Furtunile solare si valurile de fotoni schimba compozitia realitatii noastre fizice, deoarece au un efect foarte puternic asupra nivelului nostru fizic celular, determinand trezirea si clarificarea amintirilor celulare

Postat Maria

In ultima perioda am fost martorii unei activitati solare foarte intense, care afecteaza atat Pamantul, cat si oamenii Ce sunt, mai exact, exploziile solare si cat de mult ne afecteaza ele? O explozie solara este o furtuna magnetica, pe Soare, care apare asemenea unui punct foarte luminos, insotit de o eruptie gazoasa de suprafata, asa cum este cea din fotografia de mai sus. Exploziile solare elibereaza cantitati imense de particule cu energie inalta si gaze extrem de fierbinti. Ele sunt lansate la mii de mile distanta de suprafata soarelui. Conform lui Mitch Battros, de la Earth Changes Media, „Una dintre cele mai cunoscute profetii ale batranilor nostri Maya o reprezinta mesajul unei schimbari a paradigmei erei noastre. In cuvintele maiasilor, se spune ca ne aflam acum intr-o perioada de „schimbare si conflict”. Schimbarea vine de „afara”, sub forma vremii, a fenomenelor naturale, a perturbatiilor ceresti (explozii solare) si a traumelor auto- provocate de oameni insasi. Conflictul vine „dinauntru”, sub forma incercarilor personale, a durerii, dezorientarii, depresiei, anxietatii si fricii. Se spune ca ne aflam la o „rascruce” – un moment al alegerii unei cai noi, a unei noi directii a sinelui si a comunitatii, al aventurarii in necunoscut si al gasirii adevaratei noastre identitati a fiintei. Unii vor alege sa ramana pe acelasi drum, sa ramana cu ceea ce le este familiar si sa faca un mare efort pentru a pastra „previzibilitatea’. Pare sa existe o legatura directa intre furtunile solare si efectele biologice asupra oamenilor – in special in cazul furtunilor de grad M. Canalul care faciliteaza legatura dintre particulele incarcate din soare si perturbarile oamenilor este acelasi care conduce conditiile de vreme ale Pamantului, prin Campul Magnetic pe Pamant si, in acelasi timp, prin campurile magnetice din jurul oamenilor. Cutremurele, eruptiile vulcanice, uraganele, tornadele si furtunile par sa apara ca urmare a unei activitati mai intense a soarelui. Activitatea geomagnetica a soarelui ne influenteaza gandurile Am observat din propriile cercetari, ca activitatea solara este cunoscuta ca avand o influenta asupra constiintei umane. Exploziile solare afecteaza sistemul nervos central (mucoasa stomacului), ca si comportamentul omenesc si intreaga rectie psiho-fiziologica (mental-emotional-fizic). Flacarile solare ne pot face sa fim nervosi, anxiosi, ingrijorati, ametiti, slabiti, iritabili, letargici, epuizati, ne creaza probleme cu memoria pe termen scurt, ne dau palpitatii, senzatie de greata, senzatia de presiune prelungita in cap si dureri de cap. Ati simtit asa ceva in ultima vreme? Am primit informatii de la oameni din Canada, SUA, America de Sud, Japonia, Grecia, Malta, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Australia s.a.m.d, care cu totii descriu simptomele pe care le-am mentionat, dupa un episod de activitate solara intensa. Am trait si eu aceste simptome si la fel s-a intamplat cu multi dintre clientii mei. Oamenii de stiinta nu par sa se ocupe de asta, dar toti stim, din experienta, directa ca este ceva real. Furtunile solare si valurile de fotoni schimba compozitia realitatii noastre fizice, deoarece au un efect foarte puternic asupra nivelului nostru fizic celular, determinand trezirea si clarificarea amintirilor celulare. De cele mai multe ori simtim asta, prin incalzirea corpului, sub forma de „bufeuri”. Emotiile noastre joase sunt energii de frecventa joasa, inmagazinate in celule ca urmare a unor experiente si traume anterioare cu care ne-am intalnit, insa nu le-am procesat – astfel incat ele s-au inmagazinat sub forma de amintiri celulare. Energia fotonica este o energie de frecventa mult mai inalta si ea ridica fortat energia emotionala de frecventa joasa, ca sa o adapteze frecventelor inalte... ceea ce ne face sa eliberam aceste emotii joase ale tristetii si durerii, fara sa stim de ce. Aceste stari dureaza cam douazeci de minute, dupa care ne intrebam de unde si pana unde au putut sa apara, din senin, aceste sentimente. Elementele planurilor dupa care suntem construiti au o interfata in constiinta celulara si, atunci cand aceasta structura este amplificata de catre energia fotonica, numeroase elemente ale sale se scurg in constiinta si incepem sa ne amintim scopul sufletului nostru. Suntem fortati sa facem schimbari in viata, dar nu intelegem de ce. Ce este interesant in legatura cu aceasta energie este ca, din moment ce are o frecventa mai inalta, ea creaza puterea materializarii instantanee a gandurilor noastre, ceea ce inseamna ca putem crea, instantaneu, ceea ce gandim. Asta nu s-a mai intamplat pana acum, in viata noastra si, din acest motiv, oamenii scriu carti pe tema Fortei Atractiei. Energia fotonica ne cupleaza la gandurile noastre si, prin urmare, este foarte important sa stim mai ales ce vrem si nu ce nu vrem, pentru ca, altminteri, vom materializa mai mult din ceea ce nu vrem. Daca va aflati in proces de schimbare si transformare, aceasta energie va ajuta foarte mult. Pe de alta parte, daca sunteti blocati in trecut, prin victimizare si furie, veti materializa pur si simplu mai multe motive pentru a ramane blocati in victimizare, pana cand veti fi pregatiti sa o eliberati. Nota: Vechile texte antice, inclusiv Biblia, ne spun sa ne uitam la ceruri, deoarece ele vor constitui catalizatorul care va aduce schimbarea pe Pamant, in aceste timpuri. Efectele recentelor explozii solare In ultima vreme, multi oameni se simt agitati si nelinistiti. Exploziile solare pot sparge vechile tipare ale gandirii, care nu mai sunt acum necesare, pentru ca in acest fel, sa poata aparea tipare noi. Acest lucru ne face sa ne simtim agitati si epuizati, in acelasi timp. Poate, de asemenea, sa faca ravagii in domeniul tehnologiei, cum e in cazul computerelor. Incepem sa observam multe simptome noi. Timpul si spatiul par sa se miste si mai haotic decat pana acum. Se pare ca pierdem, cu usurinta, notiunea timpului. Ne pierdem cuvintele, atunci cand vorbim. Ziua, pur si simplu, dispare. Nu dormim prea bine... din nou. Ne foim mult in cursul noptii si multi dintre noi au vise neobisnuite. Simtim puternice supratensiuni in corp, urmate de caderi de energie. Exista multe marturii despre greata, dureri in corp si ameteala. Multi simt o durere profunda. Unii se simt ca si cum ar pasi pe apa (neancorati). Altii spun ca, atunci cand inchid ochii, la culcare, simt cum se invarte totul. Exista si deficiente ale vederii, probleme cu urechea interioara, sunete in urechi, probleme cu gatul si cu tiroida, picioare reci si chiar si un simptom ciudat, ca si cum limba ar fi uscata. Vi se intampla asa ceva? Nu e nimic de speriat … fiti doar atenti la ce se intampla, odihniti-va mai mult si beti multa apa. Va trece si asta. Nota: Daca simtiti ca va incalziti pe inauntru de la exploziile solare , as vrea sa imi spuneti, pentru ca cercetez acest simptom. Va simtiti astazi cam agitati si nu sunteti in sinea voastra ? De pe site-ul Spaceweather.com; 12 .06. 2012
Sursa 

Sursa: http://eulinterior.blogspot.ro

Universul holografic: Realitatea noastră este doar o iluzie ?

Acest articol foarte excitant ofera un suport teoretic stiintific pentru multe experiente si puncte de vedere spirituale. Totul a inceput in anul 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o echipa de cercetatori, condusa de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale secolului trecut. Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanta care le separa, fie ca e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, intr-un fel, fiecare particula pare sa cunoasca ceea ce face cealalta. Toata problema acestei descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza teoria lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu poate depasi viteza luminii. Din moment ce calatoria cu o viteza super-luminica semnifica spargerea barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicieni sa incerce sa gaseasca explicatii pentru acest fenomen.

O noua teorie a aparut: Universul e o holograma

Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de “univers holografic”, intrucat el crede ca descoperirile lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva nu exista, in ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice si create remarcabil, pana la cele mai mici detalii.

Ce este o holograma?

Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o holograma. O holograma este o fotografie tridimensionala realizata cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care urmeaza sa fie fotografiat, este mai intai “invaluit” intr-o raza de laser. Apoi, o a doua raza laser este indreptata spre lumina reflectata a primei raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua raze laser se amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat, se vor vedea doar turbulente de linii luminoase si intunecate fara sens; dar daca acest film este iluminat de o a treia raza laser, o imagine tridimensionala a obiectului initial va apare.

Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristica remarcabila a hologramelor. Daca holograma unui trandafir este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg.

Caracteristica hologramei “totul e continut in fiecare parte” ne ofera o cu totul alta viziune. In toata istoria sa, stiinta occidentala a lucrat cu prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba de o broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe partile sale componente. O holograma ne invata faptul ca anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa divizam un anumit lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este facut, ci doar “intreguri” mai mici.

Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care particulele subatomice raman in contact unele cu celelaltele, indiferent de distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati misterioase ale acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza faptul ca, la un anumit nivel profund al realitatii, asemenea particule nu sunt entitati individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.

Modelul acvariu al hologramei

Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne imaginam un acvariu care contine o broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu ochii liberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din acvariu: o camera video aflata in fata acvariului, iar cealalta aflata in partea opusa. Fiecare camera video are doua monitoare, pe care puteti sa vedeti broasca testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia ca broasca testoasa e diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase, si asta pentru ca acele camere video sunt situate in unghiuri diferite.

Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din monitoare, veti deveni constienti ca exista o legatura intre ele. Cand o broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin diferita (datorita unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e vorba, ati putea trage concluzia ca o broasca comunica instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.

Iluzia separarii particulelor subatomice

Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult mai complexa decat a noastra, analoaga cu acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta, intrucat nu percepem decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “parti” a unei realitati profunde, holografice si indivizibile. Si, din moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste “umbre”, atunci intreg Universul nu este decat o proiectie, o holograma.

Cosmosul, o super-holograma

In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si caracteristici uimitoare. Daca aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii, toate lucrurile din Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din creierul uman sunt conectati de particulele subatomice detinute de fiecare peste care inoata, de fiecare inima care bate, de fiecare stea care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura umana are tendinta de a categorisi si divide toate lucrurile din Univers, toate impartile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singura.

Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un concept ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are nicio semnificatie, caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-holograma, in care trecutul, prezentul si viitorul exista simultan. Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar exista tehnologia necesara, intr-o zi am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am putea vizualiza scene din trecutul indepartat.

Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere intregului nostru Univers, in ea este continut fiecare particula subatomica care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze gamma. Totul trebuie vazut ca un fel de depozit cosmic al “totului care exista”.

Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se afla ascuns in aceasta super-holograma, totusi el se aventureaza in a spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem ca ar exista mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa, in spatele caruia se afla un numar infinit de alte structuri super-holografice sau de alta natura.

Creierul vazut ca o holograma

Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul nostru ar fi o holograma. Lucrand independent in domeniul cercetarii neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de natura holografica.

In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si unde sunt memorate amintirile in creier. De-a lungul a numeroase decenii de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o localizare specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente realizate in anii ’20, omul de stiinta Karl Lashey a aflat ca, indiferent ce portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria acestuia (privind indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul memoriei parea unul de genul “totul in fiecare parte”.

In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizeaza memorarea informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de neuroni, ci in modele de impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de lumini de laser intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine holografica. Cu alte cuvinte, Pribram crede ca insusi creierul este o holograma.

Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de multe amintiri intr-un spatiu atat de mic. A fost descoperit faptul ca creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de informatii pa parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna informatiile continute in 5 seturi de Enciclopedia Britannica. Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare pentru memorarea informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil sa se inregistreze imagini diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un centrimetru cub de film poate stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.

Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie dintr-o cantitate uriasa de memorii devine mai de inteles daca creierul ar functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va intreba ce intelegi prin cuvantul “zebra”, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea alfabetica a informatiei (pana vei ajunge la “z”), ci pur si simplu, vei raspunde aproape instantaneu “vargat”, “arata ca un cal”, “un animal din Africa”.

Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii umane e faptul ca fiecare informatie pare instantaneu corelata cu alta informatie – o alta caracteristica intrinseca a hologramei. Datorita faptului ca fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune, acesta este exemplu care arata sistemul interconectat al hologramelor.

Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei

Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai usor de explicat folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce avalansa de frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in lumea concreta a perceptiilor noastre. Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o holograma. La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un dispozitiv de tradus, capabil de a converti aperentul amestec de frecvente fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul include o lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic frecventele pe care le primeste de la simturi in lumea noastra interioara a perceptiilor.

Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice

Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor. Cercetatorul italian Hugo Zucarelli a extins recent modelul holografic si in lumea fenomenelor acustice. Uimit de faptul ca oamenii pot localiza sursa sunetelor fara a-si misca capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza acestei abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnica de inregistrare capabila sa reproduca situatiile acustice de un realism uimitor.

Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram

Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui Bohm aceasta lume fizica este doar o holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma, caci selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii senzoriale, atunci ce mai ramane din realitatea obiectiva? Ea pur si simplu inceteaza sa mai existe!

Paradigma holografica

Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o maya, o iluzie, si, desi noi credem ca suntem fiinte fizice care ne miscam intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie. Noi suntem doar niste receptori care “plutim” intr-un ocean urias de frecvente, si ceea ce extragem din acest ocean si-l metamorfozam in lumea reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al acestei super-holograme.

Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma holografica, si, desi este privita de multi cercetatori cu scepticism, totusi exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de realitate la care stiinta a ajuns pana acum. Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate explica misterele care n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca fiind paranormale. Astfel, intr-un univers in care creierele individuale sunt de fapt portiuni indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit, atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin calatoria informatiei de la mintea individuala A la mintea individuala B.

Constiinta creeaza realitatea

Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea Virginia Intermont, a explicat faptul ca, intrucat realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai poata fi adevarata afirmatia conform careia “creierul produce constiinta”. E de fapt invers: constiinta creeaza aparenta creierului, a corpului fizic si a tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le percepem a fi reale. Un astfel punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o proiectie holografica a constiintei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sanatate. Ceea ce unele cazuri din medicina au fost privite ca “vindecari miraculoase” s-ar putea explica prin schimbarile avute in constiinta, ce au afectat astfel si schimbarile din holograma trupului.

Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru comunicarea simultana intre particulele subatomice, totusi, asa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra, descoperirile lui Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si mai radicale asupra realitatii inconjuratoare.

sursa

Sursa: Enigme si Conspiratii