In perceptia celor mai multi dintre noi, Soarele este astrul vietii, spulberand, la rasaritul sau, cosmarul noptii, spaima de moarte si de necunoscut. Despre fata amenintatoare a Soarelui ne incumetam sa vorbim mai putin.
Pete care nu ies la spalat
Hotarat lucru, René Fabre, un sofer de 48 de ani din Précy-sous-Thil, nu va uita niciodata noaptea de 13 martie 1989. In timp ce rula pe o sosea din regiunea Morvan (Bourgogne), Fabre a fost martorul unui superspectacol cosmic, al unei reprezentatii de gala venite direct din Univers: o uriasa aurora boreala desfasurandu-si luminiscenta magica pe toata bolta cereasca. Aceasta imbratisare celesta i-a dat martorului ocular un sentiment de irealitate ametitoare si amenintatoare.
Asemenea lumini aurorale marcheaza debutul unui nou ciclu de convulsii solare. De cand oamenii contabilizeaza minutios aparitia asa-numitelor pete solare, adica de peste 250 de ani, s-a stabilit o periodicitate medie a acestora de 11,2 ani, care poate varia intre 9 si 14 ani. Aceste pete sunt, de fapt, semnale care anunta spasme paroxistice: exploziile solare. Sunt explozii colosale, care se propaga la 500.000 de kilometri inaltime, degaja o putere egala cu aceea pe care ar genera-o 100 de milioane de bombe cu hidrogen si propulseaza in Univers uriase sufluri de energie, sub forma de raze X, raze gama si unde radio.
Si nu sunt necesare mai mult de opt minute pentru ca acest val de particule de inalta frecventa sa-i provoace Terrei perturbatii uriase. Cu numai o zi inaintea intamplarii de la Morvan, deci pe 12 martie 1989, la mii de kilometri departare, intr-un oras californian, portile automate ale garajelor au inceput un balans salbatic, derulat pe parcursul a cateva minute. In aceeasi zi, 6 milioane de familii din regiunea canadiana Québec s-au trezit cufundate in intuneric, iar pana de curent a durat mai bine de noua ore. In zilele de 12, 13 si 14 martie 1989, s-a inregistrat cea mai puternica furtuna geomagnetica abatuta asupra Terrei in secolul XX.
In straturile joase ale atmosferei, eruptiile solare determina curenti de mica frecventa, care afecteaza liniile de inalta tensiune. In cele mai multe cazuri, liniile cedeaza. In plus, furtunile geomagnetice genereaza faimosul efect botezat fade out, care consta in disparitia undelor radio de-a lungul a mai multe ore, uneori chiar zile. Sa facem o scadere simpla: 1989 (ani) minus 11 egal 1978; 1978 minus 11 egal 1967; 1967 minus 11 egal 1956. Ei bine, exact in 1956, datorita unei activitati solare similare, marina britanica a pierdut contactul cu unul dintre submarinele sale nucleare.
Ani care au schimbat istoria
Dupa 24 de ore, submarinul disparut a iesit la suprafata fara cel mai mic semn de avarie. Tacerea sa se datorase unui astfel de capriciu al Soarelui. In 1967, in plin razboi americano-vietnamez, minele magnetice din golful Haipong au inceput sa se atraga intre ele, explodand simultan. Din aceeasi cauza, pare-se...
O teorie extrem de interesanta este cea avansata de savantul rus A.L. Tchijevski, care afirma ca istoria omenirii a fost, este si va fi arbitrata de activitatea solara. Tchijevski aduce cateva exemple destul de convingatoare: Revolutia Franceza din 1789, Revolutia Rusa din 1917 si criza cehoslovaca din 1968, ani care au corespuns unor activitati solare masive.Dar poate cel mai elocvent exemplu este anul 1989, an cu o avalansa de evenimente care au schimbat istoria omenirii: caderea, dupa aproape trei decenii, a Zidului Berlinului, moartea imparatului Hirohito al Japoniei, revolta studentilor chinezi in Piata Tienanmen din Beijing, condamnarea la moarte a scriitorului iranian Salman Rushdie de catre ayatolahul Khomeini pentru publicarea Versetelor satanice, demisia presedintelui chinez Den Xiaoping, "revolutiile de catifea" din Cehoslovacia si Bulgaria, invadarea statului Panama de catre armata americana, accidentul ecologic din Alaska, unde tancul petrolier Exxon Valdez a deversat in mare 53.044.510 galoane de petrol, cutremurul din San Francisco si, nu in ultimul rand, sangeroasele evenimente de la Bucuresti, prin care a fost inlaturat de la putere unul dintre cei mai crunti dictatori comunisti.
Sa fie toate acestea pure coincidente? Posibil. In fond, istoria isi urzeste planurile departe de privirile oamenilor de rand. Totusi, daca extindem teoria lui Tchijevski la domeniul medicinei, lucrurile se complica dramatic. Sa luam, spre exemplu, epidemiile de gripa. Gripa spaniola din 1918, care a facut 21 de milioane de victime, a izbucnit intr-un an cu explozii solare masive. Epidemiile de gripa asiatica din 1957, 1968 (dupa 11 ani) si 1979 (dupa alti 11 ani) au coincis cu activitati solare extrem de puternice. Chiar si epidemia de gripa din Franta (noiembrie 1989 - ianuarie 1990) se inscrie in algoritmul de mai sus. Toate aceste coincidente sunt absolut tulburatoare, spun virusologii.
Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca radiatiile electromagnetice generate de eruptiile solare pot modifica efectiv moleculele ADN-ului uman. Difteria si meningita sunt si ele la cheremul capriciilor solare, desi arsenalul de diagnosticare si tratament de astazi le-a scos de pe lista bolilor mortale. Aerul pe care il respiram contine ioni. Unii au incarcatura negativa si ne dau vioiciune si buna dispozitie. Ionii pozitivi, dimpotriva, ne sunt nefasti, produc migrene, melancolie, enervare si anxietate. Oare la acest lucru se referea Montesquieu in opera sa Spiritul legilor cand descria "influentele aerului asupra fibrelor corpului uman"?
Acum, poate este mai clara scena din filmul Star Trek in care Mr. Spock il informeaza pe capitanul Kirk despre intreruperea comunicatiilor si inoperabilitatea transportului din cauza furtunii magnetice. In anii '70, la vremea cand a fost realizat serialul, aceasta scena a provocat zambete oamenilor de stiinta, furtunile magnetice fiind considerate aberatii science-fiction. Insa, dupa cum am vazut in acest articol, Mr. Spock avea dreptate.
Facts
- Aeronava Concorde, scoasa din uz in 2003, obisnuia sa zboare la aproximativ 18.000 de metri altitudine, adica intr-un perimetru unde nivelul radiatiilor X si gama este extrem de ridicat. Pentru a le tine piept, Concorde era echipat cu un detector special care, in momentul cand repera o crestere a fluxului de particule radioactive, reducea automat altitudinea, pilotii fiind obligati sa-si continue zborul la viteza subsonica.
- Dilatarea straturilor atmosferice superioare poate frana satelitii si, uneori, ii poate scoate de pe orbite. Mai multi sateliti militari americani si rusesti au fost distrusi in 1989 si la inceputul lui 2002.
- Cosmonautii de la bordul navetelor spatiale isi concentreaza permanent atentia asupra dozimetrelor: in momentele de agitatie solara, acestea repereaza radiatiile (X sau gama) care depasesc limitele normale. Cosmonautii adora iesirile in spatiu, dar este suficient ca de la centrele lor de comanda sa le fie transmise doua cuvinte pentru a se intoarce de urgenta in navete: "Explozii solare!" Daca i-ar surprinde in spatiu, aceste explozii i-ar expune unor radiatii ucigase.
Sursa: descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu