In timp ce am stat cu informatiile care au venit inainte de convorbire, in timpul convorbirii si dupa ea, am remarcat un tipar. Indiferent de subiectul la care ne uitam, toate intrebarile au avut un lucru in comun:
LIMITARILE
O sa dau cateva exemple si, in cazul in care vreunul dintre ele iti trezeste o traire emotionala sau te face vrei sa imi demonstrezi cat de gresita este parerea mea si cat de corecta este parerea ta, priveste indeaproape, deoarece exista programe care ruleaza in tine, acolo. Vedeti, a sti ca tu ai dreptate si eu gresesc este un exemplu perfect pentru punctele noastre de vedere diferite, insa a dori sa ma faci pe mine sa nu am dreptate, pentru ca tu sa ai dreptate, acesta este un program declansat pentru a se apara pe sine.
Primul exemplu: Banii. Banii sunt puri, stralucitori, chi. Insa noi reactionam fata de ei, cu respingere, iar aceasta respingere a fost programata de catre cabala. Cum? Punandu-le PROGRAME DE LIMITARE.
Gandeste-te la asta. Sunt banii ceea ce urasti, sau doresti, sau te dezgusta? Sau este lipsa de bani a ta sau a altora? Exista o dificultate de a primi bani fara limita? Faptul ca cei care nu ii au sunt pedepsiti pe planeta?
Vezi tiparul?
Al doilea exemplu: Sanatatea este intregime si noi PUTEM fi 100% sanatosi, in orice moment. Totusi, majoritatea dintre noi are probleme cronice de sanatate. De ce? Pentru ca ei fie ne servesc pe noi, fie noi ii servim pe aceia carora le-am cedat puterea proprie. Cum ne este noua de folos? NE LIMITEAZA. Gandeste-te la modul in care boala sau afectiunea ta te limiteaza. Si vezi daca aceste limitari au un scop.
Al treilea exemplu: Puterea. Noi TOTI ne limitam puterea personala. De ce? De ce nu ne cream, pur si simplu, mediul si viata pe care ne-o dorim intr-o clipita De ce, uneori, ne autodistrugem? Imagineaza-ti ca ai toata puterea de pe planeta. Te face sa te simti infricosat? Ti-e frica sa nu gresesti? Ti-e frica sa nu te pierzi in favoarea ego-ului? Ti-e frica sa nu fii atacat?
Al patrulea exemplu: Timpul liniar, o multime de oameni vorbesc despre banci de timp, insa acestea sunt chiar si mai limitate decat banii! Acestea cuantifica minutele si orele si le ofera o valoare. Nu chi pur, ci timp. Atata vreme cat noi nu suntem inca intr-o existenta cu timp non-liniar, bancile de timp sunt un sistem LIMITATOR imens.
Al cincilea exemplu: Energia gratuita, noi CREDEM ca societate ca asa ceva nu este posibil. TOTUSI, exista tehnologie patentata de zeci de ani deja, care o poate genera. Ne limitam energia ca specie deoarece aceasta serveste marilor corporatii sa ne faca sa credem ca este limitata.
Deci, de ce facem asta?
Acesta este gandul meu: Ne limitam pe noi insine, pentru a ne oferi o modalitate de a experimenta viata in bucatele de cate o inghititura. Ne limitam complet, atunci cand mergem pe o cale cu care sinele nostru superior nu este de acord, fortandu-ne sa schimbam directia. Ne limitam pe noi insine, pentru a avea o experienta limitata – ceea ce este reprezentat in mod implicit, de existenta ca fiinte individuale.
Limitarile noastre sunt precum factorii de control care dau forma trecerii si experientei prin timp/spatiu. Si ACESTA este motivul pentru care boala nu dispare, pentru care venitul nostru este limitat, acesta este motivul pentru care nu ne recuperam intreaga noastra putere, acesta este motivul pentru care inca ne abonam la un trecut, prezent si viitor.
IMAGINEAZA-TI
Identifica o LIMITARE in viata ta chiar acum.
Acum, imagineaza-ti pentru cateva minute, cum ar arata viata ta fara ea.
Ramai o vreme in acest timp/spatiu NELIMITAT, imaginar.
Acum, Imagineaza-ti fiecare fiinta umana de pe planeta, fara acea limitare.
Daca a iesit la suprafata vreo frica, proceseaza-o; retine ca frica reprezinta caramizile care construiesc peretii unei limitari.
Haideti sa nu mai pierdem vremea si sa devenim nelimitati, ce ziceti?
Sursa: Editura For You
|
Sunt Stela Pirvu, mama lui Daniel.Imi vine foarte greu sa scriu aceste randuri….Imi amintesc prima zi de viata a lui Daniel, acum aproape 10 luni de zile, pe 9 iulie 2012. Ce invalmaseala de sentimente navalesc in suflet cand iti vezi copilul pentru prima data – bucurie, emotie, teama, iubire dar mai ales speranta….speranta ca totul va fi bine, ca micutul va creste mare si sanatos. Nu stiu la alte mame cum e dar parca in clipa aceea iti vizulalizezi intreaga ta viata care va urma de acum inainte- care nu mai este numai a ta este si a lui si viata lui devine si a ta- e o despartire a trupurilor, caci se naste, dar sufletele raman impreuna, unul parte din celalalt.Deja vedeam cum va creste frumos, ce bucurie va fi cand va sta in fundulet, cand va face primii pasi, cand va spune “mama”, cand va astepta cu sufletul la gura de Craciun sa vina Mosul cu jucarii, sa impodobeasca bradul cu fel de fel de globulete colorate, cand va incerca sa ma ajute la vopsit ouale de Paste- probabil va sparge cateva in entuziasmul sau- cum va zburda cu piciorusele goale prin iarba umeda undeva la tara sau la munte sau pe plaja……oriunde va fi cu noi in vacante, cum se va bucura de natura, de lucrurile frumoase ale vietii, de soare, de ploaie, de apa, de zapada de ..tot … de prieteni buni, de familie si cum ne vom bucura si noi alaturi de el si prin el ca si cum ne-am retrai copilaria, ca si cum mai avem inca o sansa sa vedem totul prin ochii inocenti ai copilariei. Ma gandeam oare cum va fi? Ce personalitate va avea? Care va fi jocul lui preferat? Mancarea preferata? Culoarea preferata? Ce talent si ce inclinatii va avea?…..Il vom invata sa inoate, sa mearga pe bicicleta, sa scrie, sa citeasca, sa numere, sa fie constiincios, sa fie bun, sa iubeasca tot ce-i frumos si sa-i multumeasca Domnului pentru toate! Toate astea mi-au venit in minte cand l-am avut in brate pe Daniel pentru prima data…Un vis si apoi….. visul s-a transformat in cosmar.DanielPe 17 decembrie 2012, chiar de Sfantul Daniel si de ziua de nastere a sotului, m-am internat in spital cu Daniel deoarece avea febra foarte mare, varsaturi, scaune lichide, tuse. Daniel a avut de la nastere reflux gastro-esofagian cu particularitatea ca varsa pe fosele nazale dupa fiecare masa, existand mereu pericolul sa aspire in plamani, ceea ce s-a si intamplat. Dupa trei zile de la internare starea lui s-a agravat, a facut nenumarate crize de apnee, convulsii pe fondul unei hipocalcemii severe. Investigatiile arata hipoparatiroidism. Dupa o luna si jumatate de tratament scaunele lichide si febra se mentin. Analizele de imunitate aduc un diagnostic extrem de dificil: imunodeficienta severa primara. Impreuna cu hipoparatiroidismul si celelalte probleme ale lui Daniel (refluxul gastro-esofagian, probleme de alimentatie, varsaturi frecvente pe fosele nazale si nu pe gurita cu risc de aspiratie) contureaza diagnosticul de sindrom DiGeorge.Starea lui devine delicata, cu greu se pot localiza infectiile care par sa scape de sub control. A facut septicemie cu determinari multiple: digestive, otice , mastoida cu germeni (enterococ, stafilococ , Klebsiella si fungi). Infectiile otice au dus la doua operatii de otomastoidita la varsta de 7 luni, de la ultima ramanad cu o semipareza faciala. Starea lui a fost atat de grava incat am fost la un pas sa-l pierdem, este o minune ca a supravietuit. Dupa trei luni de internare, din decembrie pana in martie, iesim din spital si plecam la Timisoara pentru investigatii mai amanuntite pe partea de imunologie.Situatia era mai grava decat ne asteptam, limfocitele T naive sunt zero, prin urmare se confirma absenta sau hipoplazia timusului. Fara limfocite T, sistemul imunitar nu poate functiona- cea mai mica infectie devine grava si cu complicatii, o viroza banala poate fi letala. Diagnostic final:sindrom DiGeorge forma completa. Sindromul DiGeorge forma completa este o forma rara a acestei anomalii in care functiile timusului nu sunt detectabile, sansele de supravietuire macar pana la varsta de 2 ani sunt aproape inexistente din cauza infectiilor si virozelor, inofensive pentru alti copii. Putin peste 0,2% din toti copiii care sufera de sindromul DiGeorge au imunodeficienta atat de severa……iar noi suntem printre ei…Dar exista o sansa: transplantul de timus. Initial se facea doar in SUA si era considerat pentru romani total inaccesibil datorita distantei si pretului enorm 600.000 $, dar mai recent aceasta procedura se poate face si in Anglia. Costul interventiei este de aproximativ 300.000 de lire, suma ce depaseste cu mult posibilitatile noastre.Nu intamplator repet ce am spus mai devreme, va rog……ajutati-ne sa-l vedem cum va creste frumos, cum va astepta cu sufletul la gura de Craciun sa vina Mosul cu jucarii, (primul Craciun din viata lui l-a petrecut in spital- macar urmatoarele sa fie mai bune), cum va incerca sa ma ajute la vopsit ouale de Paste, cum va zburda cu piciorusele goale prin iarba umeda undeva la tara sau la munte sau pe plaja……oriunde va fi cu noi in vacante.…ajutati-l sa ajunga sa se bucure de natura, de lucrurile frumoase ale vietii, de soare, de ploaie, de apa, de zapada de ..tot … de prieteni buni, de familie….de copilarie.Multumim!
