Israel pregăteşte ANEXAREA Cisordaniei

Trei partide de dreapta din Israel, dintre care două ar putea face parte din viitoarea coaliţie guvernamentală, iau în considerare serios anexarea Cisiordaniei, la o lună de la votul ONU pentru un stat Palestina pe baza frontierelor din 1967.

Noi tenisuni în Israel

Candidaţii a trei partide, între care Likud al premierului Benjamin Netanyahu, au participat la un colocviu pe această temă la Ierusalim în faţa unui public format din 600 de persoane, majoritatea colonişti din Cisiordania.

"Trebuie să începem prin a vorbi despre această problemă deoarece ea va fi, sper, pe ordinea de zi a viitorului Guvern", a declarat pentru AFP ministrul Informaţiilor, Yuli Edelstein.

"Nu avem parteneri în partea palestiniană pentru a face pace, prin urmare trebuie să ne gândim la o alternativă", a argumentat acest apropiat al lui Netanyahu.

 

Mai mulţi candidaţi ai Likud la alegerile parlamentare, partid a cărui listă are o proeminentă orientare spre dreapta, împărtăşesc această opinie.

"Dreptul nostru istoric asupra acestei regiuni trebuie concretizat prin aplicarea legii israeliene asupra Iudeei şi Samariei (Cisiordaniei, n.red.)", a adăugat Yariv Levin, actual deputat al partidului.

Patru candidaţi ai Likud au luat cuvântul pentru a apăra acest program în cadrul colocviului de marţi seara, care a abordat "consecinţele aplicării suveranităţii israeliene în Cisiordania asupra comunităţii internaţionale"; "reacţiile lumii arabe faţă de anexare" şi "statutul arabilor din Iudeea şi Samaria după anexare".

Aceste teme, care nu interesau decât un grup minoritar al extremei drepte, atrag în această campanie electoratul Likud (dreapta naţionalistă) şi pe cel al Căminului Evreiesc, partidul naţionalist religios, două formaţiuni care nu au menţionat niciodată până în prezent această problemă în programul lor.

"Nimeni nu vorbea despre aşa ceva în urmă cu cinci ani, iar acum acesta ar putea deveni un subiect de dezbatere în următoarea sesiune parlamentară", a declarat Yehuda Glick, unul dintre organizatori.

Naftali Bennett, noul lider al Căminului Evreiesc, difuzează pe reţelele sociale şi pe Internet "Planul Bennett", care constă în anexarea zonei C a Cisiordaniei, respectiv peste 60 la sută din acest teritoriu palestinian ocupat, unde Israelul îşi menţine controlul militar şi civil.

În tabăra extremei drepte, partidul Otzma Leisrael vrea anexarea întregii Cisiordanii. "Vom prezenta o propunere de proiect de lege de anexare în totalitate a Iudeei şi Samariei şi a văii Iordanului viitorului Knesset" (Parlament), explică Arie Eldad, primul pe lista acestei formaţiuni.

În opinia lui Yuli Edelstein, "sunt multe etape necesare înaintea anexării, deoarece a face acest lucru nu va rezolva problema acestor teritorii".

"Trebuie să creăm o atmosferă în cadrul comunităţii internaţionale pentru a trece încetul cu încetul această anexare", explică el.

Potrivit organizatorilor întâlnirii, 73 la sută dintre persoanele care votează pentru unul dintre aceste trei partide sunt în favoarea anexării.

Votul celor aproximativ 340.000 de colonişti a devenit o miză politică a acestei campanii electorale, care se va juca în cadrul dreptei.

Sursa:  REALITATEA.NET

Este posibil un al doilea război palestinian?

Foto: EPA

Liga Arabă a fixat o şedinţă de urgenţă pentru data de 17 noiembrie. Miniştrii arabi se vor întruni la Cairo la cererea Egiptului şi Autorităţii Palestiniene. Pe ordinea de zi figurează o singură problemă: cum să se răspundă la ultimele acţiuni israeliene în Fâşia Gaza. Pe 14 noiembrie, militarii israelieni au ucis pe unul dintre liderii aripii militare a Hamas, Ahmed al-Jabari şi au supus unui atac cartiere din Gaza.

Operaţiunea militarilor israelieni a fost un răspuns la atacurile cu rachete ale combatanţii mişcării Hamas asupra Israelului. Reprezentanţii Israelului au avertizat deja că orice răspuns din partea Hamas, va duce automat la începerea operaţiunii militare terestre în Gaza.

Situaţia evoluează rapid. Egiptul a rechemat pe ambasadorul său din Israel, iar ambasadorul israelian a părăsit Cairo. Şedinţa închisă a Consiliului de Securitate al ONU convocată de urgenţă la cererea Palestinei, Maroc şi Egipt nu a dat rezultate. Nu s-au adoptat nici un fel de declaraţii. Toţi aşteaptă reacţia Hamas şi a ţărilor arabe. Acolo starea de spirit este destul de belicoasă. Chiar şi Qatarul pro-occidental a chemat ca Israelul să fie „pedepsit aspru”.

Principala întrebare care apare în legătură cu aceste evenimente: este posibil un al doilea război în Gaza? Cu alte cuvinte – o repetare a operaţiunii desfăşurată de Israel în 2008-2009. Ea a început pe o bază similară şi a continuat cu introducerea trupelor israeliene şi atacarea Fâşiei Gaza de pe mare.

Actuala escaladare a situaţiei din Gaza este înrăutăţită de faptul că preşedintele Egiptului, Mohammed Mursi – unul din foştii lideri ai mişcării Fraţii musulmani – are o atitudine foarte radicală faţă de Israel. Iar Egiptul este unica ţară arabă cu care Israelul are un tratat de pace. Unii experţi ruşi, fac previziuni foarte sumbre în legătură cu aceasta. Iată opinia preşedintelui Institutului Orientului Mijlociu, Evgheni Satanovski.

„Va folosi preşedintele Egiptului Mohammed Mursi operaţiunea din Gaza pentru ruperea tratatului de pace cu Israelul acum sau va găsi un motiv mai târziu, deja nu mai are o importanţă deosebită. În orice caz, Mursi va denunţa tratatul de pace cu Israelul. Războiul Israelului cu Egiptul din cauza situaţiei din Sinai, sau din cauza crizei generale din Egipt, sau din alt motiv este necesar pentru conducerea egipteană. Şi aici nu se poate face nimic”.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Mitt Romney: Palestinienii nu vor pacea, vor să distrugă Israelul | VIDEO

O publicaţie americană a difuzat o înregistrare video realizată cu camera ascunsă în care candidatul republican Mitt Romney tratează cu ironie “mentalitatea de victimă” a electoratului democrat, afirmaţii imediat denunţate de tabăra preşedintelui Barack Obama.

UPDATE: Două noi înregistrări video secrete au fost publicată, azi, pe același site al revistei Mother Jones, relatează BBC.

În prima, candidatul republican Mitt Romney spune că palestinienii sunt angajați în distrugerea Israelului. El le spune donatorilor din campania sa electorală că Orientul Mijlociu rămâne o problemă nerezolvată „…și noi le trimitem mingea în teren”. Videoclipul a fost realizat la aceeași întâlnire în care Romney îi critica pe americanii „care se consideră victime”.

În filmulețul realizat la o strângere de fonduri la Boca Raton, în Florida, Romney a fost înregistrat în timp ce spunea că palestinienii doresc distrugerea și eliminarea Israelului. „Palestinienii nu au niciun interes să facă pace, iar calea către pace este aproape imposibil de găsit”. 

Fostul guvernator de Massachusetts poate fi văzut, într-o altă scurtă înregistrare, în care vorbește despre programul nuclear iranian și avertizează că America însăși ar putea fi ținta atacului. „Dacă eu aș fi Iranul, un fanatic nebun, aș spune hai să oferim Hezbollah puțin material nuclear și să-i lăsăm să-l ducă ei la Chicago sau în altă parte și dacă se întâmplă ceva, sau America începe să acționeze, vom spune doar „Știți ceva? Dacă nu renunțați, dacă nu plecați, vom lansa bomba”, mai spune candidatul prezidențial.

Declarații despre americanii dependenți de guvern

“Mother Jones”, publicaţie binecunoscută pentru opiniile sale de stânga, a publicat pe site-ul său înregistrarea în cauză realizată, se pare, fără ştirea lui Romney, cu prilejul unei reuniuni pentru colectarea de fonduri unde presa nu a avut acces.

Data la care a avut loc evenimentul nu a fost stabilită şi numai Romney poate fi recunoscut pe ecran, restul participanților având fețele acoperite. Autenticitatea înregistrării nu a putut fi stabilită, însă vocea persoanei care vorbeşte pare a fi a candidatului republican la prezidenţialele din 6 noiembrie.

El se referă la faptul că “47% (dintre americani) îl vor vota pe preşedinte orice s-ar întâmpla. Sunt 47% (dintre alegători) care sunt cu el, care depind de guvern, care se consideră victime, care cred că guvernul trebuie să aibă grijă de ei, care sunt de părere că au dreptul să aibă acces la asigurări de sănătate, la hrană, locuinţă, la tot ce doriţi”.

Aceşti indivizi consideră că “este ceva ce li se datorează. Că guvernul ar trebui să le dea. Şi vor vota pentru acest preşedinte (Obama) indiferent ce se va întâmpla. Sunt indivizi care nu plătesc impozite”, a continuat Romney, subliniind că este sigur că nu-i va putea convinge să voteze pentru el.

“Nu-i voi convinge niciodată că trebuie să-şi asume propriile responsabilităţi şi să-şi ia viaţa în mâinile proprii”, a mai afirmat candidatul republican.

Echipa lui Mitt Romney a refuzat să facă orice declaraţie în urma publicării acestei înregistrări, precizează AFP, preluată de Agerpres.

Comitetul de campanie a lui Barack Obama a denunţat imediat afirmaţiile în cauză. “Este şocant ca un candidat la preşedinţia Statelor Unite să spună în spatele uşilor închise, unui grup de finanţatori bogaţi, că jumătate dintre americani se consideră şi că nu sunt pregătiţi să-şi ia viaţa în propriile mâini“, a declarat directorul de campanie al preşedintelui în exerciţiu, Jim Messina.

În opinia acestuia, “este greu să fii preşedintele tuturor americanilor atunci când tratezi cu dispreţ jumătate din ţară”.

Sursa: evz.ro

Sursa: 2blackjack1.wordpress.com

FEMEILE AU LUPTAT ÎN CRUCIADE

Acest articol apartine blogului Secretele Istoriei

În timpul mişcării fantastice care a purtat o mare parte din Europa către Ţara Sfântă, cruciadele, pentru a o recuceri din mâinile musulmanilor, s-au înbarcat şi foarte multe femei în scopul de a lua parte la aceste expediţii cu caracter militar.

Un autor arab, Emad – Eddin, povesteşte că o doamnă creştină a ehipat din banii săi o navă purtând 500 de oameni, cu care s-a dus în Palestina. Istoricul a precizat că atunci când nu luptau, femeile europene se ocupau cu calmarea sau cu excitarea soldaţilor crucii, trezindu-le ardoarea.

Istoricul Ibn – Alatir (sau Ibn al – Atyr), fiul unui emir aflat în serviciul prinţilor din Mossul, a luat parte activă la lupta lui Saladin (Salah – Eddyn), primul sultan ayyubit din Egipt (de origine kurdă), care i-a înfruntat pe cruciaţi şi i-a înfrânt de cele mai multe ori. El a fost martor la cucerirea cetăţii Saint – Jean – d’Acre, în 1189.

Printre captivii căzuţi în mâinile lui Saladin se găseau trei femei care luptaseră călare, şi cărora li s-a recunoscut sexul abia atunci când a trebuit să fie pansate. Sora unui călugăr din Beanvais,o franţuzoaică care a povestit despre asediul Ierusalemului de către Saladin, în 1187, a vorbit astfel despre ea – însăşi:

„Am îndeplinit, atât cât a fost posibil, funcţiile de soldat, purtam o cască ca un bărbat, adică mă duceau încoace şi încolo pe metereze cu capul coafat cu un vas de cupru în formă de oală. Deşi femeie aveam aerul unui luptător, aruncam pietre cu o praştie şi învăţam să nu mă tem şi de a-mi ascunde slăbiciunea. Era cald şi luptătorii nu aveau niciun ceas de odihnă. Le dădeam să bea, pe ziduri, soldaţilor obosiţi, în fine, o piatră de moară a căzut în apropierea mea şi am fost lovită de una dintre schije”.

Sursa: SECRETELE ISTORIEI

ROMÂNIA, O CHEIE PENTRU POARTA ORIENTULUI MIJLOCIU, SIRIA.

Plăcut surprins am fost, ieri, citind pe pagina HotNews o analiză a lui Emilio (Pepe) Escobar, ziarist de investigaţii, născut în Brazilia, care lucrează, însă, pentru Asia Times, cunoscut pentru relatările sale impresionante, ce acoperă lumile arabă şi musulmană din nordul Africii pînă în Pakistan, trecînd prin Orientul Mijlociu. Demult nu mai citisem în limba română, într-o media naţională, un astfel de text, care ese o mină de aur pentru orice serviciu de intelligence din lume, la capitolul “surse deschise”. Între multele informaţii şocante despre Libia şi confiscarea islamistă a primăverii arabe, două afirmaţii mi-au atras atenţia, în mod special, în contextul zilei de astăzi: “în rîndurile actualelor forţe anti-guvernamentale (care luptă în Libia!) se află …şi membri ai Hezbollah şi Hamas … De asemenea, palestinienii din Gaza ar fi ajuns în posesia unor rachete anti-aeriene şi anti-tanc provenite din Libia (sursa Haaretz)”, şi “insurgenti Al-Qaeda au ajuns deja în Siria unde iau parte la acţiunile ce vizează răsturnarea de la putere a lui Bashar al-Assad. Prezenţa acestora ridică semne de întrebare legate de care dintre grupările siriene de opoziţie va ieşi triumfătoare în cazul în care liderul de la Damasc va fi înlăturat (ArabianBusiness.com)”. Leg această ultimă informaţie a lui Escobar şi de atenţionarea Rusiei, de zilele trecute, că mass-media occidentale manipulează ştirile provenite din Siria, acoperind, PROST, o situaţie ce riscă să devină explozivă şi de necontrolat pe fondul tensiunilor interne şi externe din Orientul Mijlociu. Astăzi, ONU se va pronunţa dacă Palestina va deveni al 194-lea stat cu drepturi depline, membru al organizaţiei internaţionale. Dacă acest lucru se va întîmpla, este mai mult decît evident că Israelul va reacţiona, într-un fel sau altul, iar Iordanul se va aprinde. Dacă Palestina NU va primi acceptul, ceea ce este deja previzibil, există temeri justificate că palestinieni radicali împreună cu grupuri de interese şi presiune vor declanşa un război în regiune. Un astfel de demers va angrena şi Libanul, dar şi Siria, ce pare prea ocupată, astăzi, să-şi rezolve problemele de contestare politică internă. Să nu uit Turcia care deja joacă o carte interesantă vizînd simultan mai multe ţinte: Ghaza, Israelul, Siria, Kurdistanul iraqian şi Cipru. Nu este exclus ca una dintre temele de discuţie de la Washington, între preşedinţii Obama şi Băsescu, să fi atins şi această dimensiune a destabilizării Orientului Mijlociu, iar România ESTE o cheie, destul de bună, în regiunea în care “Poarta” este Siria.

Eu, cînd mă gîndesc la Siria, primele imagini care îmi vin în minte sînt cele din dimineaţa în care am intrat în Damasc, venind din Deşertul Sirian, şi am fost copleşit de albul imaculat al cartierului aramaic de pe colinele de cretă de la intrarea în marea metropolă. Siria, cu miile de ani de istorie fascinantă, este, însă, un mozaic fragil de grupuri etnice şi religioase, care includ: arabi, kurzi, druzi şi umeroase secte creştine. Imaginaţi-vă un Liban, la fel de agitat, dar mai mare şi mai încorsetat de un stat poliţienesc, destul de fragil, însă! Ultimele ştiri despre Siria nu sînt, însă, deloc idilice! În ciuda eforturilor Rusiei de a bloca un vot, în Consiliul de Securitate al ONU, favorabil sancţionării regimului de la Damasc, comunitatea internaţională se întoarce împotriva Siriei ŞI pe fondul ştirilor referitoare la violenţele guvernamentale împotriva demonstranţilor “pro-reformişti”. Chiar doi dintre cei trei susţinători importanţi ai regimului Assad i-au retras sprijinul: Turcia şi Iraqul. Israelul, mult prea preocupat de problema palestiniană şi demonstraţiile interne anti-recesiune, aşteaptă, nervos, pe margine. Schimbarea de macaz a Iraqului este surprinzătoare şi nu prea. Se ştie, de ani de zile, regimul şiit al llui Assad a fost susţinut de Iran împotriva Iraqului sunnit. Între 2003 şi 2008, Siria a adăpostit pe teritoriul său baze ale insurgenţilor sunniţi care luptau împotriva guvernului şiit instalat la Baghdad. Astăzi, odată cu revenirea la o normalitate relativă, s-a sperat într-o îmbunătăţire a relaţiilor între guvernele şiite. Iată, însă, că lucrurile nu stau aşa, Baghdadul fiind influenţat, probabil, şi de Statele Unite, în această direcţie. Încurajaţi de ce se întîmplă în Libia şi Yemen, rezistenţa siriană nu dă semne de oboseală, în ciuda represiunii extrem de violente a trupelor regimului. În ultima săptămînă s-a constatat, însă, că natura violenţei s-a schimbat! Dacă pînă acum, protestatarii se aflau sub ploaia de gloanţe a forţelor de securitate pro-guvernamentale, începînd de duminică, poliţiştii srieni sînt ţintele preferate ale protestatarilor. Această schimbare de roluri este pusă, mai mult, pe seama numărului mare de dezertori din rîndul trupelor guvernamentale, care au trecut de partea reformiştilor cu… arme şi bagaje, şi mai puţin pe livrarea clandestină de arme, echipament şi training “gherilelor democratice”, care includ sunniţi din Frăţia Musulmană, cei mai aprigi duşmani ai Allawiţilor.

Există informaţii, potrivit cărora Bashar Al-Assad nu se mai poate baza pe cei 400.000 de militari şi poliţişti, gata oricînd să întoarcă armele, ci doar pe cei 100.000 din Garda Republicană şi serviciile speciale, la care se adaugă luptători Hezbollah sosiţi din Liban(! interesant, nu?!). Deşi pare că a pierdut şi sprijinul Iranului (la începutul acestei luni, Mahmoud Ahmadinejad i-a cerul lui Assad să înceteze reprimarea manifestanţilor!), clanul Assad pare, totuşi pregătit să lupte pînă la capăt, sprijinit de structurile tribului său şiit Allawit, care reprezintă doar 10% din structura Siriei, riscînd un război regional în care să atragă TOATE ţările Orientului Mijlociu plus Iranul! Atît Turcia şi NATO, dar şi Iranul au, în momentul de faţă, interesul ca Siria să NU se dezintegreze, chiar dacă Siria şi actualul regim, reprezintă platforma cea mai potrivită şi apropiată de luptă împotriva Israelului, iar pro-reformiştii sirieni au dat “aripi” noi contestatarilor regimului de la Teheran. Pe de altă parte, NATO ar dori să elimine capetele de pod Iraniene din regiune, fără însă o intervenţie armată directă, care ar presupune, ulterior, o blocare a forţelor armate în misiuni directe de pacificare. Pericolul dezintegrării Siriei, în perioada imediat următoare, este, însă, enormă! Există riscul apariţiei unei mulţimi de micro-state sectare şi a unui triunghi kurd chiar “sub burta” Turciei!

Dacă la întîlnirea de la Washington între oficialii americani şi preşedintele Traian Băsescu, George maior şi Răzvan Ungureanu s-a discutat şi situaţia din Siria, România fiind un pivot în relaţiile cu această ţară, s-a vorbit, cu siguranţă, şi de încercarea organizării politice a reformiştilor sirieni în exil! Săptămîna trecută, după luni de discuţii şi negocieri, sirienii din Turcia au format un Consiliu Naţional, o încercare de a unifica opoziţia faţă de actualul regim de la Damasc. Reprezentanţii Consiliului au speranţa că vor reuşi să coopteze şi interesul “fraţilor din alte ţări (deci, şi România!) şi cu sprijinul comunităţii internaţionale să combată sprijinul iranian oferit doctorului Bashar Al-Assad. Potrivit Consiliului, acesta îşi doreşte “o Sirie multietnică şi pluralistă” în care apartenenţa religioasă să nu conteze. Este varianta cea mai bună pe care şi-o poate dori NATO în regiune, pe care România POATE să o sprijine şi POATE să ajute la construirea ei, date fiind relaţiile absolut speciale, cum am mai spus, între cele două ţări. Cu tot acest efort de intelligence, nu exclud necesitatea ca, la un moment dat, să fie necesare desfăşurarea în ţară a unor forţe internaţionale de securitate, pentru a contracara insurgenţa şi provocările iraniene. Asta sigur, dacă Iranul nu va fi atacat pînă atunci…

Sursa: MERKAVA

Obama sustine ca Cisiordania si Gaza sa treaca definitiv la Palestina

Presedintele SUA Barack Obama aunta o schimbare a politicii americane in Orientul Mijlociu. Intr-un discurs sustinut aseara, Obama a spus ca sustine intoarcerea granitelor dintre Israel si Palestina la forma de dinaintea razboiului din 1967.
Frontierele Israelului si ale viitorului stat palestinian trebuie fondate pe cele din 1967, a declarat Barack Obama.
"Statele Unite considera ca in urma negocierilor trebuie sa rezulte doua state. Primul, cel palestinian, cu o granita permanenta cu Iordania, Egipt si Israel si statul israelian, care sa aiba o granita cu Palestina", a spus presedintele Statelor Unite, care a adaugat ca ar trebui sa existe si un schimb de populatie dupa stabilirea granitelor. De asemenea, Obama a mai spus ca "poporul palestinian trebuie sa aiba dreptul de a se guverna singur intr-un stat bine delimitat si suveran".
Pe 5 iunie 1967 Israelul a declansat razboiul impotriva Egiptului, Siriei si Iordaniei. Pe 10 iunie, Razboiul de Sase Zile a luat sfarsit cu victoria categorica a Israelului, care a adaugat in componenta teritoriala Fasia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan si Cisiordania – inclusiv Ierusalimul de Est, adica Orasul Vechi, si cele mai importante locuri sfinte pentru crestini, evrei si musulmani.
Daca Peninsula Sinai a fost restituita Egiptului, celelalte teritorii sunt in continuare inglobate in Israel, iar Gaza si Cisiordania – fara Ierusalimul de Est, care a fost anexat de Israel – sunt, de jure, sub controlul Autoritatii Palestiniene, al carui lider este Mahmud Abbas.
Conflictul dintre israelieni si palestiniei nu a fost niciodata cu adevarat oprit, in ciuda repetatelor armistitii incheiate intre cele doua parti. Israelul reclama actele de terorism ale Hamas si a intrat in dese randuri peste zonele controlate de palestinieni. Ultima oara a bombardat obiective Hamas in luna aprilie a acestui an, ca raspuns al unui atac cu mortiere.
Presedintele american spune ca intoarcerea la granitele din ’67 este singura solutia pentru obtinerea pacii intre cele doua parti.
Daca Abbas a salutat discursul lui Obama, premierul israelian Benjamin Netanyahu nu a fost deloc incantat de planurile presedintelui american.
Citeste mai mult pe site-ul money.ro (Sursa foto: money.ro)

Data: 20.05.2011 / Sursa: money.ro