au fost comentate de un specialist în psihologie, Dr. Glenn Wilson: “Odată ce tehnologia devine mai sofisticată, propriile noastre amintiri dispar pe măsură ce ajungem să contăm pe informaţiile stocate pe telefoanele mobile sau online. Pe lângă faptul că această dependenţă de tehnologie poate deveni problematică în clipa în care memoria externă devine inacesibilă sau este pierdută, există riscul ca agilitatea mentală a indivizilor să fie afectată. Ca în cazul multor alte competenţe, memoria trebuie exersată dacă dorim să nu se atrofieze“.
Pe măsură ce accesul la Internetul devine din ce în ce mai facil, iar telefoanele mobile inteligente permit accesul la întreaga cunoaştere a omenirii în aproape orice moment, va fi din ce în ce mai greu să rezistăm tentaţiei de a externaliza memoria.
Acest lucru se întâmplă deja, poate fără să ne dăm seama.
Un studiu efectuat pe un eşantion de 3.000 de persoane de către un reputat neurolog, Ian Robertson, a evidenţiat faptul că persoanele tinere au o capacitate mai redusă decât cele mai în vârstă de a-şi aminti detalii personale despre oamenii din viaţa lor. Când au fost întrebate dacă ştiu data de naştere a unei rude, 87% din persoanele de peste 50 de ani au ştiut răspunsul, lucru valabil pentru doar 40% dintre persoanele mai tinere de 30 de ani. Dincolo de această cercetare, se poate observa în ultima vreme tendinţa, mai ales în rândul tinerilor, de a folosi reţeaua de socializare Facebook ca o formă de memorie externă ce stochează informaţiile personale esenţiale ale persoanelor apropiate.
Aceasta nu este singura tehnologie folosită în acest scop. Dispozitivele de navigaţie de tip GPS, ce cresc constant în popularitate în rândul şoferilor, reduc nevoia unei bune cunoaşteri a mediului înconjurător. Această externalizare poate ajunge la forme extreme, în SUA înregistrându-se cazuri de persoane care s-au rătăcit şi chiar au murit în Parcul Naţional Death Valley din deşertul Mojave, pentru că au urmat orbeşte indicaţiile GPS-ului. Problema este atât de serioasă încât autorităţile avertizează vizitatorii pe site-ul oficial al parcului să nu se bazeze exclusiv pe GPS pentru a naviga Valea Morţii.

Există voci care susţin chiar că tinerii din “generaţia Google”, aşa cum sunt supranumiţi copiii din ziua de astăzi, crescuţi în epoca Internetului, nu trebuie să mai înveţe date istorice, ci doar contextul general. “În zilele noastre, profesorii nu mai sunt izvorul cunoaşterii, ci Internetul poartă acest rol”, susţine autorul Don Tapscott. “Copiii ar trebui să înveţe despre istorie pentru a înţelege lumea, dar nu au nevoie să memoreze toate datele. E suficient să cunoască detalii generale despre bătălia de la Hastings, fără să fie nevoiţi să ţină minte că a avut loc în 1066. Pot căuta acest aspect pe Google, cu un singur click“, a afirmat acesta, susţinând că sistemul şcolar în care elevii memorează date reflectă realitatea epocii industriale, nefiind adaptat la lumea de astăzi, într-o economie digitală, în care tinerii au nevoie să proceseze multe informaţii în timp real.
David Brooks, editorialist la New York Times, sintetiza recent într-un articol avantajele pe care le oferă tehnologia modernă: “am crezut că magia epocii informaţiei constă în faptul că ne permite să ştim mai mult, când, de fapt, magia acestei ere este aceea că ne oferă oportunitatea de a şti mai puţin. Epoca informaţiei ne oferă servitori cognitivi externi – sisteme de memorie din siliciu. Putem lăsa poverile pe umerii acestor servitori, eliberându-ne pe noi înşine. Acum nu mai am nevoie de memorie, pentru că am Google, Yahoo şi Wikipedia. Dacă doresc să ştiu ceva despre lume, apăs câteva taste şi mă bucur de binecuvântările minţii exterioare”. Acesta adăuga: “poate vă întrebaţi dacă în procesul de externalizare a gândirii mele nu îmi pierd individualitatea. Nicidecum. Nu-mi pierd decât autonomia”.
Totuşi, pentru o categorie de oameni, instrumentele ce oferă un suport extern pentru memorie au efectul opus: le redau acestora autonomia şi independenţa.
Proiectul SenseCam, dezvoltat de Microsoft în laboratorul său de la Cambridge, constă într-o cameră foto ce poate fi purtată de persoanele cu pierderi de memorie. Aceasta face poze fără încetare de-a lungul unei zile, constituind un beneficiu imens pentru pacienţii ce suferă de boala Alzheimer sau de alte afecţiuni ce provoacă pierderi de memorie.

Emma Berry, neuropsiholog de la Spitalul Addenbrooke din Cambridge, a explicat de ce SenseCam este o inovaţie extraordinară: “Pe lângă faptul că SenseCam permite pacienţilor să-şi reamintească evenimentele atunci când privesc imaginile, ceea ce este minunat, am descoperit că după folosirea acestei metode pacienţii ajung să îşi păstreze amintirile de-a lungul mai multor luni, fără a mai avea nevoie de imagini. Acest lucru este absolut extraordinar, ţinând cont că în mod normal aceiaşi oameni uită un eveniment important la doar câteva zile după ce a avut loc. Nu există niciun alt instrument, nicio altă metodă care să producă aceste rezultate extraordinare“.
Cum funcţionează sistemul? Acesta se bazează pe o cameră foto pe care pacientul o poartă la gât. Camera foto are o lentilă de tip fisheye, ce surprinde aproape tot ceea ce vede pacientul. Aceasta este programată să capteze o imagine la o anumită perioadă de timp, de obicei la 30 de secunde, sau atunci când senzorii săi detectează o schimbare în intensitatea luminii, în culoare, în căldura emisă de corp sau dacă giroscopul incorporat percepe mişcare.

Dacă în zilele noastre un astfel de instrument este util doar persoanelor cu pierderi de memorie, echipa de la Microsoft Research îşi imaginează un viitor în care fiecare dintre noi beneficiază de un suport extern al memoriei, care stochează fiecare moment din viaţa proprie. Aceştia desfăşoară un proiect intitulat MyLifeBits, în care se încearcă stocarea fiecărui amănunt din viaţa lui Gordon Bell, un pionier în domeniul informaticii.
Începând cu 2001, fiecare detaliu din viaţa lui Gordon Bell este înregistrat, de la ceea ce vede în fiecare moment (folosind SenseCam), ce pagini web vizitează, ce articole citeşte, ce emisiuni umăreşte la televizor, ce se aude la aparatul radio aflat în apropierea sa, până la conţinutul fiecărui email şi al fiecărei conversaţii telefonice. De la începutul experimentului, el a beneficiat de mai multe instrumente, astfel că acum îi este înregistrată fiecare bătaie a inimii, iar poziţia lui din fiecare moment al zilei este cunoscută graţie unui sistem GPS. Toate aceste date sunt stocate într-o memorie externă, pe care doar el o poate accesa.
Practica de a stoca fiecare moment al vieţii se numeşte lifelogging, iar dacă acum pare doar o excentricitate, în 10-20 de ani acest obicei ar putea deveni unul de rutină, pe măsură ce costul stocării datelor scade vertiginos (în 2006, un hard-disk de 1TB costa 600$; astăzi costă 100$), iar tehnologia evoluează şi ocupă un spaţiu mai mic. Astfel, cele mai multe telefoanele mobile disponibile astăzi sunt echipate cu o cameră foto, iar procesoarele folosite de telefoanele inteligente de ultimă generaţie sunt mai puternice decât cel folosit de naveta spaţială care a dus primii oameni pe Lună în 1969. Miniaturizarea cipurilor va permite integrarea senzorilor în aproape orice obiect ce ne înconjoară, de la haine până la vasul de toaletă.
Viitorul memoriei externe şi efectul asupra sinelui

Recent, o echipă de cercetători americani a reuşit să activeze şi să şteargă, cu o atingere de buton, o amintire din creierul unui şoarece. De asemenea, oamenii de ştiinţă au reuşit în cadrul aceluiaşi studiu să conceapă un implant care să conţină amintirile pe care şoarecele le pierduse.
Acesta constituie primul pas spre o “neuroproteză”, instrument medical ce va fi folosit pentru a asista pacienţii afectaţi de atacuri cerebrale, Alzheimer sau de alte boli degenerative ce conduc la pierderea memoriei. Următorul pas al acestui tip de cercetare este dezvoltarea unei neuroproteze care să producă un efect similar în cazul maimuţelor, pentru ca abia apoi această tehnologie să fie testată pe oameni.
Chiar dacă această neuroproteză va fi folosită iniţial pentru a asista persoanele cu boli ce afectează memoria, este greu de crezut că, în timp, tehnologia nu va fi folosită şi în scop recreaţional sau pentru augmentarea cunoştinţelor.
Tehnologia de astăzi permite deja dirijarea unui automobil cu ajutorul gândului, controlul unui computer sau apelarea unui număr de telefon exclusiv prin puterea minţii, toate aceste inovaţii aducându-ne, pas cu pas, mai aproape de realizarea interfeţei om-maşină.
Privind paşii făcuţi deja în direcţia simbiozei om-maşină, apariţia unui exocortex (adică a unei unităţi artificiale de procesare a informaţiei care să se afle în continuă interacţiune cu creierul biologic) pare mai degrabă o problemă de timp, iar paşii pe care îi facem în direcţia utilizării memoriei externalizate ridică unele probleme în plan etic.
Psihologii avertizează că memoria este o componentă esenţială a sinelui, a individualităţii fiecărei persoane, iar pe măsură ce tot mai multe elemente vor fi stocate pe medii externe minţii umane, profunzimea personalităţii individului riscă să fie afectată. Gusturile noastre, preferinţele şi alegerile pe care le facem, cultura pe care ne construim reperele, vor fi toate afectate pe măsură ce vom accepta o externalizare tot mai mare a memoriei către un mediu extern.
Cu excepţia unei retrageri totale a individului din societatea informatizată, tendinţa din ce în ce mai pronunţată spre o externalizare progresivă a memoriei cu greu poate fi încetinită. Progresul tehnologic nu poate fi oprit – nici nu ar fi un lucru benefic – însă acesta trebuie însoţit de o atentă examinare a consecinţelor pe care le poate avea în cazul personalităţii fiecăruia, pentru a înţelege cu adevărat schimbările pe care le provoacă.
sursa descopera.ro

Sursa: politia karmica

Secretul activitatii antibacteriene a mierii

Un grup de cercetatori de la Academic Medical Center din Amsterdam a reusit sa identifice in premiera principiul activ care confera mierii proprietati antibacteriene.

Mai exact, cercetatorii olandezi au descoperit ca albinele produc o anumita proteina, denumita "difensina 1", pe care-o adauga mierii. Iar proteina in chestiune, au explicat oamenii de stiinta, ar putea fi utilizata pentru protejarea de infectii si arsuri, in tratamentul infectiilor dermatologice si, in viitor, la dezvoltarea de noi medicamente capabile sa combata infectiile rezistente la antibiotice. "Am clarificat in totalitate bazele moleculare ale activitatii antibiotice a mierii", a comentat unul dintre cercetatori, Sebastian A.J. Zaat.

In cadrul studiului lor, oamenii de stiinta au dezvoltat o metoda de determinare si masurare selectiva a activitatii antibacteriene a tuturor compusilor existenti in miere, si au stabilit ca buna parte din efectele "miraculoase" ale acesteia se datoreaza acestei proteine, difensina 1, esentiala pentru sistemul imunitar al albinelor, adaugata in miere la final.

Sursa: Le Scienze
http://www.descopera.ro/dnews/6553637-secretul-activitatii-antibacteriene-a-mierii

Italia, aproape de colaps economic

După Grecia şi Portugalia, Italia a intrat în colimatorul investitorilor. Cu o datorie de 1800 miliarde de euro, a patra cea mai mare economie din Uniunea Europeană riscă să intre în colaps dacă nu implementează rapid măsuri drastice de austeritate.

Cancelarul german Angela Merkel a făcut apel la autorităţile italiene să ia măsuri pentru a preveni un adevărat dezastru.
Cu datorii uriaşe şi cu un guvern dezbinat, Italia a intrat pe lista neagră a investitorilor, care se tem că ţara va fi următoarea victimă a crizei care macină de mai bine de un an Europa. Creşterea economică fragilă, de numai 0,1%, rezultatele îngrijorătoare ale testelor de stress făcute băncilor italiene şi disputa dintre premierul Silvio Berlusconi şi ministrul de Finanţe, Giulio Tremonti pe tema reformelor au amplificat nervozitatea pieţelor.
Bursele şi euro s-au depreciat, iar randamentele obligaţiunilor italiene au crescut la maximul ultimilor nouă ani, de 5,28%, ca urmare a temerilor că a treia cea mai mare economie din zona euro ar putea fi trasă în criza datoriilor suverane. Într-un gest fără precedent, cancelarul german, Angela Merkel i-a telefonat şefului guvernului italian, Silvio Berlusconi, pentru a-i cere adoptarea rapidă de Parlament a planului de austeritate pentru a calma pieţele financiare.
"Italia trebuie să transmită un semnal clar, prin aprobarea unui buget care să ţină cont de nevoia de cumpătare şi de consolidare.", a declarat cancelarul Germaniei.
Tensiunile dintre premierul Berlusconi şi ministrul de Finanţe, Giulio Tremonti au plecat de la pachetul de măsuri de austeritate propus de ministrul de finanţe şi de la refuzul acestuia de a adopta reducerile de taxe propuse de prim-ministru.
Planul, ce ar urma să se deruleze în următorii 3 ani, prevede, printre altele, ingheţarea salariilor din sectorul bugetar, creşterea vârstei de pensionare, majorarea TVA cu un punct procentual, introducerea unui impozit progresiv pe venit de la 20 la 40%, unificarea taxei de profit la 20 la sută în 2014 şi creşterea impozitelor pe contractele financiare. Autorităţile speră să facă astfel economii de 47 de miliarde de euro şi să ajungă la un deficit zero până în 2014.
Sursa foto: eimagini.info

Update 14:03Cutremur pe pieţele bursiere din Occident

Principalul indice al bursei din Milano a pierdut azi 4 procente. Bursa din Londra scade cu 1,81%, iar indicele Dax al bursei din Frankfurt pierdea 2,31%.

Update 12:39Vasilescu, BNR: Dacă Spania şi Italia ar intra "în vrie" nici nouă nu ne-ar fi bine

Intrarea "în vrie" a Spaniei şi Italiei ar afecta România şi vor trebui luate măsuri, astfel încât efectul să fie cât mai mic, a declarat, marţi, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale, Adrian Vasilescu, sugerând posibilele probleme de ordin financiar cu care s-ar putea confrunta cele două ţări.

Update 12:36Ministru de externe: Italia nu este nici Spania, nici Grecia şi nici Irlanda

Ministrul de externe al Italiei, Franco Frattini, a declarat într-un interviu pentru cotidianul La Repubblica că Italia este ţinta unui atac pur speculativ al pieţelor, iar statul are soliditate financiară. "Este un atac pur speculativ. Nu suntem Spania să avem o bulă imobiliară, Irlanda să avem o bulă financiară şi nici Grecia cu finanţele ei publice. Băncile noastre sunt solide", a declarat ministrul italian.
Sursa: money.ro