Dacii și geții erau același neam! Izvoarele antice care dovedesc incompetența istoricilor români ce pretind că nu este așa…

---

Cu toate că sintagma “geto-dacii” îi definește în mod firesc pe strămoșii noștri, încă mai există istorici care pretind că dacii sunt daci, geții sunt geți și că aceștia nu erau înrudiți între ei, că nu erau două “expresii” ale aceluiași neam. Desigur, pentru acești istorici, legătura cu tracii este și mai imposibilă, în mintea lor traci fiind doar neamul care a trăit în spațiul ocupat, la un moment dat, de provincia romană Tracia (o parte din Bulgaria și Grecia).

Dacă este să facem o analogie, genul acesta de istorici va veni peste 300 de ani și va spune că moldovenii din Republica Moldova și românii din România erau două popoare diferite, neînrudite, vorbitoare a două limbi diferite – cea română și cea moldovenească.

Faptul că istoricii care pretind așa ceva sunt doar niște INCOMPETENȚI (asta dacă nu sunt agenți plătiți pentru a manipula istoria) este dovedit clar și fără echivoc de izvoarele istorice antice, izvoare care poartă semnătura unora dintre cei mai importanți scriitori și istorici ai acelor vremuri, contemporani cu neamurile geto-dacice la care se referă. Iată câteva dintre aceste izvoare:

1. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre limba dacilor (Geografia):

„Dacii și geții vorbesc aceeași limbă”

2. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre limba geților (Geografia):

„Și în vremea noastră (după anul 15 d.chr., n.n.), Aelius Catus a strămutat în Tracia, din cealaltă parte a Istrului, 50.000 de oameni de la geți, un neam de aceeași limbă cu tracii.”

3. Pomponius Mela (secolul I, d. Chr), despre neamul tracilor (Descrierea pământului):

“Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având însă fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geții.”

4. Trogus Pompeius (secolul I, î. Chr.), despre înrudirea dacilor cu geții (Istoria lui Filip):

„Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor. În vremea regelui Oroles (c.200 î.Hs., n.n.) se luptară fără succes împotriva bastarnilor şi de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliţi, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe care acestea obişnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au şters ruşinea pe care şi-au atras-o în războiul de mai înainte”

5. Strabon (secolul I, d.Chr.), despre faptul că geții și frigienii sunt neamuri tracice (Geografia):

“Elenii îi consider pe geți, traci. Ei locuiesc pe amândouă malurile Istrului; mă refer atât la geți, cât și la mysieni. Ultimii erau de asemenea traci, iar în prezent ei poartă numele de moesi;  de la ei se trag și mysienii de astăzi, care trăiesc printre lydieni, frigieni și troieni. De altfel, înșiși frigienii sunt brigi, o seminție tracă.”

6. Dio Casius (secolul III, d. Chr.), despre teritoriul geto-dacilor (Istoria romană):

(Dacii, n.n.) “locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei care sunt dincoace de fluviu, țin cu plata birului de Moesia și se numesc moesi. Cei de dincolo (de Istru, n.n.) poartă numele de daci, fie că sunt geți, fie că sunt traci din neamul tracilor, care locuiau odinioară în Rodope”

7. Herodot (secolul VI,î. Chr.), despre conflictul dintre Darius și geți (Istorii):

„Înainte de a ajunge la Istru, (Darius) birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori” (514 î.Hs., n.n.). Alţi traci s-au supus şi s-au predat fără lupte.„Geţii însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit (adică s-au opus, n.n.), au fost îndată robiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”

Daniel Roxin

Sursa: http://adevaruldespredaci.ro/

Va schimba TOTUL! Teoria BOMBĂ despre legătura dintre daci și Vechiul Testament

De ce ar fi creat Tatal doua tipuri de pamanteni, nu era suficient sa faca unul singur, perfect adaptat pe Terra? Dincolo de faptul ca, intre timp, omul a ajuns o fiinta perfecta ca raport al inaltimii cu dimensiunea planetei (dupa teorii pamantene), trebuie inteles faptul ca planetele fiind diferite, omul trebuie sa se adapteze gravitatiei acestora: planetele mari - fiinte mici, planete mici - fiinte mari, scrie site-ul fara-secrete.ro.

Referitor la Razboiul Cerului. Acesta este mentionat de mai multe mituri dar cel sumerian pare cel mai aproape de adevar. Cele doua tabere aveau acelasi Tata (Anu) si erau inrudite. Amerindienii adauga si ei elemente suplimentare si foarte plauzibile.

Teogonia grecilor antici este, in fapt a lui Hesiod, scrisa intr-un moment in care acestia voiau sa-si afirme independenta fata de zona originara de la nordul Dunarii, dar si pierdusera foarte multe percepte religioase. A iesit un amalgamde date reale, interpretate si falsificate din care nu se mai intelege nimic din teogonia originara a Pamantului.

Sa revin la Vechiul Testament este o interpretare in stil propriu a Cartii Sfinte a pelasgilor (geti, etrusci etc.) poate fi caracterizat printr-un singur cuvant, ca mai scurt: FALS!

Istoria reala a fost inversata, in folos propriu si pentru satanizarea adversarilor adevarati, adevarati Fii ai Luminii si ai Adevaratei energii numite Matrice(Dumnezeu)

"Scrierea ingerilor 66" pune punct oricarei discutii suplimentare despre aceasta tema. Absurdul enunturilor din aceasta "carte sfanta" este demonstrat chiar si de un singur aspect. Preluata de al geto-daci, cifra 6 a devenit una sfanta pt evrei. In schimb, 666 ar fi un numar satanic iar aceasta numai pentru ca il reprezinta pe Zalmoxe Atlantul.

Fiii Cerului care au ramas alaturi de Tatal au invins si au fost desemnati drept "pazitori ai Pamantului". Ca acestia sunt extraterestrii inalti, blonzi, cu ochi albastri, la fel cum erau prezentati Dacii.

Zecharia Sitchin chiar demonstreaza asta si ne arata ca sumerienii isi numeau zeii "Paznici" iar tara lor de origine era "Pamantul Paznicilor", care aveau ca simbol toporul.

De observat este ca simbolul lui Saturn/Cronos/Zalmoxe, localizat de antici la nordul Dunarii de Jos, era securea dubla.

Zecharia Sitchin arata ca situatia era aceeasi si pe malul Nilului:

"Cuvantul egiptean pentru "zei, divin" era neteru "paznicii", iar in traducerile timpurii ale textelor biblice si pseudo-biblice in greaca, cuvantul nefilim (adica Anunnaki) era redat prin "Paznicii".

Hieroglifa acestui cuvant era un topor. Asta este cea ce ne spune Sitchin.

E.A. Wallis avea chiar un capitol al cartii "The Gods of the Egyptians/Zeii egiptenilor" intitulat "Toporul ca simbol al lui Dumnezeu". Cate coincidente duc la atlantul Zalmolxe si la Dacia, se pare ca multe lucruri le-au scapat celor care au incercat cu inversunare sa cenzureze istoria Romaniei, dar si a Planetei...

Deci, Ra(m)/Saturn/Cronos/Zalmoxe era Dumnezeu, la egipteni fiind considerat cel care a creat Universul.

Tablitele sumeriene ne spun ca Enki a creat doua specii de oameni, iar din compararea unor mituri diferite, din America de Sud pana in Sumer, am ajuns la concluzia ca fiul sau Marduk/Ram/Noe a creat un gen nou de oameni, dupa Potop.

Legendele noastre Romane exprima cel mai bine situatia: Omul Mare si Omul mic

Se naste o intrebare dificila: cine este Tatal, daca acesta e nemuritor?

Explicatia pare a fi una singura: dupa ce fiul sau a primit "domnie vesnica asupra Pamantului" s-a retras pe Planeta sa, iar aceasta a devenit la randul sau Tatal/Dumnezeu si Creatorul Luminii pentru civilizatiile ulterioare, care si-au adaptat religiile la noul conducator.

Faptul ca Sturn devenise Zeul Mos/Zalmoxe si parul alb al Paznicilor vazuti la poarta Tatalui demonstreaza ca repectiva hipercivilizatie a obtinut poate nemurirea dar nu si tineretea fara batranete.

Poporul Roman este singurul care afirma ca ar exista asa ceva, in afara de Ghilgames, un produs al miturilor sumerienilor plecati din Carpati.

Sursa: www.obiectiv.info

Se ZGUDUIE istoria românilor! Teoria care schimbă RADICAL tot ce ştiam până acum, venită direct de la VATICAN

Ceea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat ADN-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.
El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum!
Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!!!

Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. "Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.

În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.
Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug.

În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.
Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie războaiele purtate de Daci și Romani – spunând despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) că a fost un trac veritabil și că războaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine).
Iar Traian, spunea înainte de a porni la luptă: “mă întorc în țara străbunilor mei“.
Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani.
Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil.

Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.
Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave.
Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.
Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă.
Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.

Sursa: www.obiectiv.info

Un lingvist din Maramureş aruncă în aer tot ce ai învăţat la istorie

Un cercetător din Maramureş spune că poate dovedi faptul că limba română veche este de fapt la originea tuturor limbilor europene. George Cadar are 57 de ani şi este licenţiat în istorie antică, membru al Asociaţiei Române de Studii Semiotice şi al Societăţii Internaţionale de Ştiinţe Semiotice şi este autorul a mai multe cărţi de semiotică şi studii de specialitate. Cercetătorul este convins că limba română este urmaşa unei aşa-numite „limbi bătrâne”.

Afirmaţiile băimăreanului contrazic flagrant tot ceea ce ai învăţat la şcoală din cărţile de istorie, dar băimăreanul susţine că are documente care pot proba tot ce spune. Acesta a publicat, de curând, studiul „Origini. Sfânta limbă bătrână a zimbri-geţilor”, iar în prezent lucrează la o altă carte, „Vlahii. Alahva” care conţine 12 dicţionare în care sunt traduse în „limba bătrână” cuvinte din tot atâtea alte limbi europene, pentru a demonstra că acestea îşi au originea în ea.

Acesta va participa în perioada 16-20 septembrie la Sofia la cel de-al XII-lea Congres al Societăţii Internaţionale de Studii Semiotice, alături de specialişti din 130 de ţări. Acolo va încerca să-şi demonstreze teoriile.

„La Sofia voi încerca să fac o aplicaţie practică să demonstrez invitaţilor o primă decriptare a unui înscris în etruscă, lucru care nu s-a mai întâmplat, tocmai pentru a dovedi că dacă se cunoaşte pronunţia limbii noastre bătrâne se poate realiza descifrarea unui asemenea text etrusc”, spune George Cadar.

„Ce-o să supun eu acolo atenţiei, decriptarea «Stelei funerare din Lemnos» care nu a mai fost niciodată făcută şi care a fost descoperită pe teritoriul grecesc şi decriptarea textului în tracă de pe inelul de la Ezerovo, decoperit în 1912”, mai spune Cadar.

Lingvistul susţine că este o încercare provocatoare pentru el. În opinia lui, până acum nu s-a încercat o descifrare a limbii etrusce tocmai pentru că nu se cunoştea pronunţia la momentul scrierii pe artefact. George Cadar are în spate aproape 40 de ani de studii, dar spune că se bazează foarte mult şi pe cercetările făcute de Nicolae Densuşianu.

Mai multe despre „traducerea” care va fi o premieră mondială nu vrea să dezvăluie, dar spune că va reveni cu explicaţii amănunţite după ce se va întoarce de la Sofia.

Sursa: http://www.voceatransilvaniei.ro/

EUROPA S-A NĂSCUT ÎN CARPAŢI

Pentru mulţi, integrarea noastră în Uniunea Europeană are înţelesul larg de integrare în Europa ca spaţiu cultural şi istoric. De parcă până acum am fi fost în afara ei!

Ba şi mai mult: Europa îşi are rădăcinile şi valorile ancestrale plămădite tocmai aici, la noi, la Dunărea de Mijloc, într-o civilizaţie înfloritoare de acum 7-8.000 de ani, într-o vreme când Occidentul era doar un “vest sălbatic”.

Fără această civilizaţie a Vechii Europe, contemporană cu cele ale Egiptului, Sumerului, Mesopotamiei, nu ar fi fost posibile sinteza greco-romană de mai târziu şi nici naşterea Europei moderne.

Ar trebui să avem curajul şi mândria de a-i aminti Europei cât de mult ne datorează, rostind doar câteva cuvinte precum: Cucuteni, Gumelnita, Hamangia…

I. Confirmări ştiinţifice pentru o ipoteză îndrăzneaţă: vechea Europă s-a născut în Carpaţi

1. Acum 50.000 de ani, după alungarea din paradis

Ştim unde a ajuns omul după ce Dumnezeu l-a alungat din Rai. Unii spun că în Africa, deoarece acolo s-au descoperit cele mai vechi fosile de homo sapiens. Pare să fie adevărat. Manualele ne învaţă că în Europa, primii oameni “moderni” au ajuns acum aprox. 50000 de ani, venind dinspre Africa, prin Caucaz şi Asia Mică, trecând Bosforul şi urcând în Bulgaria şi România. De aici, pe linia Dunării, au înaintat spre centrul şi vestul Europei.

Dar răcirea accentuată a climei, coborârea gheţurilor dinspre nord i-au împins pe oameni spre sud, lăsând o Europă aproape pustie. Această ultimă epocă de gheaţă a ajuns la apogeu pe la anul 18000 înainte de Cristos.

Acum 12000 de ani clima a început să se încălzească iarăşi, marcând sfârşitul ultimei glaciaţiuni, iar Europa a început să se trezească din hibernare. Stratul de gheaţă acoperea doar emisfera nordică a pământului. Întreg nordul Europei se afla sub un strat gros de gheaţă de doi km: teritoriile viitoarelor ţări nordice, insulele britanice, nordul Germaniei şi al Franţei, Polonia, ţările baltice, dar şi Elveţia şi nordul Italiei se aflau în hibernare. Gheţurile coborau până la gurile Rin-ului, ale Cracoviei şi Moscovei. Ceva mai spre centrul Europei, până la Szeged, chiar dacă nu exista strat de gheaţă, predomina permafrostul (pământul îngheţat permanent).

Cu toate astea, în câteva locuri palpita viaţa!

Conform celor mai recente studii de genetică, trei au fost zonele în care oamenii au supravieţuit în acele vremuri teribile de îngheţ, transmiţând mai departe moştenirea genetică: zona bascilor din Pirinei, Balcanii şi zona moldoveano-ucraineană, de la Dunăre până dincolo de Nistru, în nordul Mării Negre. Astfel că astăzi, 80% din stocul genetic al europenilor provine de la aceşti oameni.

În ciuda invaziilor din afara Europei şi a amestecurilor de populaţii din toate timpurile, “materia” genetică străveche nu a putut fi modificată. Suntem urmaşii direcţi ai primilor oameni “moderni” ajunşi din Africa în Europa, oamenii de Cro-Magnon. În sensul acesta, indo-europenii, care se presupune că au invadat Europa în epoca bronzului, nu au afectat genetic populaţiile pe care le-au găsit aici, decât cu un procent de 10-15%. Unii cercetători afirmă chiar, în ultima vreme, că în realitate nu a existat nici o invazie, ci a existat o continuitate firească din epoca pietrei până acum, că suntem aici dintotdeauna, împreună cu limbile pe care le vorbim.

2. Acum 40.000 de ani: primul european modern: Ion din Anina

Prin urmare, în drumul lor spre centrul şi apusul Europei, oamenii veniţi din Africa au ajuns întâi pe la noi, în zona Carpaţilor şi a Dunării Mijlocii.

Au stat pe aici câteva mii de ani şi abia apoi unele grupuri au înaintat spre restul Europei. Deci nu ar trebui să mire pe nimeni că cele mai vechi urme de homo sapiens din întreaga Europă (descoperite după cele din Africa) s-au găsit în România. Este vorba de o mandibulă veche de aprox. 40000 de ani, descoperită în anul 2002 în Peştera cu Oase din Anina (Banat). Fosila a fost descoperită întâmplător, de un grup de speologi din Timişoara. Cercetările au fost preluate de specialistul american Erik Trinkaus, iar descoperirea a intrat în literatura de specialitate sub numele de Ion din Anina.

Deşi este un european “modern”, Ion are şi trăsături care îl apropie de omul de Neanderthal, acest var al omului modern, care a locuit ţinuturile Europei acum câteva milioane de ani şi care a dispărut chiar în perioada în care s-a întâlnit cu homo sapiens.

După cei mai mulţi cercetători, dispariţia omului de Neanderthal ar fi fost provocată tocmai de această “întâlnire”.

Coincidenţă sau nu, dispariţia omului de Neanderthal ne-a arătat cât de diverse pot fi căile aventurii umane şi cât de înfundate unele drumuri. Ion al nostru din Anina le-a demonstrat antropologilor că cele două specii au coexistat o vreme şi chiar s-au încrucişat.

Dar Ion nu era singur în Peştera cu Oase. Cercetătorul american i-a descoperit în anii următori şi pe Vasile şi Maria, care însă erau mai “tineri” decât Ion cu 14.000 de ani…

Această descoperire a celui mai “bătrân” european ”modern” a fost repede luată în atenţie de lumea ştiinţifică de peste hotare. Cercetătorii români însă nu s-au zorit să facă prea mult caz de această preţioasă relicvă. Dacă ea s-ar fi descoperit în altă parte, cu siguranţă ar fi fost mult mai mult mediatizată.

3. Acum 10.000 de ani: cea mai veche aşezare stabilă din Europa: Schela Cladovei - Lepenski Vir

În zona noastră, Carpaţii au constituit o barieră în timpul glaciaţiunii.

La vest de munţi se află Europa adormită sub gheţuri. La est, în câmpia Dunării şi în Moldova, viaţa înflorea.

După ce vremea a început să se încălzească şi gheţarii să se topească, Europa s-a repopulat, treptat-treptat. Timpul s-a pornit să curgă tot mai repede, iar pe la anul 8.000 au început să mijească zorii agriculturii pe continentul nostru. S-au domesticit primele animale, iar aşezările umane au devenit stabile.

Cea mai veche aşezare stabilă de pe continentul european se află tot pe teritoriul ţării noastre, la Schela Cladovei, în clisura Dunării, având o “soră” pe malul celălalt al Dunării, la Lepenski Vir.

Schela Cladovei este o aşezare străveche, care s-a dezvoltat între 8.000 şi 5.500 î. Cr., deci acum 10.000 de ani.

Locuitorii acestei aşezări nu cunoşteau ceramica, ci foloseau piatra, osul şi cornul pentru confecţionarea diferitelor obiecte.

Aşezarea a fost descoperită de arheologul Vasile Boroneant. Astăzi este cercetată de o echipă internaţională de specialişti.

Nu este o întâmplare că în acel loc s-au “copt” primele semne de civilizaţie, căci întotdeauna, de-a lungul marilor fluvii s-au dezvoltat civilizaţii mari.

“Acolo, în clisura Dunării, erau condiţiile cele mai potrivite pentru producerea unui salt de civilizaţie”, ne explică arheologul Vasile Boroneant, preşedintele secţiei de istorie a Academiei Oamenilor de Ştiinţă.

“Clima era blândă, sub-mediteraneană, mai caldă decât în restul Europei. Curenţii calzi dinspre Marea Neagră şi Mediterană contribuiau şi ei la un climat propice, Orientul Mijlociu era relativ aproape. Dunărea oferea condiţii foarte bune de trai. Încălzirea climei a dus la apariţia de bălţi şi lacuri, existau deci apă dulce, mult peşte, păsări, vegetaţie şi animale din belşug.

Alternanţa anotimpurilor a jucat şi ea un rol esenţial în saltul care s-a produs: oamenii erau obligaţi să se preocupe de adăposturi, îmbrăcăminte, să producă noi tipuri de unelte.

Încălzirea climei i-a determinat să renunţe la blănuri şi să treacă la ţesut, să dezvolte noi metode şi noi instrumente.

Odată ce s-au aşezat într-un loc şi au început să stocheze rezervele de hrană, a trebuit să se gândească şi la mijloacele de depozitare.

Varietatea aceasta de situaţii i-a determinat să observe şi să experimenteze permanent.

Dar, în acelaşi timp, au ajuns să aibă şi mai mult timp liber, nefiind obligaţi să alerge zilnic după vânat. Astfel s-au dezvoltat arta, religia, meditaţia asupra vieţii şi morţii, asupra forţelor naturii.

La Cuina Turcului a fost descoperită o splendidă reprezentare pe o falangă de cal sălbatic, veche de 11.000 de ani!

Cu timpul, au fost domesticite unele animale. Câinele a fost cel dintâi. În timp ce în Orientul Apropiat se domesticea oaia, la noi se domesticea porcul.

În acelaşi timp, s-a trecut de la cules la cultivarea plantelor, şi astfel a apărut agricultura. S-au născocit plugul şi alte unelte.

Zona aceasta a fost un centru de dinamică istorică. Aici se plămădeau zorii civilizaţiei. Într-un fel, aici era “Occidentul”, aici se produceau invenţiile, aici apăreau ideile noi şi se răspândeau spre restul Europei.

Schela Cladovei - Lepenski Vir era un fel de capitală a Europei acelor timpuri, în vreme ce vestul şi nordul continentului erau încă populate de vânători şi culegători.

Vedeţi, noi suferim astăzi de un miraj al Occidentului, dar nu întotdeauna vestul a fost locomotiva.

Mai târziu, când Imperiul Roman de Apus avea să cadă şi Europa occidentală era cufundată în întuneric, tot în Orient a înflorit civilizaţia, în Imperiul Bizantin.

Nouă ni se pare că am împrumutat mereu de la alţii, iar alţii n-au avut ce învăţa de la noi. Nu este aşa.

Uitaţi-vă, de pildă, la descoperirile făcute de Dinu Rosetti la Vidra. Există mai multe bumeranguri din corn de cerb, vechi de 7.000 de ani, primele bumeranguri din Europa. Iar lumea mai crede şi astăzi că este o armă exotică.

Descoperirile de la Schela Cladovei au fost puse sub semnul întrebării de arheologii vremii, superiorii mei, timp de mai mulţi ani. Nu au vrut să creadă că sunt atât de vechi.

Abia după ce şi colegii sârbi au confirmat autenticitatea şi vechimea descoperirilor pe care le făcusem pe malul românesc al Dunării, au început să creadă şi specialiştii români.

Sârbii descoperiseră lucruri asemănătoare, pentru că cele două aşezări străvechi erau în strânsă comunicare, iar locuitorii de pe cele două maluri erau conştienţi de unitatea lor de limbă şi cultură.

Inundarea zonei în urma construirii lacului de acumulare de la Porţile de Fier I şi II ne-a limitat cercetările.

Occidentalii au rămas neîncrezători multă vreme. I-am invitat să vină la faţa locului, să se convingă. Aşa se face că după 1989 am săpat mai mulţi ani împreună cu englezii, care au fost încântaţi de colaborare şi continuă să sape în fiecare an, sub conducerea arheologului Clive Bonsall.”

4. Acum 7.000 de ani, în Moldova: cea mai avansată cultură a Europei: Cucuteni-Tripolie

Cu mult înainte ca civilizaţia minoică, socotită prima civilizaţie europeană clasică, să răsară în insula Creta, cu mult înainte ca în Italia să se înfiripe ideea unui imperiu, într-o vreme când vestul Europei nici nu bănuia ce glorie avea să îl aştepte, aici, pe teritoriul ţării noastre, înflorea cea mai mirifică civilizaţie din preistoria Europei, cultura Cucuteni.

Ea se întindea până în Ucraina, la Tripolie, şi a constituit, după părerea unor specialişti, prima civilizaţie urbană de pe continentul nostru, sau cel puţin o civilizaţie protourbană.

Alături de cultura Gumelnita, care se întindea în Muntenia şi Dobrogea, era cea mai avansată cultură a Europei.

Aşadar, între 4.500 şi 3.000 înainte de Cristos, din Moldova şi până dincolo de Nistru oamenii au creat şi au construit într-un mod în care nimeni nu o mai făcuse până atunci.

Casele lor, mai ales în zona estică a ariei, erau grupate în aşezări întinse. Unele aşezări ajungeau la sute de hectare, sute de străduţe şi mii de case, având 10.000-15.000 de locuitori.

Locuitorii din Cucuteni se mutau periodic, dând foc vechilor case: rămăşiţele a mii de case incendiate au fost descoperite de arheologi. Casele lor puteau avea unul sau două etaje.

Ceramica lor era de o frumuseţe tulburătoare, pe care avea să o egaleze doar ceramica chineză, o mie de ani mai târziu.

Ce s-a întâmplat cu această civilizaţie moldovenească, ce la vremea aceea reprezenta “vârful” Europei? S-a stins în mod misterios.

Unii arheologi susţin că schimbările climatice i-au obligat pe cucutenieni să renunţe la agricultură şi să se retragă spre munţi, dedicându-se mai mult păstoritului. Alţii invocă invaziile dinspre stepele Asiei. Totuşi, această cultură nu s-a stins de tot.

Ea a supravieţuit într-un mod tainic, iar motivele care împodobeau ceramica de Cucuteni se regăsesc şi astăzi în costumele populare româneşti, în arta populară, pe ouăle încondeiate. Iar tradiţiile şi obiceiurile populare româneşti, basmele şi doinele noastre păstrează străvechi tipare neolitice, transmise din generaţie în generaţie. Şi, cine ştie, poate că şi unele mlădieri ale limbii române păstrează ceva din incantaţiile graiului de acum mii de ani.

5. Acum 7. 000 de ani în Ardeal: prima scriere din Europa

Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă, după unii specialişti, cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, mai vechi chiar decât primele scrieri sumeriene.

Totuşi, astăzi, cei mai mulţi arheologi români sunt neîncrezători cu privire la autenticitatea lor, cum sunt sceptici de câte ori vine vorba de o descoperire excepţională. Ne refuzăm mereu dreptul la originalitate, la valoare, şi preferăm să afirmăm că am împrumutat mereu, de la toate neamurile, popoarele, limbile, câte ceva. La fel şi cu tăbliţele de la Tărtăria: or fi aduse de vreun sumerian şi pierdute pe aici, spun unii; sau or fi fost aduse în vremurile mai noi de un colecţionar; ori poate sunt falsuri…

Nu acelaşi lucru se poate spune despre cercetătorii străini, care au studiat subiectul în cele mai mici detalii şi au elaborat studii serioase.

În anii `60, când au fost descoperite tăbliţele de la Tărtăria, nu existau destule indicii care să confirme existenţa unei scrieri neolitice în această arie geografică. Piesele erau unicate, stranii.

Cu timpul însă, cercetările au avansat, iar astăzi există peste o mie de piese, în special ceramice (fragmente de vase, figurine), descoperite în peste 50 de localităţi, care conţin semne ale unei scrieri străvechi. Aceste semne nu sunt decorative, ci reprezintă un început de scriere.

Piesele inscripţionate au fost descoperite în aria culturii Vincea - Turdas, în special la noi în ţară şi în Serbia. Turdaş şi Parta reprezintă la noi localităţile care au oferit piesele cele mai numeroase şi mai interesante. Astfel, tăbliţele de la Tărtăria nu mai sunt singure, chiar dacă rămân cele mai importante.

Această scriere nu a apucat să evolueze şi să dea roade, stingându-se odată cu cultura ce i-a dat naştere. Poate că schimbările climatice majore au determinat retragerea populaţiilor spre zone mai ferite, sau poate că valurile de populaţii venite dinspre Asia au adus alte moduri de exprimare, cert este că germenii scrisului neolitic au pălit.

Ceea ce ştim cu siguranţă este că scrierea neolitică a culturii Vincea - Turdaş este prima scriere a Europei şi poate prima scriere a omenirii.

II. Acum 2000 de ani: cum se scrie istoria…

După dispariţia splendidelor culturi ale Vechii Europe şi intrarea în epoca metalelor, istoria a început să fie scrisă de cei ce aveau arme mai bune, orgolii mai mari şi saci cu bani mai numeroşi.

Destul de repede civilizaţia greco-romană devine felinarul Europei, luminând anemic şi subiectiv un continent ce părea să fi fost cuprins de noapte. Tot ce nu era grecesc sau roman era barbar, sălbatic, primitiv. Restul Europei devine o lume în aparenţă fără valori - privită din perspectiva romanilor care ne-au vândut şi continuă să ne vândă, peste secole, o istorie părtinitoare.

Civilizaţiile “barbare”, intrate în manuale prin ochiul cuceritorului, aproape că nici nu îşi mai primesc dreptul de a se numi ”civilizaţii”. Pentru că, în optica romanilor şi a grecilor, dar şi a lumii contemporane:

- o civilizaţie trebuie să aibă arhitectură monumentală, să construiască colosseum-uri, în care să pună oameni să se ucidă între ei, spre distracţia supremă a privitorului, ori să aţâţe animale înfometate împotriva unor oameni neajutoraţi;

- o civilizaţie trebuie să aibă o armată puternică, cu care să cucerească mereu noi teritorii;

- o civilizaţie trebuie să se consume în ospeţe copioase şi în serbări fastuoase;

- o civilizaţie trebuie să aibă morminte princiare bogate, piramide sau temple impozante.

Dar civilizaţia nu reprezintă doar aspectul material, economic, al unei populaţii, nu reprezintă doar bunurile, ci şi valorile.

Modelul occidental ne-a obişnuit să privim cu mai multă admiraţie aspectele materiale, cele care ne aduc confort şi siguranţă fizică, decât pe cele spirituale, care ne ajută să aflăm care este rostul nostru în lume.

Marile civilizaţii, trecute sau prezente, sunt demne de admiraţie. Dar adevăratele valori nu trebuie căutate în realizările materiale, ci în cele spirituale.

Când preoţii dacilor se rugau în munţi, în peşteri ascunse, şi îi învăţau pe oamenii de rând că sufletul este nemuritor, iar trupul, materia nu contează, cei ai altor neamuri înălţau temple sclipitoare împodobite cu statui impozante.

Iar dacă dacii nu cheltuiau sume enorme pentru a construi clădiri colosale şi a întreţine armate profesioniste, asta nu îi făcea mai puţin înţelepţi decât vecinii lor. Dimpotrivă.

Dacă dacii erau convinşi de lipsa de însemnătate a valorilor materiale, este firesc să nu fi investit prea mult în aceste valori. Nu şi-au ridicat statui, nici palate colosale, se îmbrăcau modest, la fel ca ţăranii noştri de astăzi, regii purtând în picioare opinci, iar pe cap o căciulă de lână în loc de coroana fastuoasă din aur, bătută cu pietre preţioase.

Iar cei care, investind mult mai mult în bunuri materiale, i-au numit pe aceştia “primitivi” ori “sălbatici”, nu au înţeles că spiritualitatea este deasupra civilizaţiei materiale.

Cei care trăiau mai mult în mijlocul naturii, aproape de zei, au înţeles aceste lucruri mai bine decât cei ce-şi petreceau vremea în băi, ospeţe şi spectacole de circ.

Spiritualitatea Europei se stinge dinspre vest spre est. La răsărit mereu credinţa a fost mai puternică. Orientul poate fi salvator.

III. Astăzi: bun venit acasă, Europa!

Primul homo sapiens din Europa, cea mai veche aşezare stabilă din Europa, cea mai veche scriere, cea mai veche cultură… Astfel de sintagme îi sperie pe mulţi, dar mai ales pe cercetători.

Nu de puţine ori, istoricii noştri, într-o luptă oarbă cu cei care se entuziasmează în faţa unor descoperiri precum cele enumerate mai sus, susţin că românul trăieşte o frustrare istorică. Românul ar fi frustrat, chipurile, că nu a avut şi el o istorie grandioasă, de învingător, precum alţii, şi atunci îşi inventează una care să îl satisfacă. În această falsă istorie, românul este cel mai tare, cel mai mare, cel mai frumos şi primul în toate.

Un discurs atât de radical din partea specialiştilor noştri elimină cu totul posibilitatea ca, uneori, chiar să fim cei mai buni sau cei mai tari sau primii. Căci cineva trebuie să ocupe şi aceste locuri. Uneori aceştia suntem noi, alteori sunt alţii.

Noi şi noi descoperiri duc mereu la schimbarea datelor din cărţile de istorie, iar dacă uneori suntem şi noi printre primii, acest lucru ar trebui să ne onoreze, nu să ne sperie.

Dacă am lăsa deoparte toate aceste temeri şi am căuta să cernem şi să aşezăm fiecare lucru la locul lui şi să-i dăm importanţa cuvenită, am fi priviţi, poate, cu mai mult respect în Europa. Cine să ne respecte dacă noi înşine nu ne respectăm?

Cât datorează Europa acestor locuri, acestor civilizaţii, acestei istorii, acestor oameni?

Cât datorează Europa acestui ungher de lume în care au încolţit primele seminţe de civilizaţie şi spiritualitate europeană?

Gânditorul de la Hamangia, considerat între cele mai importante artefacte din istoria omenirii, este un simbol al acestor rădăcini milenare. Pe umerii lui s-au aşternut deja 7.000 de ani, dar dacă ar începe astăzi să vorbească, probabil ar spune: “Bun venit acasă, Europa!”

Sursa: ziarul ”Formula As”

http://basarabialiterara.com.md/

IPOTEZA ULUITOARE: Faraonii voiau sa se înalţe la cer din Dacia

Herodot atunci când vorbeşte despre egipteni ne spune "egiptenii se mândresc cu faptul că sunt cei mai vechi oameni din lume". Ori, singurii oameni cărora textele antice, fie ele greceşti, romane sau de altă natură le atribuiau titlul de divini erau pelasgii iar patria originară a acestora era la Dunărea de Jos.

Faraonii voiau sa se înalţe la cer din Dacia / FOTO: http://www.efemeride.ro

Egiptenii "credeau că erau, o naţiune divină şi că îi conduceau regi care ei înşişi erau zei întruchipaţi; primii lor regi, afirmau ei, fuseseră zei propriu zişi, care nu dispreţuiau viaţa pe Pământ, cu bucuriile şi necazurile ei, alături de oameni".

Tot Herodot face însă o precizare deosebit de importantă, anume că Pasărea Phoenix era foarte aproape de sufletul lui Osiris şi venea din locul unde se nasc sau trăiesc zeii.
Deci acest loc al zeilor era în afara Egiptului. Acest loc al zeilor purta în limba egiptenilor denumirea de Ta-Ur ce se tălmăceşte Ţara (Stră)veche identică cu Curtea Veche reprezentată prin incinta din centrul svasticii care este simbolul esenţialmente Polar/ Central, fiind emblema celor doi Zamolxe, cum am sus de mai multe ori până acum. Acest loc, această ţară a zeilor, era plasată la nord peste Marea Mediterană sau Marea cea Mare, scrie efemeride.ro.
Tradiţiile egiptenilor ne spun că după moarte sufletul faraonului se îndrepta spre Duat, tărâmul lui Osiris, situat în Ţara Zeilor Muntelui. Ajuns acolo trebuia să între în „ Marea Casă a Celor Doi” (Tatăl Cer şi Muma Pământ, cei doi Zamolxe). Duatul era conceput ca un cerc al zeilor complet închis. Pe lângă acest ţinut curgea un râu ce se împărţea în mai multe braţe iar munţii ce înconjurau Duatul aveau 7 trecători.
Luaţi dumneavoastră o hartă ca să vă convingeţi cu proprii ochi că e vorba de Transilvania înconjurată de Munţii Carpaţi care, sunt împărţiţi prin văi adânci în 7 grupe, tocmai cum descrie şi Enoh „Ţara Zeilor”.

Zeii pe care urma să-i întâlnească faraonul aici, pentru judecată, se numeau Zeii Muntelui din Ţinutul Ascuns. Ciudat , pentru că tocmai Vf. Ascuns este cunoscut, în tradiţia populară românească, sub numele de Altarul Cerului, locul de unde, aşa cum am spus în altă parte, iniţiaţii se ridicau la cer.

Duatul era considerat lumea subterană a lui Osiris sau lumea de dincolo ori Ardealul în textele medievale se numea tocmai „ţara de dincolo (de păduri)”.
Vedem că nemurirea faraonului era legată de munţii care înconjurau Duatul deoarece însuşi Duatul era considerat Tara Zeilor Muntelui. În descrierea de mai sus a Duatului se vede o denumire care atrage atenţia „Marea Casă a Celor Doi”. Ce este această casă? Care este numirea ei geografică şi unde este plasată?
Marea Casă a Celor Doi este tot una cu Muntele Vieţii din vechile papire egiptene, plasat la nord de râul Nun, părintele zeilor, tot una cu cu Okeanos Potamos/Dunărea, identic cu râul de mai sus care se împărţea în mai multe braţe. În vecinătatea acestui munte se afla şi poarta numită Ser pe care soarele trecea seara, în barca sa, pentru a reveni a doua zi la orizont.
Ori această poartă Ser este identică cu numirea româneasca Fer( Fier). Rugăm să se ţină cont de vorbirea curentă şi de pronunţia „ţărănească” a cuvântului Fier. Având în vedere această „ congruienţă”, observăm că poarta Ser este tot una cu Porţile de Fier ale Dunării (râul Nun) de la Cazane.

Sursa: www.realitatea.net

Arkaim - Cetatea Soarelui construita de geti

Formatiune stancoasa laArkaim

 

Arkaim, cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea Celiabinsk, in sudul Uralilor, a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din apropiere, care urma sa fie inundata. 

Autoritatile locale doreau sa construiasca un rezervor imens de apa, pentru irigarea campurilor aride. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani, la varsta la care a fost datata asezarea.

Arienii din Urali

Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, ca cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume, de la Sarmizegetusa pana in Mexic. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennadi Zdanovici, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut ca proiectul foarte costisitor pentru construirea bazinului de apa sa fie abandonat, importanta arheologica a asezarii fiind considerata inestimabila. De atunci, prin Arkaim s-au preumblat cohorte de cercetatori. S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii, numita indo-europeana, desi, daca luam in calcul ordinul de vechime, ar trebui redefinita ca europeano-indiana. Vadim Cernobrovi este de parere ca cei care au intemeiat acest oras antic pe valea Arkaim ar fi arieni. Tipic pentru cultura ariana, si inArkaim se afla un templu solar si un observator astronomic de "tip Stonehenge", dar de dimensiunile celor din Muntii Orastiei de pe teritoriul geto-dacilor. Vadim Cernobrovi este coplesit de infatisarea cetatii solare: "Un zbor deasupra Arkaimului cu elicopterul iti lasa o impresie incredibila. Uriasele cercuri concentrice din vale sunt perfect vizibile. Orasul si imprejurimile sunt inscrise in aceste cercuri. Inca nu stim importanta lor, daca erau facute in scop defensiv, stiintific, educational sau pur si simplu tineau de vreun ritual".

O cetate abandonata

Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent.

Macheta infatisand cetateaArkaim

 

Intregul ansamblu reprezinta un complex complicat, avand probabil rost civil, citadin, dar si functie religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza acoperisul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat, ca sa nu patrunda ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios si util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului, folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun, din cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata, avea pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc. Cercetatorii au observat ca orasul era echipat cu un sistem antifurtuna, care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa scurgandu-se, prin canale, in vale. Casele erau protejate impotriva incendiilor, materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios este modul in care locuitorii au parasit orasul, incendiindu-l intentionat, dupa ce si-au strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta in imprejurimi. Un mod similar de parasire a cetatilor l-au practicat si mayasii.

Focar geopatogen?

Specialistii de la statiile de monitorizare a anomaliilor din Urali au semnalat o serie de fenomene curioase, care se manifesta in aria orasului-cetate: fluctuatii ale parametrilor magnetici si de temperatura, care se mareste sau scade cu 5 grade Celsius spontan, fara sa fie un efect al schimbarii atmosferice, precum si fulgere globulare. Si turistii care se perinda prin Arkaim se plang anual de stari nefiresti, sunt cuprinsi inexplicabil de panica, cu cresterea tensiunii si accelerarea batailor inimii, dar si de o stare de febra, toate disparand brusc, asa cum apar. Multi copaci din zona prezinta malformatii si trunchiuri torsionate, semne ca exista focare geopatogene, ceea ce ar putea explica de ce oamenii si animalele nu se simt bine daca stau prea mult in zona. In plus, geologii au constatat ca exista si fracturi de placi tectonice in valea Arkaimului, muntii din jur fiind activi seismic, o alta sursa a anomaliilor fizice. Starile nefiresti semnalate de oameni pot fi provocate si de canalele subterane de apa, concentrari de resurse minerale sau terenuri mlastinoase, toate acestea fiind descoperite nu departe de cetatea de la Arkaim.

Masagetii - arhitectii constructiilor circulare

Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii "Civilizatiile vechiului Orient", atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, geti care au emigrat in masa, in mai multe etape, ajungand pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara. Deshayes remarca "organizarea de stup" a cetatilor circulare, care a influentat ulterior arta funerara a vechiului Orient. Pana sa mergem mai departe cu masagetii, acest popor uitat de istoria tarii de provenienta, Romania, e bine de amintit o particularitate a geografiei tarii noastre: are un relief concentric, care coboara in trepte, de la Muntii Carpati la Subcarpati, la dealuri si podisuri, apoi la campii. Un model circular sacru, am putea spune, pentru triburile plecate in bejenie. In ce priveste cetatea solara Arkaim (in limba romana arhaica "im" inseamna noroi, mal), probabil ca "arca" fusese doar un popas spre destinatia finala, de aceea au si parasit-o, aparent fara motiv. Cert este ca in ruinele cetatii au fost descoperite sabii scurte cu lame curbate, ceramica ornamentata cu zig-zaguri, spirale si cruci cu raze, aceleasi simboluri fiind prezente si pe camasile din panza topita purtate de localnicii vaii Arkaim. Toate acestea duc cu gandul la folclorul geto-dac, desi vechimea cetatii Arkaim este mult mai mare. In schimb, urmele arheologice descoperite in Ucraina sunt extrem de asemanatoare cu cele descoperite in Romania, pe malurile Dunarii si ale Prutului, si datand din urma cu 4-5 milenii.

Cetatea Arkaim imita sectiunea unui trunchi de copac

 

Adoratorii Soarelui

Arkaim. Un amfiteatru in trepte

 

Istoricul Burchard Brentjes, autorul vastei lucrari "Civilizatia veche a Iranului", ii descrie in termeni elogiosi pe acesti masageti, "asezati pe fluviul Sar Daria si mai la est, principalii dusmani ai lui Cirus". Dupa cum scria si istoricul grec Hekataios, care traia la curtea regelui Cirus, "ei cinstesc ca zeu numai Soarele si animalul inchinat lui, calul, sunt razboinici de temut, pedestri si calare, sunt echipati cu platose, iar armele lor sunt spade, securi de lupta, de arama. Harnasamentele cailor le sunt impodobite cu aur, iar ei poarta in batalii centuri si fruntare de aur". Una dintre cetatile masagetilor a fost descoperita de arheologul sovietic S.P. Tolstov, in 1940, la Sanii - Daria. Era tot o cetate circulara, in varf de deal, inconjurata de un zid dublu de aparare, umplut cu pamant, ca murul dacic. Nu departe de aceasta cetate s-au infruntat ostile lui Cirus, in 530 i.e.n., cu cele masagete, conduse de regina Tomiris. Herodot ne spune ca "cea mai mare parte a ostii lui Cirus a fost nimicita, iar Cirus insusi si-a gasit acolo sfarsitul. Tomiris a umplut un burduf cu sange de om, a pus sa fie cautat lesul lui Cirus printre mormanele de persi morti si cand l-a gasit i-a inmuiat capul in burduf, ocarand mortul: "Ti-am promis atunci cand mi-ai ucis fiul prin inselaciune ca o sa te inving si o sa te satur de sange!"".

Monumentul circular de la Adamclisi

Urmasul lui Cirus, Darius, a patruns in 517 i.e.n. cu ostile in tinutul masagetilor, Horezm, care a trebuit sa se supuna, "in afara de triburile conduse de Tomiris", conform cronicilor. Darius a fost oprit din razboaiele de cucerire dincoace de Dunare, "unde numai podul construit de persi (peste Dunare) il salva pe rege si armata lui sa impartaseasca soarta lui Cirus, fugariti de ostile getilor". Un alt mare comandant al antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres. Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii locali, Faramane, a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra. Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui, colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta (multi istorici sustin ca monumentul este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in Dacia). Faramane a infiintat statul "Amu Daria".

"Cetatea berbecului viril" a dahilor

Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor ("dahii si dachii tot unii sunt", ne spune Miron Costin in "Letopisetul Tarii Moldovei") care se asezase la nord de lacul Aral si care tabara, la 250 i.e.n., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates, in nord-estul Iranului.

Caii solari dacici

 

Acestia sunt intemeietorii temutelor semintii ale partilor! (Poate nu intamplator, la Parta, judetul Timis, se afla cel mai vechi sanctuar din Europa, datat aprox. 5000 de ani!) Cetatea lor circulara, care pare a fi construita dupa planul Arkaimului, se numea "Koi - Kirlan", tradusa in mod ciudat de catre istoricii uzbeci drept "Cetatea Berbecului mort"!!. desi conform limbii romane actuale, sensul ar fi mai degraba "berbecul viu". Fara suparare, "coi" e cuvant stravechi, cu conotatii de virilitate! Si tot celor care inca mai sustin ca limba romana s-a format dupa cucerirea Daciei de catre romani, le mai oferim cateva elemente derutante, notate de Burchard Brentjes, si anume - urmasii dahilor lui Arsache au intemeiat dinastia Frates si au avut mai multi conducatori cu numele de Mitreadates. Iar Surenas (originar probabil din muntii cu acelasi nume, Sureanu, unde a inflorit cultul solar din timpuri stravechi), stralucita capetenie a ostilor regelui part Orodes al II-lea, a invins sapte legiuni de romani, conduse de legendarul Crassus, in anul 60 i.e.n. Dupa modelul razbunarii reginei masagetilor, Tomiris, lui Crassus i s-a taiat capul si i s-a turnat pe gura aur topit, "ca sa-l sature de setea de aur care l-a manat la razboi".

Zvastici solare si la Staraia Riazan

In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit in Rusia, langa Staraia Riazan, o cetate avand o constructie considerata de "tip Stonehenge", numai ca avea dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmizegetusa, din Muntii Sureanu. Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa de arheologi a constatat ca sanctuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de jumatate de metru grosime, situate la distante egale una de alta. In centru se afla o alta constructie, rectangulara, si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in partea de est si de sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmizegetusa, in zig-zag, asemeni unor raze solare, si altele serpuite ca valurile unei ape, au fost descoperite langa sanctuar. Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma sanctuarului nu a fost descoperita nici o asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau acest lucru.

Origini carpato-dunarene

Model de locuinte la Arkaim

 

Din moment ce numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati circulare prin stepele Asiei, putem presupune ca "arienii" care au construit Arkaim erau stramosii lor. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, "The History of Civilization". El situa leaganul arienilor, in timpul primei lor aparitii, in spatiul carpato-dunarean. Astfel de constructii circulare, "aparate ale lui Uriel", cu rol astronomic, astrologic si agronomic, sunt caracteristice primei civilizatii. Reamintim ca in "Cartea astrilor ceresti", Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de ingerul Uriel cum sa construiasca un "aparat ceresc", pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa instructiunile lui Uriel, de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la Sarmizegetusa. Si atunci, nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi, Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste "aparate" sunt bazate pe anumite zile, solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau "aparatul solar" din lemn si granit. Arkaim nu este decat o alta cetate-sanctuar inchinata Soarelui, de slujitorii lor stravechi: arienii din bazinul carpato-dunarean.

Sursa: http://www.formula-as.ro/