VIAȚA OMULUI CONTINUĂ DUPĂ DECESUL FIZIC!

Numele doctorului Raymond A. Moody vă spune ceva? Dar cel al Elisabeth  Kübler-Ross? Sunt cercetătorii care au investigat un segment al vieții umane terestre și au descoperit un fapt inedit: există viață și după moartea fizică! Doctorul Raymond A. Moody a definit prin expresia  Near Death Experience (NDE) fenomenele vizuale, sonore, barestezice, ideatice, emoționale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale morţii. Şi anume, stop respirator şi cardiac, însoţit de electroencefalogramă plată  –  semn că activitatea cerebrală a încetat. Şi care au revenit la viaţă în mod spontan sau în urma reanimării.

În anul 1982, Institutul Gallup a efectuat un sondaj de opinie în SUA, la care au participat opt milioane de adulţi ce trecuseră prin experiență NDE. Lucrurile au demarat în anii ’70 când pionierii acestei inedite cercetări, Elisabeth Kübler-Ross şi Raymond Moody, au publicat rezultatul studiilor pe care le-au întreprins de-a lungul anilor. În cartea sa Moartea este un nou soare, Elisabeth Kübler-Ross a declarat că a recenzat douăzeci de mii de cazuri din toată lumea în care oamenii au fost declarați morți clinic, dar au revenit la viată în mod spontan sau prin reanimare. „Experiența NDE, spune Elisabeth Kübler-Ross, este generală, independentă de faptul că sunteți aborigeni din Australia, hinduşi, musulmani, creștini sau păgâni. Ea este independentă de vârstă sau de statut socio-economic. Este vorba de un eveniment pur uman, după cum procesul naşterii este un eveniment pur uman.”

 „Experiența morţii este aproape identică cu cea a unei nașterii. Este o naştere într-o altă existenţă, care poate fi dovedită cât se poate de simplu.”

 „Imediat ce sufletul v-a părăsit corpul fizic, vă daţi seama că vedeţi tot ce se pretrece la locul morţii voastre, în camera bolnavului, la locul accidentului sau acolo unde aţi părăsit corpul fizic. Nu veţi mai înregistra aceste evenimente cu conștiința voastră muritoare, ci cu o percepţie nouă. Veţi înregistra totul şi asta în momentul în care nu mai aveţi tensiune arterială, când nu aveţi nici puls, nici respiraţie, unerori chiar în absenţa undelor cerebrale. Ştiţi exact ce spune şi gândeşte fiecare şi cum se comportă.”

 „Mulţi oameni îşi părăsesc corpul în cursul unei intervenţii chirurgicale şi privesc efectiv această intervenţie. Toţi medicii şi infirmierele trebuie să fie conştienţi de acest lucru. Asta înseamnă că lângă o persoană inconștientă nu trebuie să se vorbească decât despre lucruri decente.”

„Mai trebuie să ştiţi că, dacă vă apropiaţi de patul mamei voastre aflată pe moarte sau tatăl vostru se află deja într-o coma profundă, acestă femeie sau acest bărbat aud tot ce spuneţi. Şi nu este prea târziu pentru a spune „îmi pare rău”, „te iubesc” sau tot ce vreţi să spuneţi.”

După unsprezece ani de anchetă în o sută cincizeci de cazuri de NDE, Raymond Moody a publicat carteaViaţă după viaţă, care a devenit un succes mondial. Covârșitoarea majoritate a persoanelor intervievate, care au trecut prin NDE, vorbesc despre un tunel pe care îl străbate sufletul (sau ceea ce numim noi suflet) la iesirea din corpul fizic. „Experiența tunelului are loc în general după ce au părăsit corpul... În acest stadiu, în faţa lor se deschide un portal sau un tunel şi sunt împinşi în întuneric. Trec print-o zonă de obscuritate şi la sfârşit ies în acea lumină strălucitoare (...)”  - relatează doctorul Moody în studiul său.

Când se apropie ceasul morții, majoritatea oamenilor cad pradă stresului, depresiei, anxietății, cu gândul la învelișul fizic inert în care se vor “reduce”.  În fapt, invelișul fizic trebuie tratat din perspectiva fluturelui, ce se transformă din omidă târâtoare în insectă zburătoare. Adică, fără exagerările pe care le impune biserica ortodoxă cultului moaștelor, întru păcălirea enoriașilor mai slabi de înger. (A se vedea în acest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Moda sfinților făcuți la grămadă și a pupării moaștelor îi îndobitocește pe enoriași.)

Ce ar trebui cu adevărat să ne îngrijoreze  

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze nu este moartea fizică în sine, ci viața viitoare, în raport cu faptele noastre zilnice comise pe Pământ. Cu alte cuvinte, karma noastră, care este o lege a firii. Ceea ce semeni, vei culege. Faptele noastre se imprimă în subconștientul fiecărui muritor, constituind adevărata zestre ce ne însoțește după moartea fizică. Potrivit faptelor noastre comise zilnic, după moarte vom continua viață sub diverse moduri de reciclare fizică și spirituală. Dacă am prejudiciat un semen în viața noastră actuală, vom fi prejudiciați la rândul nostru în viața viitoare, fie că ne vom reîncarna sub aspect uman, fie sub aspect animal, ca pradă pentru animale carnivore. Toate faptele comise – și cele bune și cele rele –, se plătesc corespunzător în viața viitoare. Astfel s-ar explica (ipotetic) și nașterea unor copii geniali din părinți biologici cu dotare cerebrală modestă. Fenomenul are loc și în contrasens: din părinți cu dotare cerebrală adecvată, se pot naște copii cu “hard disk-ul” neuronal limitat.

Iertarea păcatelor săvârșite de noi, nu se produce prin prin “iertarea” oferită de popi, și ei plini de păcate omenești, în schimbul unei cotizații bănești. Pocăința nu rezolvă problema faptelor negative comise față de semenii noștri, față de regnul animal, față de regnul vegetal terestru.

Cangur din Australia, într-o poziție de meditație profund umană. Să fi fost ființă umană într-o viață anterioară?

Deși majoritatea cercetătorilor se feresc să admită că animale dau dovadă de înțelepciune, compasiune, dragoste față de puii lor și se implică în educația generațiilor viitoare, același lucru se petrece și în regnul vegetal.  Ființele vegetale au memorie, inteligență, conștiință, compasiune. Am verificat acest lucru în mod repetabil, cu prilejul unor experimente convingătoare. Prin urmare, vrem sau nu vrem să recunoaștem aceste calități la regnul animal și vegetal, comitem un păcat de neiertat dacă obstrucționăm dezvoltarea lor naturală; păcat pentru care vom plăti în viața viitoare.

Omul, autointitulat viețuitoare supremă terestră – în fapt se situează pe la mijlocul scării evolutive, sub raportul genelor din ADN -, încă nu cunoaște partea invizibilă a ființei sale (biocâmpul) şi urmările interferențelor acestei energii enigmatice, cu energiile mediului înconjurător. (În acest sens este util să revedeți articolul publicat în Jurnal Paranormal, cu titlul Biocâmpul organismelor vii. Biocâmpul uman.) Asemănător cu neglijarea biocâmpului, omul se concentrează numai asupra segmentului vieții actuale, fără să ia în calcul consecințele pe care le va suporta în viața viitoare, produse de comportamentul său aberant. Rapacitatea, invidia, agresivitatea față de semeni au făcut din ființa umană un animal cu instincte primitive, izolat într-o carapace opacă - proces care îi va duce suferințe de neimaginat în viața viitoare. Nu predic în pustiu; vă spun lucruri adevărate. Viață după moartea biologică există cu certitudine. Rămâne ca noi să ne pregătim cum trebuie pentru viața viitoare.

Viața în Universul nostru este un proces continuu, cu etape distincte, pe care trebuie să le abordăm cu responsabilitate. Moartea fizică nu este sfârșitul vieții. Este doar o etapă intermediară în existența ființei vii. Trebuie să așteptăm cu detașare când ne va fi dat să încheiem etapa vieții actuale. Să reținem că toate ființele vii din Universul nostru, oameni, animale, plante, se nasc, trăiesc parcurgând o etapă a vieții lor și mor, fără excepție; după care, potrivit energiilor subtile individuale acumulate se renasc într-o viață viitoare. Vom pleca în eternitate cu zestrea pe care am adunat de-a lungul existenței actuale, potrivit faptelor noastre. Fenomenul menționat se află mai sus de gândirea și vrerea noastră. Avem, în schimb, liberul-arbitru să evităm neajunsurile vieții viitoare. Această posibilitate ne este ascunsă de guvernele lumii. Descoperirea vieții după moarte lovește în esența războaielor dintre oameni. Cine este atât de nesăbuit încât să-și ucidă semenul și să tragă consecințe dramatice în viața viitoare?  

Cine nu crede ce spun eu, este liber să nu creadă. Cine crede ce spun eu, va ști cum să se pregătească pentru viața viitoare. Ceea ce spun eu nu intră în contradicție cu legile fizicii cuantice, cu teoria creaționistă sau cu teoria evoluției speciilor. Am scris acest articol cu speranța, că voi trezi pe semenii  mei din letargia indusă de guverne. Letargie cauzată de problematica creată în mod fals asupra vieții omului.

Sursa: http://jurnalparanormal.ro/

Nu mai trebuie să ne TEMEM de moarte? O ASISTENTĂ relatează EXPERIENŢA din pragul MORŢII a unui pacient

Autor:  Roxana Roseti

Mulţi oameni susţin că au avut experienţe apropiate de moarte, iar aceste experienţe sunt considerate mistice. De obicei, cei care au trecut prin aşa ceva povestesc ce s-a întâmplat atunci când au fost "morţi".

1

Este şi cazul lui Tom Kennard, 60 de ani, pacient cu septicemie, căruia i s-a efectuat o intervenţie chirurgicală.

Pentru trei ore 

Cazul său este relatat într-o carte semnată de asistenta de la terapie intensivă care a avut grijă de Tom. „Cartea dezvăluie dovezi care ar putea alunga frica de moarte”, spune asistenta, conform Daily Mail. 

„După câteva săptămâni în secţia de terapie intensivă lui Tom îi era mai bine. Dar, la un moment dat, a căzut brusc în stare de inconştienţă. Pielea lui a devenit umedă şi rece, tensiunea arterială a scăzut - semne clare că starea sa a devenit critică”, povesteşte asistenta.

Tom nu şi-a pierdut cunoştinţa pentru trei ore. Cu toate acestea, se pare că în timpul celor trei ore, el a „plecat” într-o călătorie „de schimbare a vieţii”, după cum avea să mărturisească după ce şi-a revenit. „Mi-a spus că prima lui senzaţie a fost cea de plutire în sus, în partea de sus a camerei şi că şi-a putut vedea corpul meu pe pat. A mai spus că a fost atât de minunat şi de...liniștit. Şi nici o durere!”, continuă asistenta să relateze ceea ce a povestit Tom.

A intrat într-o cameră roz

La rândul lui, Tom completează: „În clipa următoare , salonul de spital a dispărut şi am intrat într-o cameră roz şi acolo se afla tatăl meu, în picioare”. „Pentru un timp, Tom a vorbit telepatic cu tatăl său”, mai spune asistenta .
În starea de inconştienţă, Tom  a mai simţit cum pluteşte iar spre tavan şi se uită în jos la asistentă şi doctor. Apoi a auzit o voce care spunea: „O să se întoarcă”. Asistenta subliniază că Tom a descris cu exactitate tot ceea ce au întreprins ea şi medicul pentru a-l salva.  
„După ce am auzit vocea aceea, am simţit cum mă ăntorc în corpul meu din pat”, mărturiseşte Tom.
Specialistul Dean Mobbs, de la Universitatea din Cambridge, care a comentat subiectul experienţelor din pragul morţii, sublinia în revista "Trends in Cognitive Sciences", că “există o explicaţie biologică pentru tot”. Însă cei care au trecut prin asemenea experienţe sunt de cu totul altă părere, iar subiectul nu numai că rămâne deschis, dar continuă să genereze semne de întrebare.





http://www.youtube.com/watch?v=nTuMYaEB35U


Sursa: www.evz.ro

Viaţa după MOARTE. Mărturia unui neurochirug după ce a fost în comă

Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebarea“Exista viata dupa moarte?”. Parerile sunt impartite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinsi ca da, altii sunt convinsi ca nu.

Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii “Poof of Heaven” (Dovada ca Raiul exista), scrisa dupa ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte. 

"Si nu numai atat, am vazut-o si eu. Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul constiintei, ci mai degraba o calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident: constiinta noastra exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din cate stiu eu), care a avut o astfel de experienta in timp ce cortextul meu era complet nefunctional. Colegii mei m-au urmarit secunda cu secunda. Toate studiile de pana acum relavau faptul ca oamenii traiesc aceasta experienta doar cand cortextul le functionteaza cat de putin. Experienta mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata de tomografiile computerizate facute de colegii mei.

Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel timp…

…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus – se vedeau stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta mult superioare.

… Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele, dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel si zglobiu.

In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi, in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu celelalte lucruri.

Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu. Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru, indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma trecatoare.

Mesajul ei a fost compus din trei parti:

“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”

“Nu ai de ce te teme!”

“Nu ai cum sa faci ceva gresit!”

Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.

“Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce”, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste cuvinte.

I-am raspuns: “Ma voi intoarce aici?”

Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am inceput sa vorbesc “fara cuvinte” cu acest vant.

“Ce este locul acesta?”

“Cine sunt eu?”

“Unde sunt?”

De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina, dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.

Pe masura ce inaintam m-am trezit intr-un gol imens, intunecat complet, de masuri nedefinite, si totusi confortabil. Si dintr-o data a aparut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma nasteam intr-o lume noua, iar universul parea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.

Mai tarziu, cand m-am trezit, am gasit un citat din poetul crestin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea insasi. “Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor”. Exact asa a fost in cazul meu: un intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.

Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste lucruri – chiar si doctor sa fii fost – as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea pamanteana, inclusiv nunta mea si nasterea celor doi copii.

Ce am trait eu are nevoie de explicatii.

Fizica moderna ne spune ca universul este unitar, nu este divizat. Dincolo de suprafata unui obiect sau eveniment, totul in univers este legat de orice alt obiect sau eveniment. Totusi, noi traim intr-o lume a separarii si a diferentierilor. Inainte de aceasta experienta aceste idei mi se pareau abstracte. Acum sunt realitati. Nu numai ca universul este definit de unitate, ci si de dragoste. Universul pe care eu l-am experimentat fiind in coma a fost socant si, totusi placut. Acelasi univers de care Einsten si Iisus vorbeau, insa fiecare in felul sau.

Mi-am petrecut ani din viata mea, ca neurochirurg, studiind la cele mai prestigioase institutii medicale din tara. Stiu ca multi elevi de-ai mei – ca si mine de altfel inainte de coma – sustin teoria conform careia creierul (in special cortexul) genereaza constiinta si ca traim in univers datorita emotiilor, si mai putin datorita iubirii neconditionate pe care Dumnezeu si universul o au pentru noi. Insa experienta traita mi-a dat peste cap credintele. Si sunt pregatit sa-mi petrec restul vietii investigand adevarata natura a constiintei umane si sa demonstrez ca suntem mult mai mult decat creierul nostru.

Nu cred ca va fi o misiune usoara. Putina lume vrea sa accepte ceea ce spun eu. Singurul loc in care lumea mi-a acceptat povestea a fost biserica. Prima data cand am intrat intr-o biserica dupa ce mi-am revenit, am vazut totul cu alti ochi. Culorile care razbateau prin vitralii imi aminteau de acea lume, de dincolo. Suntele joase de la orga imi aduceau aminte de gandurile si emotiile din lumea de dincolo. Iar imaginea lui Iisus rupand painea pentru discipolii lui mi-a evocat din nou mesajul ca Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat, mult mai puternic decat orice parinte care isi iubeste copiii.

Sunt inca doctor, sunt inca om de stiinta, insa cred cu tarie ca sunt o alta persoana"

Detalii pe sfatulparintilor.ro

Sursa: www.realitatea.net

Spiritul uman după moarte

Autor: Romulus Popescu, parapsiholog

Unii dintre dumneavoastră se întreabă de ce trebuia să scriu în ultimele două articole despre un asemenea subiect, care creează în orice om o stare de disconfort. Am făcut-o pentru că un fenomen oribil, respingător, cum este considerată moartea, dacă este explicat, va fi privit cu alţi ochi după aceea, făcând ca viaţa să fie văzută în altă lumină, iar moartea să devină un fenomen de trecere dintr-o formă de existenţă în alta. Ne este frică de necunoscut. Mai bine să-l facem cunoscut, pentru a elimina această frică.

Există trei categorii de oameni, după opiniile lor cu privire la moarte. Materialiştii, care consideră că viaţa omului este numai această trăire pe Pământ care se încheie o dată cu moartea, neexistând nici o viaţă dincolo de moartea fizică. A doua categorie înclină să creadă în existenţa de după moartea corpului, dar nu-şi pot explica unde şi sub ce formă este posibil. A treia categorie este cea a iniţiaţilor, care cunosc evoluţia spiritului uman după moarte.

Ierarhie

Când spiritul se desprinde de corpul fizic are un anumit grad de evoluţie şi poartă peste tot cu el ceea ce a acumulat în timpul vieţii sale pe Pământ. Gradul evolutiv din lumea spiritelor nu corespunde cu poziţia socială pe care a avut-o ca om în lumea fizică. Sunt oameni cu un spirit înalt, care le conferă o moralitate superioară, precum şi posibilitatea de a comunica în afara normalului (cum a fost, de exemplu, Edgar Cayce în SUA sau Petrache Lupu la noi), şi oameni care pot ajunge în funcţii de conducători ai unor ţări, dar care să fie pe trepte inferioare spirituale. Ierarhia pe Pământ este stabilită de poziţia socială, iar după moarte, aceasta este în funcţie de treapta spirituală. Scarlat Demetrescu, în cartea sa "Din tainele vieţii şi ale Universului", redă o întâmplare din Bucureştiul din perioada anilor dintre cele două războaie mondiale, întâmplare legată de ierarhia spirituală de după moartea corpului. Un medium auditiv a auzit glasul unui coleg de la şcoala comercială, care murise de curând. Acesta îi comunica "de dincolo de viaţă" că va avea o supărare mare, care va fi provocată de cel de la care se va aştepta mai puţin. La scurt timp, fratele lui l-a acţionat în judecată, pretinzând că a primit o sumă de bani de la mama lor înainte ca aceasta să moară. Fără probe, cel care a declanşat procesul a pierdut, dar problema este alta, comunicarea făcută de colegul mort s-a făcut fără aprobarea spiritelor superioare. Din această cauză, colegul decedat a fost condamnat la o nouă reîncarnare. 

După un an, mediumul a auzit din nou glasul prietenului care îi comunica: "În spaţiu, orice greşeală se plăteşte, eu te-am avertizat că vei avea un necaz fără să am încuviinţarea superiorilor mei şi pentru această faptă am fost pedepsit să mă nasc din nou aici, în Bucureşti, ca după câteva luni să plec din viaţă, lăsând lacrimi şi durere pentru sărmana mea mamă. Acum sunt iar spirit liber şi voi mai veni pe la tine, dar nu îţi voi mai spune nimic fără ştirea celor mari".

Unde eterice

Moartea fiind un fenomen natural, plângerea celui dispărut o perioadă de timp nu este benefică spiritului. Durerea produce unde eterice care străbat spaţiile. Ele se propagă şi sunt recepţionate de spiritul celui dispărut din viaţa pământeană, provocându-i o mare suferinţă. De multe ori, strigătele de durere ale celor din jurul celui care moare fac în aşa fel încât spiritul să nu se poată desprinde uşor de corpul fizic, de unde şi expresia "l-a întors de la moarte". Acest lucru este însă pentru puţin timp, dar provoacă spiritului o mare suferinţă.

Senzaţiile care preced sau urmează morţii sunt variate de la om la om şi depind de treapta morală a spiritului ce părăseşte Pământul. Desprinderea se face de obicei gradat. Cu cât legătura fluidică dintre corp şi suflet este mai mare, cu atât agonia este mai lungă. După ce se produce prin faţa sa derularea fulgerătoare a propriei vieţi, spiritul, cu învelişurile sale de corp astral, solar şi cosmic, se strecoară afară prin creştetul capului ca un fum de ţigară, sub formă de ceaţă, de consistenţa unui nor ce se înalţă spre tavanul camerei.

În New York, Eglen Garett relata cum spirale de energie părăsesc cadavrele timp de trei zile după decesul corpului. Aceste curbe de energie erau asemănătoare cu traseul înregistrat la un aparat special, în momentul când Nely Mihailova deplasa de la distanţă nişte obiecte.

La noi în ţară, Valeriu Popa a înregistrat pe fotografie timp de trei zile etapele ieşirii spiritului din corp. Serghiev a reuşit să descopere la o oarecare distanţă de mort (de până la 4 metri) câmpuri de forţă electromagnetică. Unii cercetători, care au cântărit un muribund, au constatat că în momentul decesului greutatea corpului scade brusc cu douăzeci şi ceva de grame, ceea ce reprezintă greutatea sufletului. 

Spirite inferioare

La spiritele inferioare, desprinderea sufletului de corp se face prin gură, o dată cu ultimul suspin. Când iese din corp tot perispiritul, această masă fluidică se adună, luând formă de om identică cu cea a decedatului, apoi cordonul de legătură se rupe de dublul vital şi spiritul pleacă, trecând prin tavan sau perete. Până nu se rupe acest cordon fluidic, omul care este în agonie spune că vede în jurul său câteva fluide în care recunoaşte persoane decedate apropiate (mamă, tată, fraţi, surori, prieteni), uneori având loc chiar o conversaţie cu ele. Acestea sunt spirite care vor să-l întâmpine la reintrarea în lumea spirituală.

Dacă moartea survine în urma sinuciderii, nu se dă posibilitatea spiritului să se purifice. Din această cauză, după reîncarnare va suferi groaznic. Spiritul omului care şi-a distrus corpul va rămâne pe lângă cadavrul său o perioadă de timp, repetând actul sinuciderii, fapt ce-i provoacă spiritului o suferinţă cumplită.

Spiritul Sfântului Mina relata că în momentul morţii sosesc trei mesageri destrupători. Cel cu gradul mai mic demagnetizează şi deelectrizează corpul pentru a-i lua puterea de atracţie asupra sufletului. Al doilea taie toate firicelele fluidice animate de celulele corpului fizic, iar al treilea absoarbe ca un magnet spiritul şi particulele eterice care formează perispiritul acestuia. În acelaşi timp, un spirit foarte evoluat lucrează asupra scânteii din spirit (a Eu-lui) pentru ca acesta să părăsească imediat corpul. După desprinderea de corp, spiritul "dezbrăcat de hainele planetare" îmbracă o nouă haină, cu care ajunge la spiritele superioare. Haina sa planetară va fi folosită de alte spirite ajunse la acel grad de dezvoltare, la stadiul planetar, pentru o nouă reîncarnare.

Toate aceste aspecte legate de actul morţii sunt rezumate din comunicări ale pământenilor cu spiritele morţilor, prin mediumuri, în şedinţe de spiritism.

Am ajuns în cele din urmă la momentul concluziilor. Astfel, după moartea spiritului fizic, sufletul nu este conştient că a părăsit lumea materială, îşi aminteşte apoi evenimentele din viaţă şi trece ca printr-un somn către lumea spirituală frumoasă ori întunecată, după faptele din viaţa pământeană. Comunică aici cu celelalte spirite prin frecvenţele gândurilor şi străbate cu ajutorul lor spaţiile din jurul Pământului, gravitând automat către nivelul spiritual corespunzător.

Înălţarea

Spiritul, în primele zile, stă alături de corpul său neînsufleţit, asistând chiar la înmormântarea sa. După 42 de zile, spiritul se înalţă către lumea astrală, ceea ce în religia creştină se numeşte Înălţarea. În lumea spiritelor, spiritul inferior este judecat de un grup de spirite superioare şi este retrimis către o nouă viaţă, care va fi în raport cu meritele sale din lumea pământeană. Un spirit evoluat îşi analizează singur greşelile şi meritele, iar după o perioadă alcătuieşte planul unei noi vieţi pământeşti, pentru care primeşte sau nu aprobare de la un spirit superior. O formă supremă de judecată este după un ciclu de 26.000 de ani de existenţă în atmosfera spirituală a unei planete, judecată pe care o face spiritul solar, care este însoţit de juriul său solar, alcătuit din spirite angelice solare. 

Deci, omul este supus la trei judecăţi: una în timpul unei încarnări, alta după fiecare încarnare şi cea de-a treia la sfârşitul "şcolii spirituale planetare".

Până la şapte ani, duhurile inferioare coboară mereu la suprafaţa Pământului şi îşi privesc cadavrul prin pământul de deasupra mormântului. Din această cauză nu se deshumează morţii înainte de şapte ani, deoarece persistă această atracţie magnetică între spirit şi corpul îngropat. Unele spirite sunt înconjurate de spirite cunoscute, care le fac să înţeleagă noul mod de viaţă. Altele, singuratice, nu înţeleg ce se întâmplă cu ele şi simt nevoia să coboare pe Pământ, unde îşi văd rudele, prietenii cu care vor să comunice. Acestea simt sete, foame etc., dar neavând corp fizic nu îşi pot îndeplini dorinţele, ceea ce le produce suferinţă. Apoi, ele vor sugestiona oamenii, simţind satisfacţie la săvârşirea unor fapte rele. Aici îşi duc "viaţa" spiritele inferioare şi cele ale animalelor. 

Amintirea sau discuţia despre cel decedat provoacă vibraţii ce ajung la duhul acestuia. Astfel, acesta ştie ce se vorbeşte sau se gândeşte despre el. De multe ori coboară fără a fi văzut, dar prezenţa lui provoacă o senzaţie de frig sau câteodată de cald, care se simte în special în partea dreaptă a corpului. Câteodată îşi poate mări densitatea fluidului din care este compus şi poate interveni în lumea materială producând zgomote, ciocănituri în mobilă, geam, oglinzi, poate sparge geamuri, pahare, becuri etc.

La parastasuri, preotul, pomenind numele răposatului, spiritul acestuia va coborî în biserică. Prin rugăciuni, el se poate desprinde de aceste legături cu corpul vital, înălţându-se în alt plan spiritual. Spiritele inferioare, conform vibraţiilor lor joase, nu pot pătrunde în zonele de vibraţii înalte spirituale. Ele nu pot vedea spiritele superioare, care de fapt decid asupra viitorului lor. 

Planeta are în jurul ei trei zone sau niveluri în care se găsesc spiritele noastre: zona roşie inferioară, apropiată de Pământ, zona albastră, de mijloc, şi zona albă, în care se găsesc spiritele cele mai evoluate. Există încă nenumărate aspecte legate de acest subiect, dar cred că de la un anumit punct informaţiile trebuie să se adreseze mai mult specialiştilor.

Închei cu un element de statistică, afirmând că la fiecare generaţie numărul decedaţilor creşte geometric, aşa că într-un secol mor aproximativ cinci miliarde de oameni. Moartea asigură eternitatea tinereţii vieţii şi a evoluţiei sale.

Sursa: http://jurnalul.ro

Experienţe din preajma morţii. Dovezi ştiintifice noi asupra realităţii lumii de dincolo

Experienta din preajma mortii este definita de specialistii cercetatori drept suma tuturor acestor realitati cu dovezi deja palpabile, conform marturiilor multora: persoana ce urmeaza sa moara vede o lumina puternica, trece printr-un tunel, are sentimentul ca pleaca dintr-o anumita realitate sau ca isi paraseste trupul, intalnindu-se cu persoane dragi decedate, ca are o senzatie de mult bine, eliberare, o bucurie fara margini si multa iubire greu de descris in cuvinte.

Sunt acestea rezultatele mintii haotice dinaintea mortii? Mecanisme psihologice de aparare? Halucinatii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbatute in media si au generat numeroase crezuri si teorii de toate felurile, de zeci de ani.

Dintr-un punct de vedere stiintific, aceste experiente sunt toate mult mai dificil de inteles, cu atat mai mult cu cat ele apar in conditii haotice de timp si spatiu si nu pot fi studiate in timp real pe muribunzi.

Cu toate acestea, cercetatorii Universitatii din Liege, impreuna cu alti specialisti, au reusit o abordare diferita, ca sa afle daca aceste experiente sunt reale sau sunt rodul unei imaginatii de creier uman dat peste cap ca functionare.

Ei au privit la aceste amintiri din experientele din preajma mortii cu ipoteza ca, daca aceste amintiri ar fi doar produsul imaginatiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emotionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor povesti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, dureaza mai putin in timp, nu pot fi descrise senzatii, simturi sau emotii foarte clar, etc)

La fel, daca aceste experiente din preajma mortii ar fi reale cu adevarat, inseamna ca toate caracteristicile lor trebuie sa fie la fel cu cele ale amintirilor unor evenimente reale ale unor oameni sanatosi.

Cercetatorii au comparat raspunsurile provenite de la trei grupuri distincte de pacienti, fiecare supravietuind (in maniere diferite) unor come, plus un grup de voluntari sanatosi.

Ei au studiat amintirile din preajma mortii ale celor ce au supravietuit comelor comparativ cu amintirile unor evenimente reale ale voluntarilor sanatosi, analizandu-se caracteristicile fenomenologice ale amintirilor pentru creierul uman. Rezultatele au fost surprinzatoare. Nu doar ca aceste caracteristici ale amintirilor fostilor muribunzi erau asemanatoare cu cele ale oamenilor sanatosi, dar s-a vazut clar ca amintirile din preajma mortii s-au dovedit a avea caracteristici mai reale, mai vii, mai palpabile decat unele amintiri reale ale oamenilor sanatosi.

Creierul uman, in conditiile in care apar asemenea fenomene, deci inainte de aparitia mortii, este de regula caracterizat prin haos. Mecanismele psihologice si chimice sunt total date peste cap, exacerbate sau diminuate. Astfel, cercetatorii de pana acum au pus anumite evenimente din preajma mortii (tunel de lumina, parasirea propriului corp) pe seama unei erori la lobul temporal-parietal al creierului si deci pe seama unei imaginatii a unui creier aflat in haos.

In acest context, noile descoperiri ale specialistilor Universitatii din Liege date publicitatii in luna martie 2013, sunt cu atat mai importante, pentru ca dovedesc ca amintirile celor aflati in experiente din preajma mortii, fiind si puternice emotional si personal, sunt ulterior extrem de detaliate, precise si durabile, nimic din toate acestea necorespunzand unui creier aflat in stare de haos.

Acest studiu proaspat nu ofera o unica explicatie pentru experientele din preajma mortii, dar contribuie substantial in a intari veridicitatea acestora, oferind dovezi palpabile, nicidecum oponente ale acestor fenomene fiziologice si psihologice ale creierului uman si comportamentului sau in preajma mortii.

Sursa: sfatulparintilor

http://danielroxin.blogspot.ro

Teorie revolutionara in stiinta: Nu exista moarte!

Am fost invatati ca suntem doar o aglomeratie de celule si ca murim atunci cand corpul nostru se invecheste. Si de aici... sfarsitul povestii. O serie de experimente stiintifice sugereaza insa ca de fapt, credinta noastra in moarte porneste de la o premisa falsa.

Va vom expune o teorie revolutionara, o teorie care isi are radacina in descoperirile stiintifice ale ultimilor zeci de ani si care in anul 2007, a fost denumita de catre omul de stiinta Robert Lanza, "Biocentrism". Poate fiindca ne prezinta o cu totul si cu totul alta viziune despre viata, timp si spatiu, ne va fi greu sa acceptam. Totusi, este important sa fim la curent cu ultimele teorii in stiinte...

"Nu esti un simplu obiect, esti o fiinta speciala", afirma Robert Lanza. Potrivit biocentrismului, nimic nu exista fara constiinta. Spatiul si timpul nu sunt obiecte, ci mai degraba niste instrumente pe care mintea noastra le foloseste pentru a da un sens existenetei. Moartea nu exista intr-o lume fara spatiu si timp. Dupa moartea bunului sau prieten, Albert Einstein a spus: "Acum, Besso a plecat din aceasta lume ciudata, putin mai departe de mine. Oameni ca noi... stiu ca distinctia dintre trecut, prezent si viitor este doar o iluzie persistenta incapatanata". De fapt, mintea ta transcende spatiul si timpul, explica Robert Lanza, in mai multe articole pe care le-a publicat pe site-ul sau.

Multi dintre noi ne temem de moarte. Credem in moarte pentru ca ni s-a spus ca murim. Ne identificam cu partea noastra fizica, cu trupul nostru si stim ca in final, corpurile mor. Dar, aceasta teorie stiintifica sugereaza ca moartea nu este un eveniment terminal, asa cum credeam pana acum.

Chiar daca trupurile individuale sunt sortite auto-distrugerii, sentimentul de "eu" este doar o forma de energie care opereaza in interiorul creierului. Iar aceasta energie nu dispare dupa moarte.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale fizicii cuantice este aceea ca anumite observatii nu pot fi prezise in mod absolut. Exista in loc, o seama de posibile observatii cu diferite probabilitati. Una dintre explicatiile cele mai comune este Teoria "lumilor multiple", care arata ca fiecare dintre aceste posibile observatii ar corespunde unui alt univers (multiunivers). Aceasta noua teorie stiintifica denumita biocentrism redefineste aceste idei.

Exista un numar infinit de universuri si orice este posibil intr-un univers. Acest lucru inseamna ca moartea nu exista in adevaratul sens al cuvantului, caci toate universurile posibile exista simultan, indiferent de ceea ce se intampla in unul dintre ele.

Chiar daca trupurile individuale sunt destinate auto-distrugerii, sentimentul trairii - acel "cine sunt?" - este doar o forma de energie de 20 de watti care opereaza in creier. Dar aceasta energie nu dispare la moarte. Una dintre cele mai sigure axiome ale stiintei este aceea ca energia nu moare niciodata; nu poate fi nici creata si nici distrusa. Dar aceasta energie poate sa transceada dintr-o lume in alta?

Recent, revista Science a publicat un studiu care arata ca oamenii de stiinta au putut sa schimbe in mod retroactiv ceva ce s-a intamplat in trecut. Particulele trebuiau sa decida cum se vor comporta in momentul cand loveau un dispozitiv optic care separa doua raze. A reiesit ca ceea ce decide observatorul intr-un moment, determina comportamentul din trecut al particulelor. In functie de alegerile pe care le faci tu, ca observator, tu vei fi cel care va experimenta un anume rezultat. "Legatura dintre aceste experimente si multiunivers, transcende idea noastra obisnuita cu privire la spatiu si timp", explica Lanza.

Potrivit Biocentrismului, spatiul si timpul nu sunt ceea ce credem noi. Tot ceea ce experimentezi acum nu este decat un vartej de informatii care se intampla in creierul tau. Spatiul si timpul sunt doar instrumente care te ajuta sa ordonezi totul... Imortalitatea nu presupune o existenta perpetuua in timp, fara sfarsit, ci mai degraba inseamna existenta in afara timpului.

Nu esti un simplu obiect, esti o fiinta speciala. Potrivit biocentrismului, nimic nu exista fara constiinta. Spatiul si timpul nu sunt obiecte, ci mai degraba niste instrumente pe care mintea noastra le foloseste pentru a da un sens existenetei. Moartea nu exista intr-o lume fara spatiu si timp...

"Va ramane un lucru remarcabil, indiferent de modul cum conceptele vor evolua pe viitor, ca studiul lumii exterioare ne va duce la concluzia ca realitatea ultima este definita de continutul constiintei", a spus Eugene Wigner, laureat al Premiului Nobel in Fizica, in anul 1963.

Este interesanta legatura care exista intre aceasta teorie si spiritualitate. Cunoscutul lider spiritual Deepak Chopra a apreciat ca aceasta teorie a biocentrismului este congruenta cu traditiile si viziunea inteleapta a populatiilor antice despre lume. Constiinta concepe, guverneaza si se transforma in lumea fizica. Ea este terenul Existentei, unde atat realitatea obiectiva, cat si cea subiectiva iau nastere.





* Robert Lanza este doctor in stiinte si seful echipei de cercetare la Institutul Advanced Cell Technology, este de asemenea profesor asociat la Wake Forest University School of Medicine.


sursa: RADIO VOCEA SUFLETULUI

         www.armonianaturii.ro