Prosperitatea unei ţări este dată de capitalul autohton, nu de corporaţiile transnaţionale

Colaj: Vocea Rusiei

Vă prezentăm un comentariu al cititorului nostru, domnul Marian Rădulescu, despre situaţia economică din România.

Săptămâna care tocmai a trecut a adus un eveniment inedit şi necesar în acelaşi timp pentru România: întrunirea oamenilor de afaceri români într-o şedinţă, având ca scop organizarea într-un Consiliu al Investitorilor Români. În sfârşit, există oameni care şi-au dat seama de influenţa nefastă a penetrării corporaţiilor transnaţionale în România. Ţelul acestor corporaţii, atât în România cât şi oriunde în lume, este unul singur: jefuirea resurselor de care dispune o ţară şi transformarea populaţiei acestei ţări în forţa de muncă extrem de ieftină. S-a văzut că pentru atingerea acestui ţel, „transnaţionalii” nu se dau în lături de la nimic: cumpăra guverne, politicieni, oameni cu influenţă, făcându-i să distrugă capacităţile productive ale ţării, ca apoi să le vândă pe nimic, ca fier vechi. Astfel se elimină o concurenţă incomodă şi se transformă ţara într-o piaţă pentru mărfuri de proastă calitate. Pentru cumpărarea acestor mărfuri, populaţia naivă este atrasă în mecanismul creditelor de consum „doar cu buletinul”, urmând inevitabil un nivel de îndatorare mai mare decât capacitatea acestei populaţii de a câştiga prin munca proprie. Trebuie să recunoaştem că aceasta este o formă rafinată de sclavie, cea financiară!

Declaraţiile omului de afaceri român Ion Niculae, unul din iniţiatori, făcute atât în timpul acestui eveniment, cât şi ulterior la televiziune, spun nişte adevăruri ce merită a fi cunoscute şi însuşite. Astfel, principalul interes corporatist este descris în următoarea frază: „Investitorul străin vrea să obţină profit de cel puţin 200% şi să scoată repede banii din ţară, pe când investitorul român construieşte ceva în ţară”. Iar despre „modul de lucru” al acestor corporaţii, Ion Niculae a spus: „Consiliul Investitorilor Străini face legea în mediul de afaceri din România, profitând de vidul legislativ. Noi, dacă vrem să facem ceva, acest lucru este taxat ca trafic de influenţă. Trebuie să luptăm la noi în ţară să fim egalii străinilor”. Iar aservirea guvernanţilor români faţă de interesele corporatiste este exemplificată în acest caz: „Guvernul României ne-a spus că UE nu ne dă voie sa acordăm subvenţii pentru îngrăşăminte în agricultură. Comisia Europeană ne-a spus că guvernul României nu a cerut niciodată aşa ceva”.

Este bine că a fost luată iniţiativa înfiinţării Consiliului Investitorilor Români, este bine că s-au spus nişte adevăruri. Sper că această iniţiativă nu a însemnat numai o întâlnire a oamenilor de afaceri „la o măslină, un fursec şi o cafea”, cum se procedează de obicei. Sper că s-a făcut ce trebuia făcut la această şedinţă: să se ţină cont de toate propunerile, de ideile constructive expuse în luările de cuvânt, apoi să fie redactat actul constitutiv al acestei organizaţii, să fie supus aprobării statutul de funcţionare, să fie aleasă conducerea. Astfel, nu ar mai rămâne de făcut decât întocmirea documentaţiei, înregistrarea organizaţiei la tribunal, după care aceasta va deveni operaţionala. Dacă nu s-a procedat aşa, toate declaraţiile lui Ion Niculae şi ale celorlalţi parteneri de dialog rămân vorbe goale! Iar dacă acest Consiliu al Investitorilor Români, devenit operaţional, nu are în raza sa de acţiune şi întreprinderile mici şi mijlocii, nu va fi decât un uriaş cu picioare de lut, incapabil să se susţină prin forţe proprii!

Chiar dacă toţi întreprinzătorii români se vor organiza eficient, ei singuri nu vor reuşi să redreseze economia naţională. Este nevoie şi de ajutorul statului, materializat prin menţinerea sub controlul său a sectoarelor strategice, atâtea câte au mai rămas după „jaful privatizării”. Sectorul energetic, transporturile feroviare, producţia de armament, toate activele care nu au fost distruse trebuie puse pe picioare sub conducerea unor oameni competenţi, de specialitate. Există încă astfel de oameni, care au condus cândva sectoarele în cauză. Cum, nu ştiţi? Aceia pe care „structurile democratice” i-au înlăturat, aplicându-le eticheta de „fosile comuniste”. Aceşti oameni sunt adevăraţi specialişti (politrucii pecerişti s-au reprofilat în parlamentari, consilieri, etc.) şi pot pune în stare de funcţionare aceste obiective economice, organizate ca regii autonome, proprietate de stat şi aflate în subordinea Ministerului Economiei. Această formă de organizare prezintă două mari avantaje: 1) În cazul încheierii unor acorduri economice cu alte ţări, negocierile vor fi simplificate datorită faptului că reprezentanţii ministerului de resort sunt totodată factori de decizie în regiile respective. Este lesne de imaginat acest avantaj în negocieri cu state ca Rusia şi China; 2) Aceste regii, fiind proprietatea statului, pot aduce sume mari la bugetul de stat, nemaifiind nevoie de împrumuturi externe pentru cheltuieli tip „pensii şi salarii”. De asemenea, s-ar reduce presiunea insuportabilă aplicată cu maxima nesimţire asupra agenţilor economici privaţi. Dacă aceştia din urmă vor fi impozitaţi cu sume rezonabile atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru cel de asigurări sociale, numărul de salariaţi ”cu carte de munca” ar creşte!

Am mai spus-o şi o voi spune, de câte ori va fi nevoie: trebuie dezvoltate relaţiile bilaterale ale României, în toate direcţiile! Nu trebuie să ne cramponam cu disperare numai de Uniunea Europeană şi de Statele Unite! Interesul economic al României cere recâştigarea pieţei pierdute din Est, obiectiv ce se poate realiza prin refacerea relaţiilor economice cu Federaţia Rusă şi China. Având în vedere faptul că aceşti doi coloşi fac parte din grupul BRICS, piaţa din Est capătă noi dimensiuni, către India, Africa şi America Latină. Există o regulă economică pe care orice întreprinzător o respectă: în acţiunea de lărgire a pieţei proprii, prima dată sunt abordaţi clienţii cu care s-a lucrat în trecut. La nivel macroeconomic, înlocuind agenţii economici cu ţări, constatăm că în direcţiile arătate mai sus avem numeroase ţări care ne-au fost parteneri economici în anii '60-'80. Reluarea legăturilor economice ar însemna comenzi ferme şi contracte pe termen mediu şi lung, care ar face cu adevărat „să duduie” economia românească, atât de stat, cât mai ales cea privată! Dacă unităţile economice productive direct implicate în export ar merge la capacitate maximă, ar funcţiona şi cele din sfera serviciilor, cele care se ocupă cu dezvoltarea şi menţinerea infrastructurii, cele din sfera comerţului. Iar un buget naţional în creştere ar asigura funcţionarea sistemului de sănătate, învăţământ şi a tuturor celorlalte sisteme publice necesare unui nivel de viaţă decent.

Bineînţeles, asta nu înseamnă ignorarea legăturilor economice cu Uniunea Europeană. Din contra, sunt multe de făcut în acest domeniu. În primul rând, guvernul României are multe de făcut vis-a-vis de alinierea legislaţiei româneşti cu cea din UE şi mai ales la elaborarea unei strategii simple şi clare pentru atragerea fondurilor europene. Sunt atâţia întreprinzători români, în primul rând producători de alimente ecologice, care pot dezvolta afaceri solide în UE, dar nu au acces la fondurile europene. De asemenea, nu trebuie uitaţi nici cei ce vor să muncească în ţările UE, ale căror drepturi trebuie respectate (contract de muncă, asigurări de sănătate, pensie, şomaj, etc).

Referitor la companiile transnaţionale, trebuie remarcat aportul pozitiv al acestora în economia unei ţări. Cu o condiţie: aportul de capital corporatist să fie totdeauna mai mic decât cel autohton. De asemenea, transnaţionalele trebuie să respecte legislaţia ţărilor unde îşi desfăşoară activitatea, trebuie să plătească taxe şi impozite la fel ca orice agent economic din ţara respectivă. Ori, în România, transnaţionalele sunt nişte entităţi privilegiate, scutite de multe din taxele şi impozitele ce ar trebui să le plătească, îşi permit ca printr-o politică de dictat economic să marginalizeze firmele româneşti. Această stare de lucruri trebuie să înceteze dacă vrem să ne fie bine!

În final, doresc să citez din interviul luat de ziarul Romania Liberăambasadorului Federaţiei Ruse la Bucureşti, d-l Oleg Malginov, următoarea frază: „Înainte de toate, trebuie să construieşti o ţară stabilă, iar apoi să priveşti în jur, pentru că poţi avea o cooperare bună cu Rusia, dar la fel de bine poţi avea acelaşi tip de raporturi cu Uniunea Europeană. Este părerea mea personală. Scopul ar trebui să fie o Europă cât mai largă, nu una redusă la Uniunea Europeană (iar asta e valabil şi din punct de vedere economic)”. O mai buna sinteză decât spusele domnului ambasador nici că se poate.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru