RUSIA în COLAPS: „Acesta este SFÂRȘITUL sistemului bancar!” „Nici în cele mai rele COȘMARURI nu ne-am fi putut imagina!”

Vladimir Putin este în corzi

Banca Centrală a Rusiei a crescut rata dobânzii de la 10,5% la 17%, într-o încercare disperată de a stopa prăbușirea rublei. Fără nici un rezultat. Pentru economia lui Putin ceea ce e mai rău de-abia urmează.

„Creșterea dobânzilor la 17% este sfârșitul sistemului bancar”, a declarat managerul unei bănci de mărime medie din Rusia pentru Vedemosti, o publicație de business, care este un joint venture între Dow Jones, The Financial Times și editorul Sanoma Independent Media.

Bancherul respectiv a dat exemplul unei bănci importante care a anunțat deja că „vrea să ridice rata dobânzii la credite la 19%”. La aceste rate ale dobânzii, economia nu poate pur și simplu funcționa, a declarat bancherul pentru Vedemosti.

Moneda rusă s-a prăbușit până la un curs de 80 de ruble pentru un dolar și de 100 de ruble pentru un euro. Pe lângă creșterea ratei dobânzii, Banca Centrală a Rusiei a aruncat sume colosale de dolari pe piață pentru a stopa interesul speculatorilor pentru rublă. Fără rezultat.

„Ceea ce se întâmplă acum nu ne-am fi putut imagina nici în cele mai rele coșmaruri cu un an în urmă”, a declarat adjunctul președintelui Băncii Centrale a Rusiei, Serghei Șvețov, potrivit Interfax.

Sursa: http://www.evz.ro/

ȘOC BANCAR! STRĂINII fug DIN ȚARĂ cu banii noștri!

AVERTISMENT

Câți bani au retras din România băncile străine

Băncile străine care controlează aproape întregul sistem bancar românesc scot pe tăcute munţi de bani din băncile noastre şi îi trimit la ele acasă.

N-are nevoie România de bani?

Băncile străine au retras 1,2 miliarde de euro, iar exodul va continua

20% din liniile de finanţare ale băncilor din România s-au evaporat anul trecut. Băncile străine prezente au redus finanţarea subsidiarelor de la noi cu 1,2 miliarde de euro. Potrivit Băncii Naţionale, băncile mamă îşi iau banii înapoi pentru că nu au cui să dea credite în România şi au nevoie de ei pentru îmbunătăţirea bilanţurilor de acasă. Reducerea RMO din acest an lasă şi mai mulţi bani pentru înapoierea liniilor de credit.

Lichiditatea în sectorul bancar nu a fost o problemă anul trecut, arată raportul BNR pe 2013. Banca centrală şi-a reluat poziţia de debitor net în sistemul bancar şi a intrat pe pierdere, în timp ce liniile de finanţare de la băncile mamă s-au redus cu 1,2 miliarde de euro – asta include liniile de finanţare care au ajuns la scadenţă şi nu au fost reînnoite

Potrivit BNR, banii au plecat din România pentru că băncile nu au găsit cerere eligibilă pentru ei – în timp ce firmele se plâng că nu au acces la creditare -, dar şi pentru că acţionarii străini au avut nevoie de ei acasă pentru îmbunătăţirea bilanţurilor.

„Lichiditatea sectorului bancar românesc a continuat să se îmbunătăţească în anul 2013, concluzie reflectată şi de reducerea sumelor solicitate de bănci în cadrul operaţiunilor repo săptămânale iniţiate de banca centrală. Pe parcursul perioadei de referinţă, sumele atrase de bănci de la instituţii financiare nerezidente (în special băncile-mamă) s-au redus cu echivalentul a circa 1,2 miliarde euro. Contracţia finanţării externe s-a datorat unui cumul de factori: (i) lipsa cererii eligibile de creditare; (ii) ajustarea bilanţurilor grupurilor bancare europene în condiţiile pregătirii pentru exerciţiile de evaluare cuprinzătoare întreprinse de BCE, şi (iii) necesitatea conformării cu cerinţele de lichiditate mai stringente prevăzute de noul cadru de reglementare european”, se arată în raportul BNR.

Punctul (iii) din enunţul BNR pare puţin ciudat, în contextul în care nu de lichiditate duce lipsă sistemul bancar european în ansamblu, ci doar în anumite ţări. Printre acţionarii băncilor de la noi jenaţi de lichiditatea restrânsă la ei acasă se numără cei din ţări precum Grecia, Cipru sau Portugalia.

Având în vedere că nivelul rezervelor minime obligatorii la valută era de 20% anul trecut, din cele 1,2 miliarde de euro s-ar fi putut acorda credite de 6 miliarde de euro, datorită multiplicatorului monetar aplicabil în sistemul rezervelor fracţionare.

În schimb, creditul în valută s-a restrâns anul trecut cu 6,8% (aproximativ 1,8 miliarde de euro), iar ritmul de scădere s-a accentuat în acest an la 7,7% în aprilie.

Depozitele străinilor, înlocuite cu depozitele românilor

Expunerea principalelor bănci străine pe România a scăzut cu 18% în ultimii cinci ani. La nivelul întregului sistem, băncile străine au redus cu 19% liniile de finanţare, doar anul trecut.

BNR apreciază că retragerea finanţării străine din România se face ordonat şi că aceasta este compensată cu economisirea internă. O economie care încearcă să reintre în procesul de convergenţă, cum este cea a României, se vede nevoită să apeleze din ce în ce mai mult la resursele interne, pentru a finanţa creditarea.

„Restrângerea finanţării externe asigurate de băncile-mamă a continuat să se desfăşoare într-o manieră ordonată, retragerea liniilor de credit externe fiind compensată de creşterea depozitelor interne. La 31 decembrie 2013, expunerea faţă de România a celor nouă bănci participante la Iniţiativa Europeană de Coordonare Bancară Vienna 1.0 a fost inferioară cu 17,9 la sută nivelului din martie 2009; calculată pentru întregul sistem, finanţarea de la băncile-mamă s-a redus pe parcursul anului 2013 cu 19,1 la sută, fără ca această evoluţie să afecteze însă baza de capital a băncilor din România”, se arată în raportul BNR.

Unde se duc banii din reducerea RMO

BNR a scăzut în acest an, în doi paşi, rezervele minime la pasivele în valută de la 20 la 16%, ceea ce înseamnă că băncile au primit aproximativ un miliard de euro în cash.

După ce BNR a scăzut RMO în ianuarie, creditul în valută a scăzut cu 4,3% (-5,7 miliarde de lei) până în luna mai, ceea ce arată că banii eliberaţi nu s-au dus în creditare.

Cel mai probabil aceştia vor fi orientaţi către finanţarea statului sau către repatrierea liniilor de credit contractate în anii anterior de la băncile mamă.

×Sursă  Economica.net

http://stareanatiunii.com/

http://lupuldacicblogg.wordpress.com/

DISPERAREA bancherilor. "Nu cunoaşteţi pe cineva care are nevoie de un CREDIT?"

Dobânzile la creditele în lei sunt la minim istoric, iar bancherii se roagă de clienţi să revină în sucursale ca să le dea credite. Este o realitate cu care se confruntă din ce în ce mai mulţi români.

"Banca la care am un credit prin programul Prima Casă m-a chemat la sucursala din oraş pentru a semna nişte acte, deoarece unitatea bancară îşi schimbase denumirea. În timp ce semnam hârtiile, o economistă, angajată a băncii, m-a întrebat: "Nu vreţi încă un credit? Avem nişte oferte foarte bune pentru dumneavoastră".

Am rămas puţin surprinsă de "ofertă" şi i-am răspuns doamnei politicos, că nu doresc un alt credit. Apoi funcţionara a continuat: "Dar nu cunoaşteţi pe cineva care ar avea nevoie de un credit? Sau măcar de un card bancar? Avem o mulţime de promoţii"

Această conversaţie mi-a fost redată de o cunoştinţă care a trecut prin episodul "ofertei de nerefuzat".

Vremea în care băncile musteau de clienţi, vremea creditelor doarcu buletinul a apus demult. Iar acum funcţionarii care lucrează în bănci sunt presaţi de nişte targeturi imposibil de realizat.

Sursa: http://incomemagazine.ro

AVERTISMENTUL FMI: Economia mondială rămâne sub ameninţarea unui nou faliment al unui gigant bancar

Economia mondială se confruntă în continuare cu riscul unui nou faliment al unui gigant bancar, la cinci ani de la prăbuşirea Lehman Brothers în Statele Unite, potrivit unui raport publicat luni de Fondul Monetar Internaţional, relatează AFP.

AVERTISMENTUL FMI: Economia mondială rămâne sub ameninţarea unui nou faliment al unui gigant bancar

"Există în continuare numeroase instituţii financiare de importanţă sistemică, cu operaţiuni mondiale", se arată în raportul publicat în preambulul previziunilor economice mondiale de săptămâna viitoare.

La cinci ani de la falimentul grupului bancar american Lehman Brothers, care a declanşat criza mondială, Fondul noteză faptul că reforma financiară mondială este nefinalizată.

"Economia mondială rămne expusă riscurilor ca o instituţie financiară de importanţă sistemică să dea faliment", se arată în raport.

De la declanşarea crizei financiare în Statele Unite, marile bănci sunt supuse anual unor teste de stres şi trebuie să îşi mărească rezervele de capital, potrivit reformelor bancare internaţionale cunoscute sub numele Basel III.

Situaţia marilor bănci continuă să îngrijoreze însă şi Rezerva Federală (Fed) a Statelor Unite.

Potrivit Fed, un şoc financiar de mare amploare va afecta în mod uniform ansamblul economiilor mondiale, care evoluează în prezent în ritmuri diferite, cu o zonă euro în stagnare şi ţările emergente în expansiune.

Raportul FMI analizează totodată efectul şocurilor economice la nivel geografic. Astfel, apariţia unor noi tensiuni în sectorul bancar american ar avea cel mai mare impact în Europa şi Asia.

Reapariţia incertitudinilor în zona euro, care a ieşit abia recent din recesiune, ar fi resimţită în celelalte ţări europene şi în America Latină, potrivit estimărilor FMI.

Încetinirea peste aşteptări a creşterii economice în China, care reprezintă un mare motiv de îngrijorare, ar avea cel mai mare impact în Asia şi America Latină, se arată în raport.

Sursa: www.realitatea.net

Adrian Vasilescu: Noul model economic mondial se va baza pe taxarea materiilor prime

Proiecţiile economice gândite la nivel mondial se îndreaptă către economia circulară în care vor exista taxe foarte mari pe materia primă, iar impozitele vor fi luate din resursă, a declarat marţi Adrian Vailescu, consilierul guvernatorului BNR, la o conferinţă dedicată mediului de afaceri.

,,Următorul model economic va fi de tip circular, înlocuindu-l pe cel liniar, actual, model din care dispare vânzarea, ea fiind înlocuită cu leasingul. Nimeni nu doreşte un astfel de model, dar proiecţiile care se fac în prezent converg către acesta. Se vor pune taxe foarte mari pe materia primă, se va impozita resursa şi mai puţin munca. România se află, acum, pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte consumul individual şi pe penultimul loc din punct de vedere al PIB-ului/locuitor. Avem şansa că se schimbă lumea, iar în această lume schimbată poate prindem un tren mai bun’, a spus Vasilescu.

Consilierul guvernatorului BNR a menţionat că problema creditării ţine numai de piaţă, iar noua deviză a mediului de afaceri trebuie să fie creşterea sustenabilă.

,,Finanţarea a mers în continuare în anii de criză, chiar dacă nu la nivelul aşteptărilor şi la nivelul dinainte de anul 2008. Trebuie să ne obişnuim că nu ne vom mai întâlni, în ceea ce priveşte finanţarea, cu ce s-a întâmplat în perioada 2000 – 2008, nu numai în România, ci în toată lumea. Nu mai putem folosi bani diluaţi care să plutească prin aer dând oamenilor iluzii’, a precizat Adrian Vasilescu.

În prezent, românii nu mai constituie, conform datelor BNR, eşantioane elegibile pentru creditarea directă, având în vedere nivelul salariilor dar şi a numărului de credite acordate şi nerambursate.

,,Creditarea se va face acum prin intermediul IMM-urilor care pot primi credite pe planuri de afaceri sustenabile, managerii acestora asigurând astfel salarii pentru un număr cât mai mare de angajaţi’, a mai spus Adrian Vasilescu.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa: http://www.financiarul.ro

COMENTARIU SFATUITOAREA:

Am citit si m-am minunat! Daca asa ceva se va pune in practica, atunci marii bancheri si toti cei care ii sustin, isi ridica singuri spanzuratorile si isi cumpara si funiile, facand economie de forta de munca si le si pun de gat direct!

Pe ei ii intereseaza, nu cum sa porneasca economia sau cum sa asigure resurse pentru poitici de protectie sociala, ci cum sa porneasca creditarea, pentru ca in prezent "românii nu mai constituie, conform datelor BNR, eşantioane elegibile pentru creditarea directă,". 

Se pare ca incepm sa se afunde din ce in ce mai tare!

Cum va arăta drumul spre distrugere?

Este normal ca la o economie globală al cărei produs intern brut se ridică la aproximativ 60 de trilioane dolari să avem tranzacţii în pieţele financiare tot de 60 trilioane dolari într-o singură săptămână?! Marc Faber, investitor cu experienţă în pieţele internaţionale, spune că nu şi că într-un final acest balon financiar va trebui să se ajusteze fie printr-o dezlănţuire inflaţionistă, fie printr-un colaps al sistemului. Piaţa derivatelor nu va putea continua să existe în următorii 5.000 de ani; se va sfârşi într-o zi ori prin război, ori prin colaps financiar, şi acest sfârşit va fi foarte dureros.

“În general, dacă ne uităm la lume, comparativ cu anii ‘50-’60 sau chiar şi cu anii ‘70, este clar că pieţele financiare - oficial şi mai puţin oficial - au crescut disproporţionat cu economia reală”, a declarat Faber într-un interviu pentru Prospect Group, postat pe portalul YouTube şi preluat de publicaţia online Zero Hedge.

Dezintegrarea sistemului financiar nu va putea fi împiedicată de băncile centrale şi de către autorităţile statale în condiţiile în care acesta este deja mult prea complex pentru a fi măcar desluşit de nişte oameni de formaţie academică ce nu ştiu cum funcţionează economia reală. Politicile neconvenţionale inflaţioniste, în măsura în care nu fac decât să creeze baloane speculative succesive, doar agravează starea unor pieţe mai dezechilibrate decât oricând.
Faber, autor al newsletter-ului “Gloom Boom&Doom Report”, crede că după excese urmează întoarceri către parametrii de normalitate; la un moment dat orice inflaţie conduce la deflaţie în orice sector, chiar dacă este vorba de imobiliare, acţiuni tehnologice americane sau acţiuni japoneze. “Cred că într-o zi banii de hârtie şi activele financiare vor fi distruse”, a declarat investitorul elveţian rezident în Thailanda într-un interviu pentru Sprott Money, portal specializat pe informaţiile privind plasamentele în aur.

Baloane speculative în serie

Politicile dobânzilor mici şi ale lichidităţii abundente care au început în anii ‘90 au creat distorsiuni majore în pieţe şi dezechilibre în economie. Randamentele mici la depozitele bancare îi silesc pe cei care dispun de bani să caute alternative de plasamente: în bonduri corporative, în acţiunile din pieţele emergente, pe aur, pe diferite mărfuri sau în real estate. Nu toţi cumpără însă în acelaşi timp şi în aceleaşi proporţii, nuanţează Faber.

Astfel, dobânzile mici creează alternativ baloane de săpun cum a fost pe piaţa NASDAQ, apoi în imobiliare, pe mărfuri în 2008. Toate aceste bule speculative ulterior intră în colaps inducând şocuri în economia reală.

Persistenţă în nebunia tipăririi de bani

Deşi crizele succesive au fost marcate tocmai de politica monetară excesiv relaxată, răspunsul bancherilor centrali a fost tot dobânzi zero şi încă şi mai multe injecţii de lichiditate. “Aceşti oameni nebuni nu îşi dau seama că sunt nebuni. Ei cred că fac o treabă grozavă”, a declarat Faber, adăugând că sunt oficiali care cred că fără politicile de relaxare cantitativă acum am fi fost în cea mai gravă depresiune economică din istorie.

Cum criza este departe de a fi trecut, probabil că nu se vor opri din tipărirea de bani, ci dimpotrivă, vor mări cantităţile întrucât, cum impactul politicilor de relaxare se diminuează, doar pentru a menţine acelaşi efect trebuie injectată încă şi mai multă lichiditate. După plecarea actualului şef al Rezervei Federale Americane, Ben Bernanke, vor veni bancheri centrali încă şi mai decişi în această direcţie, consideră Faber.

Bancherii centrali, mai proşti decât mecanicii auto

Reprezentanţii Fed habar nu au ce se întâmplă. Sunt oameni de formaţie academică şi 95% dintre ei nu au avut o slujbă normală în viaţa lor; au fost la universitate sau au lucrat pentru instituţii financiare şi nu ştiu cum se mişcă economia reală. Spre exemplu, ei au mizat că programele de relaxare cantitativă vor duce dobânzile în jos. Începând cu iulie 2012, randamentele titlurilor de stat americane cu scadenţa la 10 ani au urcat la 2,5%, de la 1,4%, aproape o dublare a dobânzilor, care contrazice toate teoriile lor. Sunt surprinşi şi acum nu ştiu ce să facă; dacă să reducă achiziţiile de active financiare sau dacă, dimpotrivă, este cazul să majoreze cantităţile.

Declaraţiile oficialilor Rezervei Federale, “complet confuze şi foarte vagi”, ne spun că aceştia nu au o gândire foarte limpede şi sunt influenţaţi de ultimele date statistice. Aşa se face că bancherii nu sunt în măsură să remedieze nimic, chiar dacă deocamdată nu avem semnale clare că se va precipita un nou val de criză.
Un mecanic auto îţi poate spune că maşina are defecţiuni; îl poţi ignora, iar automobilul mai poate merge un an, doi ani, sau chiar şi trei ani: până la urmă, ai un accident şi îţi spui că ar fi trebuit să duci maşina la reparat. În această parabolă, Faber vede însă o problemă încă şi mai mare: “În vreme ce un mecanic auto nu este cu totul prost ca un bancher central şi ştie să repare maşina, acum nimeni nu ştie cum să repare un sistem financiar complex precum cel pe care îl avem”.

Tensiunile sociale, o consecinţă a tipăririi de bani

Dezechilibrele din sistemul financiar sunt în măsură să provoace un colaps al acestora, însă un alt pericol vine din zona socială. Faber spune că politicile inflaţioniste promovate de bancherii centrali accentuează inegalităţile sociale şi creează un climat nefavorabil.

Dolarii tipăriţi de Fed nu stimulează neapărat economia americană sau nu creează inflaţie pe teritoriul SUA; banii pot merge să stimuleze economia Chinei sau a Vietnamului, de exemplu, şi să creeze inflaţie în acele ţări. Aşa se face că avem inflaţie majoră în Asia, unde preţurile terenurilor au crescut de cinci ori în ultimii ani în unele zone. Pentru oamenii care au în proprietate pământuri poate fi bine, dar pentru tinerii care absolvă o universitate, este potrivnic întrucât nu îşi pot construi o casă. “Aceasta creează un climat social nefavorabil”, afirmă Marc Faber. El nuanţează că nu merge într-atât de departe încât să spună că Bernanke este responsabil pentru tulburările sociale din Libia, Tunisia, Egipt şi Turcia, dar foarte clar acestea s-au produs pe fondul unei creşteri a inegalităţii.
Tipărirea de bani nu a stimulat economia, ci a antrenat creşterea preţurilor activelor favorizându-i pe cei care deţineau proprietăţi anterior. Aşa se face că cei bogaţi devin mai bogaţi. “Nu mă plâng de asta, deoarece beneficiez şi eu. Doar spun că nu construieşti o creştere economică sustenabilă şi permanentă cu astfel de politici”, a declarat Faber pentru Sprott Money.

Colaps financiar, război, revoluţie…

El crede că bancherii centrali şi celelalte categorii aflate la putere nu vor face nimic pentru a preveni un colaps sistemic. Ei nu vor ceda rolul. Nici aristocraţiile din Europa nu s-au retras de bunăvoie. Spre exemplu, aristocraţia rusă nu a cedat puterea în secolul al XIX-lea, ci a fost măcelărită. Războiul sau revoluţia i se par lui Faber deznodământul cel mai probabil al crizei sistemice. “Nu cred, ci sunt convins că totul se va sfârşi foarte rău”, a mai spus acesta.

Marc Faber este speriat de intervenţionismul bancherilor centrali: “Aceşti oameni nebuni nu îşi dau seama că sunt nebuni. Ei cred că fac o treabă grozavă”

autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro

http://gandeste.org

Ce ascund băncile în spatele ecranelor de bancomat?

Într-o ţară în care băncile stabilesc recorduri mondiale în privinţa comisioanelor de retragere şi te taxează inclusiv dacă vrei să vezi câţi bani ai în cont, ar fi un lucru de bun simţ ca ATM-urile să te anunţe ce comision ai de plătit sau măcar că ai ceva de plătit

Mai bine de 85% din tranzacţiile efectuate în România cu cardul au loc la bancomat în condiţiile în care numărul cititoarelor instalate este încă infim în comparaţie cu nevoile. Deloc întâmplător, băncile din România sunt printre “campioanele europene” la categoria comisioane de administrare şi retragere. Mai mult, la noi se taxează şi operaţiunea de interogare a soldului. La BRD, de exemplu, bancă ce a ajuns să deţină recordul în această privinţă, dacă vrei să vezi câţi bani ai cont, trebuie să plăteşti aproximativ 0,5 euro la bancomat sau 1 euro la ghişeu.  Se taxează totul şi, din păcate, nici măcar nu suntem anunţaţi că se întâmplă asta.

ATM-urile băncilor nu doar că nu afişează valoarea comisionului dar nici măcar nu anunţă că acel comision există.

Lipsesc informaţii elementare

Calculul comisionului pentru fiecare retragere nu este, ce-i drept, o practică comună în Europa, cel puţin decocamdată. Tehnologia însă există şi se dezvoltă în ţări ca Germania, Italia sau Marea Britanie. “O astfel de soluţie poate fi adusă în România. Din punct de vedere tehnic, ar fi un singur impediment. Comisioanele nu ar putea fi calculate decât pentru cardurile emise de instituţia financiară care deţine bancomatul respectiv”, spune un specialist în domeniu.  Mai mult, în toate ţările europene există acele automate care permit efectuarea mai multor operaţiuni cum ar fi plata facturilor sau a ratelor şi care, atunci când este vorba despre retrageri de numerar, afişează clar comisionul. Chiar dacă respectivele automate nu aparţin băncilor ci unor instituţii specializate în intermedierea de plăţi, modelul este acelaşi.
Până să ajungem acolo însă, poate un pas important ar fi introducerea unui simplu mesaj care să te anunţe că respectiva tranzacţie va fi comisionată. Acest lucru chiar se întâmplă în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, nu şi în România. La noi se pleacă de la ideea că “lumea ştie că se plăteşte comision dacă scoţi de la alt bancomat”.

Giganţii nu acceptă concurenţă. Comision 7 lei la 100 de lei retraşi

Dacă ai card la BCR, şi şansele sunt destul de mari să se întâmple aşa având în vedere că vorbim despre cea mai mare bancă din România, rişti să plăteşti sume semnficative cu titlu de comision atunci când retragi numerar de la bancomatul altei bănci. Astfel, comisionul de retragere este 1% din sumă plus 6 lei ceea c ear însemna că la 100 de lei retraşi, laşi 7 la bancă. Alături de BCR, pe lista cu doi membri a băncilor care percep pentru fiecare retragere o sumă fixă mai mare de 2,5 lei, este BRD. A doua bancă din România cere, în cazul în care clientul său retrage bani de la bancomatul altei instituţii de credit, un comision de 1%+4 lei. Aproape toate celelalte bănci percep un comision de 0,5% plus 2,5 lei pentru situaţia expusă mai sus.
Chiar şi în ceea ce priveşte comisioanele  pentru retragerea de numerar de la bancomatul instituţiei emitente a cardului, putem vorbi despre procente substanţiale. Astfel, Volskbank, de exemplu, cere 0,5%+0,5 lei, BCR 0,25%, BRD 0,2%. Există şi exemple positive adică  CEC, Banca Românească, Intesa Sanpaolo şi Banca Transilvania care au comision 0.

Până la 400 de lei pierduţi pe cap de familie salariată

O familie de două persoane în cadrul căreia fiecare membru câştigă câte 2.500 de lei  (undeva pe media veniturilor din Bucureşti) plăteşte anual comisioane totale de aproximativ 200 de lei pentru doar 10 retrageri de la ATM în fiecare lună, potrivit unui calcul realizat de Capital cu date de la Finzoom. Această sumă include şi comisionul de administrare a cardului la valoarea sa medie.  Pe de altă parte, dacă cele două persoane deţin un card emis de o bancă a cărei reţea de bancomate este redusă, apare posibilitatea ca respectivele persoane să fie nevoite să retragă bani fie direct de la ghişeul băncii, fie de la ATM-ul altei bănci. În această situaţie, sumele plătite anual se dublează ajungând să depşească 400 de lei.

Record mondial la comisioane

Băncile nu sunt mai “înţelegătoare” nici atunci când vine vorba despre tranzacţii între ele însă această politică îi afectează, în final, tot pe clienţi. Instituţiile financiare din România au stabilit un record mondial în această privinţă. În România, comisionul interbancar în sistemele VISA şi MasterCard este de 1% şi respectiv 1,2%, în timp ce în ţări ca Belgia, Franţa, Italia Suedia, Olanda, Ungaria, Letonia sau Marea Britanie nivelul comisionului nu depăşeşte 0,8% . Comisioanele interbancare sunt plăţile realizate între băncile acceptante şi băncile emitente pentru tranzacţiile care presupun utilizarea cardurilor de plată. În cazul tranzacţiilor la POS, comisionul interbancar este plătit de banca acceptantă (care deţine POS-ul aflat la comerciant) către banca emitentă a cardului şi este suportat de către comerciant şi, indirect, de către consumatori.

Profit impresionant

Nicio altă activitate a băncilor, nici măcar acordarea de credite doar cu buletinul, nu s-a dovedit mai profitabilă decât emiterea de carduri. O analiză a profitabilităţii efectuată de Consiliul Concurenţei arată că rata medie a profitului înregistrată în activitatea de emitere de carduri, în perioada 2009-2011, a fost între 62,1% şi 101,1%, pentru jumătate din băncile intervievate. Totodată, studiul relevă că veniturile încasate de băncile emitente din comisioanele interbancare reprezintă între 8,1% şi 11,2% din totalul veniturilor din activitatea de emitere carduri. În condiţiile în care din veniturile totale au fost extrase veniturile din comisioanele interbancare, peste 50% dintre băncile intervievate au înregistrat o profitabilitate între 49,0% şi 79,0%. Ca urmare, activitatea de emitere a cardurilor rămâne profitabilă, pentru un număr semnificativ de emitenţi, chiar şi în absenţa comisionului interbancar.

Autor: Serban Buscu

sursA: capital.ro

http://gandeste.org

Justiţia din Croaţia forţează băncile să transforme creditele în franci elveţieni în imprumuturi în monedă locală deoarece şi-au înşelat clienţii

Într-o decizie fără precedent, o instanţă de judecată din Croaţia a hotărât că băncile trebuie să transforme creditele ipotecare în franci elveţieni în împrumuturi în moneda locală deoarece când au încheiat contractele nu i-au informat pe clienţi că dobânzile vor creşte dacă francul se apreciază, scrie presa internaţională.

Decizia, care vine la câteva zile după in­trarea Croaţiei în Uniunea Euro­pea­nă, va alarma probabil autorităţile de la Bruxelles, scrie Business New Europe. Hotărârea priveşte subsidiarele a opt bănci, dintre are doar două nu sunt din zona euro.

„Francul elveţian nu este stabil şi aceasta ar fi trebuit spus în mod clar. Băncile au obligaţia de a explica ris­curile clienţilor. Bănciile nu au acţionat cu bună credinţă“, a motivat decizia curţii judecătorul Radovan Dobronic. Analiştii apreciază că hotărârea ar putea costa băncile până la un miliard de euro. Instanţa a decis, de asemenea, că băncile trebuie să să stabilească dobânzi fixe şi să facă reducerea principalului în funcţie de rata de schimb la care a fost încheiat contractul. Peste 100.000 de persoane din Croaţia au contractat credite în franci elveţieni, din care aproape trei sferturi au fost pentru achiziţia de locuinţe. Majoritatea băncilor au încetat să mai acorde credite în franci elveţieni în 2008, notează AFP.

Procesul a fost deschis de un grup de protecţie a consumatorului în numele a 100.000 de persoane care au contractat în ultimul deceniu credite fie deno­minate, fie indexate în franci elveţieni, potrivit agenţiei Thomson Reuters.

Instanţa a argumentat că băn­cile nu au explicat clar clienţilor riscurile aso­ciate cu împrumuturile în valută şi cu ratele de dovândă variabile.„Ce s-a făcut a fost împotriva legii protecţiei consu­matorului. Un astfel de com­portament din partea băncilor este interzis în viitor“, a spus ju­decătorul. Decizia poate fi atacată cu apel.

Băncile implicate sunt Zagrebacka Banka şi Privredna Banka deţinute de Unicredit şi Intesa Sanpaolo din Italia, Erste, Raiffeisen şi Hypo Bank din Austria, OTP din Ungaria, Splitska Banka controlată de Societe Generale şi subsidiara locală a grupului rus Sber­bank, deţinut de stat.

Creditele în franci elveţieni sunt o problemă în Europa de Est

Povestea croată este una comună în Europa Centrală şi de Est. Cu probleme asemănătoare legate de creditele ipotecare în franci elveţieni contractate în anii de boom economic se confruntă Polonia şi Ungaria. În Croaţia, creditele denominate sau indexate în franci elveţieni au o valoare de 25 miliarde kuna (3,3 miliarde euro), sumă echi­valentă cu 10% din împru­muturile totale din sectorul bancar, potrivit IHS Global Insight. Ponderea era de aproape 20% în 2007-08, când populaţia s-a grăbit să profite de francul slab şi de forţa monedelor economiilor emer­gente. Pro­blemele au început odată cu criza economică şi financiară globală, când francul a fost căutat de investitori deoarece vedeau în el un activ sigur în timp de criză. Între 2008 şi 2011 kuna s-a depreciat cu 40% faţă de francul elveţian. Băncile au majorat dobânzile citând costurile mai mari ale capitalului şi dobânzile de pe pieţele de finanţare. În aceste condiţii, dobânzile pentru debitorii croaţi au crescut în medie cu 50%, ducându-i pe mulţi în imposi­bilitate de plată.

În Ungaria, autorităţile au forţat băncile să aplice scheme asemănătoare de transformare a creditelor în monedă străină pentru a reduce povara dato­riilor care apasă pe populaţie. Buda­pesta a introdus, de asemenea, taxe suplimentare în sectorul bancar, pe care-l acuză că nu susţine activ eco­no­mia prin finanţare, ceea ce a adus Ungaria în conflict cu Bruxellesul.

În România ponderea creditelor în franci elveţieni în totalul împrumuturilor în valută acordate populaţiei este de 8%.

Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 08.07.2013

Sursa: http://gandeste.org

Sistemul bancar din România, aproape de dezastru

Banca Naţională a României a lansat Raportul Anual pe anul 2012, studiu prin care face o radiografie completă asupra sistemului bancar românesc. Rezultatele nu sunt deloc surprinzătoare: domeniul este în mare suferinţă.
Prima veste proastă este că indicatorul de solvabilitate pe întreg sistemul bancar a înregistrat valori superioare cerinţei minime reglementate (14,9 la sută la sfârşitul anului 2012 faţă de minimul de 8 la sută). Deşi a înregistrat o uşoară creştere a activităţii, sistemul bancar a resimţit din plin efectele crizei internaţionale, iar principalii indicatori de cuantificare a riscului de credit au consemnat o înrăutăţire; astfel, rata riscului de credit a crescut până la 29,9 la sută (de la 23,3 la sută la finele lunii decembrie 2011). Deteriorarea acestui indicator s-a datorat îndeosebi constrângerilor asupra situaţiei financiare a clienţilor, în contextul unei creşteri economice modeste. Astfel, România are una dintre cele mai mari rate a creditelor neperformante din UE, după Grecia (20,7%) şi Irlanda (18,7%). De asemenea, rata creditelor neperformante – principalul indicator de evaluare a calităţii portofoliilor de credite, din perspectivă prudenţială – a continuat să crească, de la 14,3 la sută (31 decembrie 2011) la 18,2 la sută (31 decembrie 2012).

Rata creditelor neperformante ia în considerare creditele şi dobânzile restante de peste 90 de zile şi cele în cazul cărora au fost iniţiate proceduri judiciare faţă de operaţiune ori faţă de debitor ca proporţie în total credite şi dobânzi clasificate. Reglementarea de prudenţă bancară defineşte iniţierea de proceduri judiciare ca fiind cel puţin una dintre următoarele măsuri luate în scopul recuperării creanţelor: darea de către instanţă a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau declanşarea procedurii de executare silită faţă de persoanele fizice sau juridice.

O altă veste proastă este faptul că, la finele anului 2012, sistemul bancar românesc a înregistrat o pierdere de 2,3 miliarde lei, ca urmare a deprecierii activelor financiare şi a efectului indus de reevaluarea garanţiilor aferente creditelor. Din această perspectivă, principalii indicatori de profitabilitate au consemnat, pentru al treilea an consecutiv, valori negative (-5,92 la sută şi respectiv -0,64 la sută la 31 decembrie 2012). Conform Raportului Anual al BNR, băncile din România au închis în anul 2012 nu mai puţin de 323 de unităţi, iar numărul salariaţilor a scăzut cu 4.003 persoane. Numărul de salariaţi din sistemul bancar a scăzut cu 980 în 2011. În anul 2010, din sistemul bancar românesc plecaseră 1.145 de angajaţi, iar în 2009 băncile româneşti dăduseră afară 2.068 de persoane.

Raportul BNR mai arată că anul trecut s-au produs o serie de modificări în structura sistemului bancar românesc. Faţă de sfârşitul anului 2011, numărul instituţiilor de credit a scăzut de la 41 la 40 de entităţi, ca urmare a fuziunii prin absorbţie dintre Intesa Sanpaolo România şi CR Firenze România, finalizată la 1 octombrie 2012. O schimbare s-a produs în structura acţionariatului instituţiei de credit Banca Românească (membră a Grupului National Bank of Greece), ca urmare a achiziţionării de către acţionarul majoritar National Bank of Greece a acţiunilor deţinute de către BERD.

O serie de alte modificări înregistrate pe piaţa bancară din Grecia au avut ulterior impact asupra structurii acţionariatului băncilor cu capital originar din această ţară. Este cazul ATE Bank România, care a fost achiziţionată de Piraeus Bank Grecia, ca urmare a preluării de către aceasta a operaţiunilor Agricultural Bank of Greece.

Totodată, au intervenit schimbări ale denumirii unor instituţii de credit, şi anume MKB Romexterra Bank S.A. şi Emporiki Bank România S.A., care au devenit Nextebank S.A., respectiv Credit Agricole Bank România S.A.

În consecinţă, la sfârşitul anului 2012, în sistemul bancar românesc activau 32 de bănci, persoane juridice române (inclusiv o organizaţie cooperatistă de credit) şi 8 sucursale ale băncilor străine.

Segmentul băncilor cu capital majoritar privat autohton s-a redus ca urmare a migrării Băncii Transilvania la categoria băncilor cu capital majoritar străin, pe fondul unor modificări intervenite în structura acţionariatului, care au condus la creşterea cotei de participaţie a unor persoane fizice şi juridice străine la sfârşitul anului 2012.

Autor: Radu Burlacu

Sursa: Cotidianul.ro

http://gandeste.org

EVENIMENTE ! - COMFIRMAREA PROFETIILOR - 2 iunie 2013 (2)

2 iunie 2013   

Lovitură pentru sistemul bancar spaniol. Despre crimele economice ale bancherilor..

Sute de mii de oameni încearcă să-şi recupereze în justiţie banii daţi pe participaţiuni la bănci care nu mai au lichidităţi din cauza crizei financiare.

Situaţia ar putea bloca activitatea tribunalelor - avertizează preşedintele instanţei Audienţa Naţională, care cercetează şi cazul marii bănci spaniole Bankia, salvată de stat de la faliment.

Zeci de mii de clienţi ai Băncii Bankia au crezut că investesc economiile de o viaţă într-un depozit rentabil. Israel Alvarez, fost şef de sucursală bancară, astăzi avocat al afectaţilor, spune că deşi posibilităţile de recuperare a banilor sunt mici, deoarece fondul de garantare a depozitelor este gol, justiţia ar putea să-şi facă datoria, scrie RADOR.

"Chiar şi guvernul ar trebui să fie interesat să fie cunoscuţi aceşti responsabili şi condamnaţi, pentru a demonstra că statul de drept îşi face datoria. Sunt bancherii care au vândut aceste participaţiuni. Cred că Spania este un caz unic, nu cred că există nici în Portugalia sau în Grecia, este o neruşinare absolută şi este normal să nu fie înţeleasă în exterior. Întrebarea este: cum aţi putut să faceţi aşa ceva bătrânilor voştri? Cum aţi putut să vindeţi falimentul sistemului vostru financiar oamenilor în vârstă?", a spus Israel Alvarez.

Potrivit datelor furnizate de Comisia Naţională a Pieţei de Valori, care a început o cercetare, nouă bănci sunt investigate şi vor fi sancţionate pentruvânzarea de produse neadecvate în valoare de şase miliarde de euro. 

Sursa: RADOR

http://danielroxin.blogspot.ro

Băncile se uită de sus la ruina pe care au creat-o

Oala spartă care este economia naţională nu poate fi reparată cu cioburile nemăturate de pe jos ale sistemului bancar. Ele însele făuritoare ale unui model macroeconomic păgubos în anii de “boom”, băncile româneşti nu au nici fundaţia solidă necesară, nici capacitatea coagulării capitalului şi nici ştiinţa sau credibilitatea pentru o plasare inteligentă a acestuia. Nerestructurată, economia autohtonă târâie agonizant acelaşi angrenaj neperformant care are în centru un sistem bancar anchilozat şi încărcat de balastul deciziilor greşite din trecut.

O relansare a mediului de afaceri printr-o creditare activă apare acum încă la ani depărtare. La drept vorbind, din ce? Creditare din găurile balonului speculativ din deceniul trecut? Băncile au încă atâtea pierderi de ascuns, iar capitalul are deocamdată nevoie de refacere, aşa încât nu întrezărim finanţarea necesară pentru proiectele investiţionale care ne-ar putea scoate din depresiunea economică în care ne aflăm.

Este de înţeles că băncile cu gunoiul în casă nu îndrăznesc să mai mişte nimic. Este o reacţie post-criză firească a tuturor faliţilor. Ce curaj să mai ai să demarezi noi proiecte atunci când ai hemoragie financiară pe cele existente?
Totuşi, remarcăm adesea că reprezentanţii mortului viu care este sistemul bancar ţin sus rangul. Aflaţi încă în fruntea unei economii paradite - când ar trebui să fie faliţii zilelor de ieri - se uită condescendent către alte zone ale mediului de afaceri, dau poveţe politicienilor despre cum ar trebui să arate bugetul de stat, ne spun cum trebuie să se prezinte indicatorii macro, finalmente mustră familiile de români că nu îşi pun ordine în cheltuieli.

Pe de altă parte, mai puţine priviri critice în ograda bancară, plină de găinaţ financiar. Băncile sunt bune, sistemul bancar este “solid”, expertiza instituţiilor de credit una de calitate, iar acţionarii majoritari din Occident responsabili…
Unul din cinci credite dat de băncile româneşti este un rebut, dar fabricile de împrumuturi cu buletinul par a gândi serios că au luat-o înaintea economiei… Oana Petrescu, partener Deloitte, până nu demult deţinătoare a unei funcţii importante într-o bancă mare ce a ajuns la aproape o treime credite neperformante, chiar a declarat într-o conferinţă desfăşurată săptămâna trecută, că acum băncile “plătesc greşelile făcute de întreaga economie.”

Teza de mai sus ar suna astfel: băncile deja au plătit greşeala creditului cu buletinul şi celelalte erori proprii, care deja nu se mai regăsesc în actualele bilanţuri. Pentru acele pierderi s-au constituit deja provizioane, iar sistemul s-a stabilizat. Noul val de neperformanţă, oportunităţile sărace pentru noi plasamente, neajunsurile din zona creditului cad acum în seama economiei în ansamblul ei. Aceasta este cea care frânează sistemul bancar de la o relansare rapidă, care apasă în continuare debitorii, cu efecte negative asupra fluxurilor de bani către bănci.

Oare chiar aşa să fie?! Au plătit cu adevărat băncile pentru greşelile trecutului? Noi spunem că nu. De altfel, dacă ar fi făcut-o, astăzi nu ar mai fi în viaţă. La o cincime credite neperformante şi cu garanţii pe care chiar acum bancherii le recunosc a fi fost artificial supraevaluate, cam ce diferenţial de dobândă şi ce venituri din comisioane ar trebui să înregistreze băncile pentru a rămâne în picioare?

Pentru greşelile băncilor au plătit, în primul rând, românii, cu mic cu mare. Un bailout mascat imens a fost pus în aplicare de la declanşarea crizei. Am coborât rezervele minime obligatorii după ce am luat în numele contribuabilului român în 2009 un împrumut de 20 miliarde euro, preţ cât datoria privată externă pe termen scurt contractată în cea mai mare parte de bănci. Cursul de schimb euro/leu a fost ţinut artificial de BNR cu banii României pentru ca să nu bubuie în bilanţurile băncilor încă şi mai abitir creditele acordate în valută.

O hoţie întreagă din bugetele publice şi un program de investiţii greşit a fost pus la cale doar pentru ca statul să primenească, prin noi emisiuni de titluri de stat, portofoliile avariate ale instituţiilor de credit. Fără aceste schimbări de ponderi şi fără dobânzile de 14% plătite la începutul crizei, contabilitatea băncilor ar fi reliefat falimentul acestora.

Finalmente, cea mai mare ticăloşie, băncilor li s-a permis să extindă aberant, cu o treime, masa monetară, într-un interval în care economia României s-a contractat cu aproape 10% în termeni reali. Băncile şi-au dat lor însele bani noi pentru a astupa găurile vechi, iar scumpirile rezultate le-au înghiţit cetăţenii. Prin această inflaţie, românii - cu sau fără credit - au fost puşi să plătească, fără voia lor, nota de plată pentru salvarea de la faliment a sistemului bancar.

Băncile nu au plătit greşelile lor. A fost societatea românească cea pusă să suporte povara creditării mincinoase din deceniul trecut. Acum, ideea că băncile “plătesc greşelile făcute de întreaga economie” este încă şi mai scandaloasă. Raportul este exact invers. Economia este cea care plăteşte greşelile băncilor.

De la jumătatea deceniului trecut, băncile au fost cele care s-au aflat la frâiele economiei. Ele au conturat modelul nesustenabil de dezvoltare al ţării, ele au suflat în balonul imobiliar, ele au exacerbat consumul din import prin creditul cu buletinul. Au dat rău de tot cu economia în gard, iar acum tot bancherii sunt cei care se miră de ce aceasta nu merge.
Ceea ce am avut în a doua parte a deceniului trecut a fost o clasică alocare greşită a capitalului de către bănci. O astfel de perioadă este urmată de o recesiune severă sau de o depresiune prelungită. Exact de asta avem parte acum.
“Întreaga economie” este beteşugită de creditul aberant direcţionat în etapa de “boom”. Profesorul australian de Economie Steve Keen de la University of Western Sidney spune că depresiunile majore din istorie au apărut de fiecare dată după etape de exces din zona creditului. Asta nu poate fi o simplă coincidenţă, iar legătura de cauzalitate, în modelele sale, mai mult decât evidentă.
De altfel, toţi economiştii, investitorii şi observatorii pieţei care au anticipat actuala criză, deşi de orientări diferite, au în comun un singur lucru: au înţeles importanţa poverii datoriilor excesive. Imposibilitatea achitării acestora ca şi eforturile de rambursare constituie bolovanul care împiedică orice relansare a economiei reale.
Este şi cazul României! Balonul creditării din deceniul trecut a vătămat economia într-un aşa grad încât aceasta nu îşi poate reveni rapid. Însănătoşirea situaţiei financiare a debitorilor şi refacerea capitalului distrus este anevoioasă. Băncile nu ar trebui să se plângă că plătesc “greşelile întregii economii” atât timp cât aceste erori provin chiar din zona creditului. Îmi amintesc, însă, că nici în filmele cu zombi, morţii ambulanţi nu excelau la capitolul raţiune.

Sursa: http://gandeste.org

Băncile jupoaie – mână în mână cu parlamentarii și Guvernul

România, victima sistemului bancar. Cum ni se refuză colacul de salvare financiar…

Peste 4,4 milioane de români ar putea beneficia de prevederile Legii Falimentului Personal, demers legislativ menit să îi apere de îndatorarea excesivă în faţa băncilor şi de executarea silită. Asemenea altor legi cu potențial de la noi, Legea Falimentului Personal stagnează la Comisia Juridică a Camerei Deputaților, de trei ani. De la adoptarea din Senat, din martie 2010, indiferența românilor, căreia i se adaugă un agresiv lobby bancar, Legea Falimentului Personal este resuscitată acum de inițiatorul legii, Iulian Urban, care a demarat o inițiativă civică de presare a Camerei Deputaților să voteze proiectul care ar putea apăra pe românii datori, aflați în fața unei dezlănțuiri în voie a băncilor sau altor instituții de creditare.

Potrivit proiectului redactat în 2009, orice persoană care nu îşi mai poate plăti restanţele ar putea intra în insolvenţă, după depunerea unei cereri în instanţă. Odată acceptată cererea, datoriile îngheaţă, ceea ce înseamnă că nu se mai adună penalizări care pot majora şi mai mult datoria iniţială. De asemenea, instanțele au și un alt rol hotărâtor, în contextul în care discutăm de colacul de salvare pentru persoanele care NU MAI POT și nicidecum cele care nu vor să își achite ratele.

În Marea Britanie şi SUA falimentul personal se declară utilizând o procedură similară celei aplicate companiilor, iar practica este deja adoptată și în Austria, Letonia, Ungaria sau Polonia. În multe dintre aceste țări, chiar experţii Fondului Monetar Internațional au scris legea, pe care au interzis-o în România!

Întrucât Legea Falimentului Personal vine în sprijinul a peste 4,4 milioane de români, îndatorați la bănci, adoptarea sa rapidă este cu atât mai necesară. Astfel, am discutat cu cel care a fost cel mai tânăr senator din istoria României, avocatul Iulian Urban. Inițiativa sa stagnează în sertarele Comisiei Juridice a Camerei Deputaților încă din 2010, motiv care determină o grupare serioasă și o inițiativă cetățenească, menită să spargă bariera ignoranței impusă de clasa noastră politică. În acest sens, Urban a fost amabil să ne ofere mai multe detalii:

Reporter: Dl. Urban, „uite legea, nu e legea”, care sunt factorii responsabili de tărăgănarea unei legi în Parlamentul României, timp de trei ani?

Factorii responsabili de îngroparea Legii Falimentului Personal sunt POLITICIENII. Ei sunt singurii vinovați. Până la urmă, bancherii care le oferă bani, avantaje, nu fac decât să își apere profiturile făcute pe spinarea celor care votează parlamentari care își bat joc de ei; grav este „hai că l-ai votat pe nesimțit” ar fi o eroare, dar dacă vezi că tu mai ai un pas să fi dat afară din casă de bancă și el, parlamentarul, te ignoră și nu votează Legea Falimentului Personal și tot ție îți este jenă, frică, lene să îl pui la zid pe acest nesimțit de parlamentar, ei bine uite așa identificăm și al doilea factor responsabil : CETĂȚENII… sau mulți dintre ei.

Reporter: Zilele trecute, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, a făcut un tur al televiziunilor de știri, unde a recomandat românilor să aibă încredere în bănci, burse și alte instituții creditoare. Cum ar trebui să reacționeze românii în această situație?

Românii care mai citesc și altceva decât tabloide și care mai văd la TV și altceva decât Acces Direct sau aberațiile de la ProTv, au văzut că și în Cipru guvernatorul a făcut acum o lună turul mass-media și a spus la fel, iar la două săptămâni le-a închis accesul la bani și acum fluieră a pagubă. Faptul că românii se lasă prostiți și păcăliți de politicieni, bancheri și alți șmecheri, este o culpă a lor directă și este o alegere pe care o fac, dar prin care nenorocesc viitorul copiiilor lor, căroră nu le dau nici o șansă să nu trăiască așa cum au făcut-o ei, adică în genunchi!

Reporter: Adoptarea unei Legii Falimentului Personal, va prejudicia în vreun fel sau altul vreuna din taberele implicate (cetățeni, bănci, politicieni)?

Legea Falimentului Personal vine să așeze între bănci și cetățeni o relație de legalitate, normalitate, onestitate. Băncile nu vor asemenea reguli pentru că, acum, efectiv jupoaie – mână în mână cu parlamentarii și Guvernul – și ultimii bani din buzunarele unor cetățeni care nu au nici o reacție. Am demarat acum o lună o initiațivă amplă în mediul online, legată de Susținerea Legii Falimentului Personal și avem… 1300 de LIKE-uri, iar un individ din mediul tabloid care nu produce nimic, are aproape 300.000! Asta ne arată că românii își merită soarta cu vârf și îndesat și este numai vina lor că au asemenea politicieni sau că băncile își bat joc de ei; ați vazut în Bulgaria, au ieșit în stradă sute de mii de bulgari împotriva băncilor. La noi?

Reporter: Ce se urmărește prin aceste reacții ale FMI, sistemului bancar autohton, cât și indiferența clasei politice?

Bancherii și politicienii își urmăresc scopurile, își construiesc averi uriașe, își bat joc și-i jupoaie pe fraierii care, în loc să iasă în stradă, să lupte pentru drepturile lor, stau în casă și își plâng de milă, fără să ne susțină pe noi, cei care vrem să-i ajutăm!

Reporter: Știu că unul din motto-urile d-voastră preferate este „Succesul se ascunde în ambiția de a nu renunța”, probabil vă și motivează să luptați în continuare pentru o lege, deși nu mai sunteți senator. Ce vă determină să credeți că politicienii ar putea fi convinși să voteze favorabil Legea Falimentului Personal?

NUMAI presiunea cetățenilor îi va determina pe îmbuibații din Parlament să își aducă aminte că sunt acolo trimiși de cetățeni și trebuie să voteze legi pentru români. Până când acești cetățeni nu vor reacționa, nu vom vedea legea votată!

Interviu realizat de Marius Florian
sursa: monitorulab.ro

Petitie OnLine:
http://www.petitieonline.ro/petitie/sustin_legea_falimentului_personal_-p52231140.html - Semnează și tu!

Pagina susținătorilor Legii Falimentului Personal –http://www.facebook.com/LegeaFalimentuluiPersonal

Textul complet al Legii Falimentului Personal –http://www.urbaniulian.ro/2009/08/19/senatorul-urban-iulian-depune-la-senat-proiectul-legii-privind-insolventa-persoanelor-fizice/

Sursa: http://gandeste.org