Profunda călătorie a compasiunii

Compasiunea, spune Buddha, îţi aduce Nirvana. De ce? Pentru că în compasiune, atunci când simţim alături de celălalt, ne detronăm pe noi înşine din centrul propriei noastre lumii şi punem altă persoană acolo. Și odată ce renunţăm la ego, suntem gata să vedem Divinul.

Vrem să ne transformăm in fiinţe de lumină, vrem să ne desăvârşim spiritual, şi în drumul nostru trecem prin fel de fel de încercări care ne şlefuiesc sufletul şi ne înalţă. Rămane doar să vrem să învăţăm din lecţiile pe care ni le oferă viaţa.

Bătrânii au o vorbă : „Ce te face om cu adevărat ?” În lumea asta alergăm după bani, casă, familie, statut socilal, din cauza ego-ului şi a lăcomiei umane…, dar toate astea până la urmă ne fac fericiţi şi mai buni? Toate lucrurile pe care l-am adunat ne-au adus şi iubirea celorlalţi? Ca specie avem talentul de a strica lucruri minunate și ne pierdem strălucirea condundându-ne cu acest ego: EU și iar EU: „aceasta este bătălia sinelui, bătălia ego-ului.”

Adevărata bucurie o aduce implinirea de sine : SINELE – acea măreţie interioară pe care o persoană trebuie să o descopere prin concentrarea asupra propriei persoane, şi nu spre puterea banilor sau spre iluzia dată de aceştia. Este o plenitudine spirituală pe care o întregește și compasiunea.

Compasiunea ocupă un loc important în fiecare religie din lume. Fiecare dintre ele a văzut-o şi a dezvoltat-o în propria versiune, dar a devenit ceea ce putem numi o Regulă de Aur :
- „Întotdeauna poartă-te cu ceilalți cum ţi-ar plăcea să fii tratat şi tu!”
- „Nu le face altora ce nu ţi-ar plăcea să-ţi facă ei ţie!”
- „Iubeşte-ţi duşmanii! Nu-i judeca pe alţii!”
- „jian ai”: grijă pentru toţi.
- „V-am adunat în triburi şi naţii ca să vă cunoaşteţi reciproc!”

Si cred că este momentul în care voi lăsa deoparte religiile, pentru că şi ateii simt compasiunea, iar oamenii i-au accentuat importanţa nu din cauza motivului că sună bine să fii empatic, ci pentru că într-adevăr functionează. Au desoperit că atunci când simt si acţionează aşa cum a spus Confucius, „toată ziua şi în fiecare zi”, nu e vorba doar de a face o faptă bună pe zi şi apoi să te întorci la o viaţă de lăcomie şi egoism, în schimb, să o faci toată ziua, în fiecare zi, să te detronezi din centrul propriei tale lumi, să pui pe altcineva acolo, iar tu să treci dincolo de tine însuţi, asta te aduce în prezenţa a ceea ce numim Dumnezeu, Nirvana, Rama, Tao. Este ceva ce merge dincolo de ceea ce ştim în existența noastră limitată de ego.

Uită-te în inima ta! Descoperă ce îţi provoacă durere şi apoi refuză, indiferent de situație, să provoci acea durere altcuiva! Ca să ne iubim aproapele nu trebuie să ne îndrăgostim unul de altul, dar putem să devenim prieteni. Și sunt convinsă că acest lucru se poate întâmpla nu numai în situaţiile limită. Când oameni de toate convingerile se adună, muncind umăr la umăr pentru un țel comun, diferenţele dispar și învățăm prietenia, învăţăm să trăim împreună şi să ne cunoaştem unii pe alţii.

Compasiunea este un sentiment sublim în măreţia dintr-o inimă umană, ea nu cunoaşte vârstă, gen, rasă, religie, cultură sau naţionalism. Există în oricare dintre noi. Alături de iubire este deschiderea dintre noi si ceilalţi! Este dăruire, împărtașire și mărinimie!

           Mulțumesc foarte mult!

 

............................................................................................................

sursa: ted.com

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie