Famiglia Goldman Sachs. Reteaua care influenteaza finantele mondiale

Goldman Sachs, „sepia-vampir” ale carei tentacule adulmeca orice potentiala sursa de profit. Goldman Sachs, „templu al banilor”, unde bonusurile anuale sunt religia neoficiala, ce castiga tot mai multi adepti. Goldman Sachs, „chintesenta a finantelor mondiale evreiesti”. Sunt multe felurile in care banca a fost descrisa. Lansate din invidie sau bazate pe adevaruri de necontestat, toate aceste apelative creioneaza imaginea unei banci de investitii a carei sete pentru profit a devenit emblematica. Reteta secreta a succesului bancii: modul unic , imposibil de replicat, in care a inteles sa jongleze cu finantele. De la banca mica, fondata in 1869 de Marcus Goldman, pana la gigantul de acum, condus de Lloyd Blankfein, Goldman Sachs a reusit sa depaseasca toate perioadele dificile din istoria finantelor si sa mai faca si profit.

Cei care au urcat treptele ierarhiei interne si care au invatat sa manuiasca banii „the Goldman way” au atras constant atentia marilor institutii financiare ale lumii. incet, dar sigur , banca s-a transformat intr-o veritabila pepiniera ce a exportat constant bancheri pentru mari institutii financiare internationale, fie ele publice sau private.

Aceasta veritabila retea de „fosti angajati Goldman” a capatat de-a lungul timpului o influenta imensa pe scena finantelor internationale, alimentata de muntii de bani pe care firma ii genereaza si astazi. Aproape indiferent de tara despre care vorbim, vom gasi angajati ai bancii, fosti sau actuali, in pozitii cheie.

„Hank” Paulson

Fost presedinte si CEO al Goldman Sachs, Henry Merritt „Hank” Paulson Jr. a devenit cel de-al 74-lea Secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, in iunie 2006. S-a facut remarcat in timpul mandatului printr-o serie de masuri si declaratii ce aveau sa devina emblematice pentru perioada crizei economice si financiare. Astfel, in aprilie 2007, Paulson declara ca piata imobiliara si-a atins punctul minim de scadere, insa economia este „foarte sanatoasa”.

Un an mai tarziu, in iulie, Paulson asigura publicul american ca sistemul bancar este „sigur”, iar autoritatile de supraveghere detin controlul asupra situatiei.

Simbolica pentru mandatul sau ramane transarea problemelor legate de Lehman Brothers. Astfel, atat Paulson, cat si Timothy Geithner, pe-atunci presedinte al Federal Reserve Bank of New York, au refuzat sa ofere sprijin gigantului britanic Barclays, care vroia sa cumpere Lehman. Acestia au pus presiune asupra conducerii bancii, pentru a cere falimentul, in contextul in care considerau ca efectele nu vor fi sistemice. Falimentul bancii a creat panica in piata si a afectat serios celelalte banci de investitii, in contextul in care clientii acestora au vrut sa-si lichideze pozitiile.

Un alt episod pentru care Paulson va ramane unul dintre personajele emblematice ale crizei financiare este cererea adresata guvernului SUA de a aloca sute de miliarde de dolari pentru curatarea bilanturilor bancii. Documente publicate ulterior arata ca Paulson i-a fortat pe bancherii americani sa accepte sprijinul acordat de guvern, „fie ca le place sau nu”.

Revista Time a vrut sa il numeasca in 2008 pe Paulson „Personalitatea Anului”, considerand ca „desi este groaznic in a explica alegerile pe care le-a facut, nu exista optiuni mai bune pe care sa le fi avut la indemana”.

Mario Draghi

Fost guvernator al bancii centrale a Italiei si, in prezent, presedinte al Bancii Centrale Europene, Mario Draghi a detinut pozitia de vicepresedinte si director al Goldman Sachs International, pana in 2005. Ca multi dintre colegii sai de top, de la Goldman Sachs, Draghi a ocupat functii in cele mai importante institutii financiare mondiale. Astfel, acesta a fost membru in conducerea Bancii Mondiale, dupa care a preluat sefia Bank of Italy. A facut parte din consiliul de guvernare al Bancii Centrale Europene si a fost membru al comitetului director in cadrul Bancii Internationale a Reglementelor. De asemenea, face parte din consiliul guvernatorilor din cadrul Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si al Bancii Asiatice pentru Dezvoltare.

La finele lunii iulie, autoritatea interna de supraveghere a Uniunii Europene a lansat o investigatie in centrul careia se afla Draghi si care se refera la un posibil conflict de interese.

Reprezentantii Corporate Europe Observatory l-au acuzat pe Draghi de lipsa a independentei fata de pozitia ocupata, in contextual in care acesta este membru al Grupului celor 30, ce reuneste mai multi lideri din finantele mondiale. G30 include membri ai autoritatilor de supraveghere, sefi ai unor importante banci si persoane din mediul academic. in ceea ce priveste mandatul detinut acum, de acesta se leaga supravegherea programului de 489 miliarde euro, pe trei ani, destinat finantarii bancilor europene, similar cu cel initiat de Paulson.

Lucas Papademos

Guvernator al bancii centrale a Greciei si prim ministru al statului elen intre 2011 si 2012, Papademos este un mai vechi angajat al Goldman Sachs. in timpul mandatului de guvernator al bancii centrale, Papademos a luat parte la procesul de trecere de la drahma la euro. Cel mai controversat episod al carierei sale ramane cel referitor la afacerile cu produse derivate, din timpul mandatului sau de guvernator. Acestea au permis statului grec sa ascunda adevarata marime a datoriilor publice. si, ca pura coincidenta, Petros Christodoulou, seful agentiei de administrare a datoriei publice a Eladei, si-a inceput cariera de finantist tot in cadrul Goldman Sachs.

Astfel, Goldman Sachs a aranjat o serie de tranzactii swap ce permiteau Greciei sa imprumute un miliard de euro fara ca acest lucru sa se reflecte in datoria publica. in timp ce aranja aceste operatiuni, Goldman s-a asigurat impotriva riscului de neplata a datoriilor de catre statul elen. in cele din urma, banca de investitii a vandut tranzactiile swap bancii centrale a Greciei. si alte state, precum Italia, au folosit astfel de metode pentru micsorarea datoriei publice.

Romano Prodi

Presedinte al Comisiei Europene si prim ministru al Italiei, Romano Prodi a fost consultant al Goldman Sachs, pozitie la care a renuntat doar in perioada mandatului de premier. Numele lui Prodi este legat de controversata fuziune Siemens – Italtel, din anii ’90. Compania italiana de telefonie a fost privatizata de guvern, iar gigantul Siemens era interesat de preluarea acesteia. La carma holdingului de stat insarcinat cu privatizarea Italtel si denumit IRI se afla, la acea vreme, Romano Prodi. In urma unor investigatii ample, procurorii au gasit probe care indicau ca 400 de milioane de euro au fost platiti pentru ca afacerea sa reuseasca.

In cadrul investigatiei a fost identificata o plata de 10 milioane de marci germane, facuta intr-un cont Goldman Sachs. Ancheta a luat urma acestor operatiuni si o perchezitie facuta la sediul din Milano al bancii avea sa scoata la suprafata documente care faceau legatura intre sumele platite de Siemens si Prodi.
Procurorii au tinut sa sublinieze dupa aceea ca Prodi nu face obiectul anchetei lor, insa analizeaza platile primite de el din partea Goldman Sachs.

Acesta primise 1,4 milioane de lire sterline in perioada 1990-1993 printr-o companie italiana de consultanta.

O alta serie de acuzatii vizeaza vanzarea de catre Prodi a unor proprietati de stat la sume sub pretul pietei. Cea mai controversata astfel de actiune vizeaza un producator alimentar, achizitionat de grupul Unilever. Goldman Sachs a fost banca prin care tranzactia respectiva s-a realizat.

Mario Monti

Ministru al Economiei si actualmente premier al Italiei, Mario Monti a fost consilier al Goldman Sachs, dar si al gigantului Coca-Cola. Monti este unul dintre cei mai mari economisti ai Italiei, in contextual in care si-a petrecut o mare parte a carierei in mediul academic. Silvio Berlusconi l-a propulsat in cadrul Comisiei Europene, in 1995, moment in care Goldman Sachs a inceput sa fie interesata de stralucitul economist. Mai intai comisar pentru pietele interne si apoi insarcinat cu portofoliul concurentei, acesta avea pozitia perfecta pentru a anula sau aproba fuziunile si achizitiile de care se ocupau bancherii de la Goldman.

In acest context, numirea in pozitia de consilier pare un gest firesc.

Cei peste 20 de consilieri ai bancii fac lobby pentru diversele interese ale Goldman, scena politica europeana fiind prima vizata. Un alt consilier este Otmar Issing, fost membru al Bundesbank si al BCE, unul dintre arhitectii trecerii la euro.

Robert Zoellick

Secretar Adjunct de Stat si presedinte al Bancii Mondiale, Zoellick a avut o lunga relatie cu Goldman Sachs. Acesta a fost vicepresedinte al Goldman Sachs Group, pentru ca mai apoi sa preia functia de presedinte al comitetului de consilieri internationali ai bancii. Numirea lui Zoellick la sefia Bancii Mondiale, avand in vedere pedigriul sau marca Goldman Sachs, a ridicat cateva semne de intrebare in acel moment. Astfel, un oficial UE declara pentru New York Times, sub anonimat, ca „reteaua Goldman este una foarte restransa. Desi Zoellick este nou in familia Goldman, are un viitor stralucit in fata, avand in vedere ca Paulson l-a recrutat pentru aceasta pozitie.

Si daca vom analiza cercul restrans de persoane promovate de administratia Bush si privite cu ochi buni de Europa, atunci vom vedea ca Zoellick se integreaza perfect in acest tablou”. De mandatul lui Zoellick la sefia Bancii Mondiale se leaga o serie de ajutoare financiare substantiale acordate mai multor state, pentru a face fata efectelor crizei economice si financiare, dar si o serie de reforme implementate in interiorul bancii, pentru a creste influenta economiilor emergente in structura de vot a institutiei.

Lloyd Blankfein

Nu puteam incheia lista personalitatilor care au marcat istoria bancii fara Lloyd Blankfein, „printul casino-capitalismului”, cum a fost denumit de o jurnalista americana, si actualul sef al Goldman Sachs. Nascut intr-o familie saraca de evrei din Bronx, Blankfein ilustreaza perfect istoria fondatorului bancii, Marcus Goldman. Ambitios, acesta a urcat toate treptele ierarhiei, pana la cea mai de sus. La 13 ani si-a luat prima slujba. „Imi aduc aminte cum mergeam printre tribune, carand lada cu bauturi racoritoare. La un moment dat, cineva mi-a cerut un suc. Era la cateva randuri distanta si lada pe care o caram era foarte grea. Mi-am dat seama in acel moment ca va trebui sa car lada aceea cateva randuri mai sus, pentru cativa banuti. Ia ghiciti, ce am facut? Am luat lada aia cu sucuri si am mers pana acolo sus, pentru a castiga acei cativa banuti”, povestea seful Goldman Sachs.

In 2006, Blankfein a incasat un bonus de 54,4 milioane de dolari, cel mai mare de pe Wall Street. il merita? Cu siguranta!
Banca raportase un profit net anual de 9,5 miliarde de dolari.

„Am fost invizibil in cadrul bancii cam 24 de ani din cei 27 petrecuti in sanul ei. Asa ca nu e ca si cum am cerut sa fiu presedintele Goldman Sachs”, spunea cinic Blankfein.

Sa ajungi seful acestei banci e o proba mai solicitanta decat maratonul, mai complicata decat planuirea unei misiuni pe Luna si mai dificila ca o problema foarte complicata de matematica. Daca va veti uita atent la fetele celor care au condus de-a lungul timpului banca, nu prea veti gasi trasaturi care sa ilustreze mila sau compasiunea. E un joc pe bani si e cel mai dur din lume.

IN LOC DE INCHEIERE

Intr-o seara geroasa de iarna, anul trecut, stateam de vorba la o cafea cu un angajat al Goldman Sachs, venit in Romania sa incheie cateva dealuri cu statul si cu principalii jucatori din finantele private. Conversatia despre filosofia de afaceri a bancii curgea firesc si, la un moment dat, acesta m-a intrebat de ce admir asa de tare banca asta de investitii.

„Pentru ca, asa cum spun americanii, ati invatat sa mergeti prin ploaie fara sa va udati”, i-am spus eu. „Ooo, but we do get wet (ooo, dar ne udam si noi), nu este chiar asa de simplu,” a replicat acesta. „Atunci ati invatat sa va uscati foarte repede”, am continuat eu. A zambit. Nu a mai spus nimic pe aceasta tema si am continuat discutia.

Am plecat din acea cafenea cu o privire fixa. Cat statusem de vorba avusesem permanent senzatia ca in fata mea se aflase un rechin, un luptator de greco-romane venit sa identifice si sa stoarca profit din orice sursa inca neexplorata aici, in Romania. Cine stie, poate chiar o fi facut asta!

Marile scandaluri in care Goldman Sachs a fost implicata:

1. Criza europeana a datoriilor: Banca ar fi ajutat guvernul elen sa ascunda dimensiunea uriasa a datoriilor acumulate

2. Obligatiunile emise de California: Angajatii bancii si-ar fi sfatuit o serie de clienti sa recurga la o serie de inginerii financiare ce aveau sa le sporeasca castigurile din vanzarea obligatiunilor

3. Insider Trading: Rajat Gupta, Robert Freeman sau David Brown sunt doar cativa din angajatii bancii, acuzati de insider trading. Acestia au castigat sume considerabile de pe urma tranzactiilor bazate de informatii privilegiate

4. Ajutorul acordat AIG: banca ar fi primit miliarde de dolari, in contextul sprijinului acordat colosului financiar american

5. Abacus: Banca a fost acuzata oficial ca nu a declarat autoritatii americane de supraveghere a pietei de capital o serie de informatii legate de obligatiuni garantate prin creante, ce au cauzat pierderi unora dintre clientii bancii.

Sursa: Income Magazine

Sursa: gandeste.org