Constientizarea- cheia pentru a trai in armonie

Daca am sti sa facem acest lucru, viata ar fi mult mai frumoasa si mai simpla. De multe ori, preferam sa o complicam si sa alimentam ganduri nocive, temeri, frici, care ne indeparteaza de frumusetea momentului. Oamenii incearca sa evite multe lucruri si cad prada acelorasi lucruri.

Daca depui un efort mare sa eviti ceva, rezultatul este exact invers: esti o victima sigura a acelui lucru. Fii relaxat! Nu te stradui din greu, caci numai fiind relaxat te poti feri, poti sa fii vigilent. Atunci cand esti relaxat, esti constient. Fii calm, linistit. Poti sa incepi si de la celalat capat. Relaxeaza-te, lasa incordarea sa dispara, si, pe masura ce te relaxezi tot mai mult, vei constata ca in tine apare o anumita constienta.

Relaxarea si constienta sunt inseparabile. Insa este mai usor sa incepi de la constientizare, pentru ca efortul de a te relaxa creeaza o anumita tensiune. Mintea e vesnic in trecut, fie in viitor. Ea nu poate fi in prezent. Atunci cand esti in prezent, mintea nu mai exista, pentru ca mintea inseamna gandire. Cum sa gandesti in prezent? Poti sa te gandesti la trecut sau la viitor.

Prezentul este o linie de demarcatie, atata tot. El nu are spatiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie despartitoare. Poti sa fii in prezent, dar nu poti sa gandesti; pentru gandire e nevoie de spatiu. Cui se datoreaza incordarea ta? Faptului ca te identifici cu tot felul de ganduri, de temeri: teama de moarte, de faliment, de boala, tot soiul de temeri.

Incordarea iti afecteaza si corpul, nu numai mintea. Poti sa incepi sa constientizezi; constientizarea te face sa nu te mai identifici cu mintea, cu temerile din ea. Se relaxeaza si corpul, fireste. Gandurile nu sunt spirituale, pentru ca dimensiunea spiritualului incepe numai atunci cand nu exista ganduri. Nu poti gandi in prezent. In clipa in care incepi sa gandesti esti deja in trecut.

Vezi ca soarele rasare si spui: “Ce rasarit de soare frumos!” asta inseamna trecut, experienta a devenit deja trecut. Poti sa fii alaturi de soarele care rasare, dar nu poti sa gandesti. Fii in clipa prezenta! Adu-ti toata fiinta in clipa prezenta. Nu lasa trecutul sa se amestece, si nu lasa viitorul sa intervina. Trecutul nu mai e, a murit. De ce sa-ti faci griji in privinta lui? De ce sa continui sa-l rumegi, iarasi si iarasi? El e doar in mintea ta; e doar o amintire. Viitorul nu a venit inca, ce rost are sa te gandesti la el? Cum sa te gandesti la ceva care inca nu e? Cum sa-ti faci planuri privitor la el?

Tot ce faci pentru el nu o sa intample, si atunci te vei simti frustrat, pentru ca intregul isi are planul lui. Existenta are planurile ei, e mai inteleapta decat tine- intregul trebuie sa fie mai intelept decat partea. De ce ai pretentia sa fii intregul? Intregul are propriul destin, propria implinire; de ce te mai framanti tu? Si tot ce vei face va fi un pacat, pentru ca ai ratat clipa-clipa prezenta. Si daca lucrul asta devine un obicei, atunci cand va veni viitorul il vei pierde si pe el, pentru ca nu va fi viitor cand vine, va fi prezent. Ieri te gandeai la azi pentru ca atunci era maine; acum este azi si te gandesti la maine, iar cand maine vine, devine azi- pentru ca tot ce exista, exista aici si acum.

Daca ti-ai obisnuit mintea sa priveasca spre maine, cand mai traiesti? Maine nu vine niciodata! Atunci vei continua sa ratezi, sa pierzi: iar asta e un pacat. Asta e intelesul radacinii ebraice a verbului “a pacatui.” Fii din ce in ce mai constient, fii din ce in ce mai atent si mai sensibil la prezent. Dar aici apare o problema. Straduindu-te sa fii in prezent poti sa devii atat de incordat incat, din cauza asta, sa nu poti sa fii in prezent.

Daca te gandesti prea mult la cum sa fii in prezent, acest gandit nu o sa te ajute. Daca uneori ai sa te gandesti la trecut sau la viitor, imediat te vei simti vinovat ca ai comis iarasi un pacat. Sa nu te simti vinovat! Ori de cate ori iti dai seama ca te-ai dus in trecut sau in viitor, nu face o problema din asta. Revino in prezent, pur si simplu! Intoarce-te la ceea ce faci, simplu, cu inocenta. Nu creavinovatie.

Pune accent pe faptul ca ti-ai adus aminte, nu pe faptul ca ai uitat. E firesc sa uiti. Frumusetea e ca te-ai intors. Ai facut imposibilul; fii fericit pentru asta! Cand vei deveni prezent si total constient, iti vei da seama ca lumea pe care o vedeai in jurul tau nu era lumea adevarata, pentru ca tu o vedeai printr-un ecran de somn. Atunci cand nu traim constient, luam intreaga existenta ca pe un ecran, si apoi proiectam pe acel ecran propriile ganduri. Vedem lucruri care nu exista si nu vedem lucruri care exista.

 Majoritatea oamenilor sunt tot atat de neatenti si nepasatori la ce se petrece in jurul lor ca si in timpul somnului. Asta ni se intampla in fiecare zi. Nu suntem prezenti, nici pentru lume, nici pentru noi. Actioneza, vorbeste pe deplin constient si vei constata ca in tine se produce o schimbare formidabila. Insusi faptul ca esti constient iti schimba actiunile. Atunci vei putea descoperi viata, viata din abundenta, viata care nu se sfarseste niciodata.

 Sursa: “Constientizarea- cheia pentru a trai in armonie”, OSHO
Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Omul-cheie care îi leagă pe Victor Ponta şi magnatul George Soros

O publicaţie conservatoare din Statele Unite încearcă să stabilească rolul multi-miliardarului american de origine ungară, George Soros, în criza politică din România. Punctul de plecare: consilierul lui Victor Ponta, fostul general american Wesley Clark, este un om de bază în afacerile conduse de Soros.

Potrivit WorldNetDaily, Clark se află în conducerea unei companii finanţate de Soros şi lucrează alături de magnat şi în International Crisis Group (ICG), care a susţinut revoluţii în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. 

Soros, un susţinător-cheie al mişcării Occupy, are legături cu companii care doresc să exploateze aurul din România. Situaţia este însă puţin bizară: deşi Soros a investit în aşteptarea începerii exploatării, organizaţii non-profit finanţate de miliardar sprijină lupta împotriva începerii exploatării. 

Marţi, 10 iulie, oficialii europeni s-au arătat îngrijoraţi de situaţia din România, notează WND, citând-o pe purtătoarea de cuvânt a UE, Pia Ahrenkilde Hansen. "Suntem îngrijoraţi de viteza şi consecinţele deciziilor luate în România în ultimele săptămâni", a spus Hansen. 

Atunci când a acceptat să vorbească despre noul său consilier, Ponta a spus: "Este o mare şansă. Generalul Clark este un mare economist, implicat la cel mai înalt nivell în strategia economică, un om pe care fiecare şi l-ar dori şi o şansă pe care un premier nu ar trebui să o rateze niciodată. I-am promis că vom rezolva criza politică şi vom avea o justiţie independentă".

Clark apare în conducerea BNK Petroleum, o companie petrolieră cu sediul în California, cu birouri în Canada, Olanda şi Polonia, dar cu prezenţă în mult mai multe state ale lumii. În 2010, fondul de investiţii al lui Soros, Quantum Partners, a cumpărat 20% din BNK Petroleum. 

Clark se află şi în conducerea ICG, alături de Soros. ICG are strânse legături cu susţinerea revoltelor din Egipt, Tunisia, Algeria şi alte state din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. 

Fundaţia Soros, din România, a încercat timp îndelungat să influenţeze scena politică de la Bucureşti, notează WND. 

În mod bizar, chiar înainte ca Ponta să îl numească pe Clark consilier pe probleme de securitate şi strategie economică, Fundaţia Soros a condamnat public acţiunile premierului împotriva preşedintelui Băsescu. Ponta era acuzat de "tehnici de influenţare a justiţiei, în cazuri aflate în dezbatere sau chiar înainte de dictarea verdictului final"

Organizaţiile non-profit finanţate de Soros au sprijinit ONG-urile care luptă împotriva Gabriel Resources, compania canadiană interesată de exploatarea aurului şi argintului de la Roşia Montană.

Totuşi, Soros are o legătură cu acest proiect. În 2008, Newmont Mining, la care Soros are acţiuni, a cumpărat încă 1,5% din Gabriel Resources, pentru a ajunge la 19,9%. 

Însă, la un an după ce Soros a decis să nu mai aibă legături cu Newmont, miliardarul a trimis o scrisoare către CEO-ul companiei, cerându-i să nu susţintă proiectul minier din România.

Sursa: REALITATEA.NET

CODURILE SI CHEILE PENTRU ASCENSIUNE

GRATUIT!! AM CREAT CU MARE DRAG ACEASTA MEDITATIE/VIDEOCLIP NUMITA- CODURILE SI CHEILE PENTRU ASCENSIUNE. O PUTETI COPIA. AVETI PERMISIUNEA MEA.

Acum e vremea ca întreaga omenire şi Pământul să-şi completeze ascensiunea. In aceasta meditatie veti fi conectati la Lumina Divina, energia Mahatma energiile Elohimilor, energia arhanghelului Metatron şi a celor doisprezece Arhangheli, energia lui Melchizedec etc.

Energiile Curcubeu, va vor patrunde fiecare celula iar Isus Hristos si Fecioara Maria, Ingerul Pazitor, Seniori ai lui Sirius şi Lord Arcturus, Sai Baba şi Vywamus, Maitreya şi Sanat Kumara, Djwhal Khul şi Babaji, El Morya şi Kuthumi, Serapis Bey şi Paul Veneţianul, Hilarion şi Sananda, St.Germaine şi Comandamentul Ashtar, va vor ancora si activa în întregime cele 74 de chei, (fiecare dupa meritele sale) la nivelurile solar, galactic, universal, multiversal şi cosmic. Vi se vor ancora:scripturile lui Melchizedek; scripturile lui Metatron, scripturile lui Elohim, codurile de energie vitală, darurile Sfântului Duh, cheile preoţiei Alfa şi Omega a lui Melchizedek, scripturile astrale, cele zece imagini ale Luminii lui Yahweh descrise în Cheia 64, stratul Bio, super-elicea genetică şi cele 36 de benzi de ADN, codurile-stea ale universului lui Melchizedek, cele douăsprezece sigilii va vor fi decodificate, toate stucturile corpurilor voaste vor fi infuzate cu întregul Tezaur al Luminii lui Dumnezeu.

Asa sa fie! Asa este!!!

Sursa: Georgeta Munteanu

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com

Generatorul momentului zero - Antena Orion Delta T - Portal Temporal

Experimentele au continuat în anul 1979, când s-a putut observa un fenomen extrem de straniu. Pe măsură ce gândurile lui Duncan erau proiectate prin transmiţător, la un moment dat ele se opreau brusc. Aspectul era destul de frustrant şi dădea impresia unei defecţiuni. Mai apoi, însă, s-a observat că în realitate gândurile lui Duncan nu încetau. Ele existau, dar în afara fluxului normal de timp! De exem­plu, el se concentra asupra unui lucru la orele 20:00 şi ma­nifestarea sa obiectivă avea loc la miezul nopţii sau la orele 6:00 dimineaţa. La orice s-ar fi gândit, materializarea respectivului obiect nu se producea în acelaşi timp.

Se părea astfel că oamenii de ştiinţă de la Montauk puteau folosi capacităţile mediumice ale lui Duncan pen­tru a curba timpul! Au început să cerceteze acest fenomen cu multă nerăbdare. Cam în aceeaşi perioadă, ni s-a cerut tuturor să participăm la ceea ce era cunoscut sub numele de „Conferinţe Sigma”, care aveau loc în apropiere de Olympia, Washington. Aceste conferinţe aveau drept subiect funcţiile timpului, iar noi eram acolo să obţinem o mai bună înţelegere asupra mecanismelor timpului. Ni se spunea că trebuie să optimizăm utilizarea transmiţătorului pentru manipularea timpului.

Am aflat că echipamentul pe care îl foloseam era sufi­cient de puternic pentru a curba timpul, dar totuşi încă nu eram capabili să realizăm aceasta.

Antenele folosite de noi produceau ceea ce ar putea fi numit un efect secundar de „discontinuitate a timpului”. Acest efect secundar de modificare a fluxului temporal demonstra totuşi că echipamentul de bază era suficient pentru aceasta. Dar chiar şi aşa, noi am cerut o antenă care era mult mai eficientă în operarea de modificări tempo­rale.

După ce am participat la mai multe conferinţe şi am discutat cu mai multe persoane, grupul nostru de cercetare a remarcat că frecvenţa radio pe care o foloseam nu era cea mai potrivită pentru scopul nostru. Trebuiau operate anu­mite schimbări, cum ar fi, de pildă, modificarea ratei impulsurilor din bobine. Am mai studiat geometria pirami­dală şi modul de utilizare a acesteia pentru a curba câmpul temporal. Suplimentar, a trebuit să învăţăm mai multe despre ceea ce este cunoscut sub numele de funcţii tempo­rale Delta (adică, funcţiile de schimbare a timpului).

Cheia înţelegerii noastre a fost o sugestie de a utiliza un anumit tip de antenă pe care o voi numi antenă Orion Delta T. Această denumire conţine şi cuvântul Orion, deoarece au existat multe zvonuri că proiectul acestei antene fusese primit de oamenii noştri de ştiinţă de la extratereştrii din constelaţia Orion (acesta este un alt grup de extratereştri decât cei din sistemul Sirius, ale căror cunoştinţe se presupune că au fost folosite pentru cons­trucţia scaunului Montauk). Conform zvonului, cei din constelaţia Orion ştiau că suntem aproape de îndeplinirea cu succes a sarcinii noastre şi doreau să ne ajute.

Antena Orion Delta T era o antenă în formă de octae­dru şi fusese plasată la subsol. Măsura cam 30 până la 50 de metri de la un punct la altul. Au fost făcute excavări de aproape 100 m pentru a găzdui antena sub transmiţător.

Scaunul Montauk a fost plasat sub transmiţător şi dea­supra antenei Delta T, pentru a sincroniza antena RF de la suprafaţă cu antena din subteran, astfel încât scaunul să se afle într-un punct neutru între ele. Astfel, scaunul era com­plet ferit de orice interferenţă.

Antena de transmisie Delta T era alimentată cu energie din trei surse. Energia de la două din cele trei surse prove­nea de la modulatoarele de impulsuri ale celor două trans­miţătoare şi era trimisă în bobinele X şi Y ale antenei Delta T (acelaşi impuls care furniza energie electrică către amplitron furniza, de asemenea, energie către antena Delta T care se afla sub pământ). A treia axă era axa Z. Aceasta fusese plasată în jurul perimetrului antenei şi provenea de la o sursă de zgomot alb[1], (explicaţie în sub­sol) care era obţinut de la un amplificator audio de 250 KW. Zgomotul alb punea în rezonanţă întregul transmiţă­tor, însă mai multe elemente în această privinţă vor fi descrise pe parcursul capitolelor următoare.

Antena omnidirecţională ce era localizată la suprafaţă, pe clădirea transmiţătorului, a fost acordată pe frecvenţa radio respectivă. În plus, componenta non-hertziană (care este de natură eterică) a frecvenţei radio ajungea în subte­ran şi se interconecta cu câmpul magnetic generat sub pământ. Când frecvenţele erau însumate în această manieră, rezultau mari distorsiuni şi perturbări ale timpu­lui.

Tehnologiile de bază din acest proiect erau identice cu cele folosite în Experimentul Philadelphia. La bordul lui Eldridge, ei aşezaseră transmiţătoarele RF pe principalul catarg al navei. Bobinele erau plasate pe punte de jur împrejur şi erau activate de impulsuri cu o anumită frecvenţă. În esenţă, noi am duplicat mecanismele folosite în „Proiectul Rainbow”, îmbunătăţindu-le însă în mod con­siderabil performanţele. Noua tehnologie a făcut ca proiec­tul să fie mult mai stabil şi mai uşor de controlat.

Pe lângă antena Delta T, mai sunt două elemente cheie care trebuie înţelese: momentul zero şi zgomotul alb.

La momentul zero ne-am referit anterior, dar voi oferi explicaţii suplimentare pentru o mai bună înţelegere a subiectului. În primul rând, momentul zero se află în afara universului nostru tridimensional. Îl vom considera mai „în vârstă” decât universul, căci momentul zero exista înainte de apariţia întregii Creaţii. Momentul zero (sau originea primordială) reprezintă conexiunea noastră fundamentală cu universul.

Când universul nostru se roteşte, el face aceasta în jurul momentului zero. Dar universul nostru (adică, uni­versul fizic) nu este singurul care există. Fiecare univers (fizic sau subtil) are un moment zero. Toate momentele zero ale diferitelor universuri coincid şi nu se mişcă nicio­dată; de aceea acest punct este numit momentul zero.

Următoarea analogie ar putea fi de un real folos. Imaginaţi-vă un carusel care se roteşte în jurul unei cabine centrale. Omul dinăuntrul cabinei reprezintă momentul zero. Pe lângă acest carusel, mai sunt şi alte carusele care se rotesc pe diferite niveluri, dar toate sunt sub controlul aceluiaşi punct central zero, care în această analogie este reprezentat de omul din cabină.

Prin anii ’20, genialul Nikola Tesla crease deja un ge­nerator de referinţă asupra momentului zero. El consta, practic, dintr-un complex de dispozitive şi rotiţe. Într-un limbaj mai familiar, ne vom referi la acest generator sub numele de „titirez”. El este un dispozitiv relativ straniu, căci în momentul în care este deschis, se poate auzi cum „se fi­xează asupra a ceva”, dar nu mă refer la energia electrică. Mi s-a spus că se fixează asupra rotaţiei Pământului, care reprezintă o referinţă asupra momentului zero secundar. Este secundar pentru că rotaţia Pământului se află în strân­să relaţie cu sistemul solar, care este în acelaşi mod în relaţie cu galaxia şi, astfel, cu întregul univers. Universul se roteşte în jurul momentului zero.

Toate acestea pot fi şi mai bine înţelese studiind modul în care Tesla a descoperit curentul alternativ folosindu-se de principiile câmpurilor magnetice rotitoare ale Pământului. Generatorul momentului zero este într-un anumit grad o extrapolare a modalităţii descrise anterior; totuşi, acesta nu face doar o referire la mişcarea de rotaţie a Pământului. Generatorul ia în considerare orbita soare­lui, galaxia noastră şi, în final, centrul întregii noastre rea­lităţi.

Celălalt element cheie ce trebuie înţeles este zgomotul alb, care ar putea fi considerat drept „adezivul” ce face ca întreaga operaţiune să funcţioneze corect. Este o operaţi­une pur tehnică, pe care o voi descrie sumar.

Transmiţătorul Sage conţinea în jur de 40 sau 50 de oscilatoare, mixere şi amplificatoare controlate de cristale care generau un semnal pe frecvenţa de 425 MHz. Mai uti­liza şi „agilitatea de frecvenţă”, care însemna că putea să treacă spontan de la o frecvenţă la alta. Împreună cu trans­miţătorul, ei aveau ceea ce este cunoscut sub numele de dispozitiv „COHO” sau „organizator coerent al oscilatoru­lui”. În mod normal, un „COHO” funcţionează având ca referinţă doar o singură frecvenţă. Totuşi, transmiţătorul Montauk nu obţinea în acest mod sincronizarea (sau rezo­nanţa) care era necesară.

Pentru a obţine această condiţie de rezonanţă, am luat fiecare oscilator disponibil şi i-am modulat amplitudinea cu ajutorul zgomotului alb. Din moment ce zgomotul alb este în proporţie de 50% corelat cu totul, el corespunde unei funcţii universale autocorelate sau autosincronizaţe. Rezultatul a fost că toate componentele eterice ale oscila­toarelor erau acum corelate una cu cealaltă. Noi nu încer­cam să corelăm funcţiile electrice, pentru că acestea nu ne priveau; eram interesaţi doar de funcţiile eterice, pentru că ele furnizau, de fapt, efectele pe care noi le căutam.

Aveam nevoie, însă, de un punct de reper temporal foarte stabil, care era furnizat de generatorul de moment zero. Acesta producea două unde de 30 Hz în relaţie cu momentul zero. Una era conectată la computere şi sin­croniza ceasul sau funcţiile de temporizare. Cealaltă undă modula generatorul de zgomot alb. Ajustând sincronizarea lor ne puteam focaliza asupra oricărui fragment temporal, monitorizând întreaga operaţiune. Aceasta ne permitea să evidenţiem corespondenţele zgomotului alb şi să-l relaţionăm cu punctul central al timpului, unde toate tim­purile se intersectează.

Scopul acestui experiment era să facem coerente trans­misiile mediumice ale lui Duncan în relaţie cu timpul. Dr. von Neumann ne-a explicat că transmiţătorul trebuie să fie corelat temporal, ţinând seama de momentul zero. Generatorul de referinţă asupra momentului zero servea şi ca „punct martor” înapoi către Experimentul Philadelphia, iar acesta era un aspect extrem de important. Proiectul urmărea să deschidă o poartă temporală către USS Eldridge în 1943.

Modificările la echipamente au continuat până în anul 1979, când s-a reuşit stabilizarea unui sistem coerent de transmisie ce ţinea seama de sincronizarea temporală. În continuare, urma ca ei să ajusteze şi să modifice echipa­mentul pentru a se sincroniza cu Duncan. El demonstrase deja că avea puncte de reper personale asupra momentului zero când, aparent din întâmplare, avuseseră loc anumite curbări ale timpului. Aceasta probabil se putea explica mai bine privind experienţa sa anterioară din timpul Experimentului Philadelphia. Acolo, el sărise de la bordul lui USS Eldridge şi fusese atras cu forţă într-un vortex tem­poral. La Montauk, circumstanţele erau altele, dar se pare că familiarizarea sa cu momentul zero nu-l părăsise.

Mai erau şi alţi mediumi, dar Duncan era primul pe care îl foloseau; 90% din timpul când sistemul era deschis, el se afla pe scaun. Dacă era bolnav sau nu se simţea bine, obişnuiau să aştepte o zi. De fiecare dată când schimbau operatorul, era necesar să recalibreze şi să reprogrameze calculatoarele şi modulatorul de impulsuri şi aveau nevoie de două zile întregi pentru a reuşi aceasta. Dacă Duncan era indisponibil pentru o perioadă de două săptămâni sau mai mult, ei puneau pe scaun un alt operator, dar nu-mi amintesc decât o singură dată când au făcut aceasta. A fost aproape un dezastru, pentru că nu acordaseră suficient de mult timp pentru recalibrarea iniţială. Din acel moment, Duncan a fost singurul care a utilizat echipamentul. Totuşi, un medium de rezervă trebuia să fie prezent, în caz că i se petrecea ceva lui Duncan. În preajma lui 1980, reflectorul radarului (care seamănă cu o uriaşă coajă de banană) ce se afla pe o clădire, nu mai era în funcţiune. Existau cele două transmiţătoare care alimentau antena omnidirecţională (cea de la sol), iar modulatoarele de impulsuri alimentau atât această antenă, cât şi bobinele de la antena Delta T aflată la subsol.

De asemenea, scaunul era conectat la computer, fiind acum aşezat într-un punct neutru, aflat între cele două antene. La acea vreme, sistemul uriaş al computerului era găzduit de camera de control de lângă turnul radarului. În plus, camera computerului mai conţinea diverse terminale şi monitoare pentru a înregistra diferite activităţi din cadrul proiectului.

Duncan deschidea operaţiunile aşezându-se pe scaun şi, din acel moment, transmiţătorul era pornit. Mai întâi, el urmărea să-şi golească mintea de orice gânduri parazite. Apoi era direcţionat să se concentreze asupra unei anumite deschideri în timp, să spunem din 1980 (ce reprezenta atunci momentul prezent) spre 1990. Atunci, chiar în cen­trul antenei Delta T apărea un portal temporal (care, de fapt, era un veritabil vortex sau tunel temporal) – şi astfel te puteai deplasa prin portal din 1980 în 1990. În portal se producea o deschidere prin care puteai să priveşti efectiv în timp. (CRONOVIZORUL DE LA VATICAN)Arăta precum un coridor circular, care avea o lumină la capătul lui. Poarta temporală exista atâta vreme cât Duncan se concentra asupra anilor 1990 şi 1980.

Cei care au intrat în tunelul temporal mi-au spus că acesta arăta precum o spirală, asemănătoare cu stilul de reprezentare science-fiction a unui vortex. Când te aflai în afara tunelului, portalul se vedea ca şi cum ai privi prin spaţiu – de la o deschidere circulară apărută în spaţiu către o fereastră circulară puţin mai mică la celălalt capăt. Personal eram considerat prea valoros pentru operaţiunile tehnice din proiect şi de aceea nu-mi era permis să călă­toresc prin portal.

Din 1980 până spre sfârşitul anului 1981, funcţia tim­pului a fost reglată astfel încât ea să devină stabilă. La început, portalurile temporale nu erau stabile. O persoană putea să treacă prin portal ajungând până în 1960, dar când dorea să se întoarcă, deşi era conectat la timpul real (de pornire), portalul nu mai apărea unde trebuia. Astfel, te puteai pierde cu uşurinţă în timp şi spaţiu. La început, portalul se deschidea, dar nu era stabil deoarece mintea lui Duncan nu era stabilă. A fost nevoit să treacă prin pregătiri intense pentru a face ca portalul să fie stabil. A trebuit, de asemenea, să focalizăm transmiţătorul mai aproape şi să intensificăm traducerea formei-gând pentru ca totul să fie în ordine. Petreceam zile în şir încercând să facem să apară o schimbare temporală aşa cum era prevăzut. Cu toate aces­tea, nu era nici o dificultate în crearea unei discontinuităţi în curgerea timpului. Dificultatea consta în a prevedea care vor fi efectele acestei perturbări temporale. În sfârşit, spre finalul anului 1981, am aflat cum să ne fixăm asupra dis­continuităţii fluxului temporal, astfel că, în momentul în care era creat un portal, acesta rămânea stabil. Deşi crearea şi menţinerea unui portal temporal nu se petreceau într-un mod absolut perfect, comportamentul portalului era totuşi previzibil, stabil şi funcţiona conform planurilor noastre. În esenţă, ceea ce făceau oamenii de ştiinţă era să folosească vortexul temporal din 1943, 1963, 1983 care se baza pe bioritmul natural al Pământului, al cărui ciclu este de 20 de ani. Anii 1943, 1963 şi 1983 acţionau precum puncte de ancoră asupra vortexului principal. Subvortexurile sau vor­texurile din experimentele care erau efectuate erau create prin intrarea în vortexul principal la un punct de ancoră (’43, ’63 sau ’83). La Montauk era folosită ziua de 12 august 1983.

De exemplu, să presupunem că ei doreau să ajungă în noiembrie 1981. Între luna noiembrie a anului 1981 şi 12 august 1983 exista un punct de legătură. Plecând din 12 august 1983, ei se puteau îndrepta spre orice moment tem­poral doreau. Vortexul funcţiona între 12 august 1943 şi 12 august 1983, pentru că acesta era vortexul principal. Aceasta le-a conferit stabilitatea de a crea ceea ce numim un vortex deschis-închis. Este numit aşa pentru că la celălalt capăt nu exista nici un dispozitiv de care să se ancoreze.

Deşi stabilizaseră aspectul temporal al portalurilor, tre­buia să se lucreze şi la aspectul spaţial. Au reuşit să stabi­lizeze şi acest aspect, astfel că puteau nu doar să deschidă un portal temporal într-un moment dat, ci chiar şi într-un spaţiu dat.

După ce au reuşit stabilizarea aspectelor temporale şi spaţiale ale portalului, i-au trimis pe toţi acasă, curăţând întreaga bază cu excepţia câtorva persoane cheie. Eu am rămas, căci eram operatorul tehnic şi esenţial al proiectu­lui. Şi Duncan a rămas, căci el era mediumul care punea sis­temul în funcţiune. Întregul sistem era acordat cu el. Au mai fost reţinuţi alţi doi mediumi, în caz că Duncan ar fi murit sau ar fi fost indisponibil într-un fel sau altul. De asemenea, au rămas directorii de proiect, dar a plecat per­sonalul militar şi a fost adusă o nouă echipă pentru întreţinerea bazei.

Securitatea era deja foarte solidă, dar ei o voiau şi mai bună. Nu doreau ca armata să afle de modul în care se jucau cu timpul, dar toată lumea intuia că acolo se petrecea ceva straniu. Însă nimeni nu ştia exact ce.

---

[1] Zgomotul alb este un impuls autogenerat pe orice frecvenţă şi în acelaşi timp. Când acordaţi radioul pe un post pe bandă FM, de exemplu, zgo­motul pe care-l auziţi între posturile radio este zgomotul alb. Poate fi considerat precum o explozie bruscă existentă pe orice frecvenţă sau precum un mănunchi de impulsuri ce sunt emise împreună.

sursa:  http://cristytepes.wordpress.com

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Gîndirea pozitivă este cheia îndeplinirii dorinţelor

Autor: Melfior Ra

Cînd omul va înţelege importanţa gîndirii pozitive, toate dorinţele lui se vor îndeplini, deoarece gîndurile emise de om sînt energii, iar acestea, prin legea rezonanţei, atrag spre el energiile cu care intră în rezonanţă, cu care este compatibil prin ceea ce a emanat. 

In acest caz, dacă omul emite gînduri neluminoase, de ură, invidie, duşmănie, gelozie, gînduri de suferinţă, tristeţe agitaţie etc., să nu se aştepte la întîmplări şi realizări bune şi frumoase în viaţa lui, întrucît fiecare culege roadele emisiilor sale. Şi, atunci, ce să ne mai mirăm că starea de zi cu zi a semenilor noştri este aşa cum este, cum bine o vedem cu toţii, plină de nemulţumiri revoltă, ură etc.?! Iată la ce nivel de evoluţie spirituală semenii noştrii emit energii şi constatăm aceasta după nivelul lor de trai. Desigur, fiecare om îşi doreşte să-i fie bine, să-şi îndeplinească dorinţele, să prospere, să aibă succes, să se bucure de stima şi respectul semenilor săi, cu alte cuvinte să fie fericit, dar, dacă el nu emană asemenea energii, nici nu are cum să primească aşa ceva, întrucît omul atrage asupra lui energiile cu care este compatibil, cu care a intrat în rezonanţă prin ceea ce a emis ca gînd, cuvînt şi faptă.

Cînd un om are autocontrol, el va emite doar gînduri luminoase, de pace, prietenie, respect. Atunci cînd este capabil să se bucure de reuşita şi succesul semenului său, de bunăstarea celuilalt, desigur că şi el va avea parte de toate aceste bucurii şi împliniri, deoarece se ştie bine că puterea cea mai mare, forţa incomensurabilă din întreg universul este energia iubirii. Dacă omul gîndeşte ceva frumos, el emite odată cu acest gînd şi energia iubirii,  a împlinirii, a realizării tuturor dorinţelor sale. Iată, aşadar, cît este de uşor să fie omul fericit, să se bucure de viaţă, de sănătate, de prosperitate, de succes. Trebuie doar să aibă autocontrol şi să emită energii pline de iubire spre semenii lui, iar acestea se vor întoarce însutit şi înmiit la el. Omul trebuie să înţeleagă şi să creadă că “a oferi” înseamnă “a primi”, oferind ceea ce doreşte să primească. Acest lucru îl poate face foarte uşor, emanînd energii, gînduri şi cuvinte prin care a transmis iubire şi bunăvoinţă, iubire şi binecuvîntare. Cînd omul va face aceasta, atunci şi numai atunci va avea şi el parte de bucurii şi împliniri ale dorinţelor sale. Atunci această energie de vibraţie înaltă i se va întoarce, fie prin intermediul unor persoane, fie prin diferite întîmplări, evenimente sau circumstanţe pozitive, prin care i se vor îndeplini dorinţele, chiar şi cele mai tainice şi încă neexprimate.

Dar, oare, vrea omul să înţeleagă şi să creadă cît de importante sînt energiile emise prin gînd şi cuvînt şi rolul lor în viaţa lui? Ar fi bine să ştie aceasta şi să ia măsurile cuvenite. Aş dori ca toţi cititorii şi toţi semenii mei să înţeleagă acest lucru, să-l pună în practică şi, mai presus de toate, să conştientizeze că fără gîndire pozitivă nimeni nu se va putea realiza şi nu va avea parte de împlinirea dorinţelor sale, mai ales acum, în aceste vremuri de miraculoase transformări ale conştiinţei umane. Inţelegeţi că este spre binele nostru, al fiecăruia şi al tuturor să emitem energii luminoase, pentru că numai prin asemenea emisii ne aflăm în concordanţă cu vrerea divină şi în comuniune cu Creatorul, încadrîndu-ne în energiile viitorului prin trăirea prezentă.

Sursa: http://www.lumeamisterelor.com

Bunicii: cheia evoluţiei umane / Parlog Nicolae

Galerie foto (1)

Nu ne-au vegheat doar copilăria, ci, conform unor ultime studii, din timpuri imemoriale până în prezent, bunicii din toată lumea au avut un rol extrem de important în evoluţia speciei umane şi consolidarea familiilor.

Suportul lor psihic, emoţional şi material a ajutat mii de generaţii de oameni să crească sănătoase, echilibrate şi cu un set de valori corecte şi funcţionale.

Dragostea şi experienţa oferită de bunici propriilor copii şi nepoţilor au ajutat la depăşirea unor dificultăţi serioase precum divorţul sau pierderea tragică a unui membru al familiei.

Concluziile au fost publicate de către mai multe echipe de cercetători americani şi australieni care au studiat rolul bunicilor în istoria societăţilor umane din cadrul mai multor culturi şi civilizaţii din lumea întreagă.

Spre exemplu, un studiu din Finlanda a evidenţiat faptul că acei copii care au bunici relativ tinere ajung să trăiască mai mult decât copii care au bunici mai vârstnice.

S-a mai stabilit faptul că bunicele din partea mamei işi iubesc mai mult nepoţii decât cele din aprtea tatălui. Cercetătorii explică acest comportament pe baza faptului că bunica din partea ammei simte instinctual legătura ADN cu nepotul, fiind foarte atentă la transmisia liniei genetice pe mai departe.
Sursa: Daily Mail

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

ROMÂNIA, O CHEIE PENTRU POARTA ORIENTULUI MIJLOCIU, SIRIA.

Plăcut surprins am fost, ieri, citind pe pagina HotNews o analiză a lui Emilio (Pepe) Escobar, ziarist de investigaţii, născut în Brazilia, care lucrează, însă, pentru Asia Times, cunoscut pentru relatările sale impresionante, ce acoperă lumile arabă şi musulmană din nordul Africii pînă în Pakistan, trecînd prin Orientul Mijlociu. Demult nu mai citisem în limba română, într-o media naţională, un astfel de text, care ese o mină de aur pentru orice serviciu de intelligence din lume, la capitolul “surse deschise”. Între multele informaţii şocante despre Libia şi confiscarea islamistă a primăverii arabe, două afirmaţii mi-au atras atenţia, în mod special, în contextul zilei de astăzi: “în rîndurile actualelor forţe anti-guvernamentale (care luptă în Libia!) se află …şi membri ai Hezbollah şi Hamas … De asemenea, palestinienii din Gaza ar fi ajuns în posesia unor rachete anti-aeriene şi anti-tanc provenite din Libia (sursa Haaretz)”, şi “insurgenti Al-Qaeda au ajuns deja în Siria unde iau parte la acţiunile ce vizează răsturnarea de la putere a lui Bashar al-Assad. Prezenţa acestora ridică semne de întrebare legate de care dintre grupările siriene de opoziţie va ieşi triumfătoare în cazul în care liderul de la Damasc va fi înlăturat (ArabianBusiness.com)”. Leg această ultimă informaţie a lui Escobar şi de atenţionarea Rusiei, de zilele trecute, că mass-media occidentale manipulează ştirile provenite din Siria, acoperind, PROST, o situaţie ce riscă să devină explozivă şi de necontrolat pe fondul tensiunilor interne şi externe din Orientul Mijlociu. Astăzi, ONU se va pronunţa dacă Palestina va deveni al 194-lea stat cu drepturi depline, membru al organizaţiei internaţionale. Dacă acest lucru se va întîmpla, este mai mult decît evident că Israelul va reacţiona, într-un fel sau altul, iar Iordanul se va aprinde. Dacă Palestina NU va primi acceptul, ceea ce este deja previzibil, există temeri justificate că palestinieni radicali împreună cu grupuri de interese şi presiune vor declanşa un război în regiune. Un astfel de demers va angrena şi Libanul, dar şi Siria, ce pare prea ocupată, astăzi, să-şi rezolve problemele de contestare politică internă. Să nu uit Turcia care deja joacă o carte interesantă vizînd simultan mai multe ţinte: Ghaza, Israelul, Siria, Kurdistanul iraqian şi Cipru. Nu este exclus ca una dintre temele de discuţie de la Washington, între preşedinţii Obama şi Băsescu, să fi atins şi această dimensiune a destabilizării Orientului Mijlociu, iar România ESTE o cheie, destul de bună, în regiunea în care “Poarta” este Siria.

Eu, cînd mă gîndesc la Siria, primele imagini care îmi vin în minte sînt cele din dimineaţa în care am intrat în Damasc, venind din Deşertul Sirian, şi am fost copleşit de albul imaculat al cartierului aramaic de pe colinele de cretă de la intrarea în marea metropolă. Siria, cu miile de ani de istorie fascinantă, este, însă, un mozaic fragil de grupuri etnice şi religioase, care includ: arabi, kurzi, druzi şi umeroase secte creştine. Imaginaţi-vă un Liban, la fel de agitat, dar mai mare şi mai încorsetat de un stat poliţienesc, destul de fragil, însă! Ultimele ştiri despre Siria nu sînt, însă, deloc idilice! În ciuda eforturilor Rusiei de a bloca un vot, în Consiliul de Securitate al ONU, favorabil sancţionării regimului de la Damasc, comunitatea internaţională se întoarce împotriva Siriei ŞI pe fondul ştirilor referitoare la violenţele guvernamentale împotriva demonstranţilor “pro-reformişti”. Chiar doi dintre cei trei susţinători importanţi ai regimului Assad i-au retras sprijinul: Turcia şi Iraqul. Israelul, mult prea preocupat de problema palestiniană şi demonstraţiile interne anti-recesiune, aşteaptă, nervos, pe margine. Schimbarea de macaz a Iraqului este surprinzătoare şi nu prea. Se ştie, de ani de zile, regimul şiit al llui Assad a fost susţinut de Iran împotriva Iraqului sunnit. Între 2003 şi 2008, Siria a adăpostit pe teritoriul său baze ale insurgenţilor sunniţi care luptau împotriva guvernului şiit instalat la Baghdad. Astăzi, odată cu revenirea la o normalitate relativă, s-a sperat într-o îmbunătăţire a relaţiilor între guvernele şiite. Iată, însă, că lucrurile nu stau aşa, Baghdadul fiind influenţat, probabil, şi de Statele Unite, în această direcţie. Încurajaţi de ce se întîmplă în Libia şi Yemen, rezistenţa siriană nu dă semne de oboseală, în ciuda represiunii extrem de violente a trupelor regimului. În ultima săptămînă s-a constatat, însă, că natura violenţei s-a schimbat! Dacă pînă acum, protestatarii se aflau sub ploaia de gloanţe a forţelor de securitate pro-guvernamentale, începînd de duminică, poliţiştii srieni sînt ţintele preferate ale protestatarilor. Această schimbare de roluri este pusă, mai mult, pe seama numărului mare de dezertori din rîndul trupelor guvernamentale, care au trecut de partea reformiştilor cu… arme şi bagaje, şi mai puţin pe livrarea clandestină de arme, echipament şi training “gherilelor democratice”, care includ sunniţi din Frăţia Musulmană, cei mai aprigi duşmani ai Allawiţilor.

Există informaţii, potrivit cărora Bashar Al-Assad nu se mai poate baza pe cei 400.000 de militari şi poliţişti, gata oricînd să întoarcă armele, ci doar pe cei 100.000 din Garda Republicană şi serviciile speciale, la care se adaugă luptători Hezbollah sosiţi din Liban(! interesant, nu?!). Deşi pare că a pierdut şi sprijinul Iranului (la începutul acestei luni, Mahmoud Ahmadinejad i-a cerul lui Assad să înceteze reprimarea manifestanţilor!), clanul Assad pare, totuşi pregătit să lupte pînă la capăt, sprijinit de structurile tribului său şiit Allawit, care reprezintă doar 10% din structura Siriei, riscînd un război regional în care să atragă TOATE ţările Orientului Mijlociu plus Iranul! Atît Turcia şi NATO, dar şi Iranul au, în momentul de faţă, interesul ca Siria să NU se dezintegreze, chiar dacă Siria şi actualul regim, reprezintă platforma cea mai potrivită şi apropiată de luptă împotriva Israelului, iar pro-reformiştii sirieni au dat “aripi” noi contestatarilor regimului de la Teheran. Pe de altă parte, NATO ar dori să elimine capetele de pod Iraniene din regiune, fără însă o intervenţie armată directă, care ar presupune, ulterior, o blocare a forţelor armate în misiuni directe de pacificare. Pericolul dezintegrării Siriei, în perioada imediat următoare, este, însă, enormă! Există riscul apariţiei unei mulţimi de micro-state sectare şi a unui triunghi kurd chiar “sub burta” Turciei!

Dacă la întîlnirea de la Washington între oficialii americani şi preşedintele Traian Băsescu, George maior şi Răzvan Ungureanu s-a discutat şi situaţia din Siria, România fiind un pivot în relaţiile cu această ţară, s-a vorbit, cu siguranţă, şi de încercarea organizării politice a reformiştilor sirieni în exil! Săptămîna trecută, după luni de discuţii şi negocieri, sirienii din Turcia au format un Consiliu Naţional, o încercare de a unifica opoziţia faţă de actualul regim de la Damasc. Reprezentanţii Consiliului au speranţa că vor reuşi să coopteze şi interesul “fraţilor din alte ţări (deci, şi România!) şi cu sprijinul comunităţii internaţionale să combată sprijinul iranian oferit doctorului Bashar Al-Assad. Potrivit Consiliului, acesta îşi doreşte “o Sirie multietnică şi pluralistă” în care apartenenţa religioasă să nu conteze. Este varianta cea mai bună pe care şi-o poate dori NATO în regiune, pe care România POATE să o sprijine şi POATE să ajute la construirea ei, date fiind relaţiile absolut speciale, cum am mai spus, între cele două ţări. Cu tot acest efort de intelligence, nu exclud necesitatea ca, la un moment dat, să fie necesare desfăşurarea în ţară a unor forţe internaţionale de securitate, pentru a contracara insurgenţa şi provocările iraniene. Asta sigur, dacă Iranul nu va fi atacat pînă atunci…

Sursa: MERKAVA