MESAJE DIN CONSTELAŢIA PLEIADELOR

"Asemeni ierarhiilor, uneori ascunse, de pe Pământ, există ierarhii în cosmos. Poţi foarte bine să locuieşti undeva şi să nu cunoşti ierarhiile locale. Poţi să Cultivi pământul, să-ţi plăteşti dările, chiar să mergi la vot, dar să ignori orice structură birocratică ori politică. Aproximativ în acelaşi fel, Pământul habar nu are cine guvernează Universul."

"Conştiinţa hrăneşte altă conştiinţă. E dificil să înţelegeţi acest concept, pentru că voi vă hrăniţi cu mâncare. Hrana altor fiinţe este conştiinţa. Orice soi de mâncare a avut conştiinţă într-un anumit moment al evoluţiei ei, fie că aţi fript-o, aţi fiert-o sau pur şi simplu aţi cules-o din grădină; o ingeraţi pentru a vă ţine de foame. Sentimentele voastre îi hrănesc pe alţii.

Când sunteţi manipulaţi să generaţi haos şi agitaţie, emiteţi pe o anumită frecvenţă de

vibraţii care îi alimentează pe aceştia, pentru că numai astfel se pot hrăni."

"Dar cine sunt aceste fiinţe, care au bulversat structura iniţială a Pământului? Aceste entităţi venite din spaţiu, care sunt numite uneori Tricourile Negre? Fiţi foarte atenţi când vorbiţi despre forţele întunericului. Nu le catalogaţi drept malefice. Trebuie doar să înţelegeţi că ele sunt dezinformate, de aceea creează, la rândul lor, sisteme de dezinformare, pentru că nu cunosc şi cealaltă cale. La un moment dat, s-au răzvrătit şi s-au rupt de cunoaşterea adevărată, pentru a sfârşi în dependenţa faţă de apendicele de cunoaştere pe care îl mai au şi faţă de viaţa pe care au creat-o. Este o viaţă bazată pe frică, care nu preţuieşte altă  

existenţă, dar care se foloseşte de ea. Cine sunt ei? Reptilele."

"Diminuarea frecvenţei fricii pe planetă va antrena apelul la surse alternative de frică, mai  numeroase, din partea zeilor—aceasta din cauză că se tem să nu îşi piardă sursa de hrană.

Vor face încercări disperate de a menţine vechea frecvenţă până să treacă la hrană din  dragoste. Şopârlele şi-au instalat pe Pământ aparate care să amplifice şi să retransmită 

agitaţia afectivă de la sol. Aceasta le parvine în mod direct şi îi hrăneşte." NOTA : SE FACE REFERIRE LA APARATE PSIHOTRONICE

"Pentru a ajunge pe orice planetă, trebuie să aveţi la dispoziţie un portal sau o cale de acces. Poţi să ajungi în spaţiu şi apoi să te îndrepţi, de exemplu, spre Jupiter, dar dacă nu găseşti 

portalul prin care accesezi cadrul temporal al planetei, te vei trezi într-un loc dezolant şi 

sterp. Portalurile deschid culoarele temporale şi servesc drept spaţiu al tranzitului 

interdimensional.

Şi pe Pământ există multe astfel de portaluri prin care zeilor creatori, din orice specie ar fi   fost aceştia, le-a fost permis accesul pe Pământ. Unul dintre portalurile imense, a cărui  supremaţie este disputată în chiar aceste vremuri, este cel al Orientului Mijlociu. Dacă stăm  să ne gândim, câte dintre marile tulburări religioase şi sociale nu au apărut chiar în acea  zonă geografică? Este un portal gigantic—cu raza de peste o mie cinci sute de kilometri.

Aceasta explică turbulenţele din Orientul Mijlociu. Tot de el se folosesc şi Şopârlele.

Într-o oarecare măsură, ei pot fi consideraţi deţinătorii portalului. S-au folosit de zona înconjurătoare pentru a-şi crea baze subterane în peşteri, de unde controlează operaţiunile.

Vechile civilizaţii mesopotamiene, localizate între fluviile Tigru şi Eufrat, erau originare dintr-o  colonie spaţială cu un oarecare grad de civilizaţie. Kuwâitul se află în mijlocul acestui teritoriu. În interiorul acestui portal se practică manipularea omului în beneficiul altora.

Şi în cadrul populaţiei de Şopârle există unele entităţi binevoitoare şi altele răuvoitoare. De  ce vă spunem toate aceste lucruri? Ce nevoie aveţi să le cunoaşteţi? Iată că realitatea Şopârlelor se pregăteşte să se intersecteze din nou cu a voastră, cu scopul de a fuziona.

Prin saltul evolutiv al conştiinţei nu înţelegem doar acceptarea totală a dragostei şi a luminii Iar nici un pic de sacrificiu Trebuie să înţelegeţi complexitatea realităţii, polimorfismul ei şi   omniprezenţa voastră multidimensională, Toate aceste faţete ale. voastre trebuie reconciliate şi reunite: pentru a vă relua integritatea Spirituală. Numai aşa vă veţi putea întoarce, la  Creatorul Prim.

Veţi avea nenumărate ocazii de a evalua lucrurile şi de a le clasifica drept nocivei Dar

evaluarea şi clasificarea vă vor împiedica să experimentaţi şi să simţiţi acesţe noi realităţi.

Aminţiti-vă că vă aflaţi într-o zonă a liberului arbitru şi că există un Plan al Divinităţii, cel de  ultimă instanţă; ultima carte din pachet. Fiţi convinşi că ultima carte este întotdeauna un as."

"Zeii creatori se întorc să vă jefuiască pentru a nu muri de foame. Văd şi ei că pe frunţile voastre scrie „Demolatori de sisteme", aşa că vin pregătiţi să instaureze haosul şi teroarea  pentru a-şi recăpăta teritoriul. Această sursă de hrană este vitală pentru ei. Pierd controlul planetei şi se vor orienta mai întâi către portalul Orientului Mijlociu, unde îşi au cartierul general subteran şi de unde vor iniţia expansiunea terorii şi a haosului.

Arhitecţii Primi doresc reinstaurarea frecvenţei liberului arbitru în această zonă. Zeii care şi au proclamat dominaţia aici în ultima perioadă au utilizat modularea frecvenţei, interzicând astfel libertatea de a alege. Fură de la voi energie psihică pe care v-o generează prin etalarea unei false imagini a realităţii cotidiene. Nu îi considerăm malefici. Vrem doar să vă arătăm ce se întâmplă de fapt fără voia şi cunoaşterea voastră. Nici măcar nu eraţi capabili să le vedeţi ca pe nişte înscenări menite să vă jaloneze gândirea şi afectivitatea, fapt care 

determina acea frecvenţă unică pe care conştiinţa voastră o utiliza."

"În nevoia de idolatrizare rezidă controlul frecvenţei pe această planetă. Idolatrizarea se prefigurează şi mai viguros în aceste vremuri. Susţinută printr-un potenţial insert holografic, ea se orientează asupra unor noi zeităţi. Zeii reptilieni au anticipat colapsul sistemului lor şiprefigurează o nouă stratagemă, un plan de diversiune. De aceea e important ca, în mijloculecourilor tentante, să vă ascultaţi vocea interioară. Împrieteniţi-vă cu acea muzică lăuntrică tălmăciţi-i mesajul. Realitatea trebuie descoperită din interiorul fiinţei voastre, de unde viaţa 

reîncepe. Acesta este darul pe care liberul arbitru vi-l oferă."

2012 - MESAJE DE LA STRABUNI

Sursa: www.evolutiespirituala.ro

Generatorul momentului zero - Antena Orion Delta T - Portal Temporal

Experimentele au continuat în anul 1979, când s-a putut observa un fenomen extrem de straniu. Pe măsură ce gândurile lui Duncan erau proiectate prin transmiţător, la un moment dat ele se opreau brusc. Aspectul era destul de frustrant şi dădea impresia unei defecţiuni. Mai apoi, însă, s-a observat că în realitate gândurile lui Duncan nu încetau. Ele existau, dar în afara fluxului normal de timp! De exem­plu, el se concentra asupra unui lucru la orele 20:00 şi ma­nifestarea sa obiectivă avea loc la miezul nopţii sau la orele 6:00 dimineaţa. La orice s-ar fi gândit, materializarea respectivului obiect nu se producea în acelaşi timp.

Se părea astfel că oamenii de ştiinţă de la Montauk puteau folosi capacităţile mediumice ale lui Duncan pen­tru a curba timpul! Au început să cerceteze acest fenomen cu multă nerăbdare. Cam în aceeaşi perioadă, ni s-a cerut tuturor să participăm la ceea ce era cunoscut sub numele de „Conferinţe Sigma”, care aveau loc în apropiere de Olympia, Washington. Aceste conferinţe aveau drept subiect funcţiile timpului, iar noi eram acolo să obţinem o mai bună înţelegere asupra mecanismelor timpului. Ni se spunea că trebuie să optimizăm utilizarea transmiţătorului pentru manipularea timpului.

Am aflat că echipamentul pe care îl foloseam era sufi­cient de puternic pentru a curba timpul, dar totuşi încă nu eram capabili să realizăm aceasta.

Antenele folosite de noi produceau ceea ce ar putea fi numit un efect secundar de „discontinuitate a timpului”. Acest efect secundar de modificare a fluxului temporal demonstra totuşi că echipamentul de bază era suficient pentru aceasta. Dar chiar şi aşa, noi am cerut o antenă care era mult mai eficientă în operarea de modificări tempo­rale.

După ce am participat la mai multe conferinţe şi am discutat cu mai multe persoane, grupul nostru de cercetare a remarcat că frecvenţa radio pe care o foloseam nu era cea mai potrivită pentru scopul nostru. Trebuiau operate anu­mite schimbări, cum ar fi, de pildă, modificarea ratei impulsurilor din bobine. Am mai studiat geometria pirami­dală şi modul de utilizare a acesteia pentru a curba câmpul temporal. Suplimentar, a trebuit să învăţăm mai multe despre ceea ce este cunoscut sub numele de funcţii tempo­rale Delta (adică, funcţiile de schimbare a timpului).

Cheia înţelegerii noastre a fost o sugestie de a utiliza un anumit tip de antenă pe care o voi numi antenă Orion Delta T. Această denumire conţine şi cuvântul Orion, deoarece au existat multe zvonuri că proiectul acestei antene fusese primit de oamenii noştri de ştiinţă de la extratereştrii din constelaţia Orion (acesta este un alt grup de extratereştri decât cei din sistemul Sirius, ale căror cunoştinţe se presupune că au fost folosite pentru cons­trucţia scaunului Montauk). Conform zvonului, cei din constelaţia Orion ştiau că suntem aproape de îndeplinirea cu succes a sarcinii noastre şi doreau să ne ajute.

Antena Orion Delta T era o antenă în formă de octae­dru şi fusese plasată la subsol. Măsura cam 30 până la 50 de metri de la un punct la altul. Au fost făcute excavări de aproape 100 m pentru a găzdui antena sub transmiţător.

Scaunul Montauk a fost plasat sub transmiţător şi dea­supra antenei Delta T, pentru a sincroniza antena RF de la suprafaţă cu antena din subteran, astfel încât scaunul să se afle într-un punct neutru între ele. Astfel, scaunul era com­plet ferit de orice interferenţă.

Antena de transmisie Delta T era alimentată cu energie din trei surse. Energia de la două din cele trei surse prove­nea de la modulatoarele de impulsuri ale celor două trans­miţătoare şi era trimisă în bobinele X şi Y ale antenei Delta T (acelaşi impuls care furniza energie electrică către amplitron furniza, de asemenea, energie către antena Delta T care se afla sub pământ). A treia axă era axa Z. Aceasta fusese plasată în jurul perimetrului antenei şi provenea de la o sursă de zgomot alb[1], (explicaţie în sub­sol) care era obţinut de la un amplificator audio de 250 KW. Zgomotul alb punea în rezonanţă întregul transmiţă­tor, însă mai multe elemente în această privinţă vor fi descrise pe parcursul capitolelor următoare.

Antena omnidirecţională ce era localizată la suprafaţă, pe clădirea transmiţătorului, a fost acordată pe frecvenţa radio respectivă. În plus, componenta non-hertziană (care este de natură eterică) a frecvenţei radio ajungea în subte­ran şi se interconecta cu câmpul magnetic generat sub pământ. Când frecvenţele erau însumate în această manieră, rezultau mari distorsiuni şi perturbări ale timpu­lui.

Tehnologiile de bază din acest proiect erau identice cu cele folosite în Experimentul Philadelphia. La bordul lui Eldridge, ei aşezaseră transmiţătoarele RF pe principalul catarg al navei. Bobinele erau plasate pe punte de jur împrejur şi erau activate de impulsuri cu o anumită frecvenţă. În esenţă, noi am duplicat mecanismele folosite în „Proiectul Rainbow”, îmbunătăţindu-le însă în mod con­siderabil performanţele. Noua tehnologie a făcut ca proiec­tul să fie mult mai stabil şi mai uşor de controlat.

Pe lângă antena Delta T, mai sunt două elemente cheie care trebuie înţelese: momentul zero şi zgomotul alb.

La momentul zero ne-am referit anterior, dar voi oferi explicaţii suplimentare pentru o mai bună înţelegere a subiectului. În primul rând, momentul zero se află în afara universului nostru tridimensional. Îl vom considera mai „în vârstă” decât universul, căci momentul zero exista înainte de apariţia întregii Creaţii. Momentul zero (sau originea primordială) reprezintă conexiunea noastră fundamentală cu universul.

Când universul nostru se roteşte, el face aceasta în jurul momentului zero. Dar universul nostru (adică, uni­versul fizic) nu este singurul care există. Fiecare univers (fizic sau subtil) are un moment zero. Toate momentele zero ale diferitelor universuri coincid şi nu se mişcă nicio­dată; de aceea acest punct este numit momentul zero.

Următoarea analogie ar putea fi de un real folos. Imaginaţi-vă un carusel care se roteşte în jurul unei cabine centrale. Omul dinăuntrul cabinei reprezintă momentul zero. Pe lângă acest carusel, mai sunt şi alte carusele care se rotesc pe diferite niveluri, dar toate sunt sub controlul aceluiaşi punct central zero, care în această analogie este reprezentat de omul din cabină.

Prin anii ’20, genialul Nikola Tesla crease deja un ge­nerator de referinţă asupra momentului zero. El consta, practic, dintr-un complex de dispozitive şi rotiţe. Într-un limbaj mai familiar, ne vom referi la acest generator sub numele de „titirez”. El este un dispozitiv relativ straniu, căci în momentul în care este deschis, se poate auzi cum „se fi­xează asupra a ceva”, dar nu mă refer la energia electrică. Mi s-a spus că se fixează asupra rotaţiei Pământului, care reprezintă o referinţă asupra momentului zero secundar. Este secundar pentru că rotaţia Pământului se află în strân­să relaţie cu sistemul solar, care este în acelaşi mod în relaţie cu galaxia şi, astfel, cu întregul univers. Universul se roteşte în jurul momentului zero.

Toate acestea pot fi şi mai bine înţelese studiind modul în care Tesla a descoperit curentul alternativ folosindu-se de principiile câmpurilor magnetice rotitoare ale Pământului. Generatorul momentului zero este într-un anumit grad o extrapolare a modalităţii descrise anterior; totuşi, acesta nu face doar o referire la mişcarea de rotaţie a Pământului. Generatorul ia în considerare orbita soare­lui, galaxia noastră şi, în final, centrul întregii noastre rea­lităţi.

Celălalt element cheie ce trebuie înţeles este zgomotul alb, care ar putea fi considerat drept „adezivul” ce face ca întreaga operaţiune să funcţioneze corect. Este o operaţi­une pur tehnică, pe care o voi descrie sumar.

Transmiţătorul Sage conţinea în jur de 40 sau 50 de oscilatoare, mixere şi amplificatoare controlate de cristale care generau un semnal pe frecvenţa de 425 MHz. Mai uti­liza şi „agilitatea de frecvenţă”, care însemna că putea să treacă spontan de la o frecvenţă la alta. Împreună cu trans­miţătorul, ei aveau ceea ce este cunoscut sub numele de dispozitiv „COHO” sau „organizator coerent al oscilatoru­lui”. În mod normal, un „COHO” funcţionează având ca referinţă doar o singură frecvenţă. Totuşi, transmiţătorul Montauk nu obţinea în acest mod sincronizarea (sau rezo­nanţa) care era necesară.

Pentru a obţine această condiţie de rezonanţă, am luat fiecare oscilator disponibil şi i-am modulat amplitudinea cu ajutorul zgomotului alb. Din moment ce zgomotul alb este în proporţie de 50% corelat cu totul, el corespunde unei funcţii universale autocorelate sau autosincronizaţe. Rezultatul a fost că toate componentele eterice ale oscila­toarelor erau acum corelate una cu cealaltă. Noi nu încer­cam să corelăm funcţiile electrice, pentru că acestea nu ne priveau; eram interesaţi doar de funcţiile eterice, pentru că ele furnizau, de fapt, efectele pe care noi le căutam.

Aveam nevoie, însă, de un punct de reper temporal foarte stabil, care era furnizat de generatorul de moment zero. Acesta producea două unde de 30 Hz în relaţie cu momentul zero. Una era conectată la computere şi sin­croniza ceasul sau funcţiile de temporizare. Cealaltă undă modula generatorul de zgomot alb. Ajustând sincronizarea lor ne puteam focaliza asupra oricărui fragment temporal, monitorizând întreaga operaţiune. Aceasta ne permitea să evidenţiem corespondenţele zgomotului alb şi să-l relaţionăm cu punctul central al timpului, unde toate tim­purile se intersectează.

Scopul acestui experiment era să facem coerente trans­misiile mediumice ale lui Duncan în relaţie cu timpul. Dr. von Neumann ne-a explicat că transmiţătorul trebuie să fie corelat temporal, ţinând seama de momentul zero. Generatorul de referinţă asupra momentului zero servea şi ca „punct martor” înapoi către Experimentul Philadelphia, iar acesta era un aspect extrem de important. Proiectul urmărea să deschidă o poartă temporală către USS Eldridge în 1943.

Modificările la echipamente au continuat până în anul 1979, când s-a reuşit stabilizarea unui sistem coerent de transmisie ce ţinea seama de sincronizarea temporală. În continuare, urma ca ei să ajusteze şi să modifice echipa­mentul pentru a se sincroniza cu Duncan. El demonstrase deja că avea puncte de reper personale asupra momentului zero când, aparent din întâmplare, avuseseră loc anumite curbări ale timpului. Aceasta probabil se putea explica mai bine privind experienţa sa anterioară din timpul Experimentului Philadelphia. Acolo, el sărise de la bordul lui USS Eldridge şi fusese atras cu forţă într-un vortex tem­poral. La Montauk, circumstanţele erau altele, dar se pare că familiarizarea sa cu momentul zero nu-l părăsise.

Mai erau şi alţi mediumi, dar Duncan era primul pe care îl foloseau; 90% din timpul când sistemul era deschis, el se afla pe scaun. Dacă era bolnav sau nu se simţea bine, obişnuiau să aştepte o zi. De fiecare dată când schimbau operatorul, era necesar să recalibreze şi să reprogrameze calculatoarele şi modulatorul de impulsuri şi aveau nevoie de două zile întregi pentru a reuşi aceasta. Dacă Duncan era indisponibil pentru o perioadă de două săptămâni sau mai mult, ei puneau pe scaun un alt operator, dar nu-mi amintesc decât o singură dată când au făcut aceasta. A fost aproape un dezastru, pentru că nu acordaseră suficient de mult timp pentru recalibrarea iniţială. Din acel moment, Duncan a fost singurul care a utilizat echipamentul. Totuşi, un medium de rezervă trebuia să fie prezent, în caz că i se petrecea ceva lui Duncan. În preajma lui 1980, reflectorul radarului (care seamănă cu o uriaşă coajă de banană) ce se afla pe o clădire, nu mai era în funcţiune. Existau cele două transmiţătoare care alimentau antena omnidirecţională (cea de la sol), iar modulatoarele de impulsuri alimentau atât această antenă, cât şi bobinele de la antena Delta T aflată la subsol.

De asemenea, scaunul era conectat la computer, fiind acum aşezat într-un punct neutru, aflat între cele două antene. La acea vreme, sistemul uriaş al computerului era găzduit de camera de control de lângă turnul radarului. În plus, camera computerului mai conţinea diverse terminale şi monitoare pentru a înregistra diferite activităţi din cadrul proiectului.

Duncan deschidea operaţiunile aşezându-se pe scaun şi, din acel moment, transmiţătorul era pornit. Mai întâi, el urmărea să-şi golească mintea de orice gânduri parazite. Apoi era direcţionat să se concentreze asupra unei anumite deschideri în timp, să spunem din 1980 (ce reprezenta atunci momentul prezent) spre 1990. Atunci, chiar în cen­trul antenei Delta T apărea un portal temporal (care, de fapt, era un veritabil vortex sau tunel temporal) – şi astfel te puteai deplasa prin portal din 1980 în 1990. În portal se producea o deschidere prin care puteai să priveşti efectiv în timp. (CRONOVIZORUL DE LA VATICAN)Arăta precum un coridor circular, care avea o lumină la capătul lui. Poarta temporală exista atâta vreme cât Duncan se concentra asupra anilor 1990 şi 1980.

Cei care au intrat în tunelul temporal mi-au spus că acesta arăta precum o spirală, asemănătoare cu stilul de reprezentare science-fiction a unui vortex. Când te aflai în afara tunelului, portalul se vedea ca şi cum ai privi prin spaţiu – de la o deschidere circulară apărută în spaţiu către o fereastră circulară puţin mai mică la celălalt capăt. Personal eram considerat prea valoros pentru operaţiunile tehnice din proiect şi de aceea nu-mi era permis să călă­toresc prin portal.

Din 1980 până spre sfârşitul anului 1981, funcţia tim­pului a fost reglată astfel încât ea să devină stabilă. La început, portalurile temporale nu erau stabile. O persoană putea să treacă prin portal ajungând până în 1960, dar când dorea să se întoarcă, deşi era conectat la timpul real (de pornire), portalul nu mai apărea unde trebuia. Astfel, te puteai pierde cu uşurinţă în timp şi spaţiu. La început, portalul se deschidea, dar nu era stabil deoarece mintea lui Duncan nu era stabilă. A fost nevoit să treacă prin pregătiri intense pentru a face ca portalul să fie stabil. A trebuit, de asemenea, să focalizăm transmiţătorul mai aproape şi să intensificăm traducerea formei-gând pentru ca totul să fie în ordine. Petreceam zile în şir încercând să facem să apară o schimbare temporală aşa cum era prevăzut. Cu toate aces­tea, nu era nici o dificultate în crearea unei discontinuităţi în curgerea timpului. Dificultatea consta în a prevedea care vor fi efectele acestei perturbări temporale. În sfârşit, spre finalul anului 1981, am aflat cum să ne fixăm asupra dis­continuităţii fluxului temporal, astfel că, în momentul în care era creat un portal, acesta rămânea stabil. Deşi crearea şi menţinerea unui portal temporal nu se petreceau într-un mod absolut perfect, comportamentul portalului era totuşi previzibil, stabil şi funcţiona conform planurilor noastre. În esenţă, ceea ce făceau oamenii de ştiinţă era să folosească vortexul temporal din 1943, 1963, 1983 care se baza pe bioritmul natural al Pământului, al cărui ciclu este de 20 de ani. Anii 1943, 1963 şi 1983 acţionau precum puncte de ancoră asupra vortexului principal. Subvortexurile sau vor­texurile din experimentele care erau efectuate erau create prin intrarea în vortexul principal la un punct de ancoră (’43, ’63 sau ’83). La Montauk era folosită ziua de 12 august 1983.

De exemplu, să presupunem că ei doreau să ajungă în noiembrie 1981. Între luna noiembrie a anului 1981 şi 12 august 1983 exista un punct de legătură. Plecând din 12 august 1983, ei se puteau îndrepta spre orice moment tem­poral doreau. Vortexul funcţiona între 12 august 1943 şi 12 august 1983, pentru că acesta era vortexul principal. Aceasta le-a conferit stabilitatea de a crea ceea ce numim un vortex deschis-închis. Este numit aşa pentru că la celălalt capăt nu exista nici un dispozitiv de care să se ancoreze.

Deşi stabilizaseră aspectul temporal al portalurilor, tre­buia să se lucreze şi la aspectul spaţial. Au reuşit să stabi­lizeze şi acest aspect, astfel că puteau nu doar să deschidă un portal temporal într-un moment dat, ci chiar şi într-un spaţiu dat.

După ce au reuşit stabilizarea aspectelor temporale şi spaţiale ale portalului, i-au trimis pe toţi acasă, curăţând întreaga bază cu excepţia câtorva persoane cheie. Eu am rămas, căci eram operatorul tehnic şi esenţial al proiectu­lui. Şi Duncan a rămas, căci el era mediumul care punea sis­temul în funcţiune. Întregul sistem era acordat cu el. Au mai fost reţinuţi alţi doi mediumi, în caz că Duncan ar fi murit sau ar fi fost indisponibil într-un fel sau altul. De asemenea, au rămas directorii de proiect, dar a plecat per­sonalul militar şi a fost adusă o nouă echipă pentru întreţinerea bazei.

Securitatea era deja foarte solidă, dar ei o voiau şi mai bună. Nu doreau ca armata să afle de modul în care se jucau cu timpul, dar toată lumea intuia că acolo se petrecea ceva straniu. Însă nimeni nu ştia exact ce.

---

[1] Zgomotul alb este un impuls autogenerat pe orice frecvenţă şi în acelaşi timp. Când acordaţi radioul pe un post pe bandă FM, de exemplu, zgo­motul pe care-l auziţi între posturile radio este zgomotul alb. Poate fi considerat precum o explozie bruscă existentă pe orice frecvenţă sau precum un mănunchi de impulsuri ce sunt emise împreună.

sursa:  http://cristytepes.wordpress.com

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Miturile Pleiadelor

Capitol din cartea intalnire in Pleiade

Aici se incheie descrierea experienţei mele personale, care a condus la intalnirea mea cu Preston Nichols. Totul a inceput cu mulţi ani in urmă, ca o aventură in planul conştiinţei inspirată de societăţile secrete ale Germaniei, care işi trag rădăcinile din Antichitate. Tradiţiile din care s-au inspirat aceste societăţi provin din perioada Atlantidei şi a constelaţiei tutelare a acesteia: Pleiadele, deşi foarte puţine informaţii au fost făcute

publice in această privinţă.

Pleiadele sunt una din cele mai strălucitoare constelaţii de pe cerul nopţii. Cei care au o vedere foarte bună pot vedea şapte stele (ceilalţi numai şase). In realitate, constelaţia cuprinde peste 250 de stele, cu orbite foarte apropiate intre ele.

Practic, toate mitologiile pămantului menţionează Pleiadele in tradiţiile lor orale sau scrise, considerand această constelaţie sacră sau sursa intregii vieţi. In interiorul Marii Piramide există şapte incăperi care comemorează aceste şapte stele. Arabii şi berberii le considerau sediul nemuririi, in timp ce diacii din Borneo credeau că aici se află centrul universului. Legendele sud-americanilor vorbesc şi ele de Pleiade, in care locuiesc zeii care au vizitat candva pămantul. Mayaşii se considerau ei inşişi „copiii Pleiadelor”.

In capitolele care vor urma voi prezenta majoritatea informaţiilor pe care le-am găsit in legătură cu miturile Pleiadelor, triate şi ilustrate astfel incat să poată fi uşor de inţeles. Acolo unde va fi cazul, voi face o serie de comentarii suplimentare, pentru a completa informaţiile prezentate in această carte. Mă voi referi inainte de toate la tradiţia greacă şi la cea romană, căci literatura care ne-a rămas de la aceste două civilizaţii este de

departe cea mai abundentă. Vom incepe cu creaţia universului, după care vom identifica linia ancestrală care a condus la crearea Pleiadelor (din perspectiva mitologiei).

La inceput nu a existat decat un vid (sau un haos), din care s-a născut principiul creator, cunoscut sub numele de Mama-pămant sau Gaia. In timp ce dormea, aceasta a născut un fiu, pe Uranus (echivalentul grecesc al lui ebraicului Metatron). Privind-o cu dragoste, acesta a revărsat asupra ei o ploaie fertilă, in urma căreia s-a născut natura manifestată: păsările, copacii, florile şi animalele. Impreună, cei doi au avut numeroşi copii, intre care cei mai puternici au fost cei 12 titani. Şase dintre aceştia erau de sex masculin şi şase de sex feminin. Uranus avea o putere creatoare uluitoare. Intre altele, el a creat şi electronul. Astrologia afirmă că Uranus patronează toate secretele electromagnetismului.

Creaţia sa s-a dovedit insă mai puternică decat el insuşi, lucru ilustrat de revolta copiilor săi şi de castrarea sa de către aceştia. Această imagine corespunde căderii lui Lucifer din Biblie. Satan este echivalentul biblic al lui Saturn, purtătorul inelelor intre titani. Vechii greci l-au numit pe Saturn Cronos (care corespunde in tradiţia ebraică lui Melchisedek).

Acesta este numele timpului. Cronos şi-a devorat propriii copii, pentru a nu avea parte de soarta tatălui său. Această imagine simbolizează creaţia timpului şi faptul că acesta ii devorează pe toţi cei care indrăznesc să trăiască in acest univers. Simbolul său era secera primită de la mama sa, cu care şi-a castrat tatăl. Saturn sau Cronos este prezentat adeseori şi  sub forma Doamnei cu Secera (morţii).

Saturn avea un frate, pe Oceanus, care reprezintă personificarea divină a elementului apă. El inconjoară pămantul ca un imens ocean, in care este creată intreaga viaţă şi unde totul trebuie să se intoarcă mai devreme sau mai tarziu pentru a muri. Această analogie simbolizează torus-ul (vezi glosarul) sau Centura lui Van Allen, unde se presupune că există inregistrările akasha-ice. Oceanus fertilizează pămantul prin apele sale.

Soţia lui Oceanus se numea Thetis şi era mama eternă a izvoarelor. Impreună, cei doi au procreat Oceanidele, o multitudine de nimfe care trăiau pe fundul mării. Una dintre cele mai importante nimfe a fost Climene, care s-a măritat cu titanul Iapetus, un frate al lui Cronos. Din uniunea lor s-a născut Prometeu şi fratele acestuia, Atlas. Cel din urmă avea să devină părintele Pleiadelor.

Intre timp, Cronos continua să işi devoreze copiii, de teamă să nu fie detronat, aşa cum fusese tatăl său, Uranus. Soţia sa, Rhea, una din femeile-titan, l-a păcălit pe cand era pe punctul de a-şi manca cel mai mic dintre copii, pe Zeus, inlocuindu-l cu o piatră. Drept urmare, Zeus şi-a intrecut tatăl şi a devenit cel mai puternic dintre zei.

Deşi Cronos insuşi a modificat intr-o oarecare măsură linia primordială a timpului, domnia sa a fost mult mai apropiată de perioada originală a creaţiei decat domnia lui Zeus, care i-a succedat. Piatra pe care a inghiţit-o l-a condus pe Cronos la iluminare. In mitologie, pietrele reprezintă adeseori depozite ale cunoaşterii sau o serie de acţiuni. Ele corespund programelor interioare ale cristalelor. Chiar şi tehnologia cronometrelor (ceasurilor) are la bază folosirea cristalelor. După ce şi-a pierdut puterea, dar a cunoscut iluminarea prin intermediul pietrei inghiţite, Cronos s-a căit. In timp ce Zeus devenea cunoscut sub numele de Jupiter sau Iehova, Cronos a dezlănţuit asupra pămantului o teroare pe care umanitatea nu a mai experimentat-o pană atunci. El a ajuns astfel in Italia, unde a devenit cunoscut sub numele de Saturn şi le-a dăruit oamenilor agricultura. Sub patronajul său stau recoltele, moartea şi ciclurile naturale ale vieţii. Deşi a manifestat multe aspecte teribile, a fost un prieten al umanităţii, fiind de o corectitudine absolută.Zeus a fost mult mai instabil in relaţiile sale cu oamenii, dovedind adeseori un comportament malefic.

După detronarea lui Cronos, Atlas şi tatăl său, Iapetus, au pornit un război impotriva lui Zeus. Cei doi făceau parte din prima generaţie de zei şi ii erau loiali lui Cronos. După ce a obţinut victoria impotriva lor, Zeus l-a izgonit pe Iapetus in Tartar şi l-a condamnat pe Atlas să poarte pe umerii săi cerul. Atlas a devenit astfel personificarea matricei geometrice care stă la baza intregii creaţii. Purtand pe umerii săi cerul (a cărui

personificare era unchiul său, Uranus), el era cel responsabil de prezervarea liniei primordiale a timpului. Această povară era cu adevărat uriaşă, căci timpul fusese deja modificat. De aceea, imaginile simbolice care il prezintă au inlocuit cerul de pe umerii săi cu pămantul. In cele din urmă, Atlas a fost transformat in piatră cand Perseu i-a arătat capul Meduzei.

Deşi nu era un om propriu-zis, Atlas avea trăsături umane. Impietrirea lui simbolizează căderea completă a omului in starea tridimensională solidă, adică in matricea artificială a pămantului. Cealaltă faţă a monedei se referea la faptul că piatra a devenit un simbol al corpului cristalin al cunoaşterii experimentate de Atlas. Această cunoaştere supremă a devenit centrul civilizaţiei Atlantidei, care a apărut ca o revoltă impotriva lui Zeus sau a lui Iehova. Atlanţii au luat numele zeului grec Atlas.

Atlas a fost părintele celor şapte Pleiade, impreună cu Pleione, fiica bunicilor săi dinspre mamă: Oceanus şi Tetis. Cunoscute ca cele şapte surori, Pleiadele au primit următoarele nume: Maia, Electra, Taigete, Asterope, Merope, Alcione şi Celaeno. Imediat după ce s-au născut, Pleiadele au inceput să danseze pe cer, fiind foarte fericite. Cand şi-au dat seama că sunt singure, intregul univers s-a intristat şi cerul s-a cutremurat. De aceea, au fost chemaţi peţitori, dar nici unul nu a corespuns naturii libere şi zburdalnice a Pleiadelor.

Deşi s-au măritat, acestea nu au fost niciodată satisfăcute de soţii lor. Intre timp aceştia au dispărut, dar Pleiadele continuă să aştepte, strălucind pe cerul nopţii şi dorind să fie fericite din nou, la fel ca la inceputuri.

Fiind nimfe, surorile pleiadiene erau considerate simboluri ale fertilităţii cărora le place jocul. Rădăcina cuvantului Pleiade inseamnă simultan „a se juca” şi „a naviga”. In religia celtică, data de 1 mai este numită sărbătoarea Beltanului, aceasta fiind prima noapte din an cand Pleiadele apar pe cerul nopţii. Este o sărbătoare a fertilităţii, foarte populară in zilele noastre sub numele de May Day (Ziua de Mai). Pleiadele apun la sfarşitul lui noiembrie. Aceste date coincid intre altele cu sezonul de navigaţie in Marea Mediterană. Grecii au considerat această perioadă şi ca un sezon al fertilităţii culturale. In aceste luni, ei navigau, explorau şi făceau comerţ. Dispariţia Pleiadelor in noiembrie semnalează inceperea anotimpului rece, care incheie sezonul de navigaţie.

Unul din peţitorii Pleiadelor a fost Orion, un vanător din randul giganţilor, de o mare frumuseţe. Există numeroase legende legate de acesta, dar toate prezintă acelaşi comportament necioplit şi grosolan. Deşi foarte frumos ca infăţişare, Pleiadele au incercat să-l evite, căci manierele lui necioplite echivalau cu păcatul originar, sau altfel spus cu devierea liniei primordiale a timpului. Numele de „Orion” este strans legat de cuvantul „originar”. Simbolurile sale erau ursul şi porcul mistreţ, căci era sclavul impulsurilor sale

inferioare. Atunci cand este aplicat oamenilor, cuvantul „porc” simbolizează intotdeauna o persoană necioplită, grosolană şi nemanierată. Orion s-a născut ca ţăran in Beoţia, o provincie rurală din Grecia. De aici s-a născut şi cuvantul „boer26”, care inseamnă sclav legat de glie sau ţăran.

Pleiadele s-au simţit distruse de ceea ce i s-a intamplat tatălui lor, Atlas, atunci cand Zeus l-a condamnat să ţină pe umeri cerul. S-au simţit incă şi mai nenorocite cand Perseu, fiul lui Zeus, l-a transformat in piatră, arătandu-i capul Meduzei. Meduza era un simbol al lui kundalini in ascensiune, care poate scoate uneori la iveală cele mai hidoase adevăruri.

Din cauza vanităţii ei şi a nerespectării aspectelor superioare ale vieţii, adevărul a ieşit la iveală, sub forma unui curent energetic extrem de puternic, care i-a făcut părul măciucă pe cap (este cunoscută imaginea Meduzei cu părul valvoi). Ea reprezintă simbolul adevărului necontrolat, prea puternic pentru a putea fi privit in faţă.

Atlas şi intreaga matrice-reţea a pămantului au fost paralizaţi, fiind transformaţi intr-o linie temporală falsă.

Perseu era un iniţiat in misterele şarpelui, obţinand un ochi clarvăzător de la trei vrăjitoare.

Acesta era un glob de cristal care ii permitea să vadă adevărul. „Per” inseamnă „prin” şi reprezintă rădăcina cuvantului „percepţie”. Cristalul nu ii permitea insă lui Perseu să vadă decat adevărul filtrat, adevărul gol-goluţ (necontrolat şi periculos) fiind simbolizat de Meduza.

Perseu a fost considerat un erou şi corespunde lui Quetzalcoatl, din tradiţia incaşă.

Căsătoria lui cu Andromeda simbolizează apariţia rasei roşii.

Atlas s-a luptat cu Perseu pentru că acesta era fiul lui Zeus. Legenda afirmă că Perseu l-a transformat in piatră cu ajutorul capului Meduzei – referinţă ocultă la inţelepciunea pietrei (cristalului). Piatra simbolizează matricea-reţea a pămantului, artificială şi blocată, dar şi cristalizarea misterelor lui Atlas. Acest mit prezintă oribilul adevăr al devierii timpului primordial.

Pleiadele au fost atat de afectate de ceea ce s-a intamplat cu tatăl lor incat şi-au luat vieţile, motiv pentru care au fost izgonite in ceruri de Zeus, sub forma unor stele, căci acesta le admira foarte mult frumuseţea. Ele au rămas pană astăzi pe cer, strălucind noaptea şi provocand umanitatea să le afle secretele.

sursa: http://cristytepes.wordpress.com

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro

Luna Plina in Scorpion si efectele ei in cele douasprezece constelatii

Duminica dimineata in jurul orelor 06h45' are loc cunoscutul fenomen de Luna Plina care vine si intesifica o serie de trairi specifice nativilor din constelatia Scorpion sau cu ascendentul in acest semn zodiacal. Pe scurt, sambata spre duminica o mare parte dintre noi suntem predispusi la o noapte alba sau cel putin un somn intermitent. Va trebui ca pe tot parcursul zilei de 6 mai sa avem in vedere predispozitia catre tot ceea ce poate fi extrem. Va trebui sa ne temperam in dialog si in relatiile interuman

e. Practic va fi o zi mai tumultoasa de la primele ore ale diminetii si calibrarea starilor afectivo emotionale este impetuos necesara. Bineanteles ca vom resimtit pe tot parcursul saptamanii ce are sa vina cateva din efectele care au loc in momentul apogeului, mai concret, cand Soarele apare intr-un aspect perfect de opozitie 180 grade. 

In panul social si la nivel de mapamond va urma o saptamana in care vom auzi despre intesificarea activitatii seismice, inundatii, furtuni de intensitatea mai mare, insa toate aceste fenomene sunt normale pentru aceasta perioada. Practic Luna ca satelit natural al Pamantului are o influenta covarsitoare in fiecare moment de Luna Plina si resimtitm intr-o masura mai mica sau mai mare acest fenomen in fiecare luna.

Dincolo de toate pentru tara noastra Romania, acest fenomen poate aduce o serie de gesturi extreme venite din partea populatiei care se confrunta cu simptom psihopatologic. Dincolo de toate aceste aspecte negative, se cunosc din vechime ca fazele de Luna Plina sunt favorabile meditatiilor, rugaciunilor si aspiratiilor spirituale, pentru ca putem canaliza constient energia lunara in plan pozitiv!

Berbec: predispozitita catre oboseala accentuata, cheluieli sau discutii in contradictoriu care au ca obiect finantele, bunurile materiale sau ceea ce urmeaza sa primiti. Anumite aspecte care pot veni sa deraieze de la bunul mers investitiile pentru saptamana viitoare.

Taur: duminica va trebui sa va menajati partenrul de viata, sotia, iubita, pentru ca majoritatea aspectelor negative se pot declansa in aria segmentului sentimental. In saptamana care va urma va trebui sa evitati rupturile in plan asociativ managerial si sa evitati procesele.

Gemeni: starea de sanatate poate fi precara pe tot parcursul zilei de 6 mai, insa va trebui sa aveti in vedere ca anumite aspecte pot scapa de sub controlo si in saptamana ce va urma. O atentie sporita in planul profesional pentru ca va va astepta o saptamana in care surprizele se pot tine lant.

Rac: tot ceea ce are legatura cu copii, pentru acei care aveti copii ar putea complica situatia de moement si indeosebi mamicile insarcinate din acest semn zodiacal se pot resimti. daca va aflat in toiul ueni aventuri aveti in vedere ca saptamana care va urma va puteti desconspira.

Leu: cateva aspecte care pot scapa de sub controlo in raporturile si relatiile cu familia. daca veti avea de solutionat saptamana viiotare anumite aspecte care au legatura cu spectrul imobiliar va trebui sa acordati o atentie sporita, pentru ca "socoteala de acasa nu se va potrivi cu cea din targ!"

Fecioara: va trebui sa aveti in vedere deplasarile si sa fiti mai precauti in trafic, indicat ar fi sa va verificati masina inainte de a porni la drum. Pentru saptamana viitoare va trebui sa va asteptati la cateva suprize neplacute in ceea ce privesc acte, documente importante si examinari.

Balanta: segmentul fianciar poate cunoaste transformari majore. O atentie in a cheltui si a fi mai calculati se impne pentru saptamana in curs. Deasemenea nu este exclus o discutie in contradictoriu duminica la primele ore ale diminetii care sa porneasca de la bani.

Scorpioni: fenomenul avand loc in semnul dumneavoastra zodiacal va trebui sa aveti in vedere spectrul personalitatii. Nu va lasati provocati si nu interveniti mai mult decat trebuie in treburile altora. O stare de usoara tensiune va fi resimtita toata ziua de duminica.

Sagetator: va trebui sa va menajati starea sanattii, nu sunt excluse complicatiile in cel mai extrem caz interventiile chirugicale, care nu sunt recomandate fe aceasta faza lunara. O saptamana in care va trebui sa va menajati si sa tineti cont de un bioritm zilnic, pentru e evita suprasolicitarea.

Capricorn: amicii, prietenii si evenimentele la care veti participa duminica va pot pune in situatii neplacute si de la diplomatie pana la dicutii provocatoare nu este decat un singur pas. Intelep ar fi sa fiti mai retrasi in planul social atat cat este posibil, pentru ca principalele probleme de aici se intrevad.

Varsator: va trebui sa aveti in vedere relatiile si raporturile cu socrii. Cateva aspecte neplacute se pot declansa din partea acestora, astfel incat nemultumirile sa fie vizibile. Va trebui sa va mobilizati mult mai bine in sfera profesiei saptamana in curs, pentru ca aici va veti confrunta cu greutati.

Pesti: somnul poate fi agitat si predispozitia catre cosmar este crescuta in acest interval de Launa Plina. Pentru saptamana viitoare va trebui sa fiti mai atent in relatiile interumane, in general cu persoanele care au un statut social mai elevat. Nu tergiversati proiectele superiorilor pentru ca aveti de pierdut.

Publicat de Ioan Burculet - JOHN

Sursa: http://constelatiadestinului.blogspot.com/

Iulius Caesar avea dreptate : Mormintele de la Magdalenenberg sunt aliniate constelaţiilor

O descoperire uimitoare a fost inregistrata la mormantul regal din localitatea Magdalenenberg, Germania, unde cercetatorii de la Muzeul Romisch, din Mainz, au stabilit ca mormintele sunt asezate identic cu pozitia constelatiilor din emisfera nordica.

Descoperirea a fost facuta la mormantul regal de la Magdalenenberg, in apropiere de Villingen-Schwenningen, in muntii Padurea Neagra, informeaza Nano Patents and Innovations. Asezarea mormintelor in jurul celui regal din centru se potriveste cu exactitate cu modul in care apar constelatiile pe cer, in emisfera nordica.

Asa cum pietrele din monumentul de la Stonehenge au fost orientate spre Soare, mormintele de la Magdalenenberg sunt pozitionate spre Luna.

Constructorii au asezat stalpii de la morminte astfel incat sa se potriveasca cu ciclul lunar de 18,6 ani (ciclul Saros de repetare a eclipselor Lunii – n.r.). Datele din acest ciclu lunar au fost bazele calendarului celtic.

Pozitia mormintelor de la Magdalenenberg respecta forma constelatiilor care pot fi vazute pe cer intre solstitiul de iarna si cel de vara. Cu ajutorul unor programe de calculator speciale, dr. Allard Mees, cercetator la Muzeul Romish, a reusit sa reconstituie pozitia constelatiilor din vremea respectiva.

Aceasta cercetare arheologica si astronomica a dus la determinarea unei date corespunzatoare solstitiului de vara din anul 618 i.Hr.

Julius Caesar pomeneste in notele sale despre razboi de calendarul celtic bazat pe ciclul lunar. In urma cuceririi Galiei si distrugerii culturii galice, acest tip de calendar a fost complet uitat in Europa.

Sursa: MISTERELE LUMII