Cetatea Sfântă Noul Ierusalim

"Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei." (Apocalipsa, 21/2,3)

„Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.” (Apocalipsa, 21:1-2)

«Vedeţi, îngâmfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că Eu lucrez un lucru în zilele voastre, un lucru pe care nu-l veţi crede dacă vă va spune cineva». (Faptele Apostolilor, 13/41)

Mulţi au vorbit şi au scris până acum în necunoştinţă de cauză despre noi, şi mai ales unii teologi ai României, care, după mintea noastră, s-au dovedit infantili în credinţă, căci «credinţa nu este a tuturor» (II Tesaloniceni, 3/2), şi chiar analfabeţi în Scripturi, de parcă n-au citit şi nu cunosc sfânta Scriptură: «Drept aceea, orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi îi zici: „Citeşte!“, el îţi răspunde: „Nu pot, căci ea este pecetluită!“. Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi îi zici: „Citeşte!“, el îţi va răspunde: „Nu ştiu carte!“. Şi a zis Domnul: „De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinăciunea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească, învăţată de la oameni“» (Isaia, 29/11-13).

Nu ne mirăm de necredinţa cărturarilor care, propovăduind Scriptura, nu o cunosc, căci în ea scrie: «Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat, se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!“, aceasta a fost în vremurile străvechi de dinaintea noastră». (Ecclesiastul, 1/9-10). Aşa cum sfântul apostol Pavel cita adesea, pentru cerbicea cea tare a cărturarilor, din cărţile Vechiului Testament, adeverind proorociile dinainte vestite şi împlinite prin Hristos acum două mii de ani, la fel şi noi, astăzi, dezvăluim despecetluirea tainelor ascunse în Scripturile care proorocesc cea de a doua venire a lui Hristos pe pământ.

«Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?» (Ev. Luca, 18/8)
Va găsi! Şi a găsit!

Într-un veac al deşertăciunilor, credinţa curată este clopotul care cheamă înapoi, la Tatăl ceresc, pe toţi fiii Săi. Puţini ştiu astăzi cum se manifesta comuniunea între fraţi sau ritualul în primele veacuri, însă toţi ştiu, au credinţa că iubirea era atunci piatra pe care se zidea orice faptă, orice jertfă.
Dacă ceea ce astăzi pentru unii pare neînţeles, mâine se va dovedi a fi curăţenie şi cuminţenie, atunci ruşinea nu va fi a celor ce au răbdat. Iar puterea de a spăla tina de pe ochi o are doar Mântuitorul Iisus Hristos, prin Care cerem şi aşteptăm binecuvântarea jertfei noastre.

Ucenicii
2 august 2003

http://www.noul-ierusalim.ro/index2.htm 

Această sfântă mănăstire a fost construită la anul mântuirii 1991, după porunca şi planul transmis de Domnul prin servii Săi proorocii, prin izvorul Cuvântului Său, care curge în România şi din care se vor adăpa toate neamurile. Locaşul sfânt s-a ridicat acum de puterea lui Dumnezeu întru cei credincioşi ai Săi, şi va fi turn de mărturie, stâlp tare şi piatră de înviere pentru toată făptura lui Dumnezeu. Prin această începătură nouă, se împlinesc toate proorociile din Cartea Adevărului cum că România va fi regină aleasă şi binecuvântată pentru popoare, va fi nou Canaan, nou Eden şi nou Ierusalim, după Scriptura de la Ioan citire, din cartea Apocalipsei:

«Şi am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu. Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: „Iată, noi le fac pe toate“. Şi cetatea avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi, doisprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele, douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Şi cetatea este în patru colţuri. Lungimea şi lăţimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă. Şi neamurile vor umbla întru lumina ei. Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care este dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului».
http://www.noul-ierusalim.ro/prezentare.htm

Profeţii despre România - Cuvânt pentru România

 Profeţii despre Romania - Profeţiile unui călugăr

Expozitie de arta "Lumina si Ingeri" de la Cetatea Sfanta Noul Ierusalim din Glodeni Pucioasa from badjea ion on Vimeo.

surse

http://www.noul-ierusalim.ro/

http://www.torentedeslava.ro/mesaj/o-mare-elita/

http://www.bibleuniverse.com/study-tools/bible-study-guides/romanian/study-guide/iid/2-4/lng/ro.aspx

 http://www.lovendal.net/wp52/paradisul-ceresc-cetatea-sfanta-sau-noul-ierusalim-a-fost-fotografiat-in-1993-de-telescopul-spatial-hubble/

http://blogulujoelampton.blogspot.ro/2010_08_01_archive.html

http://adevarul2012.blogspot.ro

ALBA: MINISTRUL CULTURII ATENŢIONEAZĂ CĂ CETĂŢILE DACICE RISCĂ SĂ FIE SCOASE DE PE LISTA UNESCO

Acest articol apartine blogului Romania-Dacia 

Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, a atras atenţia, vineri seara, într-o conferinţă de presă, la Alba Iulia, că dacă nu se acţionează cu maximă urgenţă, cetăţile dacice riscă să fie scoase de pe lista UNESCO.

‘Riscul este foarte mare, dacă vin şi văd că nu am făcut nimic’, a declarat ministrul Culturii, care a vizitat în cursul zilei de vineri Sarmizegetusa Regia, despre care a spus că este ‘ştampila, sigiliul naţiunii’ noastre.

‘Chestiunea e gravă”, a afirmat Diaconu, care a adăugat că ‘arborii de acolo par mai importanţi decât vestigiile’. ‘E de neînţeles lucrul acesta’, a adăugat demnitarul.

‘Cetăţile dacice sunt protejate UNESCO. Ce facem noi cu asta? Nimic. Şi dacă cumva vine un control UNESCO? Pierdem statutul. Deci, dacă nu facem ceva cu urgenţă maximă, pierdem statutul de protecţie UNESCO pentru cetăţile dacice’, a punctat oficialul.

Diaconu criticat ‘’suprapunerea” de orgolii personale, nesfârşite, între specialişti, administratori.

”Eterna problemă a României. Al cui e locul, obiectul, cine e şeful, cine comandă aici. Unii zic că sunt ei, alţii că-s ei”, a mai spus Diaconu, care a adăugat că trebuie ‘’sparte” orgoliile.

Ministrul a afirmat că vrea să-i pună la aceeaşi masă pe cei din administraţia publică locală, de la Consiliul Judeţean Hunedoara, pe specialişti şi Ministerul Culturii, până va fi găsită o soluţie.’ Lucrurile mi se par extrem de simple şi de rezolvat imediat. Adică, să înceapă să lucreze toţi, fiecare pe meseria lui’, a spus acesta. ‘Fiecare să facă ceva şi de maximă urgenţă’, a adăugat Diaconu, care a apreciat că ‘e absolut dureros ce se întâmplă acolo’. Ministrul a mai spus că va organiza peste două săptămâni şi jumătate o conferinţă de presă la Sarmizegetusa Regia.

Oficialul a precizat că sunt fonduri, fiindcă investiţiile sunt absolut minime. ‘Investiţiile nu sunt mari, problema e a noastră – de organizare, de coordonare’, a spus acesta.

‘Noi, ca stat, nu am făcut nimic, avându-le deja înscrise în UNESCO. (…). Riscul este foarte mare dacă vin şi văd că nu am făcut nimic. (…). Problema se pune exact aşa şi cu Brâncuşi. Ziceau să aducem osemintele lui Brâncuşi acasă. Am zis întâi să-l merităm pe Brâncuşi. Câtă vreme neglijăm total tot ce înseamnă ce a mai rămas de la Brâncuşi, cele două bârne sub care s-a născut. Şi alea sunt cumpărate de cineva. (…). Câtă vreme noi nu facem aici cultul Brâncuşi, noi nu-l merităm pe Brâncuşi. Întâi să-l merităm şi după aceea promit, mă zbat, mă duc, mă lupt, orice e legal de făcut ca să vină Brâncuşi acasă’, a declarat Mircea Diaconu. AGERPRES

Sursa: ROMANIA-DACIA

Vraja asezarilor dacice din Muntii Orastiei

Comori neglijate de Ministerul Turismului

Vreau să povestesc despre un loc care nu am crezut că există şi sunt extrem de fericită ca l-am găsit. Un loc unde pădurile străvechi, munţii şi oamenii se lipesc de suflet, la propriu, un loc pe care nu-I mai poţi uita şi vrei să te întorci acolo cât mai repede.Cel mai frumos este că acest loc nu trebuie să-l căutăm peste hotare, nu ne trebuiesc bugete mari sau genţi luxoase de voiaj. Acest loc este chiar în Romania, la 400 km de Bucureşti, în zona Cetăţilor dacice din munţii Orăştie. Acest loc nu este pentru cei care fac grătare la marginea pădurii ascultând manele la maxim, ci pentru cei care iubesc şi respectă natura, care caută beneficiile ei, care vor să afle despre istoria dacilor şi să se afunde în ea, iar dacă îşi ciulesc bine urechile, află lucruri impresionante, pe care cu greu le mai pot uita.

Am ajuns într-o sâmbată, la prânz, în satul Costeşti din Orăştioara de jos şi până seara am avut o ciudată senzaţie în piept, parcă îmi venea să plâng dar nu puteam, aveam pieptul greu şi nu-mi puteam explica ce e cu mine. În spatele pensiunii Popasul Dacilor, unde ne-am cazat, curge Pârâul Grădiştea, sau Apa Oraşului, după cum îi spun localnicii. Am adormit lângă pârâu o oră, crezând că senzaţia e de la oboseală, şi când m-am trezit parcă eram mai liniştită, dar sentimentul acela de emoţie era tot acolo. În prima seară am urcat la Costeşti Cetăţuie, cetatea cea mai accesibilă şi mai aproape de satul Costeşti. Nu ne-am dat seama de la început de ce ne place aşa mult acolo, mai târziu am realizat că nu sunt deloc gunoaie, că toate gospodăriile sunt “la locul şi rostul lor”, curate şi liniştite. La jumătatea drumului spre cetăţuie a apărut un câine care ne-a însoţit până sus, un câine galben, tăcut, fără coadă, foarte sprinten. Atunci am observat că niciun animal nu era legat, nici câinii, nici porcii, nimic, toate animalele erau libere şi nu deranjau pe nimeni. Niciun câine nu lătra. Toţi apăreau tăcuţi, ne miroseau şi plecau apoi în treba lor. La Costesti Cetăţuie se spune că ar fi locuit şi Burebista, înainte şi după ce a unificat statul dac, înainte ca marele preot Deceneu să găsească şi să pregătească construcţiile pentru viitoarea capitală – Sarmiszegetusa. Se mai văd încă două turnuri şi locuinţa cu urmele pereţilor despărţitori ale fostelor odăi. Surpriză mare: vedem o canalizare… Dacii aveau canalizări? Incredibil. Şi trepte monumentale?! Se înoptase, aşa că am coborât de pe vârful curat şi îngrijit al dealului, spre pensiune. Am coborât înfometaţi şi ne-am dus drept la micutul restaurant-birt unde comandasem cu 3-4 ore înainte cina. Deja închiseseră tot, barmanul curăţa podeaua şi, obişnuiţi ca în Capitală, am crezut că am rămas fără cină. De fapt ne aştepta o masă frumos pusă, de la şerveţele până la tacâmuri, cu mâncarea pe aragaz. A doua zi am aflat că au căutat în sat, cât am fost plecaţi, o doamnă care ştie să gătească ciorbă de legume, pentru că pe-acolo nu se pomeneşte ciorbă fără carne.

Cetăţi a căror vrajă s-a transmis prin timp

În zilele ce au urmat am vizitat câte o cetate, luând la rând aproape toată salba de fortificaţii care apărau Sarmiszegetusa Regia, plecând de dimineaţă şi întorcându-ne seara.

La Sarmiszgetusa Regia (pe Dealul Grădiştei) am ajuns destul de târziu, pe la 12:00, şi încercând să evităm un grup de copii gălăgioşi cărora profesorii le spuneau să nu supere “liniştea străbunilor”, am încercat să urcăm pe vârful Godeanu. Zic “încercat”, pentru că traseul este pieptiş, destul de dificil. După jumătate de oră gâfâiam şi am decis să renunţăm şi să coborâm ca să putem cerceta Capitala Daciei pe lumină. Sanctuarele sunt impresionante, mai ales dublate de poveştile lui Vasile Sarmis, un domn care are grijă de sit şi căruia nu-i tace gura până nu spune tot ce ştie, de la legende, până la cum era folosit fiecare sanctuar. Escavările sunt făcute pe doar 13% din suprafaţa cetăţii, mai toate făcute neprofesionist, cu blocuri de beton care înlocuiesc părţi lipsă, dar mai bine detaliile le aflaţi direct de la acest Vasile.

Oricum nu există niciun chioşc de informare, – la nicio cetate- deci dacă nu te documentezi înainte nu prea înţelegi ce este cu pietrele dinaintea ta. În marele Sanctuar circular vezi un calendar în care sunt aşezate la fiecare şase pietre dispuse orizontal, una perpendiculară ( 7 erau oare zilele săptămânii?), un astrolab (al doilea din lume s-a descoperit la Stonehenge) pe care unii spun că dacii îl umpleau cu apă şi puteau studia stelele ce se oglindeau, alţii spun că era tot un fel de calendar. Inexplicabil este însă faptul că în interiorul potcoavei mici din acest calendar, busola deviază brusc cu 10-15 grade. Nu este vorba doar de un câmp magnetic pentru că asta ar însemna ca busola să devieze treptat, pe măsură ce te apropii de centrul magnetic, pe o raza mai mare. Dar acul se schimbă brusc pe o arie de doar un metru şi revine brusc când ieşi din câmp. Este şi un izvor la Sarmiszegetusa, ne-am umplut bidonaşele cu apă foarte bună, care a luat şi premii, s-au făcut cercetări şi este ionizată pentru că trece pe lângă un filon de argint.

Fortificaţia de la Blidaru, scăpată de vandali

A urmat la rând Cetatea Blidaru, fortificaţia cea mai întinsă şi cea mai bine îngrijită. Escavată în totalitate şi îngrijită foarte bine, are până şi nişte scăriţe de lemn ca să nu aluneci la urcuş. Această cetate a fost pur militară, nu are sanctuare şi a fost construită în două faze: prima înaintea războiului din 101-102 şi a doua, în pripă, mărită pentru războiul decisiv din 105-106. Se crede că aici ţineau dacii tezaurul ţării şi că o parte din războinici i-au ţinut ocupaţi pe soldaţii romani pentru ca ceilalţi să aibă timp să ascundă tezaurul. Cetatea este monumentală, sobră şi domină toate împrejurimile. Pădurea de sub ea, pe unde am urcat şi am coborât, este pentru mine cel mai frumos traseu pe care îl ştiu. Din metru în metru întâlneşti nişte arbori aşa de frumoşi şi de întortocheaţi, cu braţe şi scorburi mari, de parcă sunt persoane şi au fiecare numele lui şi se ştiu toţi unul pe altul. Copacii ăştia ştiu multă istorie.

Situl nimănui

Nu puteam rata Piatra Roşie, cetatea care ne-a întristat cel mai mult. Pe cât de frumos este locul ales de daci, o stâncă roşie care se distinge de rest, imposibil de cucerit de duşmani, pe atât de neîngrijit şi lăsat în paragină este situl. Parcă a trecut pe acolo o bandă de nebuni. Pietrele sunt aruncate ici-colo, bucăţidin zid apar în jos, la 20 metri în vale. Pădurea a pus stăpânire pe cetate, rădăcinile unui bătrân copac au distrus deja parte din zid, şi nimeni nu îngrijeste niciun centimetru al fostei cetăţi. Şi acest sit avea odată drum pavat, la fel ca şi Sarmiszegetusa. Aici a fost descoperit un curios candelabru dacic, cu trei braţe Nici nu credeam că dacii aveau candelabre. Câte minuni mai zac oare dedesubt? M-a supărat şi m-a durut tare ignoranţa faţă de aceste comori pe care nu ştim cât timp o să le mai vedem. Dar chiar şi aşa, cetatea îşi păstrează aura. I se mai spune şi “cuibul de vulturi al lui Decebal”, probabil a trăit aici înainte să devina regele–martir, cum a rămas în istorie. Şi nicio altă panoramă nu se compară cu ce vezi de pe Piatra Roşie. În partea estică a cetăţii este un pinten de stâncă îngust, de nu încap doi oameni pe vârf. Trebuie să te urci cu grijă, altfel o iei la vale şi nu se ştie unde ţi se opresc oasele. De pe pinten vezi poate cel mai frumos peisaj din viaţa ta: de la Retezat, Platoul Ursici până la Valea Streiului.

Am plecat apoi din aceste locuri mai departe, în Mărginimea Sibiului. În drum am urcat şi la Cetatea Căpâlna, la fel de părăsită de interesul autorităţilor ca şi Piatra Rosie. Seara, deşi eram la numai 100 km distanţă, ne era deja dor de Satul Costeşti, de cetăţile noastre, de dacii noştri, de păduri, de oamenii de acolo, de animalele libere şi mai ales ospitalitatea tuturor laolaltă.

Sursa: http://www.concretmedia.ro/social/vraja-asezarilor-dacice-din-muntii-orastie-1901.html

De Florii, am fost in aceste locuri mirifice.Nu se poate descrie in cuvinte ce simti cand ajungi acolo.Vreau sa-i multumesc pe aceasta cale si ghidului nostru Vasile Sarmis pentru ca a stat la dispozitia noastra si ne-a aratat locurile cele mai incarcate dpv energetic.

Va recomand din inima, daca ajungeti in aceste locuri mirifice, sa-l cautati pe acest mare paznic al locurilor.Numarul lui de telefon este 0760 027 944.

Daniil Gaucan

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com/

Asfalt peste cetatea dacică Sarmizegetusa

Mediul arheologilor din România este în fierbere după ce abia ieri s-a aflat că o iniţiativă pompieristică a secţiei de drumuri din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara afectează destul de grav capitala dacică Sarmizegetusa Regia. Constructorii au derulat în ultimele săptămâni lucrări de reabilitare a drumului care duce spre cetatea dacică şi a dispus şi realizarea unei parcări de aproape 3.000 de metri pătraţi chiar lângă zidurile fortificaţiei, pe o zonă în care, cu 30 de ani în urmă, se găsiseră urme de locuire dacică.
Necesară, dar făcută româneşte
Vicepreşedintele Fundaţiei “Renaşterea Daciei”, Vladimir Brilinsky, spune că parcarea era necesară, pentru că mai ales în perioadele ploioase zona se mocirlea sub roţile maşinilor cu turişti care insistau să ajungă “mecanizat” până la Poarta de Vest a cetăţii, dar este de părere că iniţiativa este pompieristică: “Din câte am înţeles, au mai rămas ceva bani de la lucrările de amenajare a drumului şi s-a decis amenajarea acestei parcări. Era nevoie de ea, dar trebuia făcută legal. Din cunoştinţele mele, nu există aprobările necesare pentru această lucrare”.
Informaţia este confirmată de Adriana Pescaru, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie, cea care a descoperit dezastrul joi după-amiază întâmplător, în timp ce îşi conducea câţiva colegi care doreau să vadă cetatea antică. “Este incalificabil ce s-a întâmplat. Este mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu, atunci când ne trezeam cu ziduri de beton şi alte greşeli majore în incinta sacră de la Sarmizegetusa Regia. Măcar atunci exista un proiect şi o aprobare dată de forurile competente. Acum nu există nicio aprobare din partea Comisiei pe care o reprezint şi nici din partea Ministerului Culturii. Şi mai rău, lucrarea s-a făcut fără supraveghere arheologică, mai ales că în zona respectivă, în anii ‘80, s-au descoperit urmele unor locuinţe dacice. Avem de-a face cu o acţiune de distrugere într-un obiectiv istoric din patrimoniul UNESCO. Pentru că au excavat prea mult, ajungând până lângă zidul fortificaţiei, blocuri din zid au început să cadă. Au mutat şi panourile explicative, au făcut şi două rânduri de scări. Niciunde în lumea asta, într-un sit arheologic antic nu se intră pe trepte, aşa cum au fost amenajate la Sarmizegetusa. Din incintă mai trebuie scoşi vreo 100 de copaci căzuţi, cum o să-i scoată acum?”.
“Am dispus oprirea lucrărilor”
Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ admite că la efectuarea lucrărilor s-au comis erori, motiv pentru care a dispus oprirea acestora: “Lucrarea a fost făcută printr-o colaborare între Direcţia Tehnică a Consiliului Judeţean şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Astăzi, la Sarmizegetusa Regia vor urca mai mulţi specialişti pentru a vedea mai bine care este situaţia şi, cel mai probabil, de luni se va lucra doar sub supravegherea arheologilor. Nu ştiu, sincer, dacă era nevoie sau nu şi de o aprobare de la Comisia Naţională de Arheologie, dar mă gândesc că nu ar fi fost nevoie de aşa ceva pentru o parcare situată, până la urmă, în afara cetăţii în sine”.
Parcarea amenajată de Consiliul Judeţean are o suprafaţă de aproximativ 3.000 de metri pătraţi şi se dorea a fi asfaltată. Muncitorii ajunseseră cu construcţia până la faza pregătirii pentru asfaltare, straturile de pietriş şi zgură fiind deja aşternute şi compactate până să intervină arheologii.
O “boală” lungă
Sarmizegetusa Regia se află de mai bine de 10 ani într-o încurcătură legislativă care nu face deloc bine nici sitului istoric, nici activităţii turistice. Zeci de legi, ordonanţe de guvern şi ordine de miniştri se bat însă cap în cap când vine vorba de cetăţile dacice, aşa că, atunci când, de exemplu, trebuie scos un copac secular căzut peste zidurile antice, demersurile pot dura şi o jumătate de an. Consiliul Judeţean a cerut, anul trecut, preluarea parcului natural şi a cetăţilor dacice în administrarea sa, ministrul culturii, Kelemen Hunor a promis că acest transfer va fi făcut, însă a constatat abia apoi că o asemenea decizie implică modificarea a peste 63 de acte normative.
Între timp, sanctuarele dacice sunt la discreţia vizitatorilor, unii dintre ei folosindu-le pentru a se “încărca cu energii”, alţii pentru ritualuri de tot felul, fără să fie supravegheaţi de nimeni. Mai mult, numărul crescând de turişti nu se resimte nicicum în buget pentru că intrarea la Sarmizegetusa nu se taxează. Haosul în care sunt lăsate cetăţile dacice a facilitat şi fenomenul braconajului arheologic, iar acum statul cheltuieşte milioane de euro pentru recuperarea de brăţări dacice din aur, kosoni şi alte obiecte valoroase sustrase din zonă.
Sursa: evz.ro

Sursa: ROMANIA-DACIA

Ce taine ascunde «Cetatea Papilor»?

Adeptii teoriei conspiratiei sustin, de multa vreme, ca Vaticanul ar detine, in arhivele sale secrete documente care, dezvaluite, ar putea schimba din temelii nu doar istoria lumii dar si perceptia noastra despre fenomenul religios.

    In afara unor secrete tehnologice precum cronoportarea, teleportarea sau levitatia, despre care se crede ca ar fi fost descoperite candva si tainuite cu grija, in pivnitele Vaticanului, Sfantul Scaun ar ascunde, se crede, adevarul despre inceputurile crestinismului, adevaruri care daca ar fi dezvaluite ar zgudui insesi fundamentele acestei religii. Desigur, oficialii de la Vatican dezmint asemenea speculatii si au dat publicitatii, pentru prima oara de la inceputurile papalitatii, o serie de documente din arhivele secrete ale Sfantului Scaun, menite sa faca lumina asupra unor chestiuni delicate din istoria religiei crestine.

Ce voia papa de la Roosevelt?

    Timp de multe secole, arhivele Vaticanului au fost accesibile doar prelatilor catolici si abia in 1881 s-a permis si anumitor savanti si teologi sa le cerceteze. Dar in general aceste arhive nu sunt deschise marelui public si pentru a le cerceta sunt necesare aprobari speciale din partea Consiliului Cardinalilor. Motivul oficial ar fi temerile ca documentele, multe dintre ele vechi de peste o mie de ani, s-ar putea deteriora din cauza cercetarii intense, dar pana nu de mult se banuia ca adevarata cauza ar fi ingrijorarea Vaticanului ca informatiile continute in actele respective – majoritatea pergamente si manuscrise pe piele – ar pune in pericol doctrina oficiala crestina. Acum, spre a demonta acuzatiile de ascundere a adevarului, papa Benedict si-a dat acordul pentru editarea unei colectii de documente din arhivele secrete. Este vorba despre 105 documente,  dintre care 20 nu au fost ni-ciodata dezvaluite pana acum – printre acestea se numara mai multe scrisori papale adresate lui Hitler de catre papa Pius XI, in 1934, o misiva catre Sfantul Parinte, inscriptionata pe scoarta de copac de capeteniile triburilor Ojibwe, din America de Nord si scrisoarea regelui englez Henric VIII catre papa, care a dus la renuntarea suveranului insular la catolicism si la aparitia religiei anglicane.

    Una dintre cele mai spectaculoase artefacte este scrisoarea trimisa de hanul mongol Guyuk, nepotul lui Genghis Han, papei Inocentiu IV. Suveranul pontif ii ceruse liderului mongol sa se converteasca la crestinism iar acesta, ca raspuns, il convocase in Asia, „alaturi de toti regii tai crestini, pentru a va pleca inaintea mea, ca un gest de supunere, caci altfel va voi considera dusmani”.

    Un document controversat il constituie scrisoarea trimisa de papa lui Roosevelt, prin care ii cerea sa se opuna infiintarii unui stat evreu in Palestina, actiune pentru care miscarea sionista facea un puternic lobby la Casa Alba. „Este adevarat ca evreii au locuit candva in Palestina, dar nu exista nici o axioma istorica prin care sa se sustina necesitatea intoarcerii unui popor pe pamanturile unde a trait in urma cu doua milenii. Aparitia unui stat evreu in Palestina ar da nastere unor complicate probleme si tensiuni internationale”, scria papa Piux XI, cu o remarcabila clarviziune.

Adevăruri incomode pentru papi

    Exista insa si alte documente care pun Vaticanul intr-o lumina foarte defavorabila. Nu este vorba doar de dosarele secrete ce arata ca papa a stiut despre Holocaustul impotriva evreilor, in Al Doilea Razboi Mondial dar nu a facut nimic ca sa-l impiedice, ci mai ales de atitudinea ostila dovedita de biserica fata de stiinta si unele manifestari artistice. Astfel, printre actele publicate se vor numara si stenogramele proceselor de erezie intentate lui Galileo Galilei si Giordano Bruno, dar si corespondenta dintre inaltii demnitari ai Cetatii Sfinte si unii ganditori „recalcitranti”, precum Erasmus din Rotterdam sau Voltaire. O alta misiva interesanta este cea trimisa de presedintele Confederatiei Sudiste, Jefferson Davies, papei Piux IX, in timpul Razboiului Civil american, prin care se plangea ca regretabilul conflict fratricid a fost cauzat de agresiunea Nordului si facea apel la medierea papei, care insa nu s-a produs.

    Suveranul Pontif nu s-a implicat in acest razboi chiar daca, se pare, simpatiza cu Sudul, mult mai religios decat adversarii sai nordisti. Nu lipsesc nici scrisorile personale, dar de mare semnificatie, cum e de pilda plangerea adresata de Michelangelo papei, in 1550, dupa ce un conclav papal ii intrerupsese lucrul la domul basilicii San Pietro si multi cardinali se plansesera de maniera sa „deloc crestineasca” de prezentare a personajelor biblice.

Templierii au fost iertaţi

    Un pergament ingalbenit de vreme  contine procesele verbale ale interogatoriilor luate templierilor de catre reprezentantii papei Clement IV si se incheie cu o bula papala care-i absolva pe acuzati de toate ereziile. Documentul, cunoscut ca „pergamentul Chinon”, nu a fost niciodata dat publicitatii, desi se banuia existenta lui. El dezvaluie faptul ca Templierii aveau o ceremonie de initiere ce includea scuiparea pe cruce, renegarea lui Iisus si sarutarea in zona anala, pe buricul si gura superiorului ierarhic. Templierii au explicat papei ca initierea simula umilintele pe care cavalerii ar fi trebuit sa le indure daca ar fi fost prinsi de sarazini. Papa ar fi dorit sa-i ierte si a emis chiar o Bula in acest sens, dar pana la urma a cedat in fata amenintarilor regelui Frantei, temutul Filip cel Frumos, si a fost de acord cu pedepsirea drastica a cavalerilor.

    In fine, un alt document remarcabil contine analiza, realizata de o comisie de experti ai Bisericii Catolice, a faimoaselor manuscrise descoperite in 1947 in grotele de langa Qumran, pe malul Marii Moarte. Dupa cum se stie, aceste manuscrise au fost descifrate de experti ai Vaticanului, care mult timp au refuzat sa faca publice, fapt ce a dat apa la moara celor ce credeau ca manuscrisele contin „adevaruri care ar putea schimba radical temelia religiei crestine”. Comisia de specialisti a avizat autenticitatea manuscriselor si chiar a propus revizuirea unor pasaje din Biblie, pentru a corespunde adevarului istoric relevat de pergamentele de la Marea Moarta. Deocamdata, nu se stie daca dintre documentele publicate va face parte si controversatul „al treilea secret de la Fatima”, reprezentantii Sfantului Scaun refuzand sa dea vreo declaratie in acest sens.

GABRIEL TUDOR

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8717/8/

Sursa: MISTERELE LUMII