Meduzele UCID de zece ori mai mulţi oameni decât RECHINII

În pofida gurii sale impresionante, rechinul ucide de zece ori mai puţini oameni decât meduzele, arată specialiştii, care spun că psihoza vis-a-vis de rechini nu are legătură cu numărul de atacuri din lume, scrie Agerpres.

Meduzele UCID de zece ori mai mulţi oameni decât RECHINII / FOTO: telegraph.co.uk

În ultimii zece ani au fost înregistrate anual între 50 şi 100 de atacuri ale rechinilor împotriva oamenilor, soldate în medie cu mai puţin de 10 morţi, anunţă International Shark Attack File, referinţa statistică în domeniu. 'Meduzele, de exemplu, ucid cam 100 de persoane în fiecare an, chiar dacă este mai puţin spectaculos să te pişte o meduză decât să te măcelărească un rechin', declară AFP Robert Calcagno, director general al Institutului şi Muzeului oceanografic din Monaco.

Din punct de vedere strict statistic, rechinii sunt mai puţin periculoşi chiar şi decât elefanţii, care 'ucid 600 de persoane pe an', scorpionii (5.000 de decese) sau şerpii (100.000), adaugă el.

Atacurile rechinilor sunt în prezent de două ori mai numeroase decât în anii 1980. În insula Reunion, unde de un an au loc tot mai multe atacuri şi unde un surfer a murit în luna iulie, rechinii buldog şi rechinii tigru sunt în atenţia autorităţilor, care au cerut luni capturarea a circa 20 de animale în cadrul unui pescuit cu 'caracter ştiinţific'. Specialiştii în rechini apreciază că extinderea practicării surfingului şi a sporturilor nautice ar explica creşterea numărului atacurilor la nivel mondial. Scăderea numărului peştilor din cauza pescuitului excesiv i-ar putea face pe rechini să-şi caute hrana în locuri în care nu ajungeau până acum.

Dar şi efectivele de rechini sunt în scădere în urma pescuitului excesiv - în fiecare an sunt capturaţi între 30 şi 70 de milioane de rechini -, care satisface cererea asiatică de aripioare, considerate în mod greşit un afrodisiac. Unele specii sunt chiar ameninţate cu dispariţia, ceea ce constituie o problemă pentru viitorul oceanelor, pentru că 'rechinii sunt indispensabili ecosistemelor marine', arată Philippe Vallette, director general al Centrului Mării 'Nausicaa' (nordul Franţei). 'Dacă dispar, nu-şi mai fac treaba de prădători de vârf, care mănâncă prădătorii de sub ei', modificând profund echilibrul mediului peste care domneau, explică oceanograful.

Pentru combaterea psihiozei anti-rechini, cercetătorul consideră că animalul trebuie studiat mai bine, deoarece 'se ştiu încă puţine lucruri despre comportamentul rechinilor'. Ar trebui informaţi şi surferii în privinţa momentelor zilei şi a condiţiilor de turbiditate a apei care trebuie evitate. 'Oare surferii respectă îndeajuns sfaturile primite, au grijă să cunoască bine mediul în care pătrund?', se întreabă oceanograful Catherine Vadon, conferenţiar la Muzeul de Istorie naturală din Paris.

'Trebuie să fim mai rezonabili şi să învăţăm să fim în armonie cu natura', adaugă ea, regretând decizia autorităţilor din Reunion de a 'eradica' 20 de rechini.

Sursa:  REALITATEA.NET

CE ÎŞI SPUN DELFINII?

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Deşi nu există nicio urmă de îndoială că delfinii comunică între ei, desfăşurând conversaţii complexe, încă nu putem să ne dăm seama ce anume îşi spun.

Totuşi, s-ar putea să nu mai dureze mult până dezlegăm acest mister, acum că oamenii de ştiinţă din Japonia au creat un difuzor subacvatic capabil să redea sunetele realizate de animale. Acum, specialiştii urmăresc să vadă cum anume răspund delfinii la redarea propriilor sunete.

Dispozitivul a fost creat de o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea de Ştiinţe Marine şi Tehnologie din Tokyo, în colaborare cu firma Fusion Inc. Invenţia are capacitatea de a reproduce nu numai sunetele cu frecvenţă sub 20 kHz, care pot fi auzite şi emise de oameni, ci şi cele de înaltă frecvenţă (ultrasunete), pe care noi nu le putem percepe.

Studiile acustice efectuate până acum pe delfini s-au concentrat, în mare parte, pe înregistrări vocale şi pe capacitatea de a auzi, fiind efectuat un număr foarte mic de experimente bazate pe redare. În lipsa aparaturii care să înregistreze atât sunetele de frecvenţă joasă, cât şi pe cele de frecvenţă înaltă, studiile nu au putut fi realizate.

Aparatul este alcătuit din tipuri noi de elemente piezoelectrice care nu au mai fost utilizate în cazul aparaturii acvatice de acest gen şi este capabil să producă sunete de la 7 la 170 de kHz.

În curând, specialiştii vor utiliza dispozitivul pentru a reda sunetele realizate de delfini şi pentru a observa reacţia acestora.

Sursa: gizmag

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Oceanele Terrei, punctul de start al sfârşitului lumii? / Maria Olaru

Galerie foto (1)

Joe Kirschvink, un geobiolog care a studiat istoria vieţii şi a extincţiilor ce au avut loc pe Terra, a dat naştere unei noi teorii legate de sfârşitul lumii.

Omul de ştiinţă susţine că o singură schimbare evolutivă care s-ar petrece în rândul microbilor ce populează oceanul i-ar putea lăsa pe oameni în imposibilitatea de a respira.

Până acum 2,35 de miliarde de ani, atmosfera planetei nostre era dominată de prezenţa metanului şi a altor gaze cu efect de seră. Apoi, în mod inexplicabil, cianobacteriile (algele albastre-verzi) au început să producă oxigen liber, ca urmare a fotosintezei. În urma procesului digestiv, cianobacteriile au eliberat oxigenul (O) din moleculele de apă (H2O). Astfel, atmosfera, alcătuită în mare parte din oxigen, a permis evoluţia vieţii pe Pământ.

Singura problemă în acest proces, spune Kirschvink, este că nimeni până acum nu a reuşit să explice motivele care au stat la baza lui. Prin urmare, există posibilitatea ca procesul să fie unul reversibil. În acest caz, atmosfera va fi iar dominată de gaze irespirabile, urmările fiind devastatoare pentru toate formele de viaţă de pe Pământ.

În plus, specialistul spune că, deşi şansele producerii acestui fenomen sunt relativ mici, el nu poate fi prevăzut, tocmai din cauza lipsei de cunoştinţe legate de evenimentele de acum 2,35 de milioane de ani.

Sursa: io9

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Chinezii cauta in oceane bogatiile Pamantului

Desi, oficial, planeta noastra nu mai are „pete albe”, ramase necercetate de mintea iscoditoare a oamenilor, exista totusi milioane de kilometri patrati de pe suprafata ei inca neexplorati, dintr-un motiv lesne de inteles: se afla sub mari si oceane. Chiar daca, in ultimele decenii, pamantenii au reusit sa ajunga si pe fundul Gropii Marianelor, la peste 11.000 de metri adancime, ce au facut ei este, practic, o picatura in… ocean, intrucat adancurile ascund nenumarate mistere si, se pare, zacaminte de materii utile care ar putea fi exploatate. Primul pas in acest  sens a fost deja facut, de cercetatorii chinezi. 

Dragonul subacvatic

    Dupa ce a cucerit spatiul, China isi indreapta iarasi atentia spre Pamant, mai precis spre marile si oceanele planetei albastre. Tara asiatica a lansat un ambitios program de explorare a adancurilor si recent a anuntat ca unul dintre submarinele sale cu echipaj uman, Jiaolong, a atins adancimea de 5.057 metri, in Oceanul Pacific. Anuntul vine la peste 50 de ani de cand legendarul batiscaf Trieste s-a scufundat in fosa abisala Challenger, cel mai adanc loc din Groapa Marianelor.
    

Cei trei membri ai echipajului, Tang Jialing, Fu Wentao si Ye Cong spera ca anul viitor sa coboare cu nava lor, avand aproape 8 metri lungime si o chila fabricata dintr-un aliaj special de titaniu, si mai mult, pana la 7.000 de metri. Daca acea scufundare va fi incununata cu succes, Jiaolong – submarin care a imprumutat numele unui dragon din mitologia chineza – va depasi recordul stabilit de batiscaful japonez Shinkai, care s-a scufundat, in urma cu cativa ani, pana la 6.500 de metri adancime. Directorul adjunct  al Administratiei Oceanice Chineze, Wang Fei, considera ca performanta atinsa de cei trei temerari este comparabila cu cea a programului spatial chinez, China fiind, dupa cum se stie, a treia tara din lume care a reusit sa trimita in cosmos o racheta de constructie proprie, avand la bord echipaj uman.
Oceanul planetar va deveni aproape in totalitate accesibil exploatarii
    „Triumful de acum va pava drumul pentru scufundarea la 7.000 de metri, pe care vom incerca sa o realizam in 2012. Scopul acestor testari este sa identificam problemele si defectiunile care pot surveni, la nivelul bordajului sau al aparaturii submarinului Jiaolong si de a imbunatati constant performantele acestuia.
    

La o adancime de 5.000 de metri, Jiaolong a trebuit sa reziste unei presiuni uriase, de 5.000 de tone pe metru patrat”, a precizat Wang. Scufundarea de saptamana trecuta, desfasurata in largul coastelor insulelor Hawaii, in apele internationale, a durat sase ore si reusita misiunii face ca 70% din suprafata oceanului planetar sa devina accesibila explorarii. Daca si scufundarea de anul viitor va fi incununata de succes, inseamna ca 99,8% din patul oceanic va putea fi cercetat. Anul trecut, Jiaolong reusise sa se scufunde doar pana la 3.600 de metri in Marea Chinei de Sud, unde a infipt, pe fundul apei, un brat robotic purtand steagul Chinei. Atunci, gestul a fost considerat provocator, intrucat zona respectiva, despre care se crede ca ar fi extrem de bogata in petrol si gaze naturale, este pretinsa nu doar de China, dar si de Taiwan, Filipine, Vietnam, Brunei si Malaesya.
    

De altfel, aceasta este, se pare, si adevarata miza a programului chinez de explorare a fundului marilor si oceanelor, in vederea descoperirii eventualelor bogatii subsolice aflate acolo. Pentru ca este cat se poate de clar ca, in perspectiva diminuarii tot mai accentuate a resurselor de materii prime exploatate de pe uscat, cine va stapani marile, cu bogatiile lor nestiute, ascunse sub milioane de metri cubi de apa, va stapani si Pamantul…
GABRIEL TUDOR

Sursa: MISTERELE LUMII