Un tratament miraculos împotriva leucemiei are rezultate uluitoare! (VIDEO)

Un nou tratament împotriva leucemiei are rezultate uluitoare, surprinzându-i şi pe cercetătorii care l-au conceput: acesta a eradicat celulele canceroase prezente în corpul primilor trei pacienţi pe care a fost testat.

În primii doi dintre cei trei pacienţi care au fost supuşi tratamentului inovator, celulele canceroase au fost distruse complet. În cazul celui de-al treilea pacient, peste 70% dintre celulele canceroase au fost eliminate.
"În doar 3 săptămâni, tumorile au fost distruse, efectul fiind mult mai violent decât ne-am fi închipuit vreodată", a mărturisit Carl June, unul dintre medicii implicaţi în acest studiu.

Tratamentul inovator foloseşte limfocitele T ale pacienţilor. Celulele sunt extrase din corpul acestora, sunt modificate genetic pentru a ataca celulele canceroase şi pentru a se înmulţi, iar apoi sunt reintroduse în sângele pacienţilor.
"Fiecare celulă modificată a distrus mii de celule canceroase", susţine June, "în cazul fiecărui pacient fiind eliminate tumori de cel puţin 900 de grame".

Tratamentul radical prezintă şi un efect secundar negativ, anticipat de cercetători: reduce numărul de celule care produc anticorpi.
Persoanele implicate în acest tratament au încercat înainte chimioterapia, însă aceasta nu a funcţionat. Singura lor opţiune în afara acestui tratament radical era un transplant de măduvă, care este extrem de riscant (acesta având o rată a mortalităţii de 20% şi prezentând şanse de recuperare de doar 50%).
Tratamentul a fost încercat pe doar 3 pacienţi deoarece cercetătorilor le-a fost extrem de greu să găsească fonduri pentru acest studiu, fiind foarte aproape ca acesta să nu aibă loc.
Acum, oamenii de ştiinţă vor să încerce acest tratament radical şi pe alte tipuri de leucemie. Cei trei pacienţi în rândul cărora a avut succes sufereau de leucemie limfocitică cronică.

Sursa: Huffington Post

Medicina si energia negativa

Medicii, deochiul si exorcizarea
De putina vreme, medicii au reusit sa gaseasca o metoda pentru a trata victimele atacurilor energetice nocive de tipul deochiului sau facaturilor, descintecelor rele etc. Metoda se bazeaza pe bioenergie, dozata si aplicata riguros, stiintific.
In vremurile acestea tulburi si stranii, aparatura medicala sofisticata – lasere, tehnica cuantica etc. – coexista pasnic cu specialistele in des-cintece de alungare a deochiului si altor rele.
Ce se stie despre deochi
Despre natura acestui rau – deochiul, descintecele rele etc. – se cunoaste insa prea putin. Dusmanul nevazut si nestiut este insa de doua ori mai periculos!
Cum putem sti ca sintem victimele unei agresiuni energetice
Conan Doyle, autorul aventurilor marelui detectiv Sherlock Holmes, a fost un vestit medium. El a emis cel dintii teoria existentei in corpul uman a ceva, numit de el ectoplasma (in greaca veche, prefixul ecto inseamna exterior). Prin natura sa, ectoplasma constituie un fel de cheaguri energetice, generate de emotiile negative. Ele sint emise din anumite zone ale creierului uman, cind acesta se afla in anumite
stari: iritare, oboseala sau neliniste. Zonele responsabile de producerea ectoplasmei au fost identificate de neurologi si neurofiziologi abia acum citeva decenii. Cind aruncam o vorba rea, o formulare nelalocul ei, nu ne gindim niciodata in ce se poate transforma aceasta pentru cei din jur si, cu atit mai putin, ce se petrece cu noi. N-ar strica insa sa putem vedea!
Ce sint klasterii
Cind omul este furios, suparat sau puternic ofensat, din ochi ii ies un fel de germeni energetici, numiti klasteri. Acestia sint incarcati cu un gind sau o emotie distrugatoare, care uneori poate chiar ucide. Formatiunile de ectoplasma agresiva patrund in corpul victimei, de cele mai multe ori prin chakra de la baza gitului (Vishudha) sau prin cea din zona splinei si a pancreasului (numita Svadhishthana). Aceasta reprezinta, de fapt, agresiunea energetica numita deochi sau facatura.
Efectele patrunderii ectoplasmei in organismul victimei
Victima isi pierde echilibrul sufletesc, simte o apasare permanenta a unei senzatii de disperare, de situatie fara iesire; apatia alterneaza cu o impulsivitate maladiva. Metabolismul si schimburile energetice sint date peste cap, tensiunea arteriala a victimei scade, ca si metabolismul, bolile cronice (daca exista) se acutizeaza. In final, omul agresat de ectoplasma isi pierde puterile, se stinge, abandoneaza orice lupta pentru existenta. Victima simte ca i se intimpla ceva de neinteles, dar nici macar nu incearca sa scape din virtejul care o trage la fund. Pina si medicii au fost neputinciosi aici, pina de curind.
Cum isi gaseste klasterul victima
Cel ce este victima deochiului, spre exemplu, va trebui sa fie recunoscut de agresorul sau, care trimite asupra victimei furia-i ucigatoare: ori isi cunoaste victima, ori i-a vazut chipul sau cel putin imbracamintea (camasa, spre exemplu).
Deochiul este, de obicei, de doua feluri: cu intentie sau neintentionat; exista insa cea mai surprinzatoare dintre variantele posibile. Iata un exemplu mai mult decit graitor: medicul-specialist remarcabil in bioenergie care a inventat, de fapt, metoda de extragere a ectoplasmei agresive (numele extraordinarului specialist este Ludmila
Serebrennikova) s-a intilnit cu un caz fara precedent. O femeie a implorat sa-i fie extras raul care o chinuia si ectoplasma a inceput sa iasa… si a tot iesit, timp de opt zile, fara intrerupere! Este pur si simplu un mister cum de a putut supravietui cu o asemenea cantitate de energie negativa, practic mortala, in organism! Acesta a fost un caz de autodeochi, care ii afecteaza pe cei extrem de inraiti (care se sufoca de
furie) sau persoanele extrem de sensibile la jigniri si foarte suparacioase (sa ne amintim sugestiva expresie jignit de moarte).
Modul de actiune a klasterelor
Cind isi atinge tinta, puterea ucigatoare a klasterelor este data de informatia negativa, foarte agresiva, pe care o contin. Ajuns in corpul victimei, klasterul ii distruge treptat organismul cu vibratiile sale negative, absorbind potentialul informational si emotional al victimei, pe care-l inlocuieste cu propriul program distructiv. De fapt, aceasta este cauza imbolnavirii victimei.
In cazul prezentat anterior, victima s-a otravit cu propriul venin. De regula, asa se manifesta oamenii foarte rai, plini de venin, in jurul carora se produce un gol – toti se feresc sa se afle in preajma lor, iar daca sint obligati totusi sa o faca, sfirsesc prin a se imbolnavi.
Femeia aceea era furioasa nu pe cineva sau pe ceva anume, ci pe tot si toate: starea vremii, drumurile, familia, colegii, viata, in general! O parte din cantitatea imensa de energie negativa degajata ajunge la cei din preajma, dar cea mai mare cantitate ramine blocata in propriul organism al celui ce degaja energia negativa. Asa a patit si femeia despre care este vorba.
Rautatea constituie factorul cel mai nociv
Pericolul cel mai mare il constituie rautatea si nu starea de nervozitate.
Rautatea, ura, agresivitatea si jignirea, ofensele produc cele mai mari daune. Emotiile – spaima, agitatia – nu sint decit reactii ale creierului la o situatie concreta, pe cind deochiul si agresiunea energetica sint consecinte ale unui atac premeditat. Daca atacatorul ii spune victimei: Sa te loveasca infarctul, klasterul trimis de el se va
orienta cu precizie spre inima celui vizat. De fapt, totul se petrece dupa principiul Unde-i ata mai subtire, acolo se rupe, caci in zona organului bolnav sau doar slabit se formeaza o zona de vid energetic. Iar aici, dupa numai 7 minute, klasterul invadator incepe sa se inmulteasca, iar cind raul s-a multiplicat, atacul va fi si mai puternic.
Cine este mai expus la deochi
De obicei, cei mai expusi sint oamenii tematori, care se tem de umbra lor, cei prea banuitori, nervosi sau excesiv de prudenti. Gindindu-se intr-una la posibilele pericole, ei nu traiesc cu motoarele in plin, si de aceea nu pot si nu stiu sa se apere. Totusi, nu ar trebui sa ne temem chiar atit de mult: cu cit pericolele sint mai mari, cu atit sansele de a scapa cu bine cresc. De ce? Pentru ca in situatiile-limita este mobilizat
subconstientul, care nu prea stie ce este teama, in schimb are solutii pentru toate pericolele si necazurile.
Jignirea, ofensa – mai nociva decit agresiunea
Bucuria o impartim cu toti cei dragi, pe cind supararea si jignirea se ascund in strafundurile fiintei noastre, atingind concentratii monstruoase de energie negativa. Supararea si jignirea ucid, incet dar sigur! Uneori insa poate ucide si dintr-o data! Iata un caz autentic.
O doamna si un domn, fosti colegi de scoala, s-au intilnit dupa multi ani cu totul intimplator, au vorbit citeva minute, si-au impartasit noutatile si s-au despartit cu o sarutare colegiala pe obraz.
Numai ca scena a fost vazuta de un prieten de familie care a amenintat-o pe doamna ca ii va povesti totul sotului ei, daca nu va accepta o partida de amor cu el, prietenul intransigent al sotului. Ne putem imagina indignarea, furia si tot ce a simtit biata femeie, persoana decenta, serioasa si plina de bun simt! Mai ales ca a doua zi, asa-zisul prieten era invitat impreuna cu sotia lui la doamna acasa! Iata insa ca a doua zi, dis-de-dimineata, sotia ticalosului a dat telefon si a comunicat moartea subita a sotului ei: mergind pe strada, acesta a cazut si… gata, era mort! La autopsie nu s-a constatat nici infarct, nici congestie cerebrala, nici emotie, nimic. Propria-i ticalosie asociata cu urarile femeii indignate de nerusinare si ticalosia lui, sau cine stie ce l-au ucis. A primit ce a meritat.
Cum se explica ectoplasma
Este nevoie de timp pentru a elimina intreaga cantitate de energie daunatoare, negativa. Unii dintre cei afectati resimt dureri, altii – doar un disconfort moderat. Unii striga, profereaza injurii, altii se vaita, gem, iar uneori vindecatorul se transforma intr-un traducator al senzatiilor si proceselor ce au in loc in organismul bolnavilor (la fel ca cei exorcizati,
Doar ca acolo, fiind vorba de slujba tinuta de preoti cu har, strigatele le scot doar cei exorcizati).
Totusi, cel mai bun remediu este sa nu ne dam batuti de greutati, sa nu ne infuriem, sa nu jignim si sa nu ne consideram jigniti din orice.
De asemenea, nu trebuie sa fim mereu suparati, mohoriti si acriti. Calmul si optimismul ne vor fi un ajutor nepretuit, astfel incit nu vom reprezenta o prada usoara pentru ochiul rau si gindurile urite ale nimanui.

Sursa: blogul meu

Credinta crestina si medicina

Episcopul Vasile Somesanul
Credinta crestina si medicina
Problemele cu care se confrunta lumea in care traim sunt tot mai mari. Calmarea si rezolvarea multora dintre aceste probleme, pretinde un dialog continuu intre toti aceia care au ceva de spus si de facut pentru depasirea situatiilor critice si pentru vindecarea ranilor care produc durere atat in viata persoanei, cat si in viata societatii.
Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Parinte Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, ne intalnim din nou, acum a treia oara, la Simpozionul Ortodox de Medicina si Teologie, in acest cadru generos oferit de Domnul Conferentiar Doctor Mircea Gelu Buta, pentru a continua si a adanci dialogul, cunoasterea si conlucrarea.
Dialogul dintre Medicina si Biserica, dintre medici si preoti se dovedeste a fi viabil si necesar, deoarece in preocuparile noastre si unii si altii ne intalnim cu omul suferind, cu omul bolnav trupeste si sufleteste, cu omul care in incercarile prin care trece se lupta cu suferinta cautand sursele refacerii sanatatii nu numai in stiinta si practica medicala, ci mai ales la Dumnezeu, de la Care asteapta ajutorul prin Biserica, prin medic si preot deopotriva.
Spitalul, din acest punct de vedere, este spatiul de interferenta a stiintei si practicii medicale cu credinta, iar punctul cel mai important al interferentei medic-preot este vindecarea bolnavului realizata atat prin administrarea tratamentului medical cat si prin lucrarea dreptei credinte, care ca dreapta cunoastere, cinstire si traire a lui Dumnezeu, reface in omul bolnav legatura cu harul divin, cu energiile dumnezeiesti necreate prin care se fortifica sufletul si trupul.
Tematica simpozionului din acest an este deosebit de generoasa. Apartenenta noastra in calitate de crestini la Biserica, la Trupul lui Hristos, pretinde de la noi, medici si preoti, sa ne conjugam preocuparile in vederea depasirii situatiilor de criza provocate de instrainarea omului de Dumnezeu, instrainare care s’a aflat mereu, de-a lungul timpului la originea tuturor incercarilor si a suferintelor prin care a trecut si trece omul si societatea.
Durerea cauzata de nestiinta, boala, saracie, singuratate si moarte sunt expresia conditiei umane cauzate de starea de cadere in pacat, de instrainarea de Dumnezeu, de Izvorul Vietii prin neascultarea lui Adam si a urmasilor lui.
Durerea este rezultatul fiziologic al traumatizarii proprii prin deviere de la drumul dat prin actul creatiei, iar moartea este rezultatul departarii de Dumnezeu.
Coruptibilitatea firii omenesti si a persoanei, la fel ca si moartea, nu sunt dorite de Dumnezeu, cu toate ca uneori apar ca pedeapsa a lui Dumnezeu pentru pacatul savarsit, pentru calcarea Poruncilor. Dar, aceste stari nu sunt menite sa dureze vesnic. Durerea produsa de pacat este preschimbata de Dumnezeu prin lucrarea caintei si a pocaintei (schimbarea launtrica, intoarcerea la Dumnezeu), in mijloace de biruire a pacatului.
i moartea insasi, prin Dumnezeu este intoarsa impotriva stricaciunii si a cauzei stricaciunii: pacatul, ca distrugere a lui, pentru ca raul sa nu fie vesnic, fara de moarte.
Potrivit cunoasterii teologice, intreaga creatie este destinata sa ajunga la transfigurare, la o innoire intru nestricaciune prin Biserica in imparatia lui Dumnezeu. Acesta este un adevar fundamental, de care pe parcursul vietii trebuie sa ajungem sa fim convinsi, pentru ca eforturile si intreaga noastra munca sa nu ramana zadarnice.
Odata cu intruparea Mantuitorului si cu intemeierea Bisericii a inceput opera dumnezeiasca a mantuirii, a restaurarii omului prin Mantuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Biserica este in lume si prin intemeierea, misiunea si scopul ei, se afla intr’o solidaritate fiintiala si organica cu lumea. Viziunea crestina ortodoxa asupra raportului dintre Biserica si lume, pleaca de la premisa ca lumea este darul iubirii lui Dumnezeu. Lumea este omenirea cazuta, care prin convertire personala si conlucrare cu Dumnezeu, in Biserica si prin Biserica, trebuie sa ajunga de la antropocentrism la teocentrism. „Dumnezeu S’a facut Om, pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca.” Acesta este mesajul si scopul Bisericii in lume.
Receptarea acestui mesaj in planul personal al vietii, aduce lumina, implinire si bucurie in toate domeniile vietii oamenilor.
Apropierea omului de Dumnezeu prin credinta sporeste darul si puterea vietii.
Lucrarea tamaduitoare a medicului si a preotului inspre omul suferind se intalneste in actul medical si cu dreapta credinta. Pentru lucrarea lor benefica, atat medicul, cat si preotul care isi indeplinesc bine slujirea, sunt cinstiti de Dumnezeu si de oameni. (Cartea Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 38, 1 si 1 Tim 5, 17).
Dreapta credinta, asumata si traita in Sfanta Biserica, care este „stalpul si temelia Adevarului” (1 Tim 3, 15) este pentru oricare credincios un izvor al harului divin, al puterii care reface, innoieste sufletul si trupul, facand posibila trecerea de la stricaciune la nestricaciune, de la moarte la Viata, pana la partasia dumnezeiestii firi. Aceasta credinta primita in dar de la Sfantul Duh, in Sfanta Taina a Botezului, trebuie mereu sustinuta prin viata duhovniceasca traita in ascultare de Biserica, in continua legatura cu: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, care sunt izvoarele Revelatiei divine, sunt Sfintele Taine prin care in Biserica se revarsa energiile divine, harul, puterea lui Dumnezeu spre refacerea si desavarsirea trupului si a sufletului (mai ales Spovedania, Sfanta Impartasanie si Sfantul Maslu, pentru cei bolnavi), participarea la sfintele slujbe, mai ales la Sfanta Liturghie, exercitiul rugaciunii si al infranarii, postul alimentar si duhovnicesc, cinstirea sfintilor si a sfintelor moaste, cinstirea icoanelor Mantuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfintilor ingeri si ale tuturor sfintilor.
Toate aceste lucrari ale credintei, care ne sunt daruite de Sfanta Biserica pot fi pentru oricare bolnav surse de insanatosire, de sporire a vietii vremelnice si vesnice.
Trairea dreptei credinte, oriunde si in orice imprejurare, este izvor de sanatate trupeasca si sufleteasca. Instrainarea de Dumnezeu, necredinta, a fost si ramane sursa necazurilor si a tuturor suferintelor. „Necazurile vin, ne spune Patericul, pentru ca ne semetim cand Dumnezeu ne miluieste.”
Semetia omului a generat de-a lungul veacurilor abaterea de la stiinta, de la dreapta cunoastere si lucrare, de la ortodoxie si ortopraxie la zona intunecata a devierilor de la cunoastere, care au sporit si sporesc suferinta.
Actul medical, bazat pe cunoastere si credinta duce la depasirea situatiilor de criza provocate atat de bolile trupesti cat si de cele sufletesti. Falsa cunoastere si falsa credinta sporesc situatiile de criza, instrainand si izoland persoana suferinda de sansa primirii ajutorului recuperator.
In aceasta zona a insuficientei cunoasterii, uneori voita si asumata, se gaseste pseudo-medicina si produsele falsei credinte: ereziile, ocultismul, practicile magice si vrajitoria, satanismul si spiritismul care, in anumite momente ale evolutiei istorice, au adus multa suferinta celor care le-au cazut victima.


Ceea ce pentru dreapta credinta reprezinta falsa credinta, pentru medicina reprezinta pseudo-medicina, ca deviere de la cunoasterea stiintifica si de la corecta practicare a actului medical.
Fara a intra in amanunte, in detalii, pseudo-medicina este definita ca fiind practicarea ilicita, neautorizata a celei mai grele dintre stiinte: medicina. Se refera la actele medicale nestiintifice.
Aceste practici medicale necontorizate, peudo-medicale, pot fi:
1) in folosul pacientului: reducerea fracturilor de catre persoane fara studii medicale; administrarea ceaiurilor medicinale; anumite recomandari alimentare.
2) in defavoarea pacientului: administrarea incorecta a unor tehnici orientale, cum ar fi acupunctura; indicarea unor asocieri de plante, restrictii alimentare care pot agrava boala.
Aceste tehnici pseudo-medicale au fost favorizate de lacunele medicinii in tratarea unor boli, credibilitatea si lipsa de instruire a pacientilor, conditiile socio-economice precare, insuficienta stapanire a campului medicinii alternative (homeopatie, tratamentul bio-energetic, acupunctura), sarlatanism, toate acestea fiind periculoase atunci cand impiedica bolnavul sa recurga la serviciile medicului, cand determina bolnavul sa abandoneze un tratament medical, cand induc bolnavului o dependenta de „vindecator” sau produc o stare de neincredere in actul medical.
La depasirea acestor neajunsuri si a urmarilor pe care le genereaza, astazi, poate mai mult decat alta data, conlucrarea medicilor si a preotilor, prezenti acum in numar mare in spitale, poate deveni deosebit de folositoare.
Oriunde, dar mai ales la patul bolnavului, acasa sau la spital, prezenta si lucrarea preotului este la fel de importanta ca si lucrarea medicului. Omul pentru a fi recuperat trebuie privit in integritatea lui bio-psihico-sociala, alcatuit fiind din trup si din suflet, valorile credintei impreuna cu cele ale stiintei ducand la sporirea actului vindecarii.
Urmand adevarului stiintei si adevarului religios, intelegem mai usor si medicii si preotii ca spitalul este in primul rand un asezamant caritativ, in care fiecare trebuie sa-si arate iubirea de Dumnezeu (bolnavul prin rabdare si ascultare, medicul prin daruire, preotul prin slujire), dupa cum si Dumnezeu isi arata iubirea fata de toti, deopotriva, si intelegem crezul savantului Nicolae C. Paulescu, care adresandu-se mai ales tinerilor medici, le spunea: „urmand perceptele caritatii, ingrijiti pe bolnavul mizerabil nu ca pe un om, nu ca pe un frate ce sufera, ci ca pe Insusi Dumnezeu” (Dr. Nicolae C. Paulescu: „Spitalul”, conferinta tinuta la deschiderea cursurilor de medicina din cadrul asezamantului spitalicesc „Betleem” din Bucuresti la 12 mai 1913, in „Studii de medicina si filantropie crestina”, Ed. Christian, Bucuresti, 2001, p. 35).
[ text preluat din cartea „Medicii si Biserica”, vol. 3, editura Renasterea ]

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE