Imagini NASA confirmă dezastrul din pădurile româneşti: o suprafaţă uriaşă de molid a dispărut din Harghita în numai trei ani

O suprafaţă imensă de pădure din Munţii Giurgeului, aflată într-o arie protejată din judeţul Harghita, a dispărut total în doar trei ani. Situaţia ar fi rămas necunoscută pentru autorităţile române dacă o mână de cercetători nu ar fi implementat o nouă metodă de monitorizare a exploatării lemnului în România.

Metoda se bazează pe un sistem de supraveghere prin satelit a regiunilor împădurite. Cu toate acestea, atunci când le-am arătat autorităţilor locale, acestea au ridicat din umeri şi au spus că în zona respectivă nu se întâmplă nimic deosebit!

O suprafaţă imensă de pădure din Munţii Giurgeului, aflată într-o arie protejată din judeţul Harghita, a dispărut în doar trei ani, iar situaţia ar fi rămas necunoscută pentru autorităţile dacă o mână de cercetători români nu ar fi implementat  o nouă metodă de monitorizare a exploatării lemnului în România.

Circa 650 de hectare de pădure au fost pur şi simplu rase  între 2003 şi 2006, deşi Codul Silvic prevede că nu pot fi  tăiate complet mai mult de trei hectare dintr-o singură zonă. Descoperirea a fost făcută de o echipă de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), care dezvoltă acest sistem nou de supraveghere prin satelit a regiunilor împădurite. “Ideea a fost să realizăm un instrument prin care să putem monitoriza toată ţara periodic, iar rezultatele să le afişăm public pe un site la care încă lucrăm. Metodologia constă în compararea unor imagini luate din satelit, la intervale diferite de timp. Astfel putem vedea cât de mult s-a intervenit într-o zonă acoperită cu pădure”, ne-a explicat Vladimir Gancz, unul dintre cercetătorii care se ocupă de proiect.

Autorităţile ar putea descoperi astfel, în timp util, dacă proprietarul unui teren forestier a început să-l defrişeze masiv. “Schimbările pot fi observate şi fără să fii specialist, pentru că diferenţele dintre zonele împădurite şi cele de stâncă sunt evidenţiate în culori convenţionale. Monitorizarea se poate realiza manual – te duci direct la zona pe care doreşti să o analizezi – sau există şi opţiunea de detectare automată a dispariţiei unor suprafeţe mari de pădure”, a explicat Vladimir Gancz.

NASA ne ajută să salvăm pădurile

Folosind propriul program computerizat, cercetătorii de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice au descoperit că în ultimii 15 ani o suprafaţă uriaşă aflată acum în raza Ocolului Silvic de Regim Gheorghieni a fost tăiată sistematic. Defrişările au început după 1995 în partea vestică a zonei monitorizate, apoi exploatarea a avansat tot mai mult până când, între 2003 şi 2006, pădurea a dispărut complet. “Monitorizarea din 2010 arată că în locul unde erau copaci acum e stâncă, iar pădurea nu pare să se regenereze. În mod normal, după o tăiere la ras, este obligatoriu replantarea de puiet. Dar acest lucru costă bani şi îngrijire, aşa încât mulţi proprietari nu se mai ocupă şi de asta”, a explicat Vladimir Gancz.

În toată perioada monitorizată, au dispărut practic peste 1.000 de hectare de pădure de molid, un arbore care poate fi exploatat abia după vârsta de 80-100 de ani.  Iar 650 de hectare au căzut la pământ în numai trei ani, între 2003 şi 2006, potrivit fotografiilor din satelit.  “Noi folosim imaginile furnizate de sateliţii NASA, care sunt puse la dispoziţia cercetătorilor gratuit. Există un site interactiv, pentru toată planeta, care are imagini din 1970 până în prezent”, a arătat Vladimir Gancz cum şi-a putut da seama echipa sa când au început tăierile masive în zona monitorizată din Munţii Giurgeului.

Catastrofă naturală

Cercetătorul de la ICAS ne-a declarat că a prezentat aceste date autorităţilor statului, dar nimeni nu s-a arătat deocamdată interesat. “Noi nu putem să spunem dacă tăierile au fost legale sau ilegale, nu suntem poliţişti. Dar ştim o tăiere la ras nu poate fi mai mare de 3 hectare, conform Codului Silvic. Or, aici e vorba de 600 de hectare în trei ani, ceea ce e dubios. În plus, sunt slabe şanse ca la mijloc să fie vorba de o catastrofă naturală, pentru că asta nu ar fi putut trece neobservată”, este opinia lui Vladimir Gancz. Aşa încât rezultatele sunt bune numai pe hârtie. “Noi dorim să scriem un articol la o revistă ştiinţifică despre metodă şi rezultatele obţinute. Deocamdată autorităţile române nu au fost interesate. Ba am primit la un moment dat un telefon de la un secretar de stat de la Ministerul Mediului, ca un soi de ameninţare, că de ce ne preocupă pe noi aşa ceva, să urmărim defrişările”, a povestit, amar, cercetătorul.

La faţa locului nu se ştie nimic

Localnicii din Munţii Giurgeului susţin că habar nu au de dispariţia masivă a pădurii de lângă ei. Ce-i drept, inginerii silvici ne-au avertizat că exploatatorii de lemn fac o şmecherie: lasă o fâşie mică de pădure la margine, ca să ascundă tăierile masive ce au loc dincolo de aceasta. Mai mult, unele dintre zonele de unde se iau buştenii sunt greu accesibile. “Nu ştiu ce să vă spun, nu se fură la noi”, a fost răspunsul pe care l-am primit cel mai des în satele de la baza zonei monitorizate de ICAS.

De altfel, nici cei care administrează pădurea nu ne-au oferit un răspuns clar. Şefii Ocolului Silvic de Regim Gheorghieni au evitat să discute cu noi, invocând faptul că sunt într-o lungă şedinţă care a durat toată ziua. În schimb, o surpriză imensă ne-a rezervat un alt responsabil din cadrul ocolului, anume cel care se ocupă de Parcul Natural Defileul Mureşului Superior. Bodo Sandor a comparat imaginile din satelit ale Institutului de Cercetări Silvice pe care i le-am arătat cu propria lui hartă şi ne-a declarat că suprafaţa tăiată la ras ar face parte dintr-o arie protejată. “Da, face parte din situl Natura 2000. În zonele protejate se pot face tăieri, dar numai cu autorizaţie specială şi numai pentru întreţinere. Noi nu am dat autorizaţii pentru o exploatare aşa mare”, a recunoscut Bodo Şandor. Deşi am insistat să aflăm cum se poate ca într-o arie protejată să dispară atâţia copaci şi nimeni să nu observe, Bodo Sandor nu a putut explica. “Nu ştiu de defrişări aşa mari, nu cunosc”, a precizat acesta deşi se referea la o zonă care se află în responsabilitatea sa.

Ariile protejate din România nu sunt deloc protejate

Copacii din ariile naturale protejate dispar la fel de repede ca pădurile care nu sunt sub protecţie specială, este concluzia la care a ajuns o echipă de cercetători americani şi români ce a realizat anul acesta un studiu de teren în ţara noastră. “Am descoperit perturbări consistente chiar în interiorul ariilor protejate, până în nucleul acestora (zonele cele mai sever supravegheate de lege – n.r.) Ba chiar am stabilit că perturbările în fâşiile de pădure care înconjoară aria protejată sunt mai mici decât în interiorul acestor arii”, se arată în articolul publicat în revista Biological Conservation.  Cercetătorii au indentificat că Maramureşul este una dintre zonele exploatate excesiv în ultimii ani. “Tăierea masivă a pădurilor a devenit o adevărată ameninţare pentru regiune. Toţi munţii Maramureşului au devenit o ţintă pentru companiile forestiere şi exploatarea lemnului este principala sursă de venit locală. Un exemplu elocvent este bazinul râului Ţibău, unde o suprafaţă de pădure de 500 de hectare a fost rasă între 2006 şi 2009″, susţine echipa de cercetare condusă de Jan Knorn.

Confuzia din legile proprietăţilor şi corupţia funcţionarilor silvici sunt principalele cauze pentru situaţia dezastruoasă din domeniu în România. “Cauzele pentru această situaţie sunt împroprietărirea rapidă şi schimbările instituţionale. Corupţia şi lipsa transparenţei reprezintă de asemenea o problemă importantă, care a dus la cazuri în care tăierile sanitare sau de curăţare să fie doar acoperirea pentru tăierea pădurilor sănătoase. Rezultatele obţinute de noi arată că suprafaţa împădurită din România a rămas relativ stabilă cu puţin timp înainte şi după 1990, dar rata distrugerilor a crescut brusc în două valuri după 1995 şi 2005″, se arată în articolul publicat în revista Biological Conservation.

Păduri mai puţine decât în UE

Suprafaţa de pădure defrişată în România a crescut în 2010 cu 7,4% faţă de anul precedent. În prezent, pădurile ocupă o suprafaţă de 26% din teritoriul României, echivalentul a 6,65 milioane de hectare, adică mult sub nivelul mediu al Uniunii Europene, de 34%. Statisticile mai arată că în ultimii 20 de ani, în Romania, au fost defrişate aproximativ 140.000 de hectare de pădure. În urmă cu 150 de ani, 80 la sută din suprafaţa României era ocupată de păduri.

Suprafeţele marcate cu albastru şi galben arată zone împădurite din Munţii Giurgeului, aşa cum se vedeau din satelit în anul 1989. Se observă clar că întregul spaţiu conturat este acoperit de păduri.

11 ani mai târziu, o mare parte din pădure este încă în picioare, dar se remarcă deja cum începe defrişarea în partea de sus a zonei marcate cu galben, acolo unde copacii au devenit mai rari.

2003. Distrugerile avansează. În numai trei ani, o suprafaţă de 450 de hectare de molid din zona galbenă au dispărut. În imagine se vede doar griul stâncilor din Munţii Giurgeului.

Au mai trecut trei ani şi două legi ale împroprietării. E 2006 şi o suprafaţă imensă din pădurea Harghitei nu mai există. Nici în zona albastră nu a mai rămas decât griul specific stâncilor goale. Alte 650 de hectare de molid, care a avut nevoie de 80 de ani să poată fi exploatat, au dispărut “peste noapte”.

Deşi legea interzice tăierile la ras de asemenea anvergură, deşi legea impune replantarea de puieţi atunci când o pădure este pusă în întregime la pământ, imaginile satelitare din 2010 arată că responsabilii zonei nu au făcut nimic pentru reabilitarea zonei. Stânca muntelui este în continuare goală.

Sursa: romanialibera.ro

Sursa: 2blackjack1.wordpress.com

Romania batjocurii - distrugeri ireversibile ale naturii în Muntii Fagaras

Avem o tara frumoasa, cu ape repezi, ideale pentru producerea de energie verde. Aceasta afacere prinde de-acum contur si la noi, dar tipic romanesc, distruge ecosistemul.

Romania, colt de rai, cu varfuri de munte si ape limpezi. Poti sa descoperi natura in toata splendoarea ei in aceste zone virgine, pentru care inca ne invidiaza o lume intreaga, dar care vibreaza azi in ritm de picamer.

Cum pretuim ce avem? Cu lucrari haotice, cu santiere iesite din litera proiectului, care invadeaza violent locuri neatinse de mii de ani. O tara intreaga e cuprinsa de frenezia construirii de microhidrocentrale. 3400 de rauri, din cele 4011 existente in tara noastra risca sa fie distruse in numele unor afaceri cu profituri de zeci de milioane de euro, care sapa in inima unor rezervatii naturale. Un intreg ecosistem distrus, culmea, in numele energiei verzi.

In acest moment, 34 de rauri, din zone protejate, sunt deja sub greutatea utilajelor.

Muntii Carpati au fost cuprinsi in totalitate de febra amenajarii de hidrocentrale. Un tavalug de investitii incorseteaza raurile repezi de o parte si de alta a Transfagarasanului. Departe de civilizatie, in spatele versantilor, se revarsa abuziv lucrari dezastruoase. Asa arata, in varianta autohtona, captarea de energie alternativa.

17 Septembrie 2011. Sintem in Muntii Fagaras, intr-o rezervatie naturala protejata. Aici, in sanul naturii, 10 microhidrocentrale vor fi ridicate pe 3 rauri: Capra, Buda si Otic. Un megaproiect inceput in forta in nordul judetului Arges, pentru care investitorii sunt blindati cu avize. Un dosar “beton” mai solid ca o stanca, o lucrare legala in acte care insa afecteaza iremediabil o intreaga rezervatie.

In amonte de santiere e liniste. Privind in jur ai spune ca esti in paradis. Natura in stare pura neatinsa de mana omului.

La doar cativa kilometri mai jos, dezastru. Cadrul de poveste cu apa cristalina, dispare brusc sub senile si cupe de escavator. In inima unei rezervatii, sit-ul Natura 2000-Muntii Fagarasului, arie protejata prin masuri impuse de uniunea Europeana, se sapa cu escavatoare in albia raului Buda.

Ovidiu Mihut, un profesor din Curtea de Arges si membru al unei organizatii de mediu priveste consternat cum este distrus ecosistemul. Stie ca-n palma, inca de cand era copil, toate aceste locuri care pana acum nu fusesera atinse de mana omului.

Pe discretia autoritatilor mizeaza si investitorii care, desi au avize care stipuleaza clar felul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile, au mana libera sa distruga albia raului. Pana acum nimeni n-a oprit dezastrul, desi mai multe ONG-uri au facut numeroase sesizari.

Legal, nici un utilaj n-ar fi trebuit sa atinga albia raului ci, confirm avizelor, tubulatura trebuia trasa la o jumatate de metru deasupra cotei de inundabilitate a raului, adica deasupra luciului apei semiingropat sau suprateran. Angajandu-se sa respecte aceste conditii, investitorii au dus la aprobare un memoriu tehnic care prevede in mod expres aceste obligatii.

Intre ce contin hartiile si ce se intampla in realitate e diferenta de la cer la pamant. Ioan Gherhes este presedintele unui ONG - Asociatia Romana de Mediu si de 2 luni incearca sa afle amanunte despre proiect.

A sapat dupa hartii, dar s-a lovit de un zid din partea autoritatilor. De ce? Pentru ca tipic romanesc, investitorii s-au folosit de un tertip: au cerut confidentialitate asupra proiectului invocand faptul ca microhidrocentralele sunt asimilate prin lege obiectivelor de interes national strategic. Autoritatile argesene raspund ca… investitorii au toate avizele. In urma utilajelor peisajul e apocaliptic.

Un raport al statului a identificat peste 4.000 de amplasamente ideale pentru microhidrocentrale pe 78.900 de km liniari de apa curgatoare, din care 98% rauri in Muntii Carpati. Pe scurt, cam toate raurile tarii ar putea sa intre sub senilele escavatoarelor, iar dezastrul ar putea fi similar celui de pe Capra Buda si Otic, din Arges. Aici se lucreaza la foc continuu.

In avize erau prevazute norme antipoluare de care muncitorii nu stiu insa nimic.

Investitorii au obtinut usor avizul de gospodarire a apelor, cu promisiunea ca vor respecta toate conditiile. In document scrie ca:

-traseul conductei “e aproximativ paralel cu albia“, adica prin legile matematicii rar se intersecteaza

-”e interzisa modificarea ori reducerea sectiunii de curgere a apei“

-interzisa e si “degradarea albiei si malurilor”.

-”In timpul executiei toate obstacolele trebuie indepartate“, si avizul mentioneaza inclusiv ca “sunt interzise lucrarile in perioada de migrare si reproducere a pestilor”. Ori santierul e in toi fix in aceasta perioada, cand e prohibitie la pastrav, lipan sau lostrita.

Hartiile sunt perfect in regula, avizul permite santierul, insa ce gasim in teren contrazice si documentele si legea. De altfel, la finalul avizului, scrie negru pe alb ca, in cazul in care nu se repecta conditiile, autorizatia isi valabilitatea si implicit santierul trebuie oprit.

Cu imaginile in care se vede clar cum se sapa in alba raului am mers la Garda Nationala de Mediu, autoritatea suprema pe control de mediu, cei care ar trebui sa-i verifice pe acesti investitori si sa se asigure ca se respecta legea.

Cel indignat e Silvian Ionescu comisar general al Garzii De Mediu. Privea cu stupoare aceste imagini in 27 septembrie si ii cerea imperativ prefectului de Arges sa sisteze lucrarile pana la verificari minutioase. Prefectul pare ca nu intelege vehementa sefului Garzii.

“Ei iti pun in fata hartiile, dar hartiile nu sunt reale! Inca odata, eu iti fac o hartie, ei ar fi trebuit sa aiba un studiu adecvat cu consultarea Consiliului al Parcului. Ori ei nu au nicio hartie, ori nu au consultat in niciun fel Parcul!”

Administratorul Parcului la care se refera Silvian Ionescu, sunt angajatii unui ocol Silvic din judetul Sibiu - aflat la peste 150 de km de locul dezastrului. Nu s-au sesizat in legatura cu lucrarile, nu au semnalat distrugerile din rezervatie si nicio autoritate locala nu a intervenit.

Prefectul de Arges, cel caruia Silvian Ionescu ii cerea sa opreasca santierul pare nedumerit. Cu o saptamana inainte, cand ne-am intalnit cu el, ne a ne asigura ca totul este in regula cu proiectul.

Ca o coincidenta, prefectul de Arges a fost seful Directiei Silvice Judetene in 2009, cand fix pentru proiectul microhidrocentralelor Directia facea un schimb de terenuri cu investitorii. Statul a cedat 24 de mii de mp, pe malurile raurilor, care sa poata fi defrisate si a primit pamant intr-o comuna, de la proprietarii proiectului, care sa fie impadurit ulterior. Fara acest schimb, investitorilor le-ar fi fost imposibil sa ridice centralele. Cand a fost sunat de seful Garzii de Mediu, a tinut sa-i aminteasca cine sunt cei care investesc in zona.

In spatele afacerii sunt doi dintre cei mai mai influenti oameni din Arges: Gheorghe Badea si Valentin Visoiu, asociati in firma care face microhidrocentralele. Primul, patron al mai multor firme cu contracte in industria auto si detinator al mai multor unitati turistice in zona Vidraru. Al doilea a ridicat cateva cartiere rezidentiale in Capitala si are un hotel de 5 stele in Pitesti. La proiectul microhidrocentralelor Visoiu e si beneficiar si constructor, angajatii sai lucreaza pe raurile distruse. Ambii asociati sunt in Top 300 al milionarilor Romaniei, fiecare cu averi fabuloase, de zeci de milioane de euro. Gheorghe Badea a acceptat un dialog, in numele investitorilor.

Miza proiectului e uriasa, la mijloc e o afacere extrem de banoasa, cu investitii si castiguri fabuloase.

Valoarea proiectului de pe cele 3 rauri depaseste 13 milioane de euro. Fiecare dintre cele 10 microhidrocentrale e profitabila. Dintr-una de capacitate medie, 2 megawati de exemplu, care costa in jur de 2,5 milioane de euro, dezvoltatorii pot scoate lejer aproape 200 de mii de euro pe an, profit numai din vanzarea megawatilor-ora produsi. La care se adauga inca peste 1 milion de euro in acelasi an, din certificatele verzi, pe care investitorii le iau pentru productia centralelor. Certificatele sunt asigurate de stat timp de 15 ani, timp in care investitia va fi recuperata de 10 ori, castigul ajunge la peste 20 de milioane de euro.

Ca sa aflam cum stau lucrurile de fapt am mers si la Apele Romane filiala Arges, cei care au dat initial avizul pentru deschiderea santierului in zona raului. I-am cerut detalii lui Adrian Moisescu, seful pe judet, cel care e responsabil direct pentru ca a semnat si parafat autorizatia si tot el ar trebui sa monitorizeze respectarea ei.

Directorul Adrian Moisescu nu vrea sa dea declaratii oficial, dar filmat pe ascuns face declaratii uluitoare. Pretinde ca nu se lucreaza in rau! Afirma ca nu i se permite de la Bucuresti sa ne dea explicatii, superiorii i-ar fi dat si o directiva in acest sens. Spune ca la santier nu sunt probleme si ca nu ar exista o conditie privind inaltimea la care se monteaza tubulatura. Pe scurt, contrazice prevederile memoriului tehnic in baza caruia el insusi a dat aviz.

Dupa aceasta intalnire am cerut sa vorbim cu sefii de la Bucuresti ai domnului Moisescu. Am primit in schimb un comunicat prin care suntem anuntati ca avizul „limiteaza efectele negative” si trebuie sa-i credem. Bagand conducta in rau, investitorul plateste o chirie la Apele Romane. Solutia este ieftina si convenabila constructorilor. Alternativa ar fi solutii prietenoase cu mediul, dar mult mai costisitoare si mai anevoioase.

Un patron ridica 3 microhidrocentrale in zona Harseni, pe raul Sebes in nordul judetului Brasov. A trait in Spania si Statele Unite, si revenit in Romania s-a gandit sa investeasca in energie verde. Proiectul lui arata altfel decat in Arges, adica nu face sapaturi in rau, pentru montarea conductei, ci o ingroapa paralel cu albia, la distanta. A inteles ca daca ar respecta avizele, i-ar fi aproape imposibil sa monteze legal tubulatura in apa.

Conform solutiei tehnice, o parte din debitul raului e captat in amonte, langa izvor, unde va functiona un baraj. Conducta e dusa pe langa un drum forestier si pe niste terenuri private, chiar si prin munte.

Brasoveanul Dan Frunza s-a gandit ca in orice moment autoritatile i-ar putea bloca o investitie de aproape 10 milioane de euro, daca s-ar baga cu santierul in albia raului.

Investitorul plateste pentru 3 centrale cat costa in Arges sa montezi 7. Are de spart pana la anul in roca versantului, dar respecta astfel toate avizele.

In Arges, in viziunea autoritatilor, situatia e clara: exista avize, nu mai conteaza daca sunt sau nu respectate. O dovada in plus ca in Romania, rezervatiile naturale sunt consfiintite prin lege, dar ignorate de autoritati.

Un alt caz controversat e legat de amenajari hidro, care se desfasoara pe raul Neagra, la Brosteni-judetul Suceava. Un loc feeric de munte, descris de marele Ion Creanga in “Amintiri din copilarie“, e acum scena unui santier pentru contruirea a sapte microcentrale. Membrii unui ONG de mediu sustin ca primarul a permis suspect de usor saparea in albia raului. In plus nici nu opreste dezastrul ecologic.

Dupa ce echipa noastra a parasit zona, Prefectul de Suceava a atacat la Tribunal hotararea Consiliului care a permis lucrarile. Cat dureaza procesul a suspendat santierul.

Judetul Caras Severin, in Muntii Poiana Tarcului, alte 2 microhidrocentrale schimba complet peiajul. Prin acest firicel de apa, mai subtire ca un pai, pastravii si lipanii ar trebui sa urce in amonte, cum fac de mii de ani. Dezastrul ecologic e vizibil.

Intr-un domeniu in care ar fi trebui sa se lucreze cu manusi, noi demonstram inca o data ca unde e lege e si tocmeala. Specialistii vorbesc deja despre un macel ecologic din cauza modului de lucru tipic romanesc.

Investitorii se grabesc sa puna in functiune microhidrocentralele, care sunt apoi legate la reteaua nationala Transelectrica, si curentul electric e purtat catre 8 distribuitori. Acestia la randul lor livreaza energia catre 130 de furnizori, celebrii “baieti destepti” din energie, care il vand mai departe romanilor. O piata sigura, cu profit garantat.

Un domeniu care i-a atras pana si pe investitorii fara bani, dar dornici de specula. Asa s-a nascut Mafia Amplasamentelor. Au fost emise deja in ultimii 2 ani aproape 600 de autorizatii pentru cateva mii de viitoare santiere. Oportunisti care si-au rezervat locul.

Cat timp raurile tarii sunt o comoara care se masoara doar in milioane de eurosi nu in bogatiile lasate de la Dumnezeu, proiectele demarate in numele ecologiei “curenteaza” natura, o sufoca, si o ucid.

In Muntii Fagaras proiectul merge inainte. Daca si cum e respectata natura nu intereseaza pe nimeni. Apele Romane, Garda de mediu sau Prefectura sunt 3 instututii care actioneaza „de forma” in acest caz. Cei care ar trebui sa controleze se umfla in pene sau evita sa intervina. Apa trece, santierele raman.

ONG-urile de mediu cer oprirea lucrarilor la microhidrocentralele de langa Transfagarasan

Mai multe ONG-uri de mediu cer oprirea lucrarilor la microhidrocentralele de langa Transfagarasan, care ar fi execute fara respectarea legislatiei de mediu si prin care sunt distruse mai multe rauri, ministrul Rovana Plumb promitand ca luni va face verificari la fata locului.

ONG-urile care alcatuiesc Coalitia pentru Mediu din Romania au reclamat de mai multe ori ca albiile raurilor de munte Capra, Buda si Otic, din judetul Arges, si odata cu ele habitate naturale protejate prin lege, au fost distruse in schimbul constructiei de microhidrocentrale.

Ministerul Mediului spune ca in perioada perioada iunie-august au fost facute controale pentru verificarea modului in care sunt respectate reglementarile in vigoare in cazul microhidrocentralelor din judetul Arges.

Totodata, ministrul Rovana Plumb va merge luni in judetul Arges, pentru a evalua situatia constructiilor de microhidrocentrale si pentru a dispune masurile necesare, potrivit Ministerului Mediului si Padurilor.

Organizatiile Ecopolis si Asociatia Salvati Dunarea si Delta au anuntat ca vor organiza, luni, o actiune de protest in zona raului Capra.
Directorul executiv al Asociatiei Salvati Dunarea si Delta, Dan Barbulescu, a declarat, duminica, pentru MEDIAFAX, ca ONG-urile de mediu cer autoritatilor sa ia masuri urgente pentru oprirea lucrarilor la microhidrocentralele de langa Transfagarasan.

Dan Barbulescu a precizat ca in cazul lucrarilor de construire a microhidrocentralelor pe raurile Buda, Capra si Otic, din Masivul Fagaras, judetul Arges, este incalcata legislatia de mediu.

El a dat ca exemplu raul Capra, unde lucrarile de constructie au afectat semnificativ albia raului prin lucrari de excavare, derogare, dinamitare si sapare a malurilor, fapt total interzis de legislatia in vigoare.

Totodata, Dan Barbulescu a precizat ca sectiunea de curgere a apei a fost ingustata dupa montarea unor conducte de aductiune, iar in prezent latimea sectiunii este mult mai mica decat albia existenta inainte de lucrari.

Coalitia pentru Mediu a trimis, in 22 august, o scrisoare deschisa ministrului Mediului si Padurilor, prin care a semnalat ilegalitatea lucrarilor de constructie a microhidrocentralelor din Muntii Fagaras si a cerut incetarea imediata a acestora.

Reprezentantii Coalitiei pentru Mediu spun ca abuzurile de mediu in cazul lucrarilor de constructie a microhidrocentralelor pe mai multe rauri de munte din Masivul Fagaras au dus la albii de rau distruse in totalitate de excavatoare, zone defrisate si debite de apa semnificativ diminuate.
Potrivit acestora, desi problemele au fost semnalate inca din noiembrie 2011, in prezent, lucrarile de captare si modificare a cursurilor raurilor continua, “sfidand legea si distrugand ireversibil printre putinele zone ramase neatinse in Romania”.

Coalitia pentru Mediu din Romania solicita Ministerului Mediului si Padurilor suspendarea actelor neconforme legislatiei in vigoare, “ce au fost emise abuziv”, readucerea raurilor la starea initiala si instituirea imediata a unui moratoriu pentru demararea unor proiecte similare pe apele de munte din Romania.

“In lipsa unei interventii rapide, exista riscul afectarii iremediabile a tuturor cursurilor de apa si ale ecositemelor aferente din Masivul Fagaras. Totodata, exista riscul crearii unui precedent extrem de periculos, avand in vedere ca lucrari similare se pregatesc pe majoritatea raurilor de munte din Romania”, scriu ONG-urile de mediu in scrisoarea deschisa adresata ministrului Mediului.
Ca raspuns la scrisoarea deschisa a Coalitiei pentru Mediu, Ministerul Mediului a comunicat ca in cazul microhidrocentralelor au fost facute mai multe controale, in perioada iunie-august, iar luni, ministrul Rovana Plumb va face o vizita in zona, pentru a evalua situatia.

Astfel, Garda Nationala de Mediu a facut, in perioada 14 iunie – 3 iulie, controale tematice privind respectarea conditiilor din actele de reglementare si stadiul realizarii lucrarilor la constructia microhidrocentralelor.

Ulterior, ministrul Rovana Plumb a dispus constituirea unei echipe mixte formate din reprezentanti ai Garzii de Mediu si ai Administratiei Nationale “Apele Romane” pentru efectuarea unui control suplimentar, in 22 august, la care sa fie evaluate situatia existenta in teren la momentul actual si progresul inregistrat in urma masurilor dispuse de catre institutiile din subordinea ministerului.

Ministrul Rovana Plumb ar urma sa aiba, saptamana viitoare, si o intrevedere cu reprezentantii Coalitiei pentru Mediu din Romania, pentru a discuta propunerile acestora, raspunzand astfel printr-o invitatie la dialog scrisorii deschise transmise de organizatie.

sursa: maimultverde.ro

Sursa:gandeste.org

Pe planeta Marte exista paduri

O imagine trimisa de pe Marte prezinta un obiect care seamana incredibil de mult cu o bucata de lemn, fotografia fiind realizata de Mars Rovers langa craterul Endurance. 

Descoperirea i-a incantat pe adeptii teoriei conspiratiei care sustin acum ca aceasta este o dovada ca existenta unor paduri vaste de pe Marte este tinuta secret fata de public, informeaza publicatia Daily Mail.

Cel mai probabil, acesta este un caz de pareidolie – cand un stimul oarecare este perceput ca avand o semnificatie, precum simbolul vazut intr-un nor sau o fata de pe felia de pe paine prajita.

Imaginea neobisnuita a aparut intr-un comunicat de presa al NASA din 2004, desi agentia spatiala nu a facut nicio referire la obiectul asemanator cu un lemn, capturat de rover in cea de-a 115-a zi pe Marte. 

Dar un website insista ca este o imagine care s-a “scurs”, din greseala, care ar putea omori pe cineva. Un scriitor de la TheCrit.com a spus ca declaratiile NASA ca Marte este o lume desertica sunt mincinoase si ca de fapt “pe Marte sunt paduri vaste care sunt ascunde de ochii publicului”.

Adeptii teoriei conspiratiei speculeaza ca “lemnul” a fost adus in pozitia sa actuala de o inundatie care s-ar fi intamplat acum aproximativ 40 de ani, pentru ca lemnul este intact.

Obiectul discutiei are insa, acelasi model liniar si aceleasi umbre ca si rocile inconjuratoare.

Din pacate, nu exista nicio dovada stiintifica despre viata plantelor macroscopice pe Marte, iar panorama din imagine este una desertica si izolanta.

Oamenii de stiinta de la NASA au gasit insa gheata la polul de nord al Planetei Rosii, precum si un sol alcalin – ingrediente principale pentru sustinere vietii.

Sursa: ……Astro……