Tensiuni între Marea Britanie și Spania - Nave de război britanice, mobilizate în Mediterana

Foto: http://www.royalnavy.mod.uk

Fregata HMS Westminster va pleca marţi spre apele micului teritoriu britanic din sudul peninsulei iberice, unde va ajunge în cursul săptămânii, a anunţat luni Ministerul britanic al Apărării (MoD). Este vorba despre patru nave de război care vor participa la exerciţiile "Cougar 13" în Mediterana şi în Golful Persic.

Între nave se află şi portelicopterul HMS Illustrious, care urma să părăsească portul Portsmouth luni dimineaţa şi care a fost autrizat de Spania să facă escală la Baza Navală Rota, în sudul ţării.

Aceste exerciţii anuale sunt organizate pentru a treia oară, consecutiv, şi este vorba despre o "mobilizare de rutină, prevăzută de mult timp", potrivit ministrului britanic al Apărării Philip Hammond.

Potrivit MoD, navele vor face escală într-un "anumit număr de porturi mediteraneene", după care vor participa la un exerciţiu împreună cu armata albaneză, în Marea Adriatică. Ele vor trece apoi prin Marea Roşie şi Oceanul Indian spre Golf, unde vor participa la exerciţii cu ţări partenere din regiune.

Însă aceste manevre se desfăşoară în contextul în care tensiunile diplomatice între Londra şi Madrid cu privire la Gibraltar - un teritoriu de şapte kilometri pătraţi cedat Marii Britanii în 1713, locuit de aproximativ 30.000 de persoane - s-au intensificat din nou începând de la sfârşitul lui iulie.

Autorităţile din Gibraltar au provocat furia Madridului, instalând în Mediterana, în Golful Algeciras, blocuri de beton care formează un recif artificial, într-o încercare de a pune capăt unor ani de incursiuni de care îi acuză pe pescarii spanioli că le efectuează în apele pe care le consideră ca aparţinându-le.

De atunci s-au format cozi lungi de aşteptare la frontieră, iar Gibraltarul afirmă că Spania şi-a multiplicat controlele vamale ca represalii. De asemenea, Madridul a anunţat că intenţionează să introducă o taxă rutieră în valoare de 50 de euro la frontiera cu acest teritoriu britanic.

Sursa: http://www.cotidianul.ro

Ne indreptam spre un fascism bancar? Spania: evacuarile silite provoaca un val de sinucideri din cauza crizei creditelor ipotecare

Situaţie tot mai dramatică a restanțierilor la creditele bancare

Toată Europa este sufocată de criză. Cele mai afectate ţări, precum Spania, Portugalia, Grecia, Italia sau Irlanda, cunosc şi cele mai mari drame. În rândurile populației, consumul a scăzut sub nivelul de sustenabilitate economică, în timp ce şomajul creşte de la o zi la alta. Analiştii economici internaţionali sunt de părere că dacă nu se iau măsuri concrete de rezolvare a crizei, şi celelalte ţări ale UE se vor confrunta, fără excepţie, cu problemele de care se lovesc în prezent ţările PIIGS. Dar cea mai mare dramă este aceea creată de bănci. Mii de familii sunt evacuate în fiecare zi, în întreaga Europă, pe motiv că nu şi-au plătit creditele. Iar această dramă ameninţă şi România.

În Spania, zilnic, sunt evacuate din case peste 500 de familii. De la începutul anului şi până acum, băncile au evacuat din case peste 100.000 de familii de spanioli. Situaţia se repetă, la o scară mai mică, şi în celelalte ţări din sudul Europei puternic afectate de criză. Şi asta în condiţiile în care băncile spaniole au primit, fie de la stat, fie de la UE, ajutoare financiare de sute de miliarde de euro pentru a-şi acoperi găurile lăsate tocmai de creditele neperformante. Cu alte cuvinte, deşi băncile au primit „despăgubiri” de la stat, acestea insistă să recupereze şi creditele neperformante de la populaţie. Şi în timp ce băncile primesc miliarde de euro pentru a fi salvate, familiile primesc ordine judecătoreşti de evacuare, prin care nu numai că sunt scoase în stradă, dar mai şi rămân cu o datorie perpetuă. În privinţa României, peste 100.000 de conaţionali riscă să fie evacuaţi, tocmai pentru faptul că nu mai au bani să-şi plătească creditele la bancă.

Nici în Spania, nici în România şi nici în vreo altă ţară, băncile nu par interesate de situaţia socială a celor cu probleme la returnarea creditelor. Dar băncile uită un lucru: banii pe care i-au primit drept „ajutoare” pentru a fi salvate sunt tot bani de la populaţie, proveniţi din taxe şi impozite. Astfel, se naște întrebarea „Cât de morale sunt ajutoarele acordate băncilor şi, în acest context, cât de morale sunt evacuările?”. Bine, am putea spune, dar băncile din România nu au primit bani de la stat sau de la UE. Recent, oficiali din sistemul bancar susţineau că băncile nu au primit niciun euro de la statul român. Da, dar în mediile economico-bancare se ştie foarte bine că băncile din România au primit multe miliarde de euro de la… Fondul Monetar Internațional.

FMI - banca băncilor

Se ştie că peste 70% din banii primiţi de la Fond se regăsesc acum în seifurile băncilor din România. „Noi când am intrat în criză aveam cea mai bună situaţie, dintre ţările UE. N-aveam probleme, nicio datorie, nimic. Şi am fost obligaţi să contractăm acest credit de 20 de miliarde de euro la FMI, pentru că, de fapt, au fost împinşi de către băncile străine care aveau capital în România la rezervele minime obligatorii. Şi atunci, au condiţionat cele două împrumuturi, de reducerea rezervelor minime obligatorii. La primul împrumut de 20 de miliarde, aproape în aceeaşi zi, când s-a semnat acordul, au scăzut rezervele, de la 40, la 25%, în valută, este vorba de miliarde de euro de la BNR. Şi la al doilea contract de precauţie, chiar în ziua respectivă, în 31 mai, s-a redus rezerva în valută, de la 25, la 20. Era acordul mai mic. La 20 de miliarde au redus cu 15%, iar la cinci miliarde, numai cu cinci puncte procentuale. Deci ei atunci ne-au obligat să intrăm în mizeria asta, fără să avem nevoie, pentru că banii, aţi văzut ce s-a întâmplat, i-a luat BNR-ul, o parte, numai trei miliarde, ca să nu spună că n-au avut nevoie de ei. Deci ideea este că ne-au obligat să luăm aceste împrumuturi, ca să eliberăm miliardele de la BNR. Şi le-am eliberat. Şi băncile şi-au luat miliarde de euro”, a declarat, pentru ZIUAnews, analistul financiar Ionel Blănculescu.

Soluţia politică…

Toate partidele politice de la nivelul UE, dar şi din România, sunt şi ele vinovate moral de criza creditelor neperformante. Pentru că, în paralel cu acordarea ajutoarelor financiare, puteau să ceară băncilor să „uite” de creditele neperformante acordate populaţiei. La noi, de ani de zile se vorbeşte fie de o amnistie fiscală, fie de adoptarea legii falimentului personal. Dar până acum nu s-a întâmplat nimic concret. „Soluţia politică pentru rezolvarea problemelor legate de creditare este ca oamenii să câştige suficient de bine ca să-şi poată permite să-şi plătească ratele la bancă. Nu sunt de acord cu amnistia fiscală, pentru că aceasta se face o dată, iar după aceea, oamenii se îndatorează din nou. Pentru că îl ierţi pe om de datorie, dar apoi rămâne din nou fără bani şi se îndatorează. Deci singura soluţie pe care o văd este să facem în aşa fel încât să funcţioneze economia, pentru ca oamenii să poată câştiga. Peste tot în lume oamenii se împrumută de la bănci, mai ales când este vorba de bunuri mai scumpe, precum casele. De aceea oamenii trebuie să câştige bine, ca să-şi plătească creditele. Din acest motiv, trebuie să aibă surse de venit sustenabile”, a declarat, pentru ZIUAnews, Maria Grapini, vicepreşedintele Partidului Conservator şi preşedintele Federaţiei Patronatelor din Industria Uşoară.

Falimentul falimentului personal

Marele avantaj al ţărilor din UE este că au o lege a falimentului personal. Cu ajutorul acestei legi, cetăţenii insolvabili din UE sunt „iertaţi” de datorii, dându-li-se şansa unui nou început. La noi, intrarea în vigoare a acestei legi este sistematic împiedicată de către întreg spectrul politic. De altfel, România este singura ţară europeană care nu are o asemenea lege. „Singura soluţie pentru cei care nu-şi mai pot plăti creditele la bancă este adoptarea legii falimentului personal. Eu am avut această iniţiativă legislativă cu falimentul personal, dar nimeni nu mă ajută. Acum, legea este la Comisia juridică de la Camera Deputaţilor, dar există în interiorul partidelor o rezistenţă puternică în adoptarea ei. Pentru cei 100.000 de români care sunt în pericol de a fi evacuaţi, legea falimentului personal este singura soluţie ca aceştia să rămână în case. Oricum, e clar că băncile nu au ce să facă cu toate aceste case, pentru că pur şi simplu nu se mai vând. De exemplu, legea falimentului personal a reuşit să ridice America, după declanşarea crizei, în 2007. Când toată America era în faliment, când erau oraşe în care nu mai stătea nimeni, iată că legea falimentului personal a salvat situaţia. Dacă înainte de adoptarea acestei legi, erau câmpuri întregi la marginea oraşelor americane pline cu corturi, după adoptarea legii, oamenii s-au întors în case. Aşa funcţionează. Aceasta este o lege esenţială pentru funcţionarea unei economii”, ne-a declarat Iulian Urban, fost senator democrat-liberal, actualmente independent. În ultima scrisoare de intenţie trimisă de guvern Fondului Monetar Internațional, se arată clar că „pentru a păstra disciplina creditării şi pentru a evita hazardul moral printre debitori, ne vom abține de la adoptarea de inițiative legislative (de exemplu, propuneri pentru legea insolvenţei personale) sau de modificare a Ordonanței 50/ 2010, care ar submina disciplina de credit”.

Un sistem putred

Costurile crizei prin care trecem sunt imense, astfel încât suma de care e nevoie pentru rezolvarea tuturor problemelor este astronomic de mare. De ordinul miilor de miliarde de euro. Însă toată lumea era conștientă că nu puteau fi dislocate, brusc, sume atât de mari. Publicul trebuia obișnuit cu cifrele mari, pentru ca apoi generalizarea lor să fie o chestiune de obișnuință. Şi, într-adevăr, a devenit o „obişnuinţă” faptul că majoritatea băncilor cu probleme primesc finanţări substanţiale de la stat sau de la organismele financiare internaţionale. Mai nou, primesc bani direct de la tiparniţa de bani a Băncii Centrale Europene. Iar apoi, aceleaşi bănci care au fost „salvate” raportează profituri peste aşteptări. Dar, la o privire mai atentă, se constată că întregul sistem bancar occidental e putred. De fapt, întreaga activitate bancară a devenit una parazitară, pentru că băncile nu produc absolut nimic în afara plasamentelor banilor altora. Iar primul lucru de care au grijă, conform contractelor ce le fac cu doritorii de credite, este ca în contract să se stipuleze că mai întâi se plătesc dobânzile şi comisioanele, şi doar după aceea se vor returna ratele propriu-zise. Procedând astfel, băncile iau întâi partea ce cred ei că li se cuvine, adică profitul de pe urma dobânzilor, iar riscul ca împrumutatul să nu mai fie solvabil îl transferă deponenţilor, adică celor care şi-au depozitat economiile la bancă. De exemplu, dacă cineva face un împrumut de 10.000 de euro pe zece ani, banca percepe peste această sumă alți 8.500 de euro din dobânzi şi alte comisioane. În total, vor fi restituiţi băncii, eşalonat pe cei 10 ani, 18.500 de euro. Aici este şi esenţa crizei din sistemul financiar-bancar din UE şi din Statele Unite: băncile au plasat banii în credite şi şi-au însuşit dobânda, devenită profit, primind - luând exemplul oferit - suma de 8.500 de euro. Problemele au apărut atunci când băncile au trebuit să plătească şi banii împrumutaţi. Atunci când au fost puse în situația de a recupera banii care de drept sunt ai deponenţilor, băncile au ajuns la fundul sacului şi nu i-au mai putut restitui. Asta înseamnă că băncile capitalizează câştigul de pe urma banilor, iar pierderile le „capitalizează” în contul deponenţilor. Iar bancherii disperaţi că au plasat greşit banii deponenţilor cer ajutor statului, care constată că băncile nu mai pot recupera datoriile împrumutatului care nu mai poate plăti ratele, în timp ce activele (ipotecile imobiliare) au devenit „baloane de săpun”. Acesta este scenariul după care au fost „salvate” cele mai multe bănci cu probleme din UE şi din Statele Unite. În România, băncile au fost interesate să urce preţul imobilelor sau să îl îngheţe la cote nefiresc de mari, pentru a-şi putea supraevalua activele şi a raporta profituri „peste aşteptări”. În caz că s-ar reduce dramatic preţurile la case, s-ar putea ca eventualul cumpărător să nu mai aibă nevoie de banii băncii pentru a-şi achiziţiona acea casă, scenariu de neacceptat pentru bănci.

Dezvoltarea excesivă a sectorului financiar dăuneză grav economiei

Deşi sectorul financiar ajută la dezvoltare, creşterea excesivă a acestuia poate deveni o povară pentru economie, avertizează analiştii Băncii Internaţionale de Reglementare (BRI). „Cu cât creşte sectorul financiar, cu atât încetineşte creşterea economică”, se arată în raportul instituţiei. Analiştii BRI au menţionat că ţările dezvoltate au permis ca sectorul lor financiar, adică băncile şi fondurile de investiţii, să se dezvolte mai mult decât nivelul considerat toxic pentru economia reală. Ei au mai identificat un potenţial pericol, şi anume atragerea în acest domeniu a oamenilor cu alte specializări decât cea economică. De exemplu, mulţi specialişti în domeniul spaţial au devenit şefi ai unor fonduri speculative, în detrimentul industriei sateliţilor, fiind atraşi de câştigurile foarte mari. „Rezultatul este că oameni care ar fi trebuit să lucreze în domeniul ştiinţei, care în alte vremuri ar fi visat la găsirea unui remediu pentru cancer sau la zborul pe Marte, visează acum să ajungă directori de fonduri speculative”, se arată în document. Analiştii au menţionat că „sectorul financiar, ajuns obez, a devenit el însuşi o povară pentru economie”.

Bogdan Panțuru
sursA: ziuanews.ro

          gandeste.org

Spania a patra putere a Europei e în COLAPS. “Ar putea renunţa la euro înaintea Greciei”. Catalonia ar putea deveni un stat independent

Sute de mii de oameni ies în stradă, fiind şocaţi de măsurile de austeritate pe care Guvernul vrea să le ia. Reducerea drastică a salariilor din sistemul bugetar, creşterea TVA-ului, mărirea taxelor sunt doar câteva dintre măsurile pe care Spania este nevoită să le adopte pentru a ieşi la liman din criza în care a intrat.

Autorităţile de la Madrid sunt în căutarea celor 60 de miliarde de euro, necesare pentru recapitalizarea băncilor. Însă analiştii sunt de părere că este nevoie de o sumă mult mai mare de bani - dublu, poate chiar triplu.

Anunţul făcut de Spania joi a scos în stradă sute de mii de oameni, nemulţumiţi şi şocaţi de măsurile pe care autorităţile au decis că trebuie luate. Aceste măsuri vin într-un moment critic pentru Spania, premierul Mariano Rajoy fiind sub o presiune imensă pentru a cere un program de ajutor economic Uniunii Europene şi FMI.

Însă, cu toate că par a fi singura soluţie pentru momentul de faţă, aceste  măsuri aproape condamnă Spania la auto-înfrângere, pentru ca îngroapa definitiv economia, făcând aproape imposibilă reducerea deficitului, scrie jurnaliştii de la The Telegraph.

Domnul Rajoy este “dead man walking” (un mort care umblă), notează cotidianul britanic.

Analiştii britanici merg chiar mai departe şi se întreabă: “In afară de părăsirea uniunii monetare şi defaultul mai există oare altă şansă pentru Spania? Raspunsul pare tot mai probabil să fie NU”.

Spania va fi condamnată daca va renunţa la euro, însă va fi condamnată pentru totdeauna dacă va rămâne cu această monedă, scrie The Telegraph. (sursa: antena3.ro)

Catalonia ar putea deveni un stat independent

Perspectiva independenţei regiunii autonome Catalonia din Spania nu suscită entuziasm în Europa. Există ţări ca Belgia, Cipru, Italia, România, Slovacia şi Marea Britanie, în care mişcările separatiste ale unor minorităţi naţionale s-ar putea inspira din secesiunea catalană.

In extremis, însă, UE nu ar avea de ales decât să respecte un proces de independenţă care a ţinut seama cu scrupulozitate de legislaţia internaţională. UE nu a fost mulţumită de dezmembrarea Cehoslovaciei în 1993, dar a acceptat-o, scrie Financial Times într-un articol care explică pe bază de întrebări şi răspunsuri actuala presiune a Cataloniei pentru suveranitate.

În prezent, relevă semnatarul articolului, editorialistul pe probleme ale Europei, Tony Barber, dezmembrarea Spaniei ca stat pare puţin probabilă, dar presiunile pro-independenţă evoluează rapid în Catalonia, cea mai puternică dintre cele 17 regiuni autonome din Spania. În opinia sa, este cel mai serios test asupra sistemului spaniol descentralizat de guvernare de la revenirea ţării la democraţie la sfârşitul anilor 1970, după dictatura lui Franco.

Într-o anumită privinţă, criza economică din Spania alimentează starea de spirit separatistă din Catalonia. Ea îi determină pe catalani să pună problemele lor economice pe seama unui sistem naţional care, în opinia lor, îi obligă să aducă o contribuţie disproporţionată în raport cu restul Spaniei. În altă privinţă, criza întăreşte mâna guvernului central de la Madrid. Catalonia a solicitat 5 miliarde de euro asistenţă de lichiditate dintr-un fond guvernamental pentru regiunile afectate de datorii. În mod previzibil, Madridul vrea, în schimb, să-i vadă pe catalani că exercită o autoconstrângere privind problema independenţei.

Ce anume doresc liderii politici şi de afaceri din Catalonia şi opinia publică? Potrivit semnatarului articolului, Artur Mas, preşedintele Cataloniei, şi partidul său de centru-dreapta aflat la guvernare, ”Convergencia i Unió”, nu reprezintă o mişcare în mod explicit pro-independenţă. Obiectivul lor principal pe termen scurt este de a avea mai mult control asupra taxelor colectate în Catalonia, un obiectiv cu care simpatizează oamenii de afaceri catalani. Dar Mas şi partidul său nu au ţinut pasul în ultimele luni cu radicalizarea unor sectoare largi ale opiniei publice şi, în consecinţă, au început să-şi înăsprească poziţia. O rezoluţie care urmează să fie dezbătută de Parlamentul din Catalonia sugerează că ‘a aranja Spania şi Catalonia împreună’ este ‘o cale fără direcţie’.

În ceea ce priveşte momentul în care s-a născut ideea de independenţă catalană, potrivit lui Barber, Catalonia are o tradiţie ”mândră” de autoguvernare datând din Evul Mediu. Revolta catalană împotriva suzeranităţii spaniole, în 1640, şi războiul ulterior, soldat cu înfrângerea Cataloniei, reverberează până astăzi. Mai recent, un moment decisiv a existat în 2010, când Curtea Constituţională a Spaniei a respins în mare măsură un nou statut de autonomie pentru Catalonia aprobat de Parlamentul naţional în 2006. Statutul a fost favorizat de guvernul socialist al Spaniei din acea vreme, dar i s-a opus ”Partido Popular” /PP/, de centru-dreapta, care deţine acum puterea la Madrid.

Legat de cât de departe se extinde criza regionalismului din Spania dincolo de Catalonia, autorul articolului relevă că în timpurile moderne, naţionalismul basc violent a afectat Spania încă de la reinstituirea democraţiei. Alegerile regionale din Ţara Bascilor, din 21 octombrie, ar putea consolida forţele naţionaliste, dar nu există un sprijin larg public pentru secesiune de maniera în care se afirmă în Catalonia. Bascii se bucură deja de o autonomie extinsă în materie fiscală.

În ceea ce priveşte celelalte regiuni, tot la 21 octombrie va avea loc un scrutin în regiunea nord-vestică Galicia, dar atenţia se va focaliza asupra a cât de bine se va descurca PP. Premierul spaniol Mariano Rajoy este galician. În linii mari, criza regională este o criză a finanţelor publice fragile şi a recesiunii economice, cauzată în principal de colapsul construcţiilor şi bulei imobiliare precum şi de băncile cu legături strânse nesănătoase cu interese politice regionale.

Catalonia ar putea deveni un stat independent, este de părere Tony Barber, dar nu va avea o evoluţie fără asperităţi. Catalanii au un simţ foarte dezvoltat al identităţii naţionale. Chiar mulţi catalani din a doua generaţie - copii de vorbitori de spaniolă care s-au mutat în Catalonia din alte părţi ale Spaniei din 1960 încoace - sunt atraşi de perspectiva independenţei. Dar economia Cataloniei s-a confruntat cu dificultăţi în ultimii ani: venitul pe cap de locuitor disponibil şi productivitatea muncii au crescut mai lent decât media spaniolă.

Ce cred forţele armate spaniole despre această situaţie? Barber aminteşte că ele au rămas în cazărmi de la lovitura de stat eşuată din 1981, dar din punct de vedere istoric s-au văzut garantul ultim al unităţii statului spaniol. O perspectivă serioasă a secesiunii catalane va fi faptul că le-ar putea atrage în arena politică. (SURSA: Agerpres)

Sursa: gandeste.org

Noua criză din Spania este stârnită de pericolul separării de Catalonia

Colaj: Vocea Rusiei

Astăzi în Spania s-a înregistrat o înrăutăţire considerabilă a conjuncturii macroeconomice. Indicele Bursei de Valori din Madrid a scăzut cu 2,27%. Totodată s-au devalorizat obligaţiunile Ministerului spaniol de Finanţe.

Noua spirală a crizei a fost stârnită de agravarea situaţiei economice şi financiare a Spaniei. După cum a anunţat astăzi ziarul Financial Times, criza din această ţară membră a Zonei Euro se agravează pe fundalul temerilor legate de posibila ieşire a Cataloniei din componenţa Spaniei.

„Alegerile locale stabilite în mod neaşteptat în Catalonia deschide calea către proclamarea independenţei a acestei părţi a ţării”, relatează publicaţia.

sursa: romanian.ruvr.ru

Municipalitatea catalană a declarat independenţa de Spania

Colaj: Vocea Rusiei

Municipalitatea Sant Pere de Torello din Catalonia a declarat independenţa faţă de guvernul central al Spaniei.

Rezoluţia adoptată de deputaţii locali au îndemnat Parlamentul Cataloniei să adopte legea privind suveranitatea naţională a regiunii, care are statut oficial de comunitate autonomă şi să desfăşoare un referendum.

Sursa: romanian.ruvr.ru

SPANIA SUB ŞOC Declaraţia care aruncă în aer EUROPA

Guvernul Spaniei ia în considerare o cerere pentru un ajutor suveran, a declarat marţi comisarul pentru Afaceri Economice şi Monetare, Olli Rehn, într-un interviu acordat televiziunii Bloomberg.

Spania ar putea cere ajutor financiar / FOTO: adelaidenow.com.au

"Spania are o minte deschisă. Guvernul premierului Mariano Rajoy nu a luat o decizie. Suntem pregătiţi să acţionăm dacă va exista o solicitare", a spus Rehn.

Guvernul de la Madrid a indicat recent că lucrează cu autorităţile de la Bruxelles pentru deblocarea unui ajutor de urgenţă de 30 de miliarde de euro pentru băncile spaniole, în cadrul unui plan aprobat în iulie, destinat susţinerii sectorului financiar.

Rajoy a declarat pe de altă parte, marţi, că la începutul lunii septembrie se va întâlni la Madrid cu cancelarul Germaniei Angela Merkel, în compania unui număr mare de oameni de afaceri germani şi spanioli, urmând ca în aceeaşi lună să facă o vizită la Roma, pentru discuţii cu premierul Mario Monti.

Analiştii economici europeni au declarat în mai multe rânduri că Spania este prea mare pentru a fi susţinută financiar de colegii din zona euro şi că o eventuală intrare în incapacitate de plată a Madridului ar aduce haos în Europa.

Sursa: REALITATEA.NET

Falimentul Spaniei, treptat şi apoi dintr-o dată

Europa se pregăteşte de faliment. Iar pentru acest eveniment istoric încearcă să-şi cârpească hainele, ponosite de socialis­mul ultimelor decenii, cu ajutorul tiparniţelor Băncii Centrale Europene. Grecia a început să fie neglijată în presă, deoarece Spania atrage tot mai mult luminile rampei, în condiţiile în care guvernul de la Madrid se confruntă cu o trilemă. Ce să salveze mai întâi, sistemul bancar sau regiunile şi cum poate să facă asta în timp ce propria solvabilitate este iluzorie? Problemele sistemului bancar spaniol sunt reflectate, deocamdată, de situaţia grupului Bankia. Grupul bancar Bankia a fost format în 2010 prin fuziunea a şapte bănci de economii regionale, dintre care cele mai importante au fost Caja Madrid şi Bancaja din Valencia. European Banking Authority ne asigura, în decembrie 2011, că băncile spaniole au nevoie doar de circa 26 de miliarde de euro pentru recapitalizare, iar cota Bankia era de 1,329 miliarde. După doar câteva luni, problemele Bankia au început să ocupe prima pagină a ziarelor europene. Banca Spaniei a anunţat naţionalizarea de facto a băncii la începutul acestei luni, precizând că Bankia nu este insolventă şi că nu sunt motive de îngrijorare. Nici săptămâna trecută nu erau motive de îngrijorare, în condiţiile în care guvernul a anunţat că banca are nevoie de 9 miliarde de euro pentru reca­pitalizare.

Farsa macabră şi-a accelerat derularea în ultimele două zile ale săptămâ­nii trecute, când suma a crescut până la 15 miliarde de euro, iar apoi la 19 miliarde în ziua în care Bankia şi-a “revizuit” rezultatele financiare ale anului trecut de la un profit de 300 de milioane de euro la o pierdere de 2,98 de miliarde.

“Bankia este doar vârful aisbergului”, a declarat Tobias Blattner, economist la Daiwa Capital Markets, pentru Reuters. Dacă cele 19 miliarde reprezintă doar vârful, oare ce se ascunde în adâncuri?

În ultimul Raport asupra Stabilităţii Financiare, din aprilie 2012, datele FMI arată că datoria cumulată a companiilor nefinanciare din Spania este de 196% din PIB şi gradul de îndatorare de 149%, iar datoriile băncilor reprezintă 109% din PIB. Ar fi nevoie de o încălzire economică globală fără precedent pentru a topi doar aisbergul datoriilor totale ale Spaniei, iar prognozele oficiale nu indică nici pe departe un astfel de fenomen.

În ziua în care Bankia a prezentat rezultatele revizuite, Standard & Poor’s a anunţat reducerea ratingului băncii la BB+, prima treaptă din categorie speculativă, în condiţiile în care ratingul suveran al Spaniei este A din ianuarie 2012. Deoarece Bankia este naţionalizată, ce spune acţiunea S&P despre ratingul suveran al Spaniei? Că este şi el “junk”?

Noua injecţie de capital anunţată de guvernul de la Madrid a urcat suma totală alocată salvării băncilor spaniole la peste 33 de miliarde de euro de la începutul crizei, fără a lua în considerare şi programele de garantare a activelor. Aceste garanţii reprezintă de fapt datorii contingente, care au o şansă ridicată de materializare.

Dacă Bankia a declanşat faza acută a destructurării sistemului bancar din Spania, Catalonia pare să fie catalizatorul cataclismului la nivelul regiunilor semi-autonome.

În urmă cu câteva, zile Reuters scria despre tensiunile care au apărut la nivelul autorităţilor naţionale cu privire la modul în care trebuie rezolvată criza datoriilor regionale. Cele 17 regiuni semi-autonome ale Spaniei trebuie să refinanţeze sau să ramburseze datorii de 36 de miliarde de euro în 2012. Dar de unde vin tensiunile? Doar se cunoşteau sumele, nu-i aşa?

Se pare că nu. Din cele 36 de miliarde, circa 28 de miliarde au reprezentat o “supriză” provenită din contractele bilaterale de credit dintre regiuni şi bănci, care nu au fost făcute publice, după cum scrie Reuters. Pe lângă cele 36 de miliarde, regiunile trebuie să finanţeze şi un deficit bugetar cumulat de 15 miliarde de euro, deficit aprobat de autorităţile centrale de la Madrid.

Datoriile regionale scăpate de sub control au fost doar unul dintre elementele care au obligat guvernul de la Madrid să revizuiască deficitul bugetului naţional din 2011 la 8,9% din PIB, de la 8,5%. Ca onorabili cetăţeni europeni, acum ar trebui să credem că Spania îşi va reduce deficitul bugetar la 5,8% din PIB în 2012?

Aceasta este ţinta anunţată de premierului Rajoy, interpretată în presa internaţională drept o “răzvrătire” împotriva autorităţilor europene, care au stabilit un deficit bugetar de 4,4% din PIB.

Conform datelor de la Banca Spaniei, datoriile cumulate ale regiunilor semi-autonome au cunoscut o creştere explozivă de la începutul crizei financiare globale şi au ajuns la peste 140 de miliarde de euro la sfârşitul anului trecut (vezi grafic).

Datoriile cumulate ale Cataloniei şi Valenciei reprezentau circa 45% din cele 140 de miliarde, în condiţiile în care datoriile Cataloniei s-au apropiat de 42 de miliarde de euro.

În utimii doi ani, Catalonia şi-a acoperit o parte din necesarul de finanţare prin emisiuni de “obligaţiuni patriotice”, după cum scrie Reuters, dar şi această sursă s-a epuizat, tocmai într-un moment extrem de nepotrivit. Nivelul ridicat al datoriei publice catalane şi costurile de finanţare au condus la creşterea accelerată a sumelor anuale alocate pentru plata dobânzilor, care s-au dublat în ultimii doi ani, depăşind 2 miliarde de euro.

Aceasta este Catalonia, cea mai bogată dar şi cea mai îndatorată regiune a Spaniei, care trebuie să ramburseze sau să refinanţeze datorii în valoare de 13 miliarde de euro până la sfârşitul anului, fără a lua în considerare şi deficitul bugetar aprobat.

Într-o conferinţă de presă recentă, preşedintele catalan Artur Mas i Gavarró a recunoscut că nu mai sunt opţiuni pentru refinanţarea datoriei publice şi a făcut un apel către guvernul de la Madrid pentru ajutor. “Nu ne pasă cum o vor face, dar trebuie să plătim până la sfârşitul lunii”, a declarat Artur Mas, iar purtătorul de cuvânt al guvernului regional a precizat că fondurile sunt necesare pentru plăţile curente.

Un film de pe YouTube, care explică de ce “Catalonia nu este Spania”, face un apel la continuarea luptei pentru independenţă, deoarece “o bătălie este pierdută doar atunci când renunţi”. Apelul preşedintelui Artur Mas arată că lupta pentru independenţă a catalanilor din ultimele patru secole tocmai s-a terminat, iar bătălia a fost pierdută.

Oare chiar nu le pasă catalanilor? Dar dacă guvernul de la Madrid îl “naţionalizează” pe Messi în schimbul ajutorului financiar şi îl transferă la Real Madrid? Oare nici atunci nu le pasă?

Ceea ce se întâmplă acum în Spania nu are legătură cu aşa-zisul fenomen de contagiune la nivel european, generat de iminenta ieşire a Greciei din zona euro. Fiesta spaniolă din anii precedenţi crizei gobale a fost alimentată cu banii ieftini de la Banca Centrală Europeană. Proiecte majore de infrastructură au fost demarate la nivelul regiunilor, în condiţiile în care explozia creditării a generat o bulă imobiliară fără precedent. Astăzi multe dintre lucrările de infrastructură stau nefolosite, dovedind că au fost doar rezultatul ambiţiilor goale ale politicienilor, care au cheltuit iresponsabil pentru proie­cte fără justificare economică.

Iluzia prosperităţii din Spania ultimelor două decenii este cel mai bine descrisă de Ernest Hemingway, într-un roman din anii “20 ai secolului trecut: “Lucrurile care s-au întâmplat ar fi putut să se întâmple doar în timpul unei fiesta. Totul a devenit destul de ireal în cele din urmă şi se părea că nimic din ceea ce se întâmpla ar avea şi consecinţe. Părea deplasat să te gândeşti la consecinţe în timpul fiestei”.

Tot laureatul premiului Nobel pentru literatură din 1954 a descris perfect, în acelaşi roman “Fiesta”, modul în care excesele financiare conduc la faliment: “treptat şi apoi dintr-o dată”.

Acum fiesta s-a terminat, datoriile nu mai pot fi plătite, iar corida se apropie de sfârşitul în care matadorul va tăia urechile taurului spaniol. Numele matadorului este realitatea economică.

sursa: ecol.ro

Sursa: gandeste.org

Norii negri năpădesc cerul zonei euro

E greu să ne imaginăm cam cât de prost a dus-o economia Spaniei în ultimele două luni, însă ar trebui s-o facem; situaţia e la fel serioasă ca în Grecia, având însă consecinţe mai mari.

În ciuda împrumutului de 100 de miliarde de euro acordat sistemului său bancar luna trecută, Spania nu a reuşit să iasă deloc din criza bancară, arată Market Watch. Şi nici din criza datoriile externe. Iar situaţia sa fiscală se înrăutăţeşte, deoarece spaniolii sunt îngroziţi de impunerea unei a patra serii de măsuri dure de austeritate. Sistemul guvernamental regional din Spania merge şi el tot mai prost, deoarece Valencia are nevoie în prezent de un împrumut, iar Catalonia va avea şi ea nevoie de bani în curând.

În tot acest timp, nemţii, finanţatorii principali ai zonei euro, sunt sătui până peste cap de oameni care cer tot mai mulţi bani. Sunt gata să renunţe la proiectul Greciei şi vor încerca să renunţe şi la finanţarea Spaniei, exasperaţi de acest concept al unei zone euro solidare. Asta va duce la un singur lucru: criză socială şi politică, având în vedere că spaniolii şi grecii protestează în stradă, fără slujbe, din această cauză reducându-se producţia şi taxele încasate, care ar putea ajuta la rezolvarea crizei fiscale.

Cel mai recent plan al guvernului spaniol pentru a face rost de bani implică o majorare a impozitării pe consum, ceea ce ar duce la creşterea TVA la 21%, de la un nivel deja foarte ridicat de 18%. Politicienii mai cer şi o reducere a ajutorului de şomaj, o nouă scădere a salariilor şi alte concedieri în rândul bugetarilor. Planul constă în recuperarea a 110 miliarde de euro, în următorii trei ani, într-o ţară în care rata şomajului a ajuns deja la 52%.

Unde s-au dus toţi banii? Au fost înghiţiţi de multitudinea de investiţii nefericite în sectorul imobiliar, la nivel naţional, care nu au adus niciun fel de profit. Săptămâna trecută, guvenul spaniol a trebuit să cheltuiască 18 milioane de euro pentru crearea unui fond de urgenţă necesar finanţării guvernelor regionale, îngropate în datorii.

Valencia înseamnă mai mult decât soare torid şi portocale. Regiunea semiautonomă este cu un picior în groapă, având o datorie publică de trei ori mai mare decât cea a Italiei. Guvernul central nu are suficienţi bani pentru a finanţa Valencia şi Catalonia, iar zona euro nu-şi permite nici ea să finanţeze Spania. Legiuitorii germani au luat decizia neaşteptată de a bloca recapitalizarea directă a băncilor spaniole – un acord care a fost subiectul principal în cadrul summitului zonei euro de luna trecută – punând responsabilitatea tuturor noilor finanţări în sarcina statelor suverane.

Situaţia nu se va îmbunătăţi decât dacă şeful BCE, Mario Draghi, va ataca în forţă criza, fiind secondat de legiuitorii germani.

Se pare că FMI şi Germania vor amândouă ca Grecia să iasă din zona euro, având în vedere că i-au acordat deja zeci de miliarde de euro. Aşadar, cam care ar fi şansele ca acestea să mai acorde alţi bani Spaniei, în afara celor 100 de miliarde de euro? Probabil că putem ignora graba aparentă cu care a fost făcut anunţul săptămâna trecută. Nimic nu se întâmplă prea rapid în Europa, mai ales vara, dar măcar ştim în ce direcţie bat vânturile financiare. Cerul se acoperă de nori negri.

Sursa: money.ro

Decizia surprinzătoare luată de Spania din cauza crizei

Comercianţii din Spania ar putea renunţa la siesta tradiţională de după-amiază pentru a încerca să revigoreze creşterea consumului, care a scăzut cu 23% din 2007 şi a contribuit la intrarea economiei în cea de-a doua rundă de recesiune din ultimii trei ani.

Spaniolii renunţă la siestă pentru a creşte consumul

Pentru a stimula consumul, guvernul a aprobat recent o lege care permite magazinelor cu suprafaţa de peste 300 metri pătraţi să-şi extindă programul cu 25%. Noile reglementări ar putea încuraja comercianţii cu amănuntul să elimine siesta tradiţională dintre orele 14:00-16:00 şi să lucreze duminica sau de sărbători, potrivit Bloomberg.

Spania urmează exemplul altor state din zona euro care încearcă să liberalizeze programul retailerilor, constrâns de unele guverne din considerente religioase, pentru odihnă sau pentru a proteja comercianţii mai mici, care nu dispun de suficiente resurse pentru a plăti angajaţii să lucreze cu program prelungit.

Marea Britanie a permis magazinelor, în perioada Jocurilor Olimpice, să lucreze duminica dincolo de programul obişnuit de şase ore. În Franţa, magazinele care vând alimente pot funcţiona 13 ore pe zi, iar comercianţii din zone turistice au voie să lucreze duminica.

În Spania, retailerii au cel mai scurt program din Europa. Asociaţiile patronale din domeniu au cerut guvernului să extindă programul de lucru. Micii comercianţi contestă solicitarea, nemulţumiţi că nu şi-ar permite personalul suplimentar necesar, marile companii neavând această problemă.

Noile reglementări prelungesc programul magazinelor în medie cu 18 ore pe săptămână şi permit retailerilor să deruleze oricând campanii de reduceri de preţuri, anterior limitate la două pe an.

Măsurile ar trebui să revigoreze sectorul consumului cu amănuntul, care a generat anul trecut afaceri de 217 miliarde euro, în timpul unei crize tot mai dure, care a împins şomajul la 25%.

Numărul firmelor care au declarat falimentul în primul trimestru a urcat la 2.224, cu 22% mai multe decât în perioada corespunzătoare a anului trecut, cele mai multe provenind din construcţii, imobiliare, industrie, energie şi comerţ.

Eliminarea restricţiilor pe orele de funcţionare din sectorul retailului ar crea peste 300.000 de locuri de muncă şi ar contribui cu 17,2 miliarde euro la PIB doar în acest an, potrivit unui studiu efectuat la cererea guvernului, care analizează mai multe scenarii. Conform rezultatelor studiului, noile măsuri ar putea genera aproape 50.000 de locuri de muncă în sectorul comerţului cu amănuntul.

Numărul angajaţior din retail a scăzut cu 0,3% în primul trimestru, la 1,8 milioane de persoane.

Consumul urmează de asemenea să fie afectat, de la 1 septembrie, de creşterea TVA de la 18% la 21%.

Sursa:  REALITATEA.NET

COMENTARIU SFATUITOAREA

Maine, poimaine, conducatorii nostri, indiferent care vor fi, vor lua decizia "inteleapta", ca in Romania, ziua de munca sa aiba 25 de ore, saptamana  sa aiba 8 zile lucratoare, iar luna sa aiba 32 de zile, tot lucratoare. In acest mod, sigur vom scoate tara din criza, nu credeti?

Spania rămâne fără bani în 40 de zile

Spania a ajuns epicentrul crizei din zona euro, după ce problemele financiare şi economice ale ibericilor au îndepărtat investitorii în olbigaţiuni şi costurile de împrumut au ajuns la un nou nivel record vineri. Mai mult provinciile ţării au nevoie şi ele de ajutor financiar şi Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că guvernul mai are bani doar până în septembrie.

Spania proteste

Cu o recesiune economică prelungită, şomaj record, bănci insolvente şi provincii care nu mai au lichidităţi, Spania e pe drumul de a deveni următoarea ţintă a crizei euro, următoarea ţară care fie primeşte ajutor financiar, fie dă faliment.

La sfârşitul săptămânii trecute, provincia Valencia a devenit prima care a cerut asistenţă financiară de la guvernul federal pentru a-şi acoperi cheltuielile, în lipsă de lichidităţi. Miniştrii de finanţe din zona euro au aprobat un ajutor financiar de 100 de miliarde de euro pentru recapitalizarea băncilor spaniole, şi guvernul de la Madrid a anunţat noi măsuri de austeritate, menite să taie din deficitul uriaş al Spaniei. Ultimele două veşti n-au ajutat însă piaţa de datorie a Spaniei. Randamentele la obligaţiunile cu scadenţa la 10 ani au ajuns la un nivel record de aproape 7,3%, în condiţiile în care Germania, de pildă, se împrumută cu 1,16% - nivel record şi pentru nemţi, dar vorbim despre un minim. La acest nivel de dobândă, Grecia, Irlanda şi Portugalia au intrat în programul de asistenţă financiară al UE şi FMI.

Sub titlul "Acum arde Spania", cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că ibericii mai mai au bani doar până în septembrie. "Spania nu are un plan B. Banii vor ajunge până în septembrie. Apoi trebuie ca trezoreria să iasă cu o noi emisiuni de obligaţiuni după o pauză în august. Însă, dacă dobânzile şi prima de risc rămân la nivelurile record din ultima Vinere Neagră, atunci cea de-a patra cea mai mare economie din zona euro devine al patrulea candidat la asistenţă financiară - după Grecia, Irlanda şi Potrugalia".

FAZ mai notează că şi alte provincii spaniole vor avea nevoie de bailout în viitorul apropiat. Valencia are nevoie acum de cel puţin 2,45 miliarde de euro pentru plăţi scadente până la sfârşitul anului. Următoarele provincii care vor apela la fondul de 18 miliarde de euro sunt Catalonia, Insulele Baleare, Insulele Canare, Castilia-La Mancha, Murcia şi Andaluzia.

Economia Spaniei va scădea cu 1,5% în acest an şi se va afla în recesiune şi în 2013. Încasările statului vor fi serios zdruncinate şi chletuielile cu dobânzile datoriei publice vor constitui cea mai mare cotă din buget.

Sursa: economica.rtv.net

Spania este în fierbere

Măsurile de austeritate anunţate de Guvernul de la Madrid i-au determinat pe minerii spanioli să vină în capitală pentru a protesta. Între manifestanţi şi forţele de ordine au avut loc confruntări violente.

Sute de mineri spanioli, aflaţi în grevă din luna mai, au venit pe jos din nordul ţării la Madrid. Au plecat, în urmă cu 19 zile, din regiunile Asturias, Castilia şi Leon şi Aragon, au parcurs sute de kilometri pe jos, iar marţi, după ce au ajuns, au mărşăluit pe străzile capitalei cu lămpile frontale şi căştile pe cap, în semn de protest faţă de reducerea cu 63% în acest an a ajutoarelor publice din sectorul minier.

Agitând drapelele regionale, minerii, în haine de lucru, au trecut prin faţa Palatului Moncloa, reşedinţa premierului Mariano Rajoy, strigând „noi suntem mineri, nu terorişti".

După ce au defilat în cursul nopţii până în Piaţa Puerta del Sol, în centrul oraşului, însoţiţi de mii de madrileni, aceştia au participat, ieri, la o manifestaţie în faţa Ministerului Industriei, la care, potrivit sindicatelor, erau aşteptate 25.000 de persoane. Între mineri şi poliţişti au izbucnit confruntări, după ce un grup de manifestanţi a aruncat cu pietre şi sticle în direcţia membrilor forţelor de ordine. Cel puţin două persoane au fost rănite - un fotograf şi un manifestant - a transmis AFP. Potrivit unui purtător de cuvânt al poliţiei, trei persoane au fost arestate. 

Măsuri drastice

Numai că protestele minerilor par să fie în zadar, având în vedere că premierul Mariano Rajoy a anunţat, ieri, în faţa parlamentarilor, că Spania va majora TVA de la 18%, în prezent, la 21% şi va reduce cheltuielile statului, notează „The Guardian". De asemenea, va creşte taxa pe valoarea adăugată şi pentru transportul public, alimentele procesate şi hoteluri de la 8 la 10%. În schimb, taxa se va menţine de 4% pentru produsele de primă necesitate.

De asemenea, se va elimina deducerea impozitară la cumpărarea de locuinţe, iar indemnizaţiile de şomaj vor fi reduse după şase luni de la 60% din salariul de bază din momentul concedierii la 50% din acesta. Funcţionarii publici vor rămâne fără bonusul de Crăciun, iar numărul consilierilor locali va scădea cu 30%. Premierul Rajoy speră ca toate aceste măsuri să ducă la încasarea la buget a 65 de miliarde de euro până în 2015. 

„Excesele din trecut sunt plătite acum", a declarat Mariano Rajoy, adăugând că spaniolii nu au trecut niciodată printr-o asemenea recesiune.

Noile măsuri de austeritate vin după ce liderii europeni au prelungit cu un an termenul până la care Spania trebuie să-şi coboare deficitul bugetar sub limita de 3%. Ţinta de deficit bugetar pentru acest an a fost, de asemenea, modificată de la 5,3% la 6,3%. Anul următor, deficitul bugetar ar trebui adus la 4,5%, iar în 2014, la 2,8%.

Rajoy a avertizat repetat, în timpul discursului său, că problemele ţării nu se vor încheia rapid, ceea ce înseamnă că Spania trebuie să se aştepte în continuare la o perioadă lungă de dificultăţi economice.

Luni, miniştrii de Finanţe din zona euro au ajuns la un acord pentru a susţine băncile spaniole, prin transferul unor fonduri de 30 de miliarde de euro până la sfârşitul acestei luni, parte a planului de recapitalizare a sistemului bancar spaniol cu fonduri de până la 100 de miliarde de euro de la statele zonei euro.

Cedează controlul asupra băncilor

„Wall Street Journal" scrie însă că pentru a beneficia de acest plan Spania va fi obligată să cedeze instituţiilor europene cea mai mare parte a controlului asupra băncilor. Cerinţele, incluse în proiectul de acord ce însoţeşte ajutorul financiar pentru sectorul bancar spaniol, sugerează că investitorii care deţin obligaţiuni fără prioritate la plată sau acţiuni preferenţiale ale băncilor salvate vor înregistra pierderi. În proporţie semnificativă, aceşti investitori sunt în Spania mici deponenţi, care au cumpărat obligaţiunile prin intermediul sucursalelor bancare.

Condiţiile conturează o primă imagine despre cum ar putea arăta noul cadru de funcţionare pentru băncile din zona euro, odată ce este introdusă o nouă şi puternică autoritate de supraveghere, conform înţelegerii liderilor europeni de la summitul din iunie.

Liderii statelor membre au afirmat că o supraveghere mai strictă a sistemului bancar în zona euro ar fi o precondiţie pentru a permite Mecanismului European de Stabilitate să recapitalizeze direct băncile cu probleme, nu prin intermediul guvernelor ca până în prezent. Pe termen scurt însă, acordul pentru susţinerea băncilor din Spania indică nivelul de control la care vor fi nevoite să renunţe guvernele în schimbul ajutorului zonei euro. Miniştrii de Finanţe ar trebui să semneze înţelegerea până la 20 iulie. 

65 de miliarde de euro ar urma să fie încasate la bugetul de stat spaniol până în 2015, ca urmare a măsurilor de austeritate.

Italia dă semne clare că se sufocă

Italia a semnalat pentru prima dată că ar putea cere statelor zonei euro să permită fondurilor de urgenţă ale uniunii monetare să cumpere obligaţiuni guvernamentale italiene. Cu toate acestea, premierul Mario Monti a insistat că ţara nu va avea nevoie de un program amplu de ajutor, precum în cazul Greciei.

Potrivit „Wall Street Journal", Monti, care la sfârşitul lunii trecute a afirmat că nu are planuri să ceară fondurilor de urgenţă achiziţia de obligaţiuni italiene, a spus că avansul randamentelor şi presiunile de pe pieţele financiare înseamnă că Italia ar putea fi „interesată" să folosească fondurile. „Nu ar fi prudent să spunem că Italia nu va folosi niciodată acest fond", a declarat Monti după întâlnirea Eurogrupului, ce reuneşte miniştrii de Finanţe din zona euro. 

Italia ar fi primul stat care ar apela o astfel de formă de sprijin de la fondurile de urgenţă. Randamentele obligaţiunilor Italiei au continuat să se apropie de noi maxime-record, cu cele pe 10 ani la 5,91%, marţi.

Probleme în Portugalia

Nici Portugalia nu dă semne că îşi revine. Dimpotrivă. Creditorii internaţionali ai acestei ţări ar putea fi nevoiţi să relaxeze în curând termenii acordului de salvare a ţării, pentru a preveni deraierea planului, având în vedere că Executivul de la Lisabona are probleme în atingerea ţintei deficitului bugetar, notează Bloomberg. Eforturile premierului Pedro Passos Coelho de a respecta angajamentele referitoare la deficitul bugetar au primit o lovitură săptămâna trecută, când planurile de reducere a pensiilor şi a primelor de vacanţă ale angajaţilor din sectorul public au fost declarate neconstituţionale.

Randamentul obligaţiunilor Portugaliei pe termen de 10 ani este de peste 10%, astfel că este posibil ca această ţară să nu poată reveni pe pieţele financiare anul viitor, aşa cum era planificat, ceea ce ar necesita suplimentarea ajutorului internaţional, în pofida asigurărilor premierului că nu va solicita concesii.

Pe de altă parte, Organizaţia Mondială a Muncii a avertizat că Europa ar putea pierde încă 4,5 milioane de slujbe din cauza crizei, după dispariţia a 3,5 milioane de joburi începând din 2008. Şomajul din zona euro se situează în prezent la nivelul de 11%, reprezentând 17,4 milioane de persoane. Potrivit organizaţiei, devine tot mai clar că doar austeritatea nu va fi un răspuns suficient la criza din zona euro. 

"Sunt încrezător că Italia nu va avea nevoie de un ajutor financiar similar celui pentru Grecia sau Portugalia.''

Mario Monti premierul Italiei

Sursa: adevarul.ro

CEL MAI DESTEPT OM DIN EUROPA: SPANIA VA INTRA IN DEFAULT IAR DATORIILE IMENSE DIN EUROPA VA DUCE LA DECLINUL CIVILIZATIEI OCCIDENTALE !

         Datoriile imense vor duce la declinul civilizatiei occidentale, dar inainte ca asta sa se intample factorii de decizie se vor folosi de fiecare truc din carti pentru a opri o catastrofa, a declarat cel mai destept om din Europa, intr-un interviu acordat lui Byron Wien de la Blackstone, citat de Business Insider. Cred ca titlul postului pe care-l vei scrie ar trebui sa fie “Dansand in jurul focului din iad”, a mai spus “omul fara nume”.

              Identitatea Celui mai destept om din Europa nu a fost facuta publica, insa Byron Wien spune despre el ca este genial si un om de afaceri foarte bogat. Marturiseste ca-l cunoaste de mai bine de 30 de ani, acesta prevestind multe evenimente economice inaintea tuturor. Printre ele, caderea Japoniei ca putere economica in 1980, schimbarile economice din China si semnificatia lor, la inceputul anilor 1990, si consecintele grave ale imprumuturilor peste masura la nivel global din ultimul deceniu.

Dar iata cele mai recente observatii facute de cel supranumit Cel mai destept om din Europa.

        Ce vede acum? Ca la un anumit punct, masurile temporare luate de liderii politici pentru a evita o catastrofa financiara se vor dovedi insuficiente, iar acest moment se pare ca a venit. Pentru ca stimulii fiscali nu mai functioneaza, bancile centrale din Europa vor intra in overdrive. Asta si pentru ca s-a implementat o o idée la nivel general cum ca UE a fost ceva bun. Pentru a concura impotriva SUA si a Asiei, tarile europene trebuie sa ramana unite. Uniunea Europeana a fost mai mult o decizie geopolitica, mai degraba decat una economica. Trebuie sa existe mai multa colaborare si intelegere intre liderii europeni.

        Primul pas este acela de a crea un sistem bancar coordonator pentru a preveni colapsul bancilor. Asigurarea depozitelor nu va face treaba. Este prea mult sa te astepti ca diversele guverne sa cada de acord asupra unei uniuni politice in aceste vremuri, dar poate exista una bancara care sa salveze bancile.

        Pasul urmator va fi ca fiecare banca centrala sa printeze bani. In cele din urma asta va duce un nivel mai inalt al inflatiei, dar cred ca lumea este gata sa accepte acest lucru, spune Cel mai destept om din Europa. Liderii lumii vor cadea de acord ca aceasta crestere trebuie sa fie obiectivul lor, iar inflatia va fi pretul pe care vor trebui sa-l plateasca. Asta ar putea sa duca si la ceva instabilitate printre monede. Dar inainte vor experimenta durerea. Pentru ca Spania si Grecia vor intra in default. Nu va fi insa un dezastru financiar, pentru ca pana la default bancile vor fi vandut cele mai multe datorii suverane. Apoi deficitul Frantei va ajunge si mai rau pe masura ce Hollande implementeaza programele de care a vorbit in campania electorala.

       In termeni mari insa, aceasta criza se poate dovedi a fi ceva bun pentru ca durerea provocata de perioada prin care vom trece va preveni repetarea unor asa momente, spune Cel mai destept om din Europa.

     Deci ce voi face cu banii mei?
  E greu sa-i ascunzi in actiuni, spune omul de afaceri. Chiar si Danone raporteaza castiguri dezamagitoare. Oamenii sunt atat de ingrijorati ca nici macar nu mai cumpara iaurt. Companiile auto franceze au probleme. Iar aurul va urca si mai mult. Cumpar insa actiuni pe energie, pentru ca este un domeniu real. Prezervarea capitalului este focusul meu, spune acesta, nu sa fac bani, dar imi plac IBM si Apple. De asemenea si cateva multinationale elvetiene stau bine, in opinia acestuia.
Daca Obama va castiga in noiembrie, incheie acesta, pietele se vor duce in jos.

Sursa: http://secretele--sistemului.blogspot.ro