Arhanghelul Jophiel – Recunosc pretutindeni iubirea profundă şi înţelepciunea divină!

Arhanghelul Jophiel este îngerul conştiinţei divine, al iluminării şi al înţelepciunii. Numele său semnifică “frumuseţea lui Dumnezeu”. El ne învaţă că înţelepciunea este conştiinţa în acţiune; gândirea şi acţiunea fără conştiinţă ruinează sufletul. Ne învaţă să fim conştienţi de faptele noastre, să ne ascultăm gândurile, sentimentele, să ne analizăm convingerile, intenţiile, gesturile. Înţelepciunea înseamnă să avem conştiinţa prezentă în ceea ce facem. 

Arhanghelul Jophiel este considerat înger al esenţei, al luminii, al înţelegerii, al nemuririi, al evoluţiei spirituale. Bucuria şi iluminarea sunt inseparabile şi fac parte din înţelepciune. Arhanghelul Jophiel ne îndeamnă să punem bucuria în inimă, înţelepciunea în minte şi să ascultăm copilul interior care vrea să se manifeste. Să fim în pace cu noi înşine şi astfel vom şti ceea ce suntem: fiinţe de lumină, fiinţe de iubire. 

Înţelepciunea nu se poate manifesta decât printr-o iubire totală faţă de toate celulele corpului, pentru că înţelepciunea, asemenea tuturor calităţilor divine, începe din interiorul fiinţei. Deseori oamenii au tendinţa să spună un lucru, să gândească un altul şi să facă cu totul altul. Cu cât ne punem mai mult în acord gândurile, emoţiile, dorinţele şi faptele cu divinitatea interioară, cu atât devenim mai centraţi şi creştem în înţelepciune. Arhanghelul Jophiel ne îndeamnă să facem ceea ce ne place, dar conştient, analizând dacă ceea ce facem este impregnat de iubire, respect, libertate şi se integrează în planul divin. 

Să-l rugăm pe arhanghelul Jophiel să ne ajute să ştim ce să facem înspre binele nostru, să avem puterea de a ne exprima şi de a vorbi drept. Nimeni nu ar putea evolua în singurătate, fără a avea în faţă o persoană care să o ajute în procesul de cunoaştere. Ni se spune “iubiţi-vă duşmanii”; de fapt, nu avem duşmani, ci doar fiinţe care au ales să joace temporar rolul duşmanilor pentru a ne ajuta să creştem în înţelepciune. Jophiel ne ajută să privim dincolo de aparenţe şi să recunoaştem pretutindeni iubirea profundă şi înţelepciunea divină. 

Recunosc pretutindeni iubirea profundă şi înţelepciunea divină!

sursa: http://totulpentrusuflet.wordpress.com

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Profunda călătorie a compasiunii

Compasiunea, spune Buddha, îţi aduce Nirvana. De ce? Pentru că în compasiune, atunci când simţim alături de celălalt, ne detronăm pe noi înşine din centrul propriei noastre lumii şi punem altă persoană acolo. Și odată ce renunţăm la ego, suntem gata să vedem Divinul.

Vrem să ne transformăm in fiinţe de lumină, vrem să ne desăvârşim spiritual, şi în drumul nostru trecem prin fel de fel de încercări care ne şlefuiesc sufletul şi ne înalţă. Rămane doar să vrem să învăţăm din lecţiile pe care ni le oferă viaţa.

Bătrânii au o vorbă : „Ce te face om cu adevărat ?” În lumea asta alergăm după bani, casă, familie, statut socilal, din cauza ego-ului şi a lăcomiei umane…, dar toate astea până la urmă ne fac fericiţi şi mai buni? Toate lucrurile pe care l-am adunat ne-au adus şi iubirea celorlalţi? Ca specie avem talentul de a strica lucruri minunate și ne pierdem strălucirea condundându-ne cu acest ego: EU și iar EU: „aceasta este bătălia sinelui, bătălia ego-ului.”

Adevărata bucurie o aduce implinirea de sine : SINELE – acea măreţie interioară pe care o persoană trebuie să o descopere prin concentrarea asupra propriei persoane, şi nu spre puterea banilor sau spre iluzia dată de aceştia. Este o plenitudine spirituală pe care o întregește și compasiunea.

Compasiunea ocupă un loc important în fiecare religie din lume. Fiecare dintre ele a văzut-o şi a dezvoltat-o în propria versiune, dar a devenit ceea ce putem numi o Regulă de Aur :
- „Întotdeauna poartă-te cu ceilalți cum ţi-ar plăcea să fii tratat şi tu!”
- „Nu le face altora ce nu ţi-ar plăcea să-ţi facă ei ţie!”
- „Iubeşte-ţi duşmanii! Nu-i judeca pe alţii!”
- „jian ai”: grijă pentru toţi.
- „V-am adunat în triburi şi naţii ca să vă cunoaşteţi reciproc!”

Si cred că este momentul în care voi lăsa deoparte religiile, pentru că şi ateii simt compasiunea, iar oamenii i-au accentuat importanţa nu din cauza motivului că sună bine să fii empatic, ci pentru că într-adevăr functionează. Au desoperit că atunci când simt si acţionează aşa cum a spus Confucius, „toată ziua şi în fiecare zi”, nu e vorba doar de a face o faptă bună pe zi şi apoi să te întorci la o viaţă de lăcomie şi egoism, în schimb, să o faci toată ziua, în fiecare zi, să te detronezi din centrul propriei tale lumi, să pui pe altcineva acolo, iar tu să treci dincolo de tine însuţi, asta te aduce în prezenţa a ceea ce numim Dumnezeu, Nirvana, Rama, Tao. Este ceva ce merge dincolo de ceea ce ştim în existența noastră limitată de ego.

Uită-te în inima ta! Descoperă ce îţi provoacă durere şi apoi refuză, indiferent de situație, să provoci acea durere altcuiva! Ca să ne iubim aproapele nu trebuie să ne îndrăgostim unul de altul, dar putem să devenim prieteni. Și sunt convinsă că acest lucru se poate întâmpla nu numai în situaţiile limită. Când oameni de toate convingerile se adună, muncind umăr la umăr pentru un țel comun, diferenţele dispar și învățăm prietenia, învăţăm să trăim împreună şi să ne cunoaştem unii pe alţii.

Compasiunea este un sentiment sublim în măreţia dintr-o inimă umană, ea nu cunoaşte vârstă, gen, rasă, religie, cultură sau naţionalism. Există în oricare dintre noi. Alături de iubire este deschiderea dintre noi si ceilalţi! Este dăruire, împărtașire și mărinimie!

           Mulțumesc foarte mult!

 

............................................................................................................

sursa: ted.com

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie