Părintele Dumitru Stăniloae în 1939: “Statele Unite ale Europei?”

Prezentam mai jos un articol scris de Parintele Dumitru Staniloae in anul 1939, si aparut atunci in “Telegraful roman”, LXXXVII, nr. 47, p. 1. Este interesant de vazut cum era privita atunci Europa, ca organizatie statala, si ceea ce a ajuns ea astazi.

“Statele Unite ale Europei?”

Un ziarist din capitala a pomenit recent, de aceasta idee, ca de o dorinta ce ar aveea sa puna treptat stapanire pe suflete, pentru ca la sfarsitul razboiului sa serveasca drept idee conducatoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea ca razboaiele sunt astazi atat de costisitoare, incat numai statele mari pot sa le faca fata, cele mici fiind in neputinta abosluta de a-si procura armamentul urias care sa le faca in stare sa reziste agresiunii si sa-si salveze independenta. Numai incadrarea tuturor statelor europene intr-un singur organism politic ar inlatura posibilitatea razboaielor in viitor si epuizarea popoarelor in cheltuielile fara margini pentru inarmare.

Formula a fost lansata prima data pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez.

Dar ideea este, in generalitatea ei, in intelesul nu atat de organizatie unitara a Europei, ci de infratire intre oameni, de origine crestina. Unitatea cat mai stransa si mai armonioasa intre oameni face parte integranta din orice vis frumos inchinat fericirii viitoare a omenirii. Nimenea nu-si poate cugeta paradisul, fie ca-l crede realizabil pe pamant, fie ca-l amana pentru viata de dincolo de moarte, fara sa vada in el un lucru dintre cele mai esentiale, fratia intima dintre oameni, pacea, ingaduinta, armonia, lipsa dezbinarilor, a certurilor si luptelor. Ideea este cat se poate de nobila si de crestina. Si ca tot ce e nobil si crestin, ca tot ce poate contribui la usurarea greutatilor vietii omenesti, ea trebuie sa formeze o tinta scumpa de urmarit pentru stradaniile tuturor oamenilor de bine, chiar daca, cugetand lucid, ne dam seama ca nu va putea fi niciodata infaptuita integral atata vreme cat traim pe pamant. Un crestin bun, tot ce asteapta de la viata viitoare, urmareste sa obtina macar ca o arvuna inca din viata aceasta.

Acesta este motivul pentru care ideea unei oarecare organizari suprastatale a Europei e sustinuta de lumea crestina anglicana. De pilda, Arhiepiscopul de York a declarat de curand ca “lumea trebuie sa aleaga intre suveranitatea nationala si securitatea colectiva. Actiunea colectiva contra unui agresor, pe care Liga Natiunilor n-a fost destul de puternica s-o initieze, implica o infrangere a suveranitatii nationale”. Arhiepiscopul numit vorbeste de o Uniune federala a Europei care sa se dezvolte de la o schema generala la o organizatie tot mai detaliata ( “The Church Times”, 27 Octombrie 1939).

Dar noi am vrea sa atragem atentia asupra faptului ca pe cat de idealist este crestinul, pe atat este si de realist. Ca si Iisus Hristos, care pe de-o parte cere oamenilor sa fie desavarsiti ca Tatal din ceruri, iar pe de alta profeteste ca timpurile din urma vor fi mai triste sub raportul credintei si al armoniei intre oameni ca cele dinainte de ele, asa si crestinul, oricat de insufletit propovaduieste idealurile armoniei sociale, isi da seama ca ele nu se pot realiza atat de usor, ca sunt necesare pentru infaptuirea lor cateva conditii prealabile foarte importante si care, dupa toate probabilitatile, nu vor fi niciodata implinite.

De pilda, pentru realizarea organizatiei Statelor Unite ale Europei, e necesara in prealabil o profunda increstinare a sufletelor. Europa are in Liga Natiunilor o experienta recenta ca prin simple paragrafe statutare sau pe fratii sustinute de alte idei decat cele crestine, nu se poate intemeia o unitate si o pace durabila intre popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc isi arata puterea si in manifestarile sentimentelor de grup, deviindu-le si exagerandu-le. Sentimentul national devine sub inspiratia si influeneta egoismului si mandriei omenesti o patima exclusivista, imperialista, o dorinta de ingenunchere a neamurilor straine. Cine garanteaza ca in Statele Unite ale Europei cele cateva popoare mari, dca nu se vor ciocni intre ele in lupta pentru suprematie, nu vor cauta sa inlature de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor cauta sa le atraga cat mai mult in sfera lor de influenta, nu le vor impiedica in orice miscare de afirmare a lor?

Statele Unite ale Americii nu-i pot servi de model care sa arate ca e posibila o astfel de organizare si in Europa, pentru ca la temelia lor sta o premisa de unitate, care nu credem ca ar fi acceptata de popoarele europene: Statele Unite ale Americii au la baza o singura limba, cea engleza. Cetatenii ei s-au contopit sau se contopesc neincetat intr-un singur popor de limba engleza, datorita faptului ca elementul etnic englezesc a predominat de la inceput.

Exemplul Statelor Unite ale Americii, departe de a ne vorbi de posibilitatea infiintarii unor State Unite ale Europei cu salvarea diferitelor popoare in etnicitatea lor, ne demonstreaza tocmai contrariul: nu se pot infiinta State Unite fara perspectiva de periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai intr-un caz s-ar putea: cand o forta morala uriasa, lucrand in sufletul fiecarui popor, l-ar opri de la tendinta de-a se extinde spiritual, juridic, economic, si geografic in paguba altor popoare mai mici. Dar, aceasta forta, numai prin propovaduire crestina se poate salaslui in suflete, si nici prin aceasta deplin.

De aceea, intai trebuie sa se porneasca ofensiva de increstinare adanca a popoarelor. Si numai in masura in care aceasta, fiind extraordinar de puternica, de durabila si ajutata de toti factorii buni si cu autoritate ai omenirii, realizeaza progrese, se poate pasi pe urma ei la crearea treptata si precauta a unor forme juridice prin care sa se faca posibila o mai stransa unitate intre diferitele state.

Cacialtceva e propovaduirea si altceva e organizarea. Poti sa propovaduiesti cele mai frumoase idealuri, dar nu poti pasi la organizare in vederea starilor ce le propovaduiesti decat cu mare precautie, tinand seama nu de idealurile ce le propovaduiesti oamenilor, ci de cat s-au insusit ele trainic in sufletul lor. E o naivitate si un mare pericol sa creezi organizatie nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ce visezi tu ca trebuie sa fie. In curand realitatea se razbuna si te matura cu organizatie cu tot, aducand pe urma un sentimet de mare descurajare.

Propovaduriea trebuie sa fie idealista, organizarea realista. Propovaduitorul trebuie sa creada mult in om, in putinta de infaptuire a celor mai frumoase idealuri, caci numai asa poate incalzi pe oameni, ca acestia sa se apropie macar putin de ele; organizatorul trebuie sa tina seama de realitatea de acum si din viitorul apropiat. Unul trebuie sa se sprijine pe celalalt. Organizatorul, daca nu cere ajutorul propovaduitorului, nu va face niciun progres in perfectionarea raporturilor vietii omenesti. Propovaduitorul, daca nu e urmat de organizator, nu va vedea trainicindu-se nimic din starile sufletesti mai bune pe care a reusit sa le produca.

De cate ori propovaduitorul vrea sa ia locul organizatorului, organizand societatea dupa principiile avansate ale idealurilor sale, sau organizatorul substituie pe propovaduitor facand acelasi lucru, se violenteaza realitatea, creandu-se organizari utopice, care totdeauna produc tulburari si haos indelungat in suflete si in societate.

Pentru ca precizarea formelor juridice ale unor mai bune raporturi sociale intra in competenta organizatorului, propovaduitorul vorbind oamenilor de idealurile mai indepartate, se va feri sa precizeze prea mult forma juridica in care se vor cristaliza. Crestinismul, cu alte cuvinte, va indemna popoarele in general la mai multa fratie, dar nu va preciza ca urmareste realizarea organizatiei juridice a Statelor Unite ale Europei de pilda, decat atunci cand omenirea s-ar dovedi sufleteste suficient de pregatita pentru asemenea lucru.

Sa speram ca omenirea, invatata de experienta celor douazeci de ani dintre razboiul mondial si cel actual, nu va repeta aceeasi greseala de-a crea vreun suprastat european, fara chemarea in ajutor a crestinismului, factorul de cea mai mare importanta cand se lucreaza pentru apropierea si pacea intre oameni.

Pr Dumitru Stăniloae

Sursa: Ziaristi online

http://2blackjack1.wordpress.com/

Traian Basescu ne arata CAT DE BUNA ESTE CRIZA pentru… formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI. Cedarea de suveranitate este INSUFICIENTA!

T. Băsescu: Politicienii au discreditat România. După această criză capitalismul nu mai poate exista în această formă

Preşedintele Traian Băsescu a declarat joi că politicienii care fac afirmaţii electorale privind modificarea legislaţiei sau desfiinţarea unor instituţii discreditează România în faţa liderilor Uniunii Europene (UE). “Perioada de criză a marcat şi o oarecare ascensiune a unor partide anti-europene în guvernele europene, ceea ce îmi creează o îngrijoare pe care am exprimat-o de altfel la ultimele Consilii”, a precizat Băsescu într-un discurs din cadrul conferinţei ”România în UE. Cinci ani de la aderare”, organizată de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Europene şi Reprezentanţa Comisiei Europene în România.

Preşedintele a mai vorbit despre perioada premergătoare aderării României la UE, dar şi despre nevoia unui integrări mai mari a statelor membre, astfel încât Uniunea să devină mai competitivă.

Cele mai importante declaraţii ale preşedintelui:

Înainte de 2007 am avut doi ani de lupte cu steguleţe. Să comparăm cu ce luptam atunci şi cu ce avem de luptat acum. În 2005-2006 fiecare ministru raporta dacă a schimbat culoarea steguleţului din roşu în galben şi apoi verde, culori care condiţionau intrarea României în UE. Îmi aduc aminte de steguleţele pe mediu, energie sau transporturi.

Astăzi suntem în situaţia în care proiectăm deja cu ceilalţi 27 de parteneri, includ aici şi Croaţia, viitorul UE. Nu-l vedem întotdeauna la fel. Acest lucru s-a observat cu ocazia tentativei de a modifica tratatul uniunii pentru a introduce exigenţele bugetare. Cel mai important lucru este că încercăm să ne armonizăm viziunile, chiar şi atunci când nu suntem de acord. Fiecare stat îşi urmăreşte interesul naţional, dar face un compromis.

UE nu face însă compromisuri cu unele lucruri. România a plătit extrem de scump în interiorul acestul interval, 2007-2012, inconsecvenţele politicienilor: înfiinţarea ANI, desfiinţarea ANI, înfiinţarea DNA, desfiinţarea tentativă a DNA-ului. Politicienii au discreditat România. A fost nevoie de o luptă formidabilă să explici că a fost o greşeală şi că nu sunt politicieni anti-europeni în România. Inconsecvenţa s-a transferat imediat în lipsă de încredere.

Există o deschidere foarte mare pentru ce facem bine, pentru consecvenţă, pentru perioadele în care nu am făcut rabat de la exigenţă în atingerea obiectivelor.

Soluţia de viitor este consecvenţa în atingerea obiectivelor în interiorul UE.

Politicienii care declară că vor schimba legislaţia şi vor desfiinţa instituţii fac rău României şi pun sub semnul întrebării credibilitatea noastră.

În ultimii doi-trei ani am reuşit să dobândim o credibilitate în creştere ca urmare a consecvenţei. Să nu credem că interesul politicienilor este mai important decât interesul naţional. Perioada de criză a marcat şi o oarecare ascensiune a unor partide anti-europene în guvernele europene, ceea ce îmi creează o îngrijoare pe care am exprimat-o de altfel la ultimele Consilii.

România avea dreptul să fie în spaţiul Schengen astăzi datorită luptei împotriva corupţiei de la frontiere.

Astăzi, Europa este un şantier care a fost generat de criză, precum a subliniat şi domnul Cioloş. Probabil că în lipsa crizei economice declanşată în 2008 şi sesizată în 2009 acest şantier nu ar fi existat.

Prin criză am fost obligaţi la un progres, mai ales în ceea ce priveşte integrarea.

Cum a fost posibil ca în 1992 la Maastricht să stabilim o uniune monetară fără să punem suportul care să facă moneda unică fiabilă? Întrebarea este pusă de mulţi. Răspunsul aici este simplu. Atât s-a putut atunci din punct de vedere politic cum şi acum, deşi trebuia făcut mai mult pentru integrare, atât s-a putut face.

În ultima perioadă s-a accentuat cedarea de suveranitate, dar este în continuareinsuficientă pentru ca pe viitor să avem o uniune competitivă.Va trebui să acţionăm destul de repede pentru că nu mai este vorba despre un interes naţional ci unul european.

Orice dezechilibru a unui stat creează un efect în lanţ. Suntem prea legaţi pentru a nu privi la viitorul nostru comun. Exerciţiul de a vedea dependenţa dintre state ar fi fost unul teoretic înaintea crizei datoriilor de stat. Acum am văzut exact care este impactul.

UE culege “roadele” insuficientei integrări şi nu este capabilă să comande redresarea economică pentru că încă avem politici divergente. Singura soluţie pentru a garanta prosperitatea cetăţenilor noştri şi pentru a garanta că UE este un conducător al politicii globale este o integrare profundă. Soluţia corectă este realizarea Statelor Unite ale Europei.

Noi nu aruncăm suveranitatea în afara frontierelor casei în care trăim, ci o punem la un loc cu cea a altor state.

După această criză capitalismul nu mai poate exista în această formă. Noua formă de capitalism va trebui să vizeze realizarea de echilibre în modul în care se distribuie bogăţia.

În UE există 23 de milioane de şomeri astăzi. Nu poate funcţiona însă nici Europa socială. Soluţia pentru cei 23 de milioane de şomeri este Europa performantă, Europa competitivă. (sursa: gandul.info)

NOTA

Traian Basescu si-a mai asezonat discursul pro-SUE cu cateva laitmotive ultra-vehiculate de eurocrati pe care le considera, ca orice șefuleț care se crede Alexandru Machidon, drept cine stie ce revelatii pentru opinia publica romaneasca.

Asa se face ca acum a aparut in discurs legatura intre criza si accelerarea integrarii europene, de pilda, sau faptul ca nu era fiabila stabilirea unei uniuni monetare fara reguli bugetare si fiscale comune.

Dar aceste afirmatii ascund, asa cum am mai aratat si pana acum, o dubla realitate:”arhitectii” zonei euro STIAU de la bun inceput ca introducerea monedei euro va determina izbucnirea unor crize puternice, crize care vor constitui pretextul pentru edificarea Statelor Unite ale Europei. Acest obiectiv, prezentat de presedinte drept unul care tine de necesitatea obiectiva, este, in realitate, un obiectiv aflat pe agenda acestor eurocrati sau noi guvernanti ai lumii. Adica de niste elite care nu sunt alese democratic, care nu raspund in fata opiniei publice, ci doar in fata institutiilor financiare mondiale si in fata cercurilor obscure de putere in care se invart. Noii guvernanti ai lumii!

Este cumva previzibila agatarea lui Traian Basescu de aceasta mentalitate iluminata, aflata in cercuri inalte, mult deasupra poporului, dar pretinzand ca il slujeste(perfect echivalent cu bolsevismul si dictatura proletariatului). Apropo de bolsevism, o alta similaritate intre ideologia respectiva si eurocratismul de astazi este principiul: pentru a face omleta e nevoie sa spargi ouale. Cu alte cuvinte,pentru a ajunge la edificarea socialismului/in speta a SUE/ e nevoie de sacrificii, de aplicarea unor masuri pe care numai liderii privilegiati, deasupra politicii obisnuite le pot prevedea si care consista in socuri aplicate societatii.

Revenind la discursul prezidential: lipsit de popularitate, TB se autentifica drept lider politic  prin recursul la instante de putere externe: FMI, UE, Washington.Lipsit de legitimitate reala, democratica, se legitimeaza prezentand agenda acestor instante, o agenda care reprezinta interesele oricui dar nu ale poporului, drept obiective absolut necesare pentru Romania, aplicabile anume in forma ”austeritatii” cu orice pret.

Esuat ca politician, Traian Basescu incearca sa traga dupa el intreaga sandrama a politicii romanesti care, asa paradita cum este, reprezinta totusi (jalnica) democratie romaneasca. El condamna clasa politica, ”politicienii”, extragandu-se fariseic dintre ei si situandu-se abuziv deasupra lor, de parca ar fi fost vreodata altceva, un “zeus” politic,  o instanta complet superioara si lipsita de responsabilitate. Numai aceasta distantare aroganta si profund mincinoasa de ”politicieni” ar fi trebuit sa aduca aminte trepadusilor sai propagandisti – de genul Tismaneanu et alli – de discursul profund anti-democratic din perioada interbelica despre ”politicianism” si ”politicieni”. Deh, memoria asta istorica selectiva…

De fapt, este vorba despre o stratagema, de adoptarea discursului “anti-sistem“ de catre unul care, dupa ce s-a balacit si a tras toate beneficiile personale si de grup clientelar posibile pentru un membru al clasei politice, acum a trecut la nivelul urmator doar pentru a pastra puterea. Astfel, desi conduce cu mana de fier PDL, isi permite sa se distanteze de el si sa il dea ca exemplu negativ ca toate celelalte partide. Un truc ieftin, similar cu cel prin care se dadea ranit ca romanii nu au de ales, in 2004, decat intre doi comunisti, el fiind, insa, chipurile, comunistul “sincer”.

In fine, este pura ipocrizie sa pretinzi ca participi la construirea unui viitor comun in UE cand, de fapt, participarea ta inseamna asumarea unui statut de periferie coloniala, asumarea fara rest a agendei si obiectivelor Comisiei Europene si ale Berlinului si, in rest, o mare tacere si figuratie de protocol. Alte tari macar chiar isi negociaza partea lor in UE, alti guvernanti tot mai ridica un glas, mai limiteaza o influenta ”europeana”. Romania chiar nu are nimic de zis, nu are agenda proprie, nu are interese, nu poate sa vada altfel mizele UE (daca tot suntem acolo) decat facand copy – paste dupa agenda unor elite obscure si nedemocratice cum sunt cele de la Bruxelles?

Este o mare minciuna sa se prezinte agenda SUE, agenda austeritatii si a disciplinei bugetare ca obiective necesare. Nu, ele sunt interese precise promovate ilegitim ale unor cercuri de putere nedemocratice, cu o ideologie anti-umana periculoasa ; si sunt forme prin care se configureaza relatii de putere, de subordonare, de colonizare, de restructurare profunda a societatilor europene.

Traian Basescu, cel care se infatiseaza ca fiind deasupra poporului si a politicienilor, cel care vine cu aerul ca stie unde conduce nava intitulata Romania, este, in realitate, un jalnic vanzator al destinelor noastre si un slugoi interesat la case straine.

(sursa Nota: razbointrucuvant.ro)

Sursa: gandeste.org

Nemţii cer formarea Statelor Unite ale Europei

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a spus în faţa membrilor propriului său partid, CDU, că provocarea statelor europene este acum crearea unei uniuni politice.

Provocarea, pentru generaţia noastră, este să terminăm ceea ce am început în Europa, şi anume să realizăm, pas cu pas, o uniune politică”, a declarat Angela Merkel, după ce a reiterat ideea că „Europa traversează în aceste momente una dintre cele mai grave crize de după al doilea război mondial, probabil cea mai gravă”.

„Problemele Irlandei sunt şi cele ale Slovaciei. Problemele grecilor sunt şi problemele olandezilor, iar problemele spaniolilor sunt problemele noastre. Responsabilitatea noastră nu se opreşte la graniţele noastre” a spus cancelarul german, citat de presa franceză.

Germania, cea mai puternică economie din Europa, este şi ţara care va contribui cel mai mult la salvarea zonei euro dar nemţii au pus totuşi câteva condiţii: au refuzat constant ideea introducerii unor obligaţiuni comune ale întregii zone euro şi cer din ce în ce mai vocal schimbarea tratatelor europene astfel încât statele membre ale zonei euro să fie sancţionate mult mai dur, până la expulzarea din zona euro, în cazul în care încalcă disciplina bugetară stabilită la Bruxelles.

Ideea unei mai mari integrări politice a Europei a tot fost vehiculată în ultimul timp, şi chiar preşedintele României a vehiculat ideea creării Statelor Unite ale Europei, spunând că naţiunile europene trebuie să decidă în doi-trei ani asupra acestui lucru.

Sursa: Money.ro

Statele Unite ale Europei. Dreptatea lui Basescu

Articol de Aura Gabriela Socol

Presedintele Traian Basescu a sustinut astazi necesitatea crearii “Statelor Unite ale Europei”. “Numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara. (…) UE pierde constant, in ultimii zece ani, in competitivitate in raport cu China, SUA, cu alte mari puteri economice. Si cand nu ai forta economica, nu poti fi nici o forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul. Iar securitatea este fundamentala, iar securitate nu se poate face decat cu bani, iar banii nu pot fi produsi decat de o economie performanta. Iar o economie fragmentata, cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic.

Nu stiu cat de „personal” este punctul de vedere al presedintelui Basescu, insa va pot spune ca nu este unul inovator. In ultimele luni, economisti de prestigiu (vezi Blanchard, de Grauwe, sau Alesina), dar si personalitati importante (vezi Jean Claude Trichet, in cadrul conferintei The euro, its central bank and economic governance sustinuta la London School of Economics) sustin doua solutii structurale pentru iesirea din impas a zonei euro: centralizarea bugetara (sau un oarecare grad de centralizare bugetara) si, in cele din urma, o uniune politica.

 

Pe buna dreptate. Este evident ca diferentele dintre tarile ce formeaza Uniunea Europeana, sunt foarte mari. Iar cand se pune problema de zona euro, cu atat mai mult. E foarte greu sa compatibilizezi grupe de tari total diferite. Pe de o parte UE are tari cu economii foarte puternice (pentru care problema „stabilitatii monetare” a reprezentat practic motorul care a condus ulterior la aparitia insasi a zonei euro, tari ce au experienta Sistemului Monetar European si deci a regimului de curs de schimb fix). Iar pe de alta parte avem tari foste comuniste care isi doresc sa intre in zona euro, dar au experiente extrem de subrede atunci cand vine vorba de ceea ce numim stabilitate monetara. Veti spune ca, pana la urma, va fi nevoie de vointa politica. Si asa e. Dar nu e nevoie numai de atat. Cel putin nu in opinia mea.
Această criză a scos în evidență un “defect de gestiune” în interiorul zonei euro, iar acest lucru a fost cauzat de absența unei politici bugetare comune. Criza globală actuală a demonstrat clar că multe dintre politicile fiscale naţionale au fost greşit fundamentate şi  implementate. Mai mult chiar, au accentuat volatilitatea macroeconomică.
Si atunci, ce faci in situatia in care ai uniune monetara (deci nu mai ai politica monetara proprie), ai la dispozitie doar o politica fiscala nationala, dar care nu functioneaza? Spun asta pentru ca principala implicaţie a politicilor fiscale naționale pentru zona euro este legata de externalităţile negative pe care le genereaza tara cu probleme în cadrul intregii uniuni monetare.

Cum poate fi centralizarea bugetara o solutie pentru zona euro? De exemplu, se poate propune ca sistemul de securitate socială sa fie organizat la nivel european, iar impozitele şi taxele sa fie stabilite de Comisia Europeană. In termeni foarte simpli, am putea spune ca principalul avantaj al centralizarii bugetare consta in faptul ca elimina problema deficitelor bugetare mari care ar putea aparea in anumite tari ce au probleme, plus toate consecintele ce decurg de aici. Centralizarea bugetară – sau un oarecare grad de centralizare bugetară – ar putea fi benefică zonei euro pentru ca ar permite transferuri automate spre ţările care se confruntă cu şocuri adverse și care nu-și pot gestiona eficient propria economie în lipsa instrumentului curs de schimb. Un buget centralizat poate funcţiona astfel ca un amortizor al potențialelor şocuri.

Desigur, dincolo de detaliile tehnice care insotesc astfel de procese, sta vointa politica a liderilor europeni. Voinţa politică este cea care asigură conformarea la angajamente comune, susţine cooperarea în domeniul politicilor economice şi încurajează o mai bună corelare instituţională. Voinţa politică de integrare este văzută de unii economişti ca fiind cea mai importantă condiţie pentru adoptarea unei monede unice, istoria uniunilor monetare arătând că acestea au fost precedate de uniuni politice. În condiţiile în care nu există consensul politic pentru obiective comune de politică economică, uniunea monetară ar avea de suferit. Si, pana la urma, uniunea politica este scopul final al Uniunii Europene, nu?

Sursa: standard.money.ro