Să nu mergi niciodată mai repede decât poate să zboare îngerul păzitor!

Am auzit o istorioară despre un grup de europeni care au plecat în expediţie prin Tibet 

împreună cu un şerpaş. Hotărâţi să ajungă într-o singură zi la tabăra unde erau aşteptaţi, au tot grăbit urcuşul, îndemnându-şi însoţitorul să meargă mai repede şi refuzând orice propunere de a face un popas.

 După multe ore de drum tibetanul s-a oprit fără un cuvânt, s-a aşezat pe o piatră şi a închis ochii. Cercetătorii l-au întrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au ameninţat că nu-i mai dau nici o plată dacă nu se ridică imediat să-i conducă la locul dorit. Călăuza a rămas neclintită. După o oră şi ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturându-şi un pic veşmintele şi a pornit cu pas liniştit, chemându-i pe oameni să continuie drumul. Aceştia au venit muţi de uimire. După o vreme, cineva a rupt tăcerea şi l-a întrebat ce l-a făcut să se oprească în felul în care o făcuse şi ce l-a înduplecat până la urmă să reia urcuşul.

Şerpaşul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia să ne oprim şi să aşteptăm până ne ajung din urmă sufletele, altfel călătoria noastră n-ar fi avut sorţi de izbândă.“ 

Povestea aceasta mi-a adus aminte o alta. Tot despre un tibetan. 

El nu însoţea pe nimeni, ci plecase de unul singur spre o mânăstire ridicată în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere şi tunete. 

Omul a găsit un han unde să se adăpostească abia după ce s-a lăsat întunericul. A schimbat câteva vorbe cu stăpânul locului, a mâncat ceva şi s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă şi călătorul era gata de plecare. Hangiul s-a uitat pe fereastră, a văzut cum toarnă cu găleata şi a spus: 

„Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prăpăd, n-o să apuci să ajungi nici până la următorul han, darămite sus, la mânăstire!“ Drumeţul a deschis uşa şi i-a răspuns din prag: „Nu-ţi fă griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, aşa că picioarelor mele le este uşor să-l urmeze.“ 

Foarte probabil că istorioarele nu au fost născute deodată, ca gemenii, de acelaşi povestitor. 

Dar dacă le afli pe amândouă nu ai cum să nu te întrebi ce înseamnă a fi cu adevărat în ritm cu propriul suflet. Să nu îngădui trupului să gonească orbeşte îndemnat de urgenţe care te rup de sensul adânc al vieţii şi îţi barează chiar drumul spre culmea la care aspiri? Dar să laşi sufletul să se desprindă de celelalte învelişuri mai încete ale fiinţei, să-şi ia avânt pentru a marca locul unde şi ele vor ajunge, puse în mişcare de energia lui colosală? Şi de ce tocmai sufletul să fie înainte-mergător şi nu raţiunea sau voinţa? De ce tocmai sufletul să fie călăuza noastră prin lume, ce îl face pe el să deţină cunoaşterea care îi trebuie pentru a ne conduce la capătul nopţii? 

La întrebarea aceasta primim răspuns atunci când întâlnim oameni în care sufletul vibrează fără măsură. Ceea ce spun ei este adevărat. 

Au uşurinţa de a lăsa o amprentă în viaţa noastră şi atunci când nu-şi propun să transmită ceva. Totuşi ceva se comunică chiar prin simpla lor prezenţă. Au o înţelegere caldă a lucrurilor, un fel natural de a fi care face ca tot ceea ce este unic în fiinţa lor să intersecteze ceva universal. 

Cei care au suflet se bucură să-i aprecieze pe cei din jur, să participe viu la frumuseţea pe care o presimt în ei, chiar şi atunci când aceştia nu-şi cunosc şi nu-şi celebrează frumuseţea interioară. 

De ce să-i acordăm credit sufletului în propria viaţă? Pentru că a avea suflet înseamnă a fi conectat la prezenţa divină. 

Nemtii au o vorba...“ Să nu mergi niciodată mai repede decât poate să zboare îngerul păzitor! “

surse

http://www.esoterism.ro/ro/ingerpaz.php 

http://reiki-angels.com/2011/03/05/sa-nu-mergi-niciodata-mai-repede-decat-poate-sa-zboare-ingerul-pazitor/

http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/04/04/sa-nu-mergi-niciodata-mai-repede-decat-poate-sa-zboare-ingerul-pazitor/

http://adevarul2012.blogspot.ro

MOTIVATIE PENTRU A MERGE LA VOT LA REFERENDUM

Prevederile legii nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român

Astfel, la art. 2 pe precizeaza:

Art. 2. − Persoanele care au avut calitatea de şef al statului român beneficiază pe durata vieţii de următoarele drepturi:

a) folosinţa gratuită a unei locuinţe de protocol, cu destinaţia de reşedinţă, care cuprinde şi un spaţiu cu destinaţia de cabinet de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar;

b) o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordată Preşedintelui României în exerciţiu;

c) pază şi protecţie, precum şi folosinţa gratuită a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protecţie şi Pază, potrivit reglementărilor în vigoare.

Dar, MARE ATENTIE, la art. 1 alin. (3) se prevede:

(3) Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de şef al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum.

SA-L AJUTAM PE BASESCU SA SE SIMTA SI EL CUM NE-AM SIMTIT NOI CAND NE-AU TAIAT SALARIILE SI PENSIILE !!!

O PUTEM FACE DOAR PRIN VOTUL DE LA REFERENDUM !!!

FACETI CA ACEST MESAJ SA CIRCULE LA CAT MAI MULTE PERSOANE

Sursa: primit pe mail

PARINTELE IUSTIN INDEAMNA: Mergeti la Sfantul Arsenie

Citez din articolul Parintele Justin: Mergeti la Sfantul Arsenie, indreptator al credintei si chip al blandetilor:
Parintele arhimandrit Justin Parvu a primit cu adanca intristare vestea mortii Parintelui Arsenie Papacioc, numindu-l cu evlavie “Sfantul Arsenie, indreptator al credintei si chip al blandetilor”. Cu siguranta taina ce-o impart cei doi mari duhovnici este cu mult mai mare decat ne-am inchipui noi si ea va lucra in mod deosebit mai cu seama de-acum incolo, avandu-l pe Parintele Arsenie in Imparatia Cerurilor. De-acum va fi cu neputinta ca cineva sa mai bage discordie intre cei doi duhovnici, iar lupta lor pentru credinta si neam va fi mai puternica si de neoprit.
Sa ne rugam si noi Sfantului Parinte Arsenie, ca sa duca rugaciunile neamului romananesc in fata Mantuitorului si a Maicii Domnului pe care a iubit-o toata viata.

Parintele Arsenie Papacioc – Despre moarte si “lupii” care au incercat sa-i curme viata:

Comentariu saccsiv:
   Intr-adevar, multi lupi si intrusi s-au straduit sa bage discordie intre cei doi stalpi ai ortodoxiei. Mai ales in chestiunea cipurilor. Atat la inceput, cand Parintele Iustin a inceput campania sa, cat si pe urma:
VIDEO (si transcriptul): Parintele ARSENIE PAPACIOC de vorba cu Parintelui Mihail Stanciu pe tema ACTELOR CU CIP. Parintele Arsenie: MIROASE A 666. Parintele Mihail insista ca Parintele IUSTIN PARVU se afla la limita EREZIEI … Strategia celor de la RAZBOI INTRU CUVANT: agitarea BAU BAU-ului schismei
 

Sursa: Saccsiv’s Weblog

IN CAZ DE DEOCHI, RENUNTATI SA MERGETI LA BABE “ATOTSTIUTOARE” SI CERETI AJUTORUL PREOTULUI!

Despre deochi, care este lucrarea diavolului
Atunci când o persoană invidioasă vede ceva bun la alta, ea va suferi. În cazul diavolului se întamplă acelaşi lucru. Diavolul şi invidiosii îi pizmuiesc pe ceilalţi, care fac binele. Aceasta este caracteristica lor comună. Diavolul o exploatează din plin. Se foloseşte de ea pentru a-şi extinde răutatea şi la alţii. Cu alte cuvinte, o privire pizmaşă devine un comportament sau o călăuză prin care se răspândeşte otrava diavolului. “Deochiul – zice Sfântul Vasile cel Mare – este o acţiune a diavolului săvârşită de oamenii pizmaşi”. Într-o rugăciune a Sfântului Vasile se cere: “Risipeşte orice lucrare a diavolului, orice atac drăcesc.”
Aceasta înseamnă ca ochiul pizmaş nu este, de exemplu, o banală durere de cap, o ameţeală obişnuită sau altceva. Este ceva ingrozitor, ceva de nesuferit, ceva drăcesc. Martori oculari relatează că un sătean avea un cal frumos. O persoană invidioasă, uitându-se la el, a zis: “Ce cal frumos!”, iar animalul a căzut mort chiar atunci. Este cu siguranţă o acţiune a diavolului.
Cazul de mai sus scoate în evidenţă faptul că numai cei plini de răutate au acest deochi în ei: “Risipiţi orice otravă a oamenilor stricaţi şi pizmăreţi”.
Pe cine vatăma deochiul?
Fiindcă deochiul este o acţiune a diavolului, el poate vătăma pe oricine care este lipsit de apărare, care nu este înzestrat cu armele necesare înfruntării diavolului şi a mestesugirilor sale: rugăciunea, postul, spovedania şi Dumnezeiasca Împărtăşanie.
Iată de ce nu sunt vatamaţi: sfinţii, preoţii (au harul Preoţiei) şi credincioşii care iau parte la viaţa liturgică a Bisericii.
Izgonirea deochiului
Rugăciunea este una dintre cele mai bune metode de ferire de deochi. Dat fiind faptul că deochiul este o acţiune a diavolului, este trebuinţă de o rugăciune specială pentru a-l exorciza. Biserica Ortodoxă a stabilit o rugăciune deosebită împotriva deochiului, prin care diavolul şi înruirile lui sunt alungate.
Tentative păcătoase de exorcizare
În cazul când aţi fost afectaţi de deochi şi, în loc să vă duceţi la un preot, vă duceţi la o femeie “specializată” în astfel şe cazuri, atât voi cât şi femeia săvârşiţi un păcat grav. Păcătuiţi prin aceea că dispreţuiţi pe slujitorul lui Dumnezeu (preotul), mergând şi bătând la uşa unui slujitor al celui viclean.
Laicii, deoarece nu sunt preoţi, este evident că nu pot săvârşi nici o Taină, precum, să zicem, Taina Mirungerii. Cu toate acestea, unele femei îndrăznesc să facă aceasta. Îşi “sfinţesc” singure putin ulei şi-şi fac semnul crucii cu el! V-aţi întrebat vreodata de ce nu folosesc ulei dintr-o candelă?
În ritualurile lor, acestea amesteca cuvinte bisericesti cu altele, din altă parte (adică de la diavolul). Oare rugăciunile Bisericii au nevoie de o întărire venită de la cele ale diavolului? Oare Domnul va da vreo atenţie rugăciunilor spurcate?
Şi să nu spui: “Dar, de îndata ce femeia m-a exorcizat, m-am simţit din nou bine.” Poate fi pe fond psihologic. Poate să fi fost diavolul acela care te-a făcut bine.
Un prilej de luare aminte
Pe 2 martie 1998, un oarecare domn din Patras, Grecia, mi-a spus despre ceea ce i s-a întâmplat cu cincisprezece ani în urmă. Pe scurt. De la vârsta de 14 ani, familia lui îl ducea periodic pentru a fi «exorcizat» (descântat). Dar acesta era doar un pretext de care diavolul voia să se foloseasca. El a început să aibă puterea deochiului. Celor pe care-i admira li se întampla câte ceva rău. Putea, de exemplu, să se uite la o femeie care merge pe stradă, iar aceasta să se împiedice sau să-şi scrânteasca piciorul.
În Joia Mare din anul 1983, el a participat la Denia Patimilor din seara respectiva la Biserica Sfantului Spiridon, din Aigaleo. Deodată, în momentul cel mai important al slujbei, s-a simţit rău. Mintea i s-a înceţoşat. Totul a început să se clatine în faţa ochilor lui. În acelaşi timp, l-a cuprins o transpiraţie rece. Nemaiputând sta in picioare, a ieşit afară. O femeie – cea care adesea îl “exorciza” -a venit după el. Apropiindu-se de el, l-a intrebat ce s-a întâmplat. A început apoi să-l “exorcizeze” din nou, zicând nişte “rugăciuni” ciudate, care nu erau decât invocaţii către draci.
În clipa aceea, acest domn a observat ceva care l-a şocat profund. Faţa femeii se schimbase. Înfăţişarea-i devenise atât de oribilă, încât nici nu te puteai uita la ea. În acelaşi timp, pe faţa ei apăruse o strâmbătura ciudată. Gura îi semăna mai mult cu un bot de fiară sălbatică. Din poalele rochiei a scos un farmec pentru noroc. “Ia asta – îi spune acestuia. Poarta-l si nimic nu te va vătama.”
El “şi-a revenit” cu ajutorul invocaţiilor ei satanice (adica cu ajutorul diavolului). Dupa aceasta experienţă de neuitat, omul n-a mai pierdut mult timp şi s-a dus direct la Spovedanie. Şi-a recăpătat pacea sufletului şi, ceea ce-i mai important, a încetat să-i mai deoache pe oameni.
Arhim. Vassilios BACOIANNIS
——————————————————————————–
Rugăciune împotriva farmecelor şi bântuirii duhurilor rele
Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi duhurile necurate nu-mi dau pace, dar întru Tine îmi pun toată nădejdea şi pazei Tale mă încredinţez întreg (întreagă), că Tu cunoşti pricina răului care mă bântuie şi eşti dezlegarea tuturor legăturilor necurate. La Tine toţi perii capului meu sunt număraţi.
De Tine toţi demonii ştiu şi se cutremură. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, să îndepărtezi de la mine orice duh necurat şi orice rău pierzător de suflet, scoţându-mă pe mine biruitor peste toată făcătura diavolească, sub acoperământul dreptei Tale şi a crucii Tale atotizbăvitoare.
Că Tu eşti întărirea şi scăparea noastră în veci, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slava Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE