Se afișează postările cu eticheta Referendum. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Referendum. Afișați toate postările

miercuri, 27 august 2014

A fost stabilita data proclamarii independentei Scotiei

A fost stabilita data proclamarii independentei Scotiei

Dupa ce referendumul privind separarea de Regatul Unit al Marii Britanii a fost stabilit pentru 18 septembrie 2014, guvernul Scotiei a decis ca ziua istorica de proclamare a independentei, in cazul in care rezultatul votului va fi pozitiv, este 24 martie 2016.

Data va marca implinirea a 700 de ani de la victoria scotienilor asupra trupelor engleze in Batalia de la Bannockburn.

Referendumul a fost initiat de Partidul National Scotian (SPN), care domina Parlamentul inca din 2007, ideea fiind promovata in cadrul campaniei "YES Scotland". Aceasta a fost initiata in ianuarie 2012 si a dus la semnarea unei intelegeri istorice intre primul ministru britanic, David Cameron, si liderul SPN, Alex Salmond, privind organizanirea unui referendum pentru independenta Scotiei.

SPN considera ca, in urma separarii, Scotia va putea profita de pe urma resurselor de petrol si energie regenerabila de care dispune, putand retine intre 80% si 90% din totalul veniturilor de pe urma exploatarilor din Marea Nordului care, in prezent, merg la bugetul Marii Britanii.


Politicienii scotieni pro-independenta nu au niciun dubiu fata de ramanerea Scotiei in Uniunea Europeana si in zona euro, chiar daca acest lucru va necesita aprobarea statelor membre. Cu toate acestea, statele europene cu probleme secesioniste precum Spania, cu Tara Bascilor si Catalonia, Belgia, cu Flandra, sau Italia, cu problemele din nord, vor accepta independenta cu dificultate, scrie Voice of Russia.

Schimbarea statutului Scotiei va insemna si schimbarea relatiilor Londrei cu Uniunea Europeana, fiind asteptate scaderea contributiei financiare la bugetul UE si a puterii de decizie a acesteia.

Un sondaj din anul 2012 arata ca doar 39% dintre scotieni isi doresc independenta, in timp ce 61% sunt impotriva. 


Sursa: http://www.ziare.com/

miercuri, 8 ianuarie 2014

REFERENDUM PLANETAR - Schimbă lumea! Hotărăşte-te dacă vrei să apărem !




Autorul acestui mesaj nu este important, şi acest mesaj ar trebui să rămână anonim în conştiinţa ta.
Ceea ce contează este ce vei face cu acest mesaj!
Fiecare dintre voi doreşte să-şi exercite liberul arbitru şi să fie fericit.
Acestea sunt adevăruri care ne-au fost arătate şi la care noi avem acum acces. Liberul tău arbitru depinde de cunoaşterea şi conştientizarea propriei tale puteri. Fericirea ta depinde de iubirea pe care o dai şi o primeşti.
La fel ca toate fiinţele conştiente aflate în acest stadiu de evoluţie, te simţi izolat pe planeta ta. Această impresie te face să fii sigur de destinul tău. Şi totuşi, te afli la începutul unor mari transformări de care doar o mică minoritate este conştientă.
Nu este responsabilitatea noastră să modificăm propriul tău viitor fără ca tu însuţi să alegi asta.
Consideră acest mesaj ca un referendum planetar! Consideră răspunsul tău ca un vot!

Cine suntem noi?

Nici oamenii voştri de ştiinţă şi nici reprezentanţii voştri religioşi nu pot vorbi unanim despre evenimentele celeste la care omenirea a fost martor timp de mii de ani. Ca să cunoşti adevărul trebuie să îl priveşti drept în faţă fără a-l filtra prin credinţele personale, oricât de respectabile ar fi ele.
Un număr din ce în ce mai mare dintre cercetătorii voştri anonimi descoperă şi explorează noi căi de cunoaştere şi ajung astfel foarte aproape de realitate. Azi, civilizaţia voastră este inundată de un ocean de informaţii din care numai o foarte mică parte, cea mai puţin deranjantă, este difuzată pe larg.
Ceea ce de-a lungul istoriei voastre părea ridicol sau improbabil adesea a devenit posibil, şi apoi chiar realizat, mai ales în ultimii 50 de ani. Fii conştient că viitorul va fi chiar şi mai surprinzător. Veţi fi martorii a ceea ce este mai rău, dar şi a ceea ce este mai bun.
La fel ca şi alte miliarde de fraţi şi surori din această galaxie, noi suntem fiinţe conştiente pe care unii dintre voi le numesc “extra-terestre”, deşi realitatea este mai subtilă.
Între noi şi voi nu este nicio diferenţă fundamentală, în afara unei experienţe din anumite stadii ale evoluţiei. Ca în orice structură organizată, există o ierarhie în relaţiile dintre noi. A noastră e bazată pe înţelepciunea mai multor rase. Cu aprobarea acestei ierahii superioare, ne adesăm acum vouă.

Ca mulţi dintre voi, noi căutăm Fiinţa Supremă. De aceea, noi nu suntem nici zei şi nici semi-zei, ci egalii voştri în Fraternitatea Cosmică.
Fizic, noi suntem cumva diferiţi de voi, dar majoritatea dintre noi avem formă umanoidă.
Existenţa noastră este reală, dar majoritatea dintre voi nu o percep. Noi nu suntem doar simple apariţii, observaţii, experienţe, ci suntem constiinţă ca şi voi. Nu ne puteţi simţi pentru că noi rămânem invizibili şi indetectabili simţurilor şi instrumentelor voastre, de cele mai multe ori.
Noi dorim să umplem acest gol care este în istoria voastră. Noi am luat această decizie colectivă dar asta nu este de ajuns. E nevoie şi de decizia voastră. Prin acest mesaj, fiecare dintre voi deveniţi factori de decizie! Chiar tu personal.
Noi nu avem niciun reprezentant uman pe Pământ care ar putea să-ţi ghideze decizia.

De ce nu suntem noi vizibili?

În anumite stadii ale evoluţiei, “umanităţile” cosmice descoperă noi forme de ştiinţă care trec dincolo de controlul aparent al materiei. Dematerializarea şi materializarea structurată fac parte dintre acestea. Umanitatea voastră a atins deja aceste stadii în cateva laboratoare, în stransă colaborare cu alte fiinţe “extra-terestre” cu preţul unor compromisuri hazardate care rămân în continuare în mod intenţionat ascunse vouă de către unii dintre reprezentanţii voştri.
Dincolo de obiectele sau fenomenele aeriene sau spaţiale pe care comunitatea voastră ştiinţifică le cunoaşte, numite OZN-uri, există şi nave spaţiale construite multidimensional care folosesc aceste capacităţi.
Multe fiinţe umane au avut contact vizual, auditiv, tactil sau fizic cu astfel de nave, unele dintre ele aflându-se în slijba unor puteri oculte care vă “guvernează”. Lipsa acestor observaţii se datorează extraordinarelor avantaje pe care le are starea dematerializată a acestor nave.
Dar fiindcă nu le vedeţi, nu puteţi crede în existenţa lor. Noi înţelegem foarte bine asta.
Majoritatea acestor observaţii sunt de factură individuală, fiind destinate să atingă sufletul, nu să modifice vreun sistem organizat. Asta este realizat în mod deliberat de catre rasele care se află în jurul vostru, dar acţionează fiecare pentru diferite motive şi rezultate.
Fiinţele multidimensionale negative care joacă un rol în exercitarea puterii din umbra oligarhiei umane îşi motivează discretia prin voinţa lor de a îşi păstra ascunsă existenţa şi stăpânirea.

Pentru noi, discreţia este motivată de respectul pentru liberul arbitru al fiecărei fiinţe umane pe care oamenii îl pot folosi pentru a atinge prin propriile forţe maturitatea tehnică şi spirituală. Intrarea umanităţii în familia civilizaţiilor galactice este intens aşteptată.
Noi putem să ne facem văzuţi la lumina zilei şi să vă ajutam să realizaţi această uniune. Nu am făcut-o până acum, pentru că un numar prea mic dintre voi au dorit-o cu adevărat, datorită ignoranţei, indiferenţei sau fricii, şi pentru că nu a existat o situaţie de urgenţă care să o justifice. 
Mulţi dintre cei care studiază apariţiile noastre numără luminile de pe cerul nopţii fără a-ţi lumina calea. Adeseori ei se gândesc la acestea ca la obiecte, când de fapt este vorba de fiinţe conştiente.

Cine sunteţi voi?

Voi sunteţi rezultatul a mai multor tradiţii care de-a lungul timpului au fost îmbogăţite de contribuţiile celorlalţi. Acelaşi lucru se poate spune despre rasele de pe suprafaţa Pământului. Scopul vostru este să vă uniţi respectând aceste tradiţii pentru a realiza un proiect comun. 
Aparenţa culturilor voastre se pare că vă menţine separaţi pentru că o puneţi în locul fiinţei interioare. Forma este pentru voi acum mai importantă decât esenţa naturii voastre subtile. Pentru puterile actuale, prevalenţa formei constituie un zid de apărare împotriva oricărei forme de pericol.
Sunteti acum chemaţi să treceţi dincolo de formă, respectând-o însă în continuare pentru bogăţia şi frumuseţea ei. Înţelegând conştiinţa formei, ne face să iubim oamenii în diversitatea lor. Pacea nu înseamnă să nu mai fie război, ci înseamnă să deveniţi ceea ce sunteţi în realitate: o Fraternitate.
Pentru a înţelege asta, numărul de soluţii care vă sunt la îndemână este în continuă scădere. Una dintre ele este să intraţi în contact cu o altă civilizaţie care să vă arate imaginea a ceea ce sunteţi cu adevărat.

Care este situaţia voastră?

Cu excepţia unor rare ocazii, intervenţiile noastre au avut o incidenţă foarte mică în capacitatea voastră de a lua decizii colective sau individuale în ceea ce priveşte viitorul. Asta este motivat de cunoştinţele noastre despre mecanismele psihologiei umane.
Am ajuns la concluzia că libertatea se construieşte în fiecare zi pe măsură ce fiinţa devine conştientă de ea însăşi şi de mediul în care trăieşte, renunţând progesiv la constrângeri şi inerţii, oricare ar fi ele. În ciuda numeroaselor şi curajoaselor conştiinţe umane, aceste inerţii sunt menţinute în mod artificial pentru profitul unei puteri centrale din ce în ce mai mare.

Până de curând, omenirea avea un control satisfăcător asupra propriilor decizii. Dar pierde din ce în ce mai mult controlul asupra propriului destin din cauza folosirii pe scară din ce în ce mai largă a tehnologiilor avansate, ale căror consecinţe letale asupra ecosistemelor planetare şi umane devin ireversibile. 

Pierdeţi încet dar sigur din capacitatea extraordinară de a face viaţa plăcută. Rezistenţa voastră va scădea artificial, independent de voinţa fiecăruia. Există asemenea tehnologii care vă afecteaza corpul şi mintea. Aceste planuri sunt în curs de aplicare.
Asta se poate schimba atâta timp cât menţineţi în voi această putere creatoare, chiar dacă lasă loc intenţiilor întunecate ale stăpânilor voştri. De aceea noi rămânem invizibili. Această putere individuală a fiecăruia dintre voi este însă în pericol de a dispare dacă nu apare o reacţie colectivă de o asemenea magnitudine. Perioada care urmează este aceea a rupturii, de orice fel ar fi aceasta.

Dar oare ar trebui să aştepţi chiar ultimul moment pentru a găsi soluţii? Ar trebui oare să anticipezi sau chiar să accepţi durerea? Istoria voastră nu a încetat să fie marcată de întâlniri între popoare care s-au cunoscut unele pe altele în condiţii adesea conflictuale. 
Cuceririle adesea s-au desfăşurat în detrimentul unora. Pământul a devenit acum un sat în care fiecare cunoaşte pe celălalt dar conflictele încă persistă iar ameninţări de tot felul cresc în intensitate şi durată.

Fiinţa umana ca individ, deşi are o mulţime de capacităţi potenţiale, nu le poate exercita cu demnitate. Acesta este cazul marii majorităţi a oamenilor, şi asta este din motive esenţial geo-politice.
Sunteţi miliarde. Educarea copiilor şi condiţiile de viaţă, ca şi condiţiile numeroaselor specii de plante şi animale sunt fără îndoială la cheremul unui foarte mic număr de reprezentanţi politici, financiari, militari şi religioşi.
Gândurile şi credinţele voastre sunt modelate şi formate ca să servească interese partizane şi să vă transforme în sclavi şi în acelaşi timp să vă dea iluzia că sunteţi în deplin control al propriului destin, care în esenta este realitatea.

Dar este un drum lung între dorinţă şi faptă atunci când adevăratele reguli ale jocului nu sunt cunoscute. De această data, nu sunteţi voi cuceritorii. Polarizarea informaţiei este o strategie milenară a fiinţelor umane. Inducerea unor gânduri, emoţii sau organisme care nu fac parte din voi folosind tehnologii ad-hoc este o strategie şi mai veche.
Minunate ocazii de progres sunt acum alături de imense ameninţări de distrugere şi sclavie. Aceste pericole şi ocazii există acum şi sunt reale. Cu toate acestea, puteţi percepe numai ceea ce vi se arată. Terminarea resurselor naturale este programată, în timp ce niciun proiect colectiv de lungă durată nu a fost lansat.

Mecanismele de secătuire a ecosistemelor au depăşit limitele ireversibilităţii. Dispariţia resurselor şi distribuţia lor nedreaptă – resurse ale căror preţ creşte în fiecare zi – va duce la lupte fratricide pe scară largă, dar chiar şi în inima oraşelor şi a satelor.
Ura creşte din ce în ce mai mult, dar şi iubirea. Aceasta vă menţine încrezători în capacitatea voastră de a găsi soluţii. Dar masa critică este insuficientă şi în prezent se desfăşoara acţiuni de sabotare inteligentă.

Comportamentul uman, format de obisnuinţele vechi, are o asemenea inerţie încât această perspectivă vă conduce la un drum fără ieşire. Vă încredinţaţi aceste probleme reprezentanţilor voştri, a căror constiinţă a binelui comun dispare în faţa intereselor corporatiste. Ei fac totdeauna dezbateri asupra formei, dar rareori asupra conţinutului.
Exact la momentul acţiunii, vor apare întârzieri aşa încât va trebui să cedaţi în loc să alegeţi. Acesta este motivul pentru care, mai mult ca niciodată în istoria voastră, deciziile voastre de azi vor avea un impact direct şi semnificativ asupra supravieţuirii voastre de mâine.

Ce eveniment ar putea să schimbe radical această inerţie care este tipică oricărei civilizaţii? De unde va veni această trezire colectivă unificatoare, care va pune capăt acestei curse oarbe?
Triburile, populaţiile şi naţiunile umane s-au întâlnit totdeauna şi au interacţionat unele cu altele. În faţa unor ameninţări atât de serioase, poate este timpul ca să aiba loc o mai largă interacţiune.
Un mare val este pe cale să se producă. În el sunt aspecte foarte pozitive dar şi foarte negative.

Cine este “a treia parte”?

Există două moduri de a stabili un contact cosmic cu o altă civilizaţie: prin reprezentanţii săi, sau direct, individual, prin fiecare fiinţă, fără distinctie. Prima cale dă naştere la lupte de interese, a doua dă naştere la conştiinţă.

Prima cale a fost aleasă de un grup de rase motivate de a ţine omenirea în sclavie, controlând astfel resursele planetare, diversitatea genetică şi energia emoţională umană.

A doua cale a fost aleasă de către un grup de rase aliate a serviciului Spiritual. Noi, la rândul nostru, am subscris la această cauză dezinteresată şi ne-am prezentat în urmă cu câţiva ani în faţa reprezentanţilor vostri care însă au refuzat mâna noastră întinsă, sub pretextul intereselor incompatibile cu viziunile lor strategice.
De aceea, azi voi trebuie să alegeţi fiecare pentru el, fără ca vreun reprezentant să intervină. Ceea ce le-am propus mai înainte acelora care am crezut că au capacitatea de a contribui la fericirea voastră, vă propunem acum… vouă!

Majoritatea dintre voi ignoră faptul că fiinţe non-umane joacă un rol în exerciţiul acelora care centralizează puteri, fără ca ei să fie suspectaţi sau percepuţi de către simţurile voastre. Aceasta este atât de adevărat încât ei aproape au preluat controlul, în mod subtil. 
Ei nu se mainfestă în planul vostru material, şi asta îi face să fie extrem de eficienţi şi ameninţători în viitorul apropiat. 
Totuşi, trebuie să ştiţi că un anumit număr de reprezentanţi ai voştri luptă împotriva acestui pericol! Fiţi conştienţi că nu toate răpirile sunt făcute împotriva voastră! Este dificil de recunoscut adevărul!
În aceste condiţii, cum îţi vei putea exercita liberul arbitru, cu atât de multă manipulare? Cât de liber eşti?

Pacea şi reunificarea popoarelor voastre ar fi un prim pas către armonia cu alte civilizaţii din afara voastră. Asta este exact ceea ce vor să evite cei care vă manipulează din spatele scenei, cu orice preţ. 
Pentru că, prin divizare, ei conduc! Ei îi conduc de asemenea şi pe cei care vă guvernează. Puterea lor stă în capacitatea lor de a răspândi neîncrederea şi frica în fiecare dintre voi. Asta răneşte însă foarte mult natura voastră cosmică.

Acest mesaj nu ar prezenta niciun interes dacă manipulatorii voştri nu ar fi atins un maxim, şi dacă criminalele lor planuri de dezinformare nu se vor materializa în câţiva ani de acum încolo. Termenele lor limită se apropie, iar omenirea va trece prin chinuri neimaîntâlnite în următorii zece ani.
Pentru a vă apăra singuri de aceasta agresiune care nu are faţă, trebuie ca măcar să dispuneţi de suficiente informaţii pentru a găsi soluţia.

Aşa cum este cazul întotdeauna cu oamenii, există rezistenţă în cadrul raselor dominante. Din nou, aparenţa nu va fi de ajuns pentru a discerne între dominator şi aliat. La nivelul actual de percepţii extrasenzoriale, este extrem de dificil pentru voi să discerneţi între ei. În plus faţă de intuiţia voastră, este necesar un antrenament atunci când va veni timpul.
Fiind conştienţi de valoarea nepreţuită a liberului arbitru, vă invităm la o alternativă. 

Ce oferim noi?

Noi vă putem oferi o viziune mai integratoare a universului şi a vieţii, interacţiuni constructive, experienţa relaţiilor sincere şi fraterne, eliberarea cunoştinţelor tehnice, eradicarea suferinţei, exerciţiul controlat al puterilor individuale, accesul la noi forme de energie şi, în final, o mai bună înţelegere a conştiinţei.

Nu vă putem ajuta să vă depăşiţi fricile individuale şi colective, nici să vă aducem legi pe care nu le-aţi ales, nu putem să lucrăm noi asupra voastră în locul vostru, nu vă putem aduce efortul individual sau colectiv pe care trebuie să-l depuneţi pentru a construi lumea pe care o doriţi, şi nici spiritul de curiozitate în descoperirea unor noi zări.

Ce primim noi?


Dacă veţi decide că un astfel de contact să aibă loc, ne vom bucura foarte mult că am reuşit să aducem un echilibru fratern în această regiune a universului, vom câştiga schimburi diplomatice fructuoase şi imensa bucurie de a vă şti uniţi în a obţine ceea ce sunteţi capabili să aveţi. Starea de bucurie este intens căutată în univers pentru că energia sa este divină.


Care este întrebarea la care trebuie să răspundeţi?

Întrebarea este: “DORIŢI ÎNTR-ADEVĂR SĂ APĂREM PE CERUL PLANETEI VOASTRE?”

Cum puteţi răspunde la această întrebare?

Adevărul sufletului poate fi văzut prin telepatie. Tot ceea ce trebuie să faci este să îţi pui interior singur, în mod clar, această întrebare şi să răspunzi tot interior, de unul singur, sau în grup, după cum doreşti.

Fie că te afli în inima oraşului sau în deşert, nu are importanţă asupra eficienţei răspunsului tău, care poate sa fie DA sau NU, imediat după ce ai pus întrebarea. Fă-o ca şi cum ai vorbi către tine însuţi, gândindu-te serios asupra mesajului.
Aceasta este o întrebare universală, iar aceste câteva cuvinte, puse în context, au o însemnătate puternică. Ezitarea nu are ce căuta aici. De aceea cel mai bine este să te gândeşti dinainte serios la toate astea, în linişte. Pentru ca răspunsul tău să fie asociat cu întrebarea, este recomandat ca să răspunzi clar şi liber, după ce ai pus întrebarea.
Nu te grăbi să răspunzi. Respiră calm şi imaginează-ţi că odata cu aerul pe care-l inspiri, în tine creşte şi puterea liberului arbitru care difuzeaza gradat în toată fiinţa ta. Fii mândru de ceea ce eşti.
Uită de toate problemele pe care le ai, măcar pentru câteva minute, şi fii tu însuţi! Simte puterea care creşte gradat în tine, calm şi liniştit. Simte cum tu decizi asupra ta!
Un singur gând, un singur răspuns poate schimba drastic viitorul apropiat, într-un fel sau în celălalt.
Decizia ta pesonală de a-ţi întreba sufletul dacă vrei ca noi să aparem fizic în planul material la lumina zilei este foarte importantă pentru noi, şi esenţială.
Cu toate că tu poţi alege modul în care vei răspunde, ritualurile sunt fără valoare. O cerere sinceră făcută din toată inima şi din propria voinţă liberă va fi întotdeauna percepută imediat de către aceia dintre noi cărora le este destinată.
În cabina secretă de vot a voinţei tale, tu vei determina viitorul.

Care este efectul de pârghie?

Această decizie va trebui să fie luată de un număr cât mai mare dintre voi, chiar dacă asta ar părea doar o minoritate. Este recomandat să răspândiţi acest mesaj, în toate modurile posibile, în mai multe limbi, către cei din jurul vostru, indiferent dacă ei par a fi sau nu receptivi la această nouă viziune asupra viitorului.
Dacă asta te poate ajuta, fă-o cu un ton umoristic sau în derâdere. Poţi chiar să râzi de asta, chiar şi public, dacă asta te face să te simţi mai bine, dar nu fii indiferent pentru că în felul acesta îţi exerciţi liberul arbitru.

Uită de falşii profeţi şi de credinţele care ţi-au fost transmise despre noi. Această cerere este una dintre cele mai personale şi intime. Luarea unei decizii pentru tine personal, ca individ, este dreptul şi responsabilitatea ta!

Pasivitatea duce doar la absenţa libertăţii. De asemenea, indecizia nu este niciodată eficientă. Dacă vrei să rămâi la credinţele tale, ceea ce înţelegem, mai bine spune NU. Dacă nu ştii ce să alegi, nu spune DA doar din curiozitate. Ăsta nu e un spectacol, este viaţă adevărată, NOI SUNTEM FIINŢE VII! Trăim!

Istoria voastră are numeroase episoade când bărbaţi şi femei hotărâţi au putut influenţa viitorul majorităţii; un număr mic dintre voi puteţi schimba radical soarta voastră ca răspuns la atât de multă inerţie. Puteţi uşura naşterea umanităţii ca Frăţie.

Unul dintre gânditorii voştri spunea: “Daţi-mi un punct de sprijin şi voi ridica Pământul.” Răspândirea acestui mesaj este un sui-generis punct de sprijin, noi vom fi pârghia lungă de ani-lumină, iar voi veţi fi lucrătorii care … vor ridica Pământul ca urmare a venirii noastre. 

Ce consecinţe ar avea o decizie pozitivă?

Pentru noi, consecinţa imediată a unei decizii colective favorabile va fi materializarea a multe din navele noastre pe cerul vostru şi pe Pământ.
Pentru voi, efectul direct va fi abandonarea multor certitudini şi credinţe.

Un simplu contact vizual de netăgăduit ar avea influenţe uriaşe asupra viitorului vostru. Foarte multe cunoştinţe vor suferi schimbări definitive. Organizarea societăţii vostre va evolua foarte mult în toate sferele de activitate. Puterea va deveni individuală pentru că aţi vedea voi înşivă că noi suntem reali. În mod concret, vă veţi schimba scara valorilor!
Cel mai important lucru pentru noi este că omenirea va forma o singură familie în faţa acestui “necunoscut” pe care noi l-am reprezenta!

Pericolele vor dispare treptat din căminele voastre pentru că voi veţi forţa pe cei indezirabili, aceia pe care noi îi numim “a treia parte”, să se arate şi să plece. Cu toţii veţi avea acelaşi nume şi aceleaşi rădăcini: Omenirea!
Mai târziu, schimburi paşnice şi respectuoase vor fi posibile dacă aceasta va fi şi dorinţa voastră. Acum, cel care e flămand nu poate surâde, cel care e înfricoşat nu ne poate accepta. Suntem întristaţi să vedem bărbaţi, femei şi copii suferind aşa de mult atât în corpul fizic cât şi în inima lor, cu toate că dispun de o lumină interioară.

Această lumină poate fi viitorul vostru. Relaţiile noastre pot fi progresive. Mai multe stadii de câţiva ani sau zeci de ani vor fi necesare: apariţia demonstrativă a navelor noastre, apariţia fizică lângă fiinţele umane, colaborarea în evoluţia tehnică şi spirituală, descoperirea a noi părţi din galaxie.

De fiecare dată, vă vor fi oferite noi posibilităţi de alegere. Atunci veţi putea decide pentru voi înşivă să treceţi la stadii superioare dacă consideraţi asta necesar pentru bunăstarea voastră exterioară şi interioară. Nu va exista nicio interferenţă decisă unilateral. Vom pleca de îndată ce veţi decide colectiv să facem asta.

În funcţie de viteza cu care acest mesaj se va răspândi în lumea voastră, vor fi necesare câteva săptămâni sau câteva luni înainte de “apariţia noastră măreaţă”, dacă asta va fi decizia luată de majoritatea celor care îşi vor folosi capacitatea de a alege, şi dacă acest mesaj găseste un suport suficient.
Principala diferenţă între rugăciunile voastre zilnice îndreptate spre entităţi de natură strict spirituală şi această decizie este extrem de simplă:

NOI SUNTEM PERFECT ECHIPAŢI TEHNIC PENTRU A NE MATERIALIZA!

De ce există această dilema istorică?

Noi ştim că “străinii” sunt consideraţi inamici atâta timp cât ei poartă pecetea “necunoscutului”. Ca un prim pas, emoţia creată de apariţia noastră va intensifica relaţiile dintre voi la scara întregii voastre lumi.

De unde aţi putea şti că venirea noastră este consecinţa alegerii voastre colective? Pentru simplul motiv că altfel deja am fi fost vizibili aici de mult timp, la nivelul vostru de existenţă! Încă nu ne vedeţi aici pentru că nu aţi luat o decizie explicită în acest sens.
Unii dintre voi aţi putea gândi că v-am face să credeţi într-o alegere deliberată din partea voastră doar pentru a ne legitima venirea, dar asta nu ar fi deloc adevărat. Ce interes am avea să vă oferim în mod deschis ceea ce înca nu aveţi, şi asta în beneficiul celor mai mulţi dintre voi?

Cum aţi putea fi siguri că asta nu este încă una dintre manevrele subtile ale “celei de a treia părţi” pentru a vă înrobi şi mai mult? Pentru că totdeauna lupta împotriva unui inamic vizibil este mult mai uşoară decât atunci când inamicul nu este vizibil. Oare terorismul care vă macină nu este un exemplu perfect?

Cu toate acestea, tu eşti singurul judecător în inima şi în sufletul tău. Oricare ar fi alegerea ta, aceasta trebuie şi va fi respectată! În absenţa reprezentanţilor umani care vă pot induce în eroare cu privire la intenţiile noastre ca să ignorati toate faptele despre noi ca şi despre cei care vă manipulează fără acordul vostru.

În situaţia voastră, principiul prevăzător care constă în a nu încerca să ne descoperiţi, nu mai poate prevala. Deja vă aflaţi în cutia Pandorei pe care “a treia parte” a creat-o în jurul vostru. Oricare ar fi decizia voastră, va trebui să iesiţi din ea.
În faţa unei astfel de dileme, o ignoranţă împotriva alteia, va trebui să vă întrebati intuiţia. Vreţi voi oare să ne vedeţi cu proprii voştri ochi, sau continuaţi să credeţi ceea ce spun formatorii voştri de opinie? Asta este adevărata întrebare! După mii de ani, întro zi această alegere se anunţa ca inevitabilă: alegerea între două necunoscute.

De ce să răspândiţi un astfel de mesaj printre voi?

Traduceţi şi răspândiţi acest mesaj cât mai larg posibil. Această acţiune vă va modifica viitorul într-un mod ireversibil şi istoric la scară de mii de ani, altfel, va amâna o nouă ocazie de a alege cu cel puţin câţiva ani mai tarziu, cel puţin cu o generaţie, dacă va supravieţui.
A nu alege înseamnă a accepta alegerea altora. A nu-i informa pe alţii înseamnă a accepta riscul de a obţine un rezultat contrar aşteptărilor. A rămane indiferent înseamnă a renunţa la liberul arbitru.

Este vorba despre viitorul tău. Este vorba despre evoluţia ta.
Este posibil ca această invitaţie să nu primească asentimentul colectiv şi, datorită lipsei de informare, va fi ignorat. Cu toate acestea, să ştiţi că nicio decizie individuală nu este trecută cu vederea în univers.

Imaginează-ţi sosirea noastră chiar mâine. Mii de nave. Un şoc cultural unic în istoria de azi a umanităţii. Atunci va fi însă prea târziu să regreti că nu ai ales şi că nu ai răspândit acest mesaj pentru că această descoperire este ireversibilă. 

Insistam ca să nu te grăbeşti, dar gândeşte-te! Şi decide!

Marile corporaţii mass-media nu vor fi interesate în a răspandi acest mesaj. De aceea, este responsabilitatea ta, ca simplu anonim dar şi ca fiinţă iubitoare şi gânditoare, să îl transmiţi.
Încă va puteţi construi propriul destin…

“DOREŞTI CA NOI SĂ APĂREM PE CERUL PLANETEI TALE?”

Concluzii
Mesajul de mai sus nu a fost deloc modificat prin traducere, el fiind în acceaşi formă şi conţinut ca cel original.

Importanţa lui este deosebită, mai ales acum, şi ar trebui tratat cu toată seriozitatea. Trăim vremuri istorice, şi fiecare dintre noi, chiar şi tu, avem ceva de făcut pentru o lume mai bună. Mesajul spune foarte clar ce poţi face: răspunde sincer, interior, cu o mare putere, la întrebarea pusă în mesaj. Răspunsul tău, alături de celelalte, va determina evenimentele ce vor urma.



miercuri, 28 noiembrie 2012

Referendumul mizeriei (sau: somnul Naţiunii naşte monştri)


În copilărie, aveam serioase probleme cu titlul romanului lui Victor Hugo, Mizerabilii. Prea obişnuit cu înţelesul… moral al cuvântului (atunci, ca şi acum, “mizerabil” însemna, pentru mulţi, pur şi simplu ticălos), nu reuşeam nicidecum să-l leg de situaţiile şi, mai ales, personajele din roman. Un Jean Valjean sau un Gavroche mi se păreau opusul a ceea ce numele romanului sugera şi, neştiind destulă franceză ca să-mi dau seama de adevărata motivaţie a acestuia, ţin minte că am întors-o, în capul meu prea fraged, ca la Ploieşti, concluzionând cumva că titlul se referă la ceilalţi, la bogaţii regimului (şi regimul bogaţilor), ca şi la slugile lor poliţieneşti.

Am început, apoi, franceza foarte devreme (într-a doua), aşa că, fireşte, conflictul ‘semantic’ din mintea mea avea să-şi găsească rezolvarea în doar câţiva ani de la iniţierea lui. Mizerabil, în limba lui Hugo, înseamnă, în primul rând, demn de milă sau pur şi simplu (foarte) sărac. Cât despre înţelesul care a fost preluat la noi… aş putea încerca un pic de sociolingvistică: neologismele de origine franceză au fost aduse în România de o clasă socială foarte puţin dispusă (fireşte, cu excepţii notabile, de spirit autentic progresist, paşoptist) să vadă ‘mizerabilitatea’ săracilor fără un dispreţ suveran. Iată de ce, pentru români, şi astăzi, mizerabil e mai degrabă individul înecat în mizerie etică, decât omul sugrumat de cea materială.
De ce toate aceste ‘poveşti’, la începutul unui text despre realitatea românească a anului 2012? Simplu, fiindcă ne găsim în faţa unei situaţii în care, afirm eu, mizerabilii de politicieni exploatează în scop personal mizeria, în primul rând materială (dar şi de needucare, neinformare etc.) a unor cetăţeni, într-una din cele mai de necrezut pervertiri ale democraţiei din câte mi-a fost dat să văd.
Iar situaţia despre care vreau (iar) să vă vorbesc, chiar dacă – ‘geografic’ vorbind – pare a fi locală, e cum nu se poate mai caracteristică pentru starea în care a ajuns azi toată România (sau dacă vreţi, România în esenţa devenirii sale actuale).
Urmează, aşadar, un text lung şi care, mai ales în porţiunile al căror conţinut vă e deja cunoscut, s-ar putea să vă plictisească – caz în care vă rog să vă orientaţi după subtitluri, şi să citiţi doar ce e nou şi/ sau interesant pentru dumneavoastră.

Faptele (în aparenţă) “nude”

Odată cu alegerile parlamentare, în 35 de localităţi din Alba se va desfăşura un referendum cu întrebarea: “Sunteţi de acord cu repornirea mineritului în Munţii Apuseni şi a exploatării de la Roşia Montana?”. Nimic mai democratic decât un plebiscit, îşi vor spune mulţi – şi acesta, fiţi siguri, e şlagărul pe care toţi conducătorii, PR-iştii şi lobby-iştii Gold Corporation vi-l vor susura… ce vorbesc? vi-l vor urla la ureche în lunile, poate chiar anii care urmează.
Toate partidele, aceeaşi mizerie
Am scris deja kilometri de argumentaţie privitor la această idee-slogan, aşa încât mă voi mărgini să subliniez excepţionala stare de pace şi colaborare între toate forţele politice, altfel aflate în plină competiţie electorală, când a fost vorba ca ‘prin’ Consiliul Judeţean Alba să treacă hotărârea privitoare la referendum. A existat doar o mică dispută dacă să fie pomenit sau nu numele Roşiei, şi iată de ce: fără denominarea acestei localităţi, întrebarea ar fi fost interpretată de către cei chestionaţi cam în termenii următori: vreţi mai multe locuri de muncă pentru moţi? - iar răspunsul DA, fireşte, cvasi-unanim. În schimb, spunerea pe şleau a numelui localităţii, chiar dacă poate provoca neajunsuri, e necesară pentru Gold. Pe de o parte lumea îşi (mai) aduce aminte de cianură şi alte probleme, deja de interes foarte larg, ale preconizatei exploatări, ceea ce poate duce la înmulţirea NU-urilor (nu una semnificativă – propaganda goldistă despre caracterul ne-otrăvitor al cianurii şi metalelor grele, despre siguranţa absolută a barajului de anrocamente, non-permeabilitatea totală a solului pe fundul lacului de decantare etc. etc. a lucrat enorm în regiune). De asemenea, devine un picprea vizibilă acţiunea de lobby pe bani publici pe care şi-au asumat-o consilierii judeţeni. Cum, însă, plătitorul decide (chiar şi atunci când plăteşte nu cheltuielile propriu-zise pentru referendum, ci comisioanele ‘discrete’ pentru politicieni), s-a ajuns la întrebarea dublă – o încălcare a legalităţii privind consultările publice – pe care o ştiţi deja.
O riguroasă selecţie a locaţiilor
Un prim lucru care “m-a lăsat mască” până şi pe mine, deşi, credeţi-mă, sunt obişnuit cu porcăriile tip RMGC (în privinţa comiterii de ilegalităţi, a coruperii autorităţilor, a dezinformării publice avem de-a face, într-adevăr, cu un trade-mark imposibil de confundat) a fost că nu toţi cetăţenii judeţului vor participa la referendum. Spre exemplu, celor din Alba-Iulia nu li se va cere părerea – lucru suspect atunci când e vorba despre poluare, calitate a aerului şi apei etc. etc. Vor fi chestionaţi doar cei de pe Valea Arieşului, şi doar cei din judeţul pomenit – fiind, nu-i aşa, cunoscut că orice viitură toxică venită pe Arieş în jos s-ar opri, intimidată, la vederea panoului care indică graniţa judeţului Cluj.
E vorba, în fapt, de o zonă controlată integral de către RMGC – 1. prin aleşii locali, obedienţi până la prosternare în faţa Companiei, 2. prin promisiunea mincinoasă a locurilor de muncă (de ordinul miilor, în publicitatea pe care aţi avut şi dumneavoastră ocazia s-o vedeţi, dar sub o mie în scurta perioadă de construcţie şi sub 300, în majoritate ultra-calificate, în anii de exploatare – în documentele oficiale, destinate acţionariatului, ale companiei), 3. prin mica presă zonală (vezi odiosul Ziar de Apuseni), în fine, 4. prin caravane premergătoare referendumului cu ocazia, intrând în casele oamenilor, reprezentanţii Gold-ului le-au oferit până şi taloane de consultaţie medicală gratuită, întărind mitul unei formidabile prosperităţi viitoare.
Referendum ‘mai larg’? Consultare transfrontalieră?
În opinia mea, o acţiune la nivelul întregii ţări trebuie să fi fost – măcar pentru o vreme – în intenţia Goldului, altfel cu greu s-ar putea justifica imensele cheltuieli de publicitate, jenantele, dar cu obstinaţie repetatele clipuri ale lui Bogdan Naumovici, plimbarea de lux în Noua Zeelandă pe care au făcut-o, sub pretextul documentării, formatorii de opinie şi leaderii administrativi ai ‘marii’ prese româneşti etc. etc.
Dar s-a aşteptat, cred eu, momentul în care nişte sondaje de opinie făcute ‘pe bune’ (şi, pe cât posibil, nu de IRES, care spune clientului ce şi-ar dori el, în visele cele mai visătoare, să fie) ar fi indicat şansele unui rezultat pozitiv pentru RMGC – iar acest moment nu a mai venit niciodată. Campania deşănţată de lobby făcută de însuşi preşedintele ţării şi dusă până la absurd (Băsescu fotograf angajat la nunta ţării cu cianura, pozând din elicopter Roşia Poieni şi afirmând că ne arată poluarea de la Roşia Montana) s-a dovedit, în cele din urmă, o nenorocire pentru ‘goldişti’, pe de o parte fiindcă a determinat intrarea chestiunii într-o dezbatere publică prea largă (iar lumea a început să se informeze, notorietatea problemei devenind uriaşă), pe de altă parte datorită căderii imense de popularitate, ca să nu mai vorbim de încredere, a lui Băsescu şi a prietenilor lui.
Fiindcă minciunile pe faţă, isteriile antidemocratice şi încăpăţânările cvasi-autiste ale acestui personaj au fost şi sunt multe, dar nici una atât de vizibil-obsesivă ca ‘repornirea mineritului’. Cum se spune neaoş, româneşte, aici s-au însoţit tusea şi junghiul. Iar această asociere a provocat o alertă a organismului bolnav. Românii ştiu astăzi prea mult(e) despre Roşia Montana.
În tot acest timp, opoziţia civică la proiect devenind uriaşă şi şansele de demarare scăzând vertiginos, Gold-ul a trecut prin ceea ce nu poate fi numit altfel decât o prăbuşire bursieră, de la o valoare a acţiunilor de peste 8, acum un an şi jumătate, la învârtirea în jurul lui 2,5 acum. În condiţiile date, compania nu mai are resursele necesare pentru a controla, cum a făcut-o o vreme, toată presa şi toţi politicienii, astfel încât şi-a reconfigurat strategia pentru o acţiune locală.
În ce priveşte consultarea transfrontalieră – necesară în cazul unui astfel de megalomanic şi extrem de periculos proiect – ea există, statul maghiar şi-a exprimat cum nu se poate mai clar opoziţia categorică. “Sigur, ungurii aşteaptă să ne ia Ardealul, ca să ni-l cianureze ei şi să fure aurul”, e de obicei explicaţia goldiştilor. Şi trebuie, aici, să remarc că se continuă o tradiţie istorică, cea a otrăvirii fântânilor în caz de agresiune străină; iar ca să nu ne fure vecinii de la Vest aurul, îl vom da pe mai nimic canadian-barbadosienilor.
Chestiuni non-plebiscitare
Ajunşi aici, e necesară o lămurire: într-o ţară ‘normală la cap’, chestiuni cum e cea a Roşiei Montana nu ar fi niciodată rezolvate prin consultarea-manipularea referendară a unei părţi a populaţiei sau a acesteia în ansamblu – şi asta pur şi simplu pentru că doza letală de cianură, temperatura (27 de grade celsius) la care ea se evaporă, permeabilitatea metalelor grele în pânza freatică, valoarea ‘netă’ a patrimoniului istoric-cultural şi natural etc. etc. nu sunt chestiuni care pot fi decise prin vot. Putem răspunde cu câţi “DA” vrem la întrebări-momeală de genul “mănânci, calule, ovăz?” şi nu vom schimba faptul brut, matematic, că în exploatarea preconizată de Gold s-ar folosi cel puţin 666 miliarde de doze letale de cianură de sodiu, o cantitate anual estimată de 13 ori mai mare decât tot ce ‘intră’ actualmente în toate exploatările de pe continent.
Un alt lucru non-plebiscitabil, dar pe care politicienii noştri ne-au obişnuit să-l vedem, totalmente greşit, ca pe un ansamblu de fapte fluctuante, e legalitatea. Există hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor care ar fi trebuit să încheie odată pentru totdeauna ‘epopeea’ Roşiei prin plecarea Gold-ului; dacă asta nu s-a întâmplat, e fiindcă în România supremaţia, în ce priveşte justiţia, a puterii judecătoreşti e constant minată de către puterea politică.
O altă grotescă mimare a democraţiei
Nu pot trece mai departe cu argumentaţia fără a pomeni celălalt referendum de pe 9 decembrie, cel de la Mangalia, dedicat chestiunii gazelor de şist. Acolo, această confuzie elementară între ce poate şi ce nu poate fi decis prin vot a produs o întrebare monstruoasă, demnă, zic eu, să intre în istoria planetară a consultărilor populare drept o culme a absurdităţii: “Sunteţi de acord cu riscul de afectare a pânzei freatice şi a turismului pe teritoriul administrativ al municipiului Mangalia, în urma exploatării gazelor de şist din sudul litoralului?”
Aşa. Acum să-mi spuneţi dumneavoastră, e vorba de a accepta că e riscant, sau de a asuma, ca cetăţean al Mangaliei, riscul? Mai pe româneşte: sunt, oare întrebat dacă sunt de părere că e riscant, sau – plecând de la premisa că este – dacă eu, personal, aş accepta, în balanţă cu nu-ştiu-ce-beneficii, să trăiesc, odată cu demararea exploatării, cu acest risc?
Cu alte cuvinte, după un început civic excelent, în care românii din zonele în chestiune au conştientizat catastrofa şi au protestat public împotriva Chevron-ului, acum corporaţia a început să facă lobby din greu, iar politicienii n-au avut nevoie decât de câteva luni pentru a ‘se prosti la cap’, mai ales că USL, iniţial instigatoare (Slavă Domnului, bine că a făcut-o cineva) la conştientizarea pericolului, trece printr-o schimbare dramatică de perspectivă de când Ponta şi l-a luat consilier pe Wesley Clark.
Legalitate / (i)moralitate
Relaţia dintre aceste două dimensiuni e întotdeauna problematică, dar poate că nicăieri tensiunea nu e mai vizibilă decât în cazul referendumului ca ‘formă extremă’ a democraţiei. În mod normal, o societate şi un stat nu pot pedepsi, efectiv, decât ilegalităţile – atât pentru că morala e mult mai puţin codificat-instituţionalizată, cât şi fiindcă în liberalismul sănătos tot ceea ce nu e explicit interzis de lege e permis.
Nu mi-e încă clar cât de legal e plebiscitul din Alba – sunt unele clarităţi legate de termenul de anunţare (20 sau 30 de zile, după cum ne luăm după legea referendumului sau, aşa cum ea însăşi spune, după cele privind alegerile parlamentare), iar întrebarea care le va fi pusă oamenilor e departe de a fi simplă şi clară – e şi ambiguă (ce fel de minerit?) şi, mai ales, dublă. Dar ce e cert, e că orice demers de acest gen, dacă e făcut fără o serioasă şi echilibrată informare a populaţiei, se transformă într-o monstruozitate etică.
În ‘drept’, consilierii judeţeni din Alba vor putea, probabil, să afirme că au acţionat corect. În fapt, însă, nu se urmăreşte câtuşi de puţin consultarea, aflarea opiniei populaţiei; e un referendum nu interogativ, ci retoric, o simplă acţiune de lobby pe banii contribuabilului. Cu alte cuvinte, dumneata, cititorule, ca şi mine, de altfel, vei mai fi dat o dată bani din buzunar ca să ţi se spună cât e de dorită raderea de pe faţa pământului şi cianurarea munţilor de la Roşia, şi cât de inevitabilă repetarea ulterioară a procedurii în alte 13 locaţii din Transilvania.
Profitul bursier al companiei
Oarecum parantetic, e bine să precizăm şi că, imediat după vestea organizării acestui referendum, Gabriel Ressources a câştigat 3,5 milioane de dolari pe bursă în doar două zile. Asta ca să nu credem, dumneata şi cu mine, că banii pe care îi vom cheltui pentru referendum se vor duce în neant. E adevărat, din punctul nostru de vedere va fi ca şi când i-am fi aruncat pe fereastră… dar într-un soi de butterfly effect bursier, cineva a câştigat serios de pe urma acestei hotărâri.
Consecinţe faptice
La ce rezultat ‘matematic’ să ne aşteptăm, aşadar? Eu zic: la o participare (datorată şi coincidenţei cu alegerile, dar şi insistenţei primarilor) în jurul a, probabil un pic peste 50%, deci la un referendum formal validat, şi la un vot imens, undeva la 80-90 % cu DA.
La ce consecinţe efective, pe termen mai lung, va duce acest rezultat? Depinde, zic eu, foarte mult de câţi bani va face sau va găsi Gold-ul în continuare. Dacă fondurile, orientate de data aceasta mai chibzuit, direct către buzunarele partidelor şi ale politicienilor, vor fi destle, puteţi fi siguri că vom avea din nou mult de luptat – fiindcă orice guvern bine ‘uns’ va redeclanşa efortul de realizare a proiectului. Dacă sumele nu vor fi pe placul ‘aleşilor’, RMGC-ul va fi dus pe mai departe cu zăhărelul de către politicieni – asta neschimbând faptul că noi, ‘ăştialalţi’, vom trăi în continuare cu un stress enorm.
Consecinţe simbolice
La un nivel mai adânc, însă, eu cred că există, de o bună bucată de vreme, repercusiuni grave.
Mai întâi, există un brain-washing nu doar al moţilor, ci al întregii populaţii ceva-mai-rurale (nu atât ca locaţie, cât ca înţelegere incompletă a manipulării) şi împinse, economic şi social vorbind, la limita subzistenţei. Da, Gold-ul ar putea face cândva, pe mai departe, ravagii în ce priveşte natura, patrimoniul, economia zonei; dar la nivelul gândirii oamenilor răul l-a comis deja. Avem sau nu de-a face cu o crimă discretă, aproape neobservată, în raport cu demnitatea istorică a acestor comunităţi? Pentru mine, întrebarea nu e deloc retorică – fiindcă, să răspund la ea, ar însemna să decid dacă mitul şi tradiţia, pe care toţi o cunoaştem, care afirmă că moţii sunt prin definiţie oameni excepţionali în sensul moral-bun al cuvântului sunt întemeiate în realitate, sau pur şi simplu… mit şi tradiţie. O decizie pe care eu, unul, nu o pot lua – chiar dacă am cunoscut moţi cu adevărat excepţionali printre opozanţii roşieni ai proiectului, în care eu, ‘orăşeanul’, ‘cultivatul’ şi ‘universitarul’ de mine văd repere morale greu de imitat.
Dar simbolic vorbind, însuşi mitul şi însăşi tradiţia mai sus amintite vor fi contrazise vehement de rezultatele de pe 9 decembrie, când moţii din Alba îşi vor fura în masă propria căciulă, mânaţi la urne de primari corupţi şi orbiţi de iluzia ieşirii lesnicioase, non-intreprinzătoare, din sărăcie.
În fine – dacă aţi avut răbdarea îngerească să citiţi până aici – lucrul cel mai grav e că se pune foarte serios întrebarea: aceasta e România, până aici am ajuns? Suntem aşa de uşor de dezinformat, păcălit, manipulat? Ţine de destinul nostru ca popor să fim folosiţi de alţii, sau e doar un joc pe care ‘şmecherii’ capitalismului îl joacă, la momentul prielnic, peste tot unde lumea încă nu e obişnuită cu astfel de farse?
Speranţa mea se îndreaptă, firesc, spre a doua variantă de răspuns. Cu vreo 15 ani în urmă, la mine acasă, la Cluj, se desfăşura o monstruozitate numită Caritas, într-o Românie halucinată care nu mai văzuse astfel de ‘jocuri’ piramidale şi care credea că banii pot apărea din neant.
Acum (sper eu) aşa ceva n-ar mai fi posibil – nici chiar la noi, în nefericita asta de ţară.
Autor: Cornel Vîlcu
             gandeste.org