VIITORUL NOSTRU CU AJUTORUL DOMNULUI

Se zice că Satana şi-a scos odată uneltele sale la vânzare. Erau expuse toate: ura, invidia, gelozia, înşelaciunea, linguşeala, mândria, trufia ş.a.m.d., fiecare dintre ele la un anumit preţ. Pe o margine era expusă o unealtă ce, la prima vedere, părea lipsită de nocivitate şi care, deşi era foarte uzată, avea un preţ extrem de ridicat. Unul dintre cumpărători l-a întrebat ce era acea unealtă şi de ce avea un preţ atât de mare.

“Aceasta este descurajarea” – i-a răspuns Satana. “Mi-a fost cu mult mai folositoare decât toate celelalte la un loc. Cu ea pot străpunge inima tuturor mai adânc decât cu orice altceva. Este atât de uzată deoarece am folosit-o aproape asupra oricui. Şi cel mai bun lucru este că foarte rar cineva realiza că o folosesc ca unealtă”.

Inamicul încă foloseşte descurajarea ca o unealtă a sa şi o foloseşte asupra noastră în fiecare zi. Deoarece descurajarea vine adesea din pesimismul privitor la modul de desfaşurare a evenimentelor din viaţa noastră, una dintre cele mai bune căi de contracarare a sa este de a înţelege perspectiva Domnului asupra viitorului nostru. Pentru a putea face aşa, trebuie să ne debarasăm de două mituri foarte puternice.

Primul mit despre viitor este acela că situaţia noastră va fi întotdeauna la fel. Dacă serviciul pe care l-ai avut a fost întotdeuna teribil, eventual vei îmbrăţişa mitul că aşa va fi permanent. Aceeaşi perspectivă se poate aplica şi căsătoriei, casei, părinţilor, copiilor sau oricărei alte situaţii adverse cu care ne luptăm. Descurajarea ne face să interpretăm trecutul şi prezentul ca pe un model indestructibil, ceea ce ne împinge într-o şi mai mare descurajare. Dacă dorim să privim viaţa prin perspectiva Domnului, trebuie să respingem cu toată puterea acest mit.

Al doilea mit despre viitor este acela că, atunci când dorim să facem o schimbare în bine, ne aşteptăm ca lucrurile să înceapă a se îmbunătăţi imediat. Mulţi oameni se găsesc în situaţii copleşitoare prin dificultăţi şi încep a se ruga, a merge la biserică, a studia Biblia, reexaminându-şi, în consecinţă, stilul de viaţă. Dar când ajung să considere timpul consumat în această direcţie, fie el o săptămână, o lună sau un an, şi constată că nimic nu s-a schimbat spre mai bine, se simt ca şi cum ar fi avut o experienţă dezamăgitoare. Asta fără a se sinchisi de lungile perioade în care au sădit sămânţa cea rea la slujbă sau în familie, spre exemplu pentru peste 20 de ani. Cei mai mulţi îşi doresc ca, dacă au făcut unele schimbări spre îndreptare, să vadă imediat şi consecinţele producându-se. Se poate ca uneori îndurarea Domnului să lucreze şi aşa, dar cu siguranţă nu întotdeauna. Uneori fructul smeririi noastre va lua o mai lungă perioadă de timp pentru a se coace.   

Perspectiva Domnului asupra viitoarului nostru este astfel: “Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc” – Iacob 1:12.

Aceasta este o mare promisiune. Ea ne dă curaj în a ne încrede că lucrurile se vor schimba, că toate cele ce ne sufocă acum nu sunt permanente.

Dar această promisiune ne reaminteşte, de asemenea, că schimbarea cere perseverenţă. Ea nu se petrece, în mod uzual, peste noapte. Dumnezeu onorează în timp obedienţa iubitoare şi credinţa ce o însoţeşte. Şi răsplata celui ce rabdă este cununa vieţii.

Dumnezeu promite o deplină împlinire şi o fericire cu mult peste cele mai arzătoare vise ale noastre. Când trecem prin încercări, deja începem să experimentăm promisiunea Sa. De aceea, dacă veţi intâlni o persoană gentilă, iubitoare şi înţeleaptă care radiază iubirea lui Iisus, vă pot garanta că acea persoană a suferit multe. Modalitatea prin care Dumnezeu produce astfel de persoane este adversitatea. Ele nu renunţă, viaţa lui Iisus începe să se manifeste prin ele şi ele capătă o fericire şi împlinire interioară de la Domnul care nu mai pot fi atinse de circumstanţele acestei vieţi şi care vor fi puternic dezvoltate in ceruri.

Cum priviţi spre viitor? Prin prisma oricărui necaz pe care îl întâmpinaţi astăzi, sau îl vedeţi prin certitudinea promisiunii Domnului?

Nu vă daţi bătuţi şi nu vă îndoiţi. Dumnezeu spune că veţi primi o recompensă când încercarea se va fi terminat. Veţi avea o viaţă împlinită pe acest pământ, în comuniune cu El, şi veţi primi o cunună cerească eternă.

Iar descurajarea va fi numai o veche şi uzată unealtă ce nu va mai putea fi folosită niciodată asupra voastră.

Sursa: Dulce Romanie

IN CAZ DE DEOCHI, RENUNTATI SA MERGETI LA BABE “ATOTSTIUTOARE” SI CERETI AJUTORUL PREOTULUI!

Despre deochi, care este lucrarea diavolului
Atunci când o persoană invidioasă vede ceva bun la alta, ea va suferi. În cazul diavolului se întamplă acelaşi lucru. Diavolul şi invidiosii îi pizmuiesc pe ceilalţi, care fac binele. Aceasta este caracteristica lor comună. Diavolul o exploatează din plin. Se foloseşte de ea pentru a-şi extinde răutatea şi la alţii. Cu alte cuvinte, o privire pizmaşă devine un comportament sau o călăuză prin care se răspândeşte otrava diavolului. “Deochiul – zice Sfântul Vasile cel Mare – este o acţiune a diavolului săvârşită de oamenii pizmaşi”. Într-o rugăciune a Sfântului Vasile se cere: “Risipeşte orice lucrare a diavolului, orice atac drăcesc.”
Aceasta înseamnă ca ochiul pizmaş nu este, de exemplu, o banală durere de cap, o ameţeală obişnuită sau altceva. Este ceva ingrozitor, ceva de nesuferit, ceva drăcesc. Martori oculari relatează că un sătean avea un cal frumos. O persoană invidioasă, uitându-se la el, a zis: “Ce cal frumos!”, iar animalul a căzut mort chiar atunci. Este cu siguranţă o acţiune a diavolului.
Cazul de mai sus scoate în evidenţă faptul că numai cei plini de răutate au acest deochi în ei: “Risipiţi orice otravă a oamenilor stricaţi şi pizmăreţi”.
Pe cine vatăma deochiul?
Fiindcă deochiul este o acţiune a diavolului, el poate vătăma pe oricine care este lipsit de apărare, care nu este înzestrat cu armele necesare înfruntării diavolului şi a mestesugirilor sale: rugăciunea, postul, spovedania şi Dumnezeiasca Împărtăşanie.
Iată de ce nu sunt vatamaţi: sfinţii, preoţii (au harul Preoţiei) şi credincioşii care iau parte la viaţa liturgică a Bisericii.
Izgonirea deochiului
Rugăciunea este una dintre cele mai bune metode de ferire de deochi. Dat fiind faptul că deochiul este o acţiune a diavolului, este trebuinţă de o rugăciune specială pentru a-l exorciza. Biserica Ortodoxă a stabilit o rugăciune deosebită împotriva deochiului, prin care diavolul şi înruirile lui sunt alungate.
Tentative păcătoase de exorcizare
În cazul când aţi fost afectaţi de deochi şi, în loc să vă duceţi la un preot, vă duceţi la o femeie “specializată” în astfel şe cazuri, atât voi cât şi femeia săvârşiţi un păcat grav. Păcătuiţi prin aceea că dispreţuiţi pe slujitorul lui Dumnezeu (preotul), mergând şi bătând la uşa unui slujitor al celui viclean.
Laicii, deoarece nu sunt preoţi, este evident că nu pot săvârşi nici o Taină, precum, să zicem, Taina Mirungerii. Cu toate acestea, unele femei îndrăznesc să facă aceasta. Îşi “sfinţesc” singure putin ulei şi-şi fac semnul crucii cu el! V-aţi întrebat vreodata de ce nu folosesc ulei dintr-o candelă?
În ritualurile lor, acestea amesteca cuvinte bisericesti cu altele, din altă parte (adică de la diavolul). Oare rugăciunile Bisericii au nevoie de o întărire venită de la cele ale diavolului? Oare Domnul va da vreo atenţie rugăciunilor spurcate?
Şi să nu spui: “Dar, de îndata ce femeia m-a exorcizat, m-am simţit din nou bine.” Poate fi pe fond psihologic. Poate să fi fost diavolul acela care te-a făcut bine.
Un prilej de luare aminte
Pe 2 martie 1998, un oarecare domn din Patras, Grecia, mi-a spus despre ceea ce i s-a întâmplat cu cincisprezece ani în urmă. Pe scurt. De la vârsta de 14 ani, familia lui îl ducea periodic pentru a fi «exorcizat» (descântat). Dar acesta era doar un pretext de care diavolul voia să se foloseasca. El a început să aibă puterea deochiului. Celor pe care-i admira li se întampla câte ceva rău. Putea, de exemplu, să se uite la o femeie care merge pe stradă, iar aceasta să se împiedice sau să-şi scrânteasca piciorul.
În Joia Mare din anul 1983, el a participat la Denia Patimilor din seara respectiva la Biserica Sfantului Spiridon, din Aigaleo. Deodată, în momentul cel mai important al slujbei, s-a simţit rău. Mintea i s-a înceţoşat. Totul a început să se clatine în faţa ochilor lui. În acelaşi timp, l-a cuprins o transpiraţie rece. Nemaiputând sta in picioare, a ieşit afară. O femeie – cea care adesea îl “exorciza” -a venit după el. Apropiindu-se de el, l-a intrebat ce s-a întâmplat. A început apoi să-l “exorcizeze” din nou, zicând nişte “rugăciuni” ciudate, care nu erau decât invocaţii către draci.
În clipa aceea, acest domn a observat ceva care l-a şocat profund. Faţa femeii se schimbase. Înfăţişarea-i devenise atât de oribilă, încât nici nu te puteai uita la ea. În acelaşi timp, pe faţa ei apăruse o strâmbătura ciudată. Gura îi semăna mai mult cu un bot de fiară sălbatică. Din poalele rochiei a scos un farmec pentru noroc. “Ia asta – îi spune acestuia. Poarta-l si nimic nu te va vătama.”
El “şi-a revenit” cu ajutorul invocaţiilor ei satanice (adica cu ajutorul diavolului). Dupa aceasta experienţă de neuitat, omul n-a mai pierdut mult timp şi s-a dus direct la Spovedanie. Şi-a recăpătat pacea sufletului şi, ceea ce-i mai important, a încetat să-i mai deoache pe oameni.
Arhim. Vassilios BACOIANNIS
——————————————————————————–
Rugăciune împotriva farmecelor şi bântuirii duhurilor rele
Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi duhurile necurate nu-mi dau pace, dar întru Tine îmi pun toată nădejdea şi pazei Tale mă încredinţez întreg (întreagă), că Tu cunoşti pricina răului care mă bântuie şi eşti dezlegarea tuturor legăturilor necurate. La Tine toţi perii capului meu sunt număraţi.
De Tine toţi demonii ştiu şi se cutremură. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, să îndepărtezi de la mine orice duh necurat şi orice rău pierzător de suflet, scoţându-mă pe mine biruitor peste toată făcătura diavolească, sub acoperământul dreptei Tale şi a crucii Tale atotizbăvitoare.
Că Tu eşti întărirea şi scăparea noastră în veci, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slava Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE