Ce se intampla in CORPUL TAU atunci cand tii POST TOTAL?

La varsta de 74 de ani, Mahatma Gandhi a trait 21 de zile fara mancare, in timpul unei greve a foanmei. In ciuda varstei sale inaintate, activistul pentru drepturile omului a fost capabil sa supravietuiasca privandusi corpul de alimente. De asemenea, tratamentele alternative pentru boli grave presupun si perioade lungi de post total. Postul este de asemenea mentionat si in Biblie. Cum este posibil sa supravietuim fara mancare?

„Postul este cel mai vechi si eficace tratament! Acolo unde postul nu vindeca, nimic nu vindeca. Postul curata, indeparteaza boala si aduce sanatatea in organsim.” – Petre Anca (discipol al lui Valeriu Popa), in cartea "Cancerul boala incurabila?" (ed. Dharana, Bucuresti 2001)

„Organismul poate rezista fara hrana timp de 105 zile, iar cei mai multi oameni s-au vindecat cu posturi mai scurte, de 40 de zile”, scrie acelasi Petre Anca, in cartea sa. Chiar daca inca controversata aceasta metoda, importanta medicala a postului total este cunoscuta din vechi timpuri: „Cu cat il hraniti mai bine pe bolnav, cu atat il daramati mai mult”, spunea si Hipocrate.

In lipsa apei si a hidratarii, corpul cedeaza foarte repede, dar in mod fascinant, acesta rezista fara hrana. In perioada de post total (perioada cand nu mancati nimic si beti doar apa), hidratarea este insa esentiala. Corpul trece prin mai multe procese metabolice care il ajuta sa conserve energie.

• La 6 ore dupa ce ai mancat…

Dupa ce mancam, organismul nostru continua sa proceseze alimentele, producand, alaturi de alte molecule importante, si glucoza. Glucoza este vitala pentru organismul nostru, reprezentand hrana fiecarei celule si fiind totodata principalul "combustibil"al creierului. Atunci cand glucoza este in exces, aceasta este depozitata sub forma de glicogen in organism, in special in ficat si muschi. Glicogenul reprezinta de fapt adevaratele noastre depozite energetice, ce pot fi accesate rapid.

• Ce se intampla la 3 zile de post total?

Stocurile tale de glucoza iti ajung intre 24 si 48 de ore, chiar daca dupa sase ore, consumul energetic incepe deja sa scada. Incepi sa simti foamea in aceaste ore, iar corpul tau intra intr-o stare de ketoza (cetoza). Ketoza este o stare in care organismul foloseste depozitele de grasime pe care le are pentru a produce energie, din cauza ca nu primeste o cantitate suficienta de carbohidrati. Cu alte cuvinte, organismul incepe sa transforme grasimile din depozite in molecule cu rol energetic. Este o perioada cand "se arde" grasimea din organism. (Sursa: www.portal-spiritual.eu)

In mod tipic, daca postesti sau daca tii o dieta saraca in carbohidrati, corpul tau intra in aceasta stare. Uneori, aceasta dieta este folosita si in tratarea epilepsiei.

In a 3-a zi productia de cetone este suficienta pentru a produce aproape toata energia de care organismul are nevoie, iar proteinele din organism incep sa fie crutate. Pana in ziua a 4-a, creierul ajunge sa isi procure aproape toata energia de la cetone, iar proteinele din corp sunt salvate

La 72 de ore de post total

Partea dificila pentru corp si minte (la nivel psihologic trebuie sa ne luptam cu senzatia de foame) survine in a 4-a zi de post total – este stadiul de autofagie. Odata ce grasimile au fost consumate, corpul incepe sa consume proteinele din muschi, acestia slabindu-se. La acest punct, nevoia creierului de glucoza scade la un sfert fata de normal. Dar acum, creierul incepe sa isi extraga energia din proteine - ficatul foloseste aminoacizii pentru a produce glucoza.

Cea mai mare cantitate de proteine din corp este pierduta in primele 72 de ore. Apoi, corpul se adapteaza si conserva proteinele. Intr-o perioada de 30 de zile de post cu apa, o persoana pierde aproximativ 907 grame de masa musculara.

In perioada de post total, metabolismul se incetineste, astfel incat corpul reuseste sa foloseasca cat mai putina energie posibil.

Putem supravietui peste 70 de zile cu post total

Putem supravietui si 70 de zile fara hrana, aceasta depinzand de nivelul de hidratare si de rezervele de grasimi pe care le avem in corp. Postul total (perioada cand nu mancati nimic si beti doar apa) se recomanda in cazul bolilor grave si este folosit in medicina alternativa. Este bine sa consultati o personalitate in domeniu si sa urmati cu precizie toate indicatiile care va sunt date, fiindca in cazul abaterilor de la tratamentul cu post total, exista riscuri. Postul total trebuie insotit de hidratare, gandire pozitiva si miscare fizica.

"Durata postului total variaza in functie de structura energetica a individului si de tipul afectiunii si poate fi de 1, 3, 7, 14, 21, 28, 35, 49, 63, 77, 84, 91, 98, 105 zile", sustine Petre Anca in cartea sa, "timp in care va purifica organismul si ceea ce este si mai important, va apropie de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, postul total va purifica intreaga fiinta".

Sursa: www.garbo.ro

DESPRE TREZIRE

Spiritualitate înseamnă trezire. Majoritatea oamenilor, chiar dacă nu o ştiu, sunt adormiţi. Ei s-au născut adormiţi, trăiesc adormiţi, se căsătoresc în somn, nasc copii în somn, mor în somn — fără să se trezească vreodată. Nu înţeleg niciodată farmecul şi frumuseţea acestui lucru pe care noi îl numim existenţă umană. Ştiţi că toţi misticii – catolici, creştini, necreştini, indiferent de credinţă, indiferent de religie – sunt unanimi într-un singur lucru: că totul e bine, totul e bine.

Chiar dacă totul e o harababură, totul este bine. Ciudat paradox, desigur. Dar, în mod tragic, majoritatea oamenilor nu ajung să vadă că totul este bine, pentru că sunt adormiţi. Au doar un coşmar.

Anul trecut, la televiziunea spaniolă am auzit o poveste despre un bărbat care bate la uşa fiului său. „Jamie” spune el, „trezeşte-te!” Jamie răspunde: „Nu vreau să mă scol, tată,” Tatăl strigă, „Scoală-te, trebuie să mergi la şcoală.” Jamie spune: „Nu vreau să merg la şcoală.” „De ce nu?”, întreabă tatăl. „Din trei motive”, spune Jamie.
„Primul, pentru că e atât de plictisitor; al doilea, copiii mă tachinează; şi al treilea, pentru că urăsc şcoala”. Şi tatăl îi spune: „Ei bine, eu îţi voi da trei motive pentru care trebuie să mergi la şcoală. Primul, pentru că este responsabilitatea ta; al doilea, pentru ca ai patruzeci şi cinci de ani şi al treilea, pentru că eşti directorul şcolii” Trezeşte-te , trezeşte-te! Ai crescut. Eşti prea mare să fii adormit. Trezeşte-te! Încetează să te mai joci cu jucăriile.

Cei mai mulţi oameni îţi spun că vor să treacă de grădiniţă - dar să nu-i crezi. Nu-i crede! Tot ce vor de la tine este să le repari jucăriile stricate. „Dă-mi înapoi soţia. Dă-mi înapoi slujba. Dă-mi înapoi banii. Dă-mi înapoi reputaţia mea, succesul meu.” Asta este ce vor ei; vor alte jucării în locul celor vechi. Atât. Chiar şi cel mai bun psiholog îţi va spune că oamenii nu vor cu adevărat să fie vindecaţi.

Ceea ce vor este alinare; vindecarea este dureroasă.

Trezirea este neplăcută, să ştii. Te simţi bine şi confortabil în pat. E enervant să fii trezit. Acesta este motivul pentru care înţeleptul, guru, nu va încerca să trezească oamenii. Sper că voi fi înţelept aici şi nu voi încerca vreodată să vă trezesc, dacă sunteţi adormiţi. În definitiv, nu este treaba mea, chiar dacă vă spun câteodată: „Treziţi-vă!”

Datoria mea este să-mi fac treaba, să-mi fac numărul. Dacă profitaţi de pe urma acestui lucru, bine; dacă nu, foarte rău! Cum spun arabii: „Natura ploii este aceeaşi, dar ea face sa crească şi spini în mlaştini şi flori în grădini.”

fragment din- ANTHONY DE MELLO-CONŞTIENȚA -Capcanele şi şansele realităţii

descarca aici cartea-Anthony de Mello – Constienta – Capcanele si sansele realitatii

Sursa: http://astrodeva.wordpress.com/

DINCOLO DE TRUPUL MATERIAL SUNTEM FIINŢE DE LUMINĂ

Conexiunea la Lumina lăuntrică ne înlesneşte Cunoaşterea, dincolo de ceea ce evocă lumea vizibilă.

Suntem, cu toţii, Fiinţe de Lumină. Pentru a ne exprima in alt fel, suntem fiinţe spirituale care trăiesc o experienţă omenească. Copii fiind, cei mai mulţi dintre noi cunoşteam acest adevăr; însă, alte fiinţe umane care au uitat ceea ce sunt cu adevărat şi, aşadar, nu ne pot ajuta să ne cunoaştem pe noi înşine, ne îndrumă pe căile uitării. Prin urmare, ni se induce convingerea că magia, feeria, miraculosul nu sunt reale; că prietenii noştri diafani, nevăzuţi privirii lor, nu există cu adevărat; şi că suntem fiinţe limitate, cu o singură viaţă pământească. Se exercită o presiune enormă, pentru a ne conforma acestui concept despre noi înşine şi, în consecinţă, pierdem contactul cu potenţialul nostru deplin, uitând că suntem Fiinţe de Lumină.

La ora actuală, mulţi dintre noi ne trezim la adevărul a ceea ce suntem, deoarece trăim în toiul unor prefaceri la scară vastă, în întreaga lume. Trebuie să accesăm această Lumină, nu numai cu scopul de a supravieţui, dar şi de a ne dezvolta, a ne extinde, pe când facem saltul pe un nou nivel de conştiinţă, de ordin superior. Pe măsură ce schimbările dimprejur se desfăşoară în ritm accelerat, vom dori, cu siguranţă, să ne putem încrede în propria abilitate de a simţi ceea ce se petrece şi care este reacţia optimă. Nu mai trăim într-o lume previzibilă, în care să ne putem bizui pe persoanele cu autoritate, din exterior, şi să putem da crezare ideilor anacronice despre realitate. Trebuie să accesăm informaţiile ce ne vor înlesni navigarea pe aceste ape tulburi, iar autoritatea supremă rezidă în atingerea conştienţei de sine ca Fiinţe de Lumină.

Conexiunea la această Lumină este cea care ne facilitează Cunoaşterea, dincolo de ceea ce poate evoca lumea vizibilă; precum şi cea care ne rafinează şi extinde Vederea, dincolo de ceea ce dezvăluie lumea fizică, materială. Pentru a accesa această înţelepciune, ne putem da voie, pur şi simplu, să ne reamintim că nu suntem limitaţi, aşa cum ni s-a spus.

De fapt, suntem binecuvântaţi cu Putere şi Graţie Divină, din abundenţă, în virtutea unei simple cereri.

Practica zilnică a acordării la frecvenţa acestui potenţial colosal, a comunicării cu el şi a dăruirii de sine, deschide poarta prin care ne putem revendica adevărata noastră identitate; dând, astfel, curs chemării, întrucât a venit timpul de a transforma Pământul într-un Tărâm al Beatitudinii.

de Madisyn Taylor

Sursa: https://astrodeva.wordpress.com

Cum sa avem acces la aceasta “Cronica akashica” a vietilor noastre?

Termenul de inregistrare akashica este folosit pentru inregistrarea fiecarui lucru care a avut loc in trecut, are loc acum si va avea loc in viitorul Creatiei. Inregistrarea este formata din modele de lumina energetica, care sunt reglate la o anumita frecventa de vibratie unica. Abilitatea de a avea acces la o inregistrare akashica personala poate dezvalui raspunsurile la cine esti cu adevarat. 

Ce este o inregistrare Akashica?
Exista diferite niveluri si tipuri de inregistrari akashice create; de exemplu, inregistrarea vietii unei persoane poate fi sub forma unui film cu imagini holografice, ce contine toate sentimentele si energiile dintr-un anumit moment. Inregistrarea unei planete ar putea include experientele fiecarei fiinte de pe ea si calatoriile sale prin sistemul solar.
“Akash” este semnatura reala de energie ce are loc in eter. “Aka” inseamna spatiu, loc de depozitare sau eter, iar “sh” inseamna cer sau secret. Inregistrarea akashica a unui om este un model de energie holografica, stocat in ADN-ul nostru. ADN-ul este prezent in nucleul celulelor noastre. Modelul ADN-ului se repeta pentru fiecare celula a corpului, astfel incat inregistrarile akashice pot fi accesate printr-o singura celula din organism. Din cauza naturii lor holografice, straturile de cronica akasha pot fi imaginate ca un set de papusi rusesti imbracate una in alta.
Pentru un individ, inregistrarea akashica a incarnarii unei vieti de om ar putea avea urmatoarele informatii stocate in ea:
- o inregistrare a unei celule individuale din corpul uman;
- o inregistrare din grupul de celule care alcatuiesc corpul uman si experientele care sunt imprimate in ele:
O inregistrare a unui suflet ar putea avea experientele enumerate mai sus pentru o incarnare, plus:
- o inregistrare a tuturor incarnarilor care le-a experimentat.
Mai mult decat atat, o monada ar putea avea un nivel mai ridicat de experiente conglomerate, inclusiv inregistrarile ale sufletului si ale individului, plus:
- o inregistrare a unei monade si toate sufletele care le-a experimentat;
- acces la inregistrarea Creatorului si ale Creatiei.

O persoana ar putea avea, de asemenea, acces la inregistrarile universale, cum ar fi inregistrarea unei planete, dintr-o perspectiva a planete:
- o inregistrare a unei anumite celule de pe planeta;
- o inregistrare a tuturor celulelor care alcatuiesc o planeta;
- o inregistrare a tuturor fiintelor care au fost pe acea planeta, inclusiv oameni, plante, animale etc.;
- o inregistrare a planetei ca o fiinta constienta (ganduri, sentimente, etc.)
- o inregistrare a unei conexiuni a fiintei constiente a planetei cu sistemul solar;
- o inregistrare a planetei ca parte a unei galaxii;
- o inregistrare a planetei ca parte a unui Univers.
Cronica Akasha a unei planete se tine pe suprafata miezului cristalin al planetei, iar copiile sunt facute pentru galaxie, Univers si Cosmos. O copie a fiecarei incarnari umane este, de asemenea, tinuta in miezul planetei. Toate inregistrarile sunt interconectate, iar copiile sunt trimise inapoi la “Inregistrarile generale ale Creatorului”.

Ingerii heruvimi, pastratorii inregistrarilor
Ingerii heruvimi au fost creati pentru a fi martorii, mesagerii si pastratorii Cronicei Akashe. Ingerii heruvimi au fost de-al doilea grup de suflete create dupa ingerii Serafim, iar fiecarui grup de heruvimi i s-a dat o anumita sarcina.

O descriere a “Salii inregistrarilor akashice”
Sala inregistrarilor akashice a fost descrisa de catre cei care au putut comunica cu fiintele din planul astral ca o cladire uriasa, cu coloane in stil grecesc si trepte de marmura. In interior biblioteca pare a fi infinita. Unii oameni au vizitat Sala inregistrarilor in stare meditativa; altii au facut cunostinta cu ea in timpul unei experiente din apropierea mortii. Odata ajunsi in Sala inregistrarilor, fiintele sunt intampinate de un ghid care le va duce in sectiunea de care au nevoie. Se da acces doar la inregistrarile sufletului propriu si ale sufletului celor care au avut vreo influenta asupra vietii cuiva.
In Cronica Akasha, putem dobandi cunostinte din experientele sufletului nostru din vietile trecute si putem invata sa accesam inregistrarile akashice prin diferite tehnici, ca meditatiile, tehnicile de respiratie si rugaciunile sacre cu privire la intentia de a deschide “seiful vietii” care ne conecteaza la originea sufletului nostru. Multi dintre noi experimentam deja franturi din Cronica Akasha in fiecare zi, dar nu ne dam seama.

sursa 
http://www.almeea.ro/incredibilele-inregistrari-akashice-calea-de-a-afla-secretul-sufletelor-noastre-cum-sa-avem-acces-la-aceasta-cronica-akashica-a-vietilor-noastre/

http://adevarul2012.blogspot.ro/

Strategii ale minţii de evitare a Clipei de acum ( 1 )

Pierderea Clipei de acum: iluzia fundamentală

Chiar dacă accept în întregime că, în ultimă instanţă, timpul este o iluzie, ce importanţă va avea acest lucru în viaţa mea? Tot trebuie să trăiesc într-o lume complet dominată de timp.

Acceptarea intelectuală nu este decât o altă credinţă şi nu va conta prea mult în viaţa dvs. Pentru a înţelege acest adevăr, trebuie să îl trăiţi. Când fiecare celulă a corpului dvs. este atât de prezentă încât să simtă că vibrează de viaţă şi când puteţi simţi această viaţă în fiecare moment ca bucurie a Fiinţei, atunci se poate spune că v-aţi eliberat de timp.

    Dar mâine tot va trebui să-mi plătesc facturile şi tot voi îmbătrâni şi voi muri, ca toată lumea. Deci, cum aş putea spune vreodată că m-am eliberat de timp?

Nu facturile de mâine sunt adevărata problemă. Disoluţia corpului fizic nu este o problemă. PierdereaClipei de acum este problema, sau mai degrabă iluzia principală care transformă o simplă situaţie, un eveniment sau o emoţie într-o problemă personală şi în suferinţă. Pierderea Clipei de acum este pierderea Fiinţei.

A te elibera de timp înseamnă a te elibera de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o identitate şi de viitor pentru a atinge satisfacţia. Reprezintă cea mai profundă transformare a conştiinţei pe care v-aţi putea-o imagina. În cazuri rare schimbarea se produce radical şi dramatic, odată pentru totdeauna. Aceasta se întâmplă de obicei printr-o abandonare totală în mijlocul unei suferinţe intense. Cei mai mulţi oameni trebuie să muncească pentru ea.

După ce aţi trăit de câteva ori această stare atemporală de conştiinţă, începeţi să oscilaţi între aceste dimensiuni ale timpului şi prezenţei. În primul rând, începeţi să conştientizaţi cât de rar atenţia dvs. este situată într-adevăr în prezent. Dar a şti că nu sunteţi prezent este deja un mare succes: această conştiinţă este prezenţă — chiar dacă iniţial nu ţine decât câteva secunde în timp cronologic înainte de a se pierde din nou. Apoi, din ce în ce mai des, alegeţi să vă concentraţi asupra prezentului mai degrabă decât asupra trecutului sau a viitorului şi, ori de câte ori realizaţi că aţi pierdut clipa de faţă, sunteţi capabil să vă opriţi la ea nu doar câteva secunde, ci perioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic. Aşa că înainte de a vă fixa ferm în starea de prezenţă, adică înainte de a fi pe deplin conştient, veţi oscila un timp între conştiinţă şi neconştientizare, între starea de prezenţă şi starea de identificare cu mintea. Pierdeţi clipa prezentă, dar vă întoarceţi la ea de nenumărate ori. În final, prezenţa devine starea dvs. predominantă.

În cazul majorităţii oamenilor, prezenţa fie nu este experimentată niciodată, fie este trăită numai accidental şi pentru scurt timp, în rare ocazii, fără a fi recunoscută ca atare. Cei mai mulţi oameni oscilează nu între conştiinţă şi lipsa ei, ci între diferite niveluri de inconştienţă.

Starea obişnuită de inconştienţă şi inconştienţa profundă

La ce vă referiţi când vorbiţi despre diferite niveluri de inconştienţă?  

După cum ştiţi probabil, în timpul somnului oscilaţi între faza somnului fără vise şi cea a somnului cu vise. În mod similar, în starea de veghe, majoritatea oamenilor nu fac altceva decât să oscileze între nivelul obişnuit al inconştienţei şi o inconştienţă profundă. Când vorbesc despre starea obişnuită de inconştienţă, mă refer la identificarea cu gândurile şi cu emoţiile personale, cu reacţiile, cu dorinţele şi cu aversiunile dvs. Este starea normală a majorităţii oamenilor. În această stare, sunteţi condus de mintea dominată de sinele fals şi nu sunteţi conştient de Fiinţă. Nu este o stare de durere sau de nefericire acută, ci una în care există un nivel redus, aproape continuu, de disconfort, neplăcere, plictiseală sau nervozitate — un fel de stare de fundal. Poate că nu vă daţi seama de acest lucru pentru că face parte atât de mult din viaţa „normală”, tot aşa cum nu conştientizaţi niciun zgomot de fond continuu, de intensitate joasă, ca, de exemplu, bâzâitul unui aparat de aer condiţionat, până când acesta încetează. Când încetează brusc, apare o senzaţie de uşurare. Mulţi oameni folosesc alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea, munca, televizorul sau chiar cumpărăturile ca anestezice, în încercarea inconştientă de a îndepărta această neplăcere de fond. Când se întâmplă astfel, o activitate care ar fi putut să fie foarte plăcută, dacă s-ar fi desfăşurat cu moderaţie, se poate transforma într-o dependenţă, şi tot ceea ce poate aduce ea în asemenea condiţii este o eliberare foarte scurtă.

Disconfortul stării de inconştienţă obişnuită se transformă în durerea inconştienţei profunde — o stare mai acută şi mai evidentă de suferinţă şi de nefericire — atunci când lucrurile „nu merg cum trebuie”, când sinele fals este ameninţat sau când există o provocare, o ameninţare, o pierdere, reală sau imaginară, majoră în situaţia dvs. de viaţă, sau un conflict într-o relaţie. Este o versiune intensificată de inconştienţă obişnuită, diferită de prima nu prin natura, ci prin intensitatea ei.

În inconştienţa obişnuită, rezistenţa habituală sau negarea a ceea ce există creează acea neplăcere şi acea nemulţumire pe care majoritatea oamenilor le acceptă ca viaţă obişnuită. 

Când această rezistenţă este intensificată de o provocare la adresa sinelui fals, apare un negativism intens, ca furia, frica profundă, agresiunea, depresia etc. Inconştienţa profundă înseamnă adesea activarea corpului-durere şi identificarea cu el. Violenţa fizică ar fi imposibilă fără inconştienţa profundă. Ea poate să apară foarte uşor în acele momente şi locuri în care o mulţime de oameni sau chiar o naţiune întreagă generează un câmp colectiv de energie negativă.

Cel mai bun indicator al nivelului dvs. de conştiinţă este modul în care procedaţi atunci când în calea vieţii dvs. se ivesc obstacole. În conformitate cu obstacolele, o persoană deja inconştientă tinde să devină şi mai inconştientă, iar una conştientă tinde să devină şi mai profund conştientă. Puteţi folosi un obstacol pentru a vă trezi sau îi puteţi permite să vă tragă într-un somn şi mai profund. Visul inconştienţei obişnuite se transformă atunci într-un coşmar.

Dacă nu puteţi fi prezent nici măcar în circumstanţe obişnuite, ca de exemplu atunci când vă aflaţi singur într-o cameră, când vă plimbaţi prin pădure sau ascultaţi pe cineva, atunci cu siguranţă nu veţi putea să rămâneţi conştient când un lucru „merge prost” sau când vă confruntaţi cu persoane sau situaţii dificile, cu pierderea sau cu ameninţarea pierderii. Veţi fi copleşit de o reacţie, care în final este întotdeauna o formă de frică, şi veţi fi tras înapoi într-o inconştienţă adâncă. Aceste greutăţi reprezintă testele. Numai felul în care le faceţi faţă vă va arăta, dvs. şi celorlalţi, cât de departe aţi ajuns în ceea ce priveşte starea dvs. de conştiinţă, şi nu cât de mult puteţi sta cu ochii închişi sau ce viziuni aveţi.

Aşa că este esenţial să aduceţi mai multă conştiinţă în viaţa dvs. În situaţiile obişnuite, când totul decurge relativ de la sine. În acest fel, puterea prezenţei dvs. va creşte. Ea generează un câmp energetic cu o frecvenţă de vibraţie foarte înaltă în interiorul şi în jurul dvs. În acest câmp nu poate pătrunde şi nu poate supravieţui nici măcar puţină inconştienţă, negativism, disonanţă sau violenţă, aşa cum întunericul nu poate supravieţui în prezenţa luminii.

Când învăţaţi să fiţi martorul propriilor gânduri şi emoţii, un aspect esenţial al stării de prezenţă, veţi fi surprins poate când veţi conştientiza pentru prima oară caracterul „static” al stării obişnuite de inconştienţă şi vă veţi da seama cât de rar aţi avut o stare de confort interior, dacă laţi simţit vreodată. La nivelul gândirii, veţi descoperi o mare rezistenţă sub forma criticilor, a nemulţumirilor şi a proiecţiilor mentale, care vă îndepărtează de clipa prezentă. La nivel emoţional, va exista un curent subteran de disconfort, tensiune, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obişnuit de rezistenţă a minţii.

Ce caută ei?

Carl Jung ne relatează, într-una dintre cărţile sale, o conversaţie purtată cu un şef de trib indian din America de Nord, care i-a spus că, din perspectiva sa, cei mai mulţi oameni albi au expresii încordate, că ochii lor au o privire fixă şi că atitudinea lor emană cruzime sau violenţă. El a spus: „Ei par să caute mereu ceva. Ce anume caută? Albii vor întotdeauna ceva. Sunt mereu neliniştiţi şi agitaţi. Noi nu ştim ce vor. Credem că sunt nebuni”.

Curentul subtil de disconfort constant a apărut, desigur, cu mult timp înaintea civilizaţiei industriale a Vestului; dar în civilizaţia vestică, care acum acoperă aproape tot globul pământesc, inclusiv cea mai mare parte a Estului, el se manifestă sub o formă şi cu o intensitate fără precedent. Era deja prezent pe vremea lui Isus şi de asemenea cu 600 de ani înainte, pe vremea lui Buddha, şi cu siguranţă a existat cu mult timp înaintea sa. „De ce sunteţi mereu înfricoşaţi?”, i-a întrebat Isus pe discipolii săi. „Gândurile anxioase pot adăuga măcar o singură zi la viaţa voastră?”, iar Buddha ne-a învăţat că la baza suferinţei se află starea de dorinţă sau de poftă mistuitoare.

Rezistenţa faţă de clipa prezentă ca disfuncţie colectivă este intrinsec legată de pierderea conştiinţei Fiinţei şi stă la baza civilizaţiei noastre industriale dezumanizate. Freud a recunoscut şi el existenţa acestui curent subtil de disconfort şi a scris despre aceasta în cartea sa Disconfort în cultură, dar nu a recunoscut adevărata rădăcină a disconfortului şi nu a realizat că eliberarea de ea este posibilă. Această disfuncţie colectivă a creat o civilizaţie foarte nefericită şi extrem de violentă, care a devenit o ameninţare nu numai pentru ea însăşi, ci şi pentru viaţa de pe această planetă.

Dizolvarea stării de inconştienţă obişnuită

Deci, cum ne putem elibera de această boală?

Conştientizând-o. Observaţi modurile multiple în care disconfortul, nemulţumirea şi tensiunea apar în sinea dvs. În urma criticilor inutile, a rezistenţei faţă de ceea ce este şi a negării acestuia. Orice conţinut inconştient se dizolvă atunci când asupra sa se revarsă lumina conştiinţei. După ce aţi aflat cum să dizolvaţi starea de inconştienţă obişnuită, lumina prezenţei dvs. va străluci foarte tare şi va fi mult mai uşor să faceţi faţă inconştienţei profunde, ori de câte ori veţi simţi atracţia sa gravitaţională. Totuşi, inconştienţa obişnuită poate fi dificil de detectat iniţial, din cauza aspectului de normalitate pe care l-a căpătat.

Obişnuiţi-vă să vă urmăriţi starea mental-emoţională prin autoobservare. „Sunt relaxat în acest moment?”, aceasta este o întrebare bună pe care să v-o puneţi frecvent. Sau vă puteţi întreba: „Ce se întâmplă în interiorul meu în acest moment?”. Fiţi cel puţin la fel de interesat de ceea ce se întâmplă în interiorul dvs. pe cât sunteţi de ceea ce se întâmplă în afară. Dacă sesizaţi corect ce se întâmplă în interior, situaţia se va aranja de la sine în exterior. Realitatea cea mai importantă este cea interioară, cea exterioară având o importanţă secundară. Dar nu răspundeţi imediat la aceste întrebări. Îndreptaţi-vă atenţia spre interior. Aruncaţi o privire. Ce fel de gânduri produce mintea dvs.? Ce simţiţi? Îndreptaţi-vă atenţia spre corpul dvs. Există vreo tensiune? Când aţi descoperit că există un nivel scăzut de disconfort, un fundal static, încercaţi să aflaţi ce anume evitaţi, negaţi sau cărui lucru îi opuneţi rezistenţă — prin negarea clipei prezente. Există multe feluri în care oamenii manifestă o rezistenţă inconştientă faţă de momentul prezent. Am să vă dau câteva exemple. Exersând, puterea dvs. de a vă autoobserva, de a vă urmări starea interioară se va dezvolta.

Eliberarea de nefericire

Urâţi activitatea pe care o desfăşuraţi? Poate fi vorba de locul de muncă sau poate că aţi acceptat să întreprindeţi o anumită activitate şi o faceţi, dar o parte din dvs. urăşte situaţia şi i se opune. Aveţi unele resentimente faţă de o persoană apropiată, pe care însă nu le-aţi exprimat? Realizaţi că energia pe care o degajaţi în această stare produce efecte atât de dăunătoare, încât vă contaminaţi atât pe dvs., cât şi pe cei din jur? Priviţi cu atenţie în interior. Există aici o urmă cât de mică de resentiment sau de împotrivire? Dacă da, observaţi acest sentiment atât la nivel mental, cât şi la nivel emoţional. Ce gânduri generează mintea dvs. în jurul acestei situaţii? Examinaţi apoi emoţia, care este reacţia corpului dvs. faţă de aceste gânduri. Simţiţi emoţia. Este plăcută sau neplăcută? Este o energie pe care aţi ales să o aveţi în interior? Aveţi de ales?

Poate că o persoană profită de dvs., poate că activitatea în care v-aţi angajat este plictisitoare, poate că un apropiat al dvs. nu este sincer, este enervant sau inconştient, dar toate aceste aspecte sunt irelevante. Are prea puţină importanţă dacă emoţiile şi gândurile dvs. legate de această situaţie sunt justificate sau nu. Cert este că vă opuneţi unei situaţii existente. Transformaţi momentul prezent într-un duşman. Vă generaţi nefericirea, un conflict între interior şi exterior. Nefericirea poluează nu numai Fiinţa dvs. interioară şi pe cei din jur, dar şi psihicul uman colectiv, din care dvs. sunteţi o parte inseparabilă. Poluarea planetei este numai o reflectare externă a poluării psihice interioare: a milioane de indivizi inconştienţi, care nu-şi asumă responsabilitatea pentru spaţiul lor interior.

Fie încetaţi activitatea, vorbiţi cu persoana în cauză şi vă exprimaţi în totalitate sentimentele, fie renunţaţi la negativismul pe care mintea dvs. l-a creat în jurul situaţiei, pentru că acesta nu serveşte niciunui scop, cu excepţia faptului că întăreşte un fals sentiment de identitate. Recunoaşterea inutilităţii lui este importantă. Negativismul nu este niciodată modul optim de a rezolva o situaţie. De fapt, în cele mai multe cazuri, vă face prizonierul ei, blocând orice schimbare reală. Un lucru în realizarea căruia este investită o energie negativă se va contamina de aceasta şi, în timp, va da naştere la şi mai multă durere, la şi mai multă nefericire. Mai mult, orice stare interioară negativă este contagioasă: nefericirea se răspândeşte mai repede decât o boală. În virtutea legii rezonanţei, ea declanşează şi alimentează negativismul latent la alte persoane, cu excepţia celor imune — adică profund conştiente.

Dvs. poluaţi lumea sau contribuiţi la curăţarea mizeriei? Sunteţi responsabil pentru propriul spaţiu interior; nimeni altcineva decât dvs. nu este răspunzător, aşa cum sunteţi responsabil şi pentru starea planetei. Cum este în interior, aşa este şi în afară. Dacă oamenii se curăţă de poluarea interioară, atunci vor înceta să mai polueze exteriorul.

Cum putem renunţa la negativism? Ce ne recomandaţi?

Abandonându-l, pur şi simplu. Cum renunţaţi la o bucată de cărbune fierbinte, pe care o ţineţi în mână? Cum renunţaţi la un bagaj greu şi inutil, pe care îl purtaţi cu dvs.? Recunoscând că nu doriţi să mai trăiţi durerea sau să mai duceţi povara şi abandonând-o. 

Starea de inconştienţă profundă, ca şi corpul-durere sau o altă durere profundă, cum ar fi pierderea unei fiinţe iubite, necesită o transformare intermediată de combinare a acceptării cu lumina prezenţei — atenţia dvs. susţinută. Pe de altă parte, multe tipare de comportament ale inconştienţei obişnuite pot fi pur şi simplu abandonate după ce aţi stabilit că nu le mai doriţi şi după ce v-aţi dat seama că puteţi alege, că nu sunteţi numai un conglomerat de reflexe condiţionate. Din toate cele de mai sus rezultă că puteţi avea acces la puterea clipei prezente. Fără ea, nu aveţi nicio posibilitate de alegere.

Spunând că anumite emoţii sunt negative, nu se creează o polaritate mentală între bine şi rău, după cum aţi explicat dvs. mai devreme?

Nu. Polaritatea a fost creată într-un stadiu timpuriu, când mintea dvs. considera că

momentul prezent este rău; această judecată a dus apoi la o emoţie negativă.

Dar spunând că anumite emoţii sunt negative, nu spuneţi de fapt că ele nu ar trebui să existe, că nu este permis să avem aceste emoţii? După părerea mea, ar trebui să ne acordăm permisiunea de a simţi toate sentimentele care apar, în loc să le judecăm ca rele sau să spunem că nu ar trebui să le avem. Este în regulă să ai resentimente; este în regulă să fii furios, enervat, capricios sau oricum altfel — dacă nu, ajungem să ne reprimăm sentimentele, ajungem la conflict interior sau la negare. Totul are voie să existe ca atare.

Desigur. Când a apărut un tipar mental, o emoţie sau o reacţie, acceptaţi-o. Nu aţi fost suficient de conştient pentru a putea face o alegere în acest caz. Aceasta nu este o judecată, este un fapt. Dacă aţi fi putut alege sau aţi fi realizat că aveţi posibilitatea de a alege, aţi fi ales suferinţa sau bucuria, relaxarea sau disconfortul, pacea sau conflictul? Aţi alege un gând sau un sentiment care să vă izoleze de starea dvs. naturală de bine, de bucuria interioară de a trăi? Eu numesc orice sentiment de acest fel sentiment negativ, adică pur şi simplu rău. Nu în sensul că „nu ar fi trebuit să faceţi asta”, ci pur şi simplu rău, ca o durere de stomac.

Cum a fost posibil ca oamenii să omoare 100 de milioane dintre semenii lor numai în secolul XX? Oamenii şi-au făcut atât de mult rău unul altuia, încât răul depăşeşte orice imaginaţie! Şi asta fără să ţinem cont de violenţa mentală, emoţională şi fizică, de tortura, durerea, cruzimea pe care continuă să şi le aplice zilnic unii altora, precum şi altor fiinţe sensibile. Oare acţionează în acest fel pentru că sunt în contact cu starea lor naturală, cu bucuria interioară de a trăi? Sigur că nu. Numai cei atinşi de o stare profund negativă, care se simt foarte rău ar crea o asemenea realitate, care să reflecte felul în care se simt. Incredibil, dar adevărat. Oamenii sunt o specie periculos de nebună şi extrem de nesănătoasă. Aceasta nu este o judecată. Este un fapt. Şi tot fapt este că sănătatea mentală se află tot acolo, în spatele nebuniei. Vindecarea şi eliberarea sunt posibile chiar acum.

Revenind la ceea ce aţi spus — este categoric adevărat că, atunci când vă acceptaţi resentimentele, irascibilitatea, furia ş.a.m.d., nu mai sunteţi forţaţi să le investiţi orbeşte şi este mai puţin probabil să le proiectaţi asupra altora. Dar m-aş mira să nu vă înşelaţi şi pe dvs. înşivă. După ce aţi practicat acceptarea pentru un timp, vine un moment când trebuie să treceţi la stadiul următor, în care să nu mai creaţi aceste emoţii negative. Altfel, „acceptarea” dvs. devine doar o simplă etichetă mentală, ce-i permite sinelui fals să continue să se lase în voia suferinţei şi astfel să întărească sentimentul de separare faţă de ceilalţi oameni, de mediul dvs. înconjurător, de locul şi timpul în care vă aflaţi. După cum ştiţi, separarea stă la baza sentimentului de identitate al sinelui fals. Adevărata acceptare ar transforma aceste sentimente instantaneu. Dar dacă aţi şti foarte bine că totul este „în regulă”, atunci aţi mai avea oare aceste sentimente negative? Fără evaluări, fără rezistenţe faţă de ceea ce există, ele nu ar apărea. În mintea dvs. există ideea că „Totul este în regulă”, dar în adâncul sufletului nu credeţi cu adevărat acest lucru şi, astfel, vechile tipare mental-emoţionale de rezistenţă sunt încă active. Ele sunt cele care vă fac să vă simţiţi rău. 

Şi acest lucru este în regulă.

Vă apăraţi dreptul de a fi inconştient, dreptul de a suferi? Nu vă faceţi griji: nimeni nu vă va lua acest drept. După ce vă daţi seama că un anumit aliment vă face să vă simţiţi rău, mai continuaţi să-l ingeraţi şi să afirmaţi că este în regulă să te simţi rău?

Sursa : cartea Puterea Prezentului  de Eckhart Tolle

 Drum drept spre Lumina !

Sursa: http://burebista2012.blogspot.ro/

DREPTUL DE A FI NOI ÎNŞINE

Atunci când ne înfăţişăm lumii fără mască şi rămânem autentici, le oferim şi celorlalţi oportunitatea de a fi ei înşişi.
Cei mai mulţi dintre noi sunt familiarizaţi cu ideea de a rămâne autentici şi cunosc intuitiv ceea ce semnifică. Oamenii care rămân autentici nu se ascund în spatele unei măşti ce i-ar proteja de teama referitoare la modul în care ar putea fi percepuţi. Ei nu etalează un sine fals, cu scopul de a părea perfecţi, puternici sau independenţi. Oamenii care rămân autentici se înfăţişează aşa cum sunt, atât cu părţile bune, cât şi cu părţile pe care majoritatea le-ar ascunde; împărtăşind sinele lor întreg cu oamenii care se bucură de prezenţa lor.

A fi autentic, în acest chip, nu este uşor, întrucât trăim într-o cultură ce adesea expune imagini ale perfecţiunii fizice şi materiale. În consecinţă, toţi vrem să arătăm mai tineri, mai supli, mai înstăriţi şi încununaţi de succes. Poate că suntem recompensaţi, la exterior, dacă ne izbândeşte această mascaradă; însă prezenţa oamenilor autentici ne reaminteşte că, în interior, suferim. De fiecare dată când simţim că cel care suntem nu este complet şi că trebuie să fim mai măreţi, mai buni sau mai fermecători, ne trimitem nouă înşine un mesaj că nu suntem compleţi. În acest răstimp, oamenii care nu încearcă să fie mai mult decât sunt, pătrund într-o încăpere şi aduc un val de naturaleţe, umor şi cordialitate. Ei îşi recunosc prezenţa ridurilor, pe chip, şi se amuză de propriile excentricităţi, fără a se aşeza într-o lumină nefavorabilă.

Asemenea oameni ne inspiră să lăsăm garda jos şi să ne destindem, o clipă, în adevărul celui care suntem cu adevărat. În prezenţa acestora, ne simţim încrezători să ne îndepărtăm masca şi să trăim libertatea de a nu ne ascunde în spatele unui văl protector. Probabil că aceia dintre noi care s-au bucurat de părinţi deschişi, sinceri, vor fi autentici, la rândul lor, cu uşurinţă. Ceilalţi vor depune, probabil, eforturi serioase pentru a se desprinde de pretenţii şi pentru a radia frumuseţea şi umorul sinelui lor autentic. Răsplata pentru asumarea unui asemenea risc rezidă în atragerea şi motivarea celorlalţi, acordându-le permisiunea de a fi autentici, la rândul lor.

de Madisyn Taylor

Sursa: https://astrodeva.wordpress.com