VIDEO Cum poate fi depistat Alzheimerul cu un aliment din casă

Cea mai nouă descoperire care ajută în depistarea Alzheimerului este la îndemâna oricui: untul de arahide. Studiile au demonstrat că, folosind deliciosul aliment, oamenii pot să-şi dea seama repede dacă se află în primele stadii ale acestei boli.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că printre primele simtpome ale bolii Alzheimer se numără pierderea mirosului în nara stângă, mult mai rapid decât în cea dreaptă. Cercetătorii Universităţii din Florida, Statele Unite, au ales untul de arahide pentru a-i ajuta pe oameni să-şi dea seama dacă au Alzheimer, scrie Daily Mail. Tot ce pacienţii trebuie să facă este să miroasă o linguriţă din acest aliment.

Untul de arahide este folosit de către medici în acest scop, deoarece simţim mirosul său exclusiv prin nervul olfactiv şi nu şi prin nervul trigemen, ca în cazul altor mirosuri .

Or, în maladia Alzheimer, degradarea centrului olfactiv din creier este unul dintre primele semne ale bolii, însă până acum era destul de dificil pentru medici să-şi dea seama dacă unui bolnav păţeşte aşa ceva.

O echipă de certetători a efectuat, recent, un experiment cu untul de arahide. Pacienţii care sufereau de Alzheimer în stadii incipiente nu au putut simţi mirosul acestui aliment cu nara stângă decât dacă se apropiau foarte mult de linguriţa cu mostra de unt (10 cm), spre deosebire de detectarea mirosului cu nara dreaptă de la cel puţin 20 de cm.

Sursa: www.obiectiv.info

Condimentul care protejează creierul şi previne Alzheimerul

Alzheimerul este cea mai frecventă formă de demenţă şi chiar dacă cercetătorii sunt aproape de descoperirea unui leac, tot prevenţia este cea mai bună armă. Nimic mai simplu, tot ce trebuie să faceţi este să adăugaţi în cafeaua de dimineaţă un praf de scorţişoară.

Potrivit unui studiu publicat recent în Journal of Alzheimer’s Disease, 2 compuşi din scorţişoară care dau acestui condiment un gust dulce caracteristic ar putea oferi creierului o anumită protecţie împotriva maladiei Alzheimer.

Cercetătorii de la Universitatea California din Santa Barbara au descoperit că doi compuşi din scorţişoară, aldehidă cinamică şi epicatechin, pot să oprească procesul de formare a plăcilor de proteină TAU – care declanşează această maladie neurodegenerativă – la nivelul creierului.

Proteinele TAU formează acumulări şi depozite odată cu înaintarea în vârstă, iar pacienţii cu Alzheimer prezintă mai multe astfel de depozite în comparaţie cu persoanele sănătoase. Oamenii de ştiinţă au descoperit, în teste de laborator, că aldehida cinamică previne aceste acumulări de proteine, prin protejarea contra stresului oxidativ.

“Luaţi ca exemplu arsurile solare, o formă a stresului oxidativ”, a declarat coordonatorul studiului Roshni Graves. “Dacă porţi o pălărie, poţi să îţi protejezi faţa şi capul de oxidare. Într-un anumit sens, adelhida cinamică este un fel de pălărie”, a mai spus Roshni Graves.

Totuşi, savanţii americani consideră că mai au “mult drum de parcurs înainte de a şti cu certitudine că această metodă va funcţiona şi pe oameni”. De aceea, oamenii nu ar trebui să încerce să consume cantităţi mari de scorţişoară, dincolo de cantităţile obişnuite din alimente, încercând să evite maladia Alzheimer.

Scorţişoara ar putea avea şi alte efecte benefice, nu doar asupra sănătăţii creierului – alte studii au indicat faptul că această substanţă poate să scadă glicemia persoanelor cu diabet de tipul 2, atunci când este administrată ca supliment pe lângă tratamentul standard, afirmă cercetătorii de la Mayo Clinic.

Sursa: http://www.doctorulzilei.ro

Este Uleiul de Cocos un tratament pentru boala Alzheimer?

Organizatia “Fondul pentru Vindecarea bolii Alzheimer” a primit numeroase intrebari privind importanta uleiului din nuca de cocos in combaterea acestei maladii.

Pornim de la premiza ca situatia si experienta personala sunt unice pentru fiecare dintre noi si de la faptul ca in prezent nu exista un studiu clinic, evaluat de specialisti, asupra eficacitatii uleiului de cocos in tratarea si prevenirea bolii Alzheimer.

In acest context, prezentam opiniile lui Rudy Tanzi, Ph.D. – presedintele “Consortiului pentru cercetare – Fondul pentru Vindecarea Bolii Alzheimer”  si  profesor de neurologie la Scoala de Medicina Harvard, SUA, director al Sectiei de Cercetari in Domeniul Geriatriei si Fenomenului de Imbatranire din cadrul Spitalului General Massachusetts – Departamentul de  Boli Neurodegenerative.

Explicatii Posibile pentru Beneficiile Potentiale in cazul Bolii Alzheimer

Pentru cine doreste sa incerce uleiul de nuca de cocos ca supliment alimentar, este de preferat uleiul de cocos virgin (nerafinat), intrucat contine o proportie superioara de “polifenoli” (acid ferulic si acid p-coumaric).

Polifenolii din componenta uleiului de nuca de cocos ar putea fi potential folositori in cazul bolii Alzheimer (dar si a altor afectiuni) intrucat actioneaza ca antioxidanti.  Antioxidantii ajuta la temperarea efectelor daunatoare ale inflamatiilor (de pilda producerea de radicali liberi), care au un efect atat de distructiv la boala Alzheimer, cat si in cazul altor maladii prezentand degenerarea tesuturilor afectate.

In experimentele pe animale s-a constatat efectul benefic si al altor uleiuri virgine, in reducerea patologiei bolii Alzheimer.  Este vorba de uleiul virgin de masline si de seminte de struguri, al caror continut este, de asemenea, bogat in polifenoli.

Asadar, una dintre proprietatile curative ale uleiului de nuca de cocos in cazul bolii Alzheimer ar putea deriva din efectul antioxidant al polifenolilor.

Un alt motiv posibil in virtutea caruia uleiul de nuca de cocos ar putea fi folositor la boala Alzheimer, se justifica prin continutul sau bogat in “corpuri cetonice” .

Uleiul de nuca de cocos genereaza corpuri cetonice in cursul digestiei grasimilor din componenta uleiului.  Corpurile cetonice au rolul de a furniza hrana si energia pretioasa creierului cand nivelul glucozei din sange este scazut, cum este cazul pacientilor cu Alzheimer.

Cand nivelul glucozei din sange este scazut, creierul descompune grasimi pentru a genera corpuri cetonice – ca sursa alternativa de energie.  Aceasta energie este indispensabila pentru supravietuirea celulelor nervoase si pentru activitatea sinaptica care sta la baza proceselor de invatare si memorare. 

Uleiul virgin din nuca de cocos contine acele grasimi care pot fi convertite in corpuri cetonice, servind astfel ca sursa alternativa de energie pentru creier.

Corpurile cetonice ar putea potential furniza energie celulelor nervoase si sinapselor in creierul privat de glucoza al pacientilor cu Alzheimer.

O mare parte din personalul de ingrijire a pacientilor cu Alzheimer atesta o revigorare si o stare mintala mai alerta a acestora, dupa ce le administreaza gustari bogate in zahar (ca dulciuri si inghetata), cel putin temporar.  Aceeasi functie pot indeplini si corpurile cetonice, suplimentand nevoia creierului de glucoza prin descompunerea grasimilor cum sunt cele din uleiul din nuca de cocos.  Iar corpurile cetonice au un efect prelungit.

In rezumat, pe langa efectul antioxidant al polifenolilor din uleiul de nuca de cocos este, de asemenea, posibil ca aceste corpuri cetonice (actionand ca sursa alternativa de energie pentru activitatea cerebrala) sa justifice efectele pozitive consemnate in boala Alzheimer de catre cei care au folosit ulei din nuca de cocos.

Uleiul de nuca de cocos – Posibil tratament pentru boala Alzheimer?

Publicatia Americana “Berkeley Wellness”  din 3 Iunie 2012 exploreaza aceasta posibilitate

Milioane de persoane din lumea intreaga, inclusiv mii de oameni de stiinta, cauta cu disperare un tratament functional pentru boala Alzheimer – sau, chiar si o vindecare.  Asa incat nu este surprinzator numarul urias de scrisori primite la redactie, care se intereseaza de noua carte aparuta “Boala Alzheimer: Si daca totusi Exista un Tratament de Vindecare?” de Dr. Mary Newport (medic pediatru).  Vindecarea expusa in carte nu consta in folosirea unuia dintre costisitoarele medicamente (care prezinta doar beneficii marginale), ci doar un simplu aliment presupus sa determine efecte spectaculoase de vindecare pentru cei afectati de aceasta boala.  Alimentul este: Uleiul din nuca de cocos.

O fascinanta experienta personala

Cartea Dr. Newport prezinta o realitate profund personala.  Sotul ei, Steve, este una dintre victimele acestei boli, iar cartea prezinta cercetarile autoarei in incercarea de a stopa sau reversa declinul evolutiei bolii.  Pe linia cercetarilor intreprinse, Dr. Newport sugereaza ca amintitele corpuri cetonice pot contribui la tratarea multor afectiuni neurologice, inclusiv boala Alzheimer.   Corpurile cetonice sunt produsi secundari ai procesului de descompunere a grasimilor din organism, si de regula, in cantitati mici.  Nivelul corpurilor cetonice creste atunci cand nu se consuma alimente/se tine post, sau cand se adopta o dieta cu aport foarte scazut de carbohidrati, care poate induce starea denumita cetoza.  Cetoza este un proces natural care apare atunci cand grasimile sunt transformate in energie de catre organism - de obicei cand acesta nu primeste suficienta glucoza (carbohidrati), pentru a asigura corpului energia de care acesta are nevoie. Grasimea este defalcata in energie si corpi cetonici (produse moleculare obtinute in urma procesului metabolic).

O alta metoda de a mari numarul de corpuri cetonice in organism consta in consumul de grasimi de tipul Trigliceride cu Lant Mediu (MCT – medium chain triglycerides) – uleiul de nuca de cocos si de seminte de palmier fiind o buna sursa de MCT.  Aceste lanturi medii de trigliceride sunt convertite in corpuri cetonice de catre ficat, putand fi apoi utilizate de creier sau alte organe ca sursa de energie.  Reprezinta totodata o sursa de energie mai repede disponibila decat in cazul altor grasimi si nu sunt rapid transformate  in depozite de grasime in organism.  Teoria avansata este ca aceste corpuri cetonice ar putea functiona ca sursa alternativa de energie pentru neuronii care si-au pierdut capacitatea de utilizare a glucozei (consecinta a bolii Alzheimer).

Si astfel, Dr. Newport a inceput administrarea de ulei de nuca de cocos sotului ei, ulterior combinandu-l si cu alte uleiuri cu continut mare de MCT.  Conform consemnarilor Dr. Newport, efectele acestei masuri au fost : imbunatatirea memoriei de scurta durata, alevierea starilor de depresie, revitalizarea personalitatii sotului si diminuarea problemelor de mers si de vedere – iar analiza RMN a relevat stoparea procesului de reducere in volum a creierului.

Autoarea cartii citeaza rezultate ale unor cercetari conform carora dietele generatoare de corpuri cetonice pot ajuta in tratarea unor cazuri dificile de epilepsie si posibil de Parkinson, precum si alte tulburari neurologice, putand totodata ameliora starea de constienta si sanatate in general.  Aproape toate aceste concluzii sunt de natura strict tehnica si teoretica – sau cercetari preliminare efectuate deocamdata pe animale.  Se pare insa ca nici unul dintre studiile de cercetare nu a folosit ulei de nuca de cocos, ci solutii speciale de corpuri cetonice,sau alte produse pe baza de concentrat de MCT.   Un studiu din 2009 asupra unui asa zis “aliment medical” costisitor, pe baza de reteta, continand doze mari de MCT ( AXONA – studiul fiind finantat de producator) – a evidentiat ameliorari minore la pacientii  Alzheimer aflati in stadii incipiente sau moderate.

Potrivit declaratiilor oficiale ale “Societatii pentru boala Alzheimer”,  “..unele persoane au afirmat ca uleiul de nuca de cocos a ajutat in boala Alzheimer, dar pana in prezent, nu exista nici un studiu clinic pentru testarea efectelor uleiului de nuca de cocos in boala Alzheimer.  Acelasi lucru este valabil si in cazul uleiurilor tip MCT din farmacii, disponibile fara reteta.

Totusi experientele multor bolnavi de Alzheimers care au administrat Ulei din Nuca de Cocos converg catre concluzia clara ca acest ulei poate avea un efect benefic.

Sursa: www.provitanutrition.com

Nou tratament pentru bolnavii de Alzheimer şi Parkinson

Un nou medicament descoperit de cercetătorii de la Școala de Medicină Feinberg de la Universitatea Northwestern din SUA ar putea deveni o importantă parte a tratamentului pentru pacienții cu Alzeheimer, Parkinson și scleroză multiplă, relatează presa internațională.

Pastila banală care combate pierderile de memorie şi te protejează contra Alzheimer

Noua clasă de medicamente, cunoscute sub denumirea de MW151 și MW189, abordează o altă tehnică față de tratamentele curente pentru aceste boli, având ca țintă un anumit tip de inflamație a creierului care este întâlnită atât la pacienții cu Alzheimer, Parkinson, scleroză multiplă, dar și în cazul celor cu alte afecțiuni ale creierului.

Ultimele studii în domeniu au arătat că inflamațiile creierului influenţează evoluția negativă ce caracterizeaz bolile cronice neurologice.

Potrivit cercetătorilor americani, medicamentul a fost testat, deocamdată, pe șoareci, însă specialiștii au obținut toate aprobările pentru prima fază a studiului clinic al medicamentului, pe oameni.

Sursa: REALITATEA.NET

DAR… DACĂ NU E ALZHEIMER, CI O LIPSĂ DE VITAMINA B12?

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic

Deficitul de vitamina B12 ar putea fi responsabil pentru pierderile de memorie ale oamenilor în vârstă,iar starea produsă de această avitaminoză poate fi uneori confundată cu maladia Alzheimer.

Pe măsură ce îmbătrânim, abilitatea noastră de absorbi vitamina B12 din alimente scade. Deficitul de B12 se manifestă rapid şi poate cauza stări de confuzie, dezorientare şi agitaţie.

Vitamina B12 este esenţială în organismul uman. Ea ajută la dezvoltarea sistemului nervos şi la menţinerea sănătăţii lui, a producţiei de ADN şi a formării de celule roşii din sânge.

Cel mai frecvent, deficitul de B12 duce la anemie. Totuşi, în unele cazuri, această scădere a nivelului de B12 poate determina şi alte efecte: diminuarea tonusului muscular, oboseală, tremur, pierderea conştienţei, lipsă de echilibru, scăderea tensiunii arteriale, depresie şi alte tulburări de dispoziţie, precum şi probleme cognitive, cum ar fi slăbirea memoriei.

În forma sa naturală, vitamina B12 este prezentă în cantităţi semnificative doar în alimentele de origine animală, în special în ficat. 

Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul acidului din stomac, care este esenţial pentru absorbţia vitaminei B12, scade. Aşa se face că mai mult de 30% dintre persoanele vârstnice nu au cantitatea de acid gastric necesară pentru a putea absorbi destulă vitamină B12 din sursele naturale. 

Prin urmare, medicii recomandă ca persoanele care au trecut de 50 de ani să consume alimente bogate în această vitamină sau aă ia suplimente alimentare.

Cazul Ilsei Katz, o pacientă americană în vârstă de 85 de ani, este revelator: ea a fost diagnosticată cu Alzheimer după o perioadă în care, treptat, a început să uite din ce în ce mai multe lucruri şi să prezinte stări de agitaţie. Dar, în urma tratamentului specific acestei boli, starea pacientei s-a înrăutăţit. 

Rezultatele analizelor întreprinse pentru diagnosticare au demonstrat că pacienta avea un deficit de vitamina B12, iar medicii au decis să i se administreze săptămânal această substanţă.

În scurt timp, starea pacientei s-a îmbunătăţit. Stările de agitaţie au dispărut, ea devenind din ce în ce mai lucidă. De asemenea, treptat, şi-a recăpătat şi memoria.

Acum, Ilsa Katz are 87 de ani şi locuieşte singură în Manhattan, neavând nevoie de asistenţă.

Deficitul de vitamina B12 este întâlnit şi la alcoolici (alcoolul diminuează absorbţia vitaminei), la cei care au suferit o intervenţie chirurgicală pentru micşorarea stomacului sau tratarea ulcerului şi la persoanele care iau acid aminosalicilic (pentru tratarea tuberculozei) sau metformină (pentru diabetul zaharat).

Dozele mari de acid folic pot masca deficitul de vitamina B12, iar dacă acesta se menţine mult timp, poate produce leziuni neurologice permanente. La unele persoane, suplimentele de potasiu afectează absorbţia vitaminei B12.

Sursa: New York Times

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

DAR… DACĂ NU E ALZHEIMER, CI O LIPSĂ DE VITAMINA B12?

Galerie foto (1)

Deficitul de vitamina B12 ar putea fi responsabil pentru pierderile de memorie ale oamenilor în vârstă, iar starea produsă de această avitaminoză poate fi uneori confundată cu maladia Alzheimer.

Pe măsură ce îmbătrânim, abilitatea noastră de absorbi vitamina B12 din alimente scade. Deficitul de B12 se manifestă rapid şi poate cauza stări de confuzie, dezorientare şi agitaţie.

Vitamina B12 este esenţială în organismul uman. Ea ajută la dezvoltarea sistemului nervos şi la menţinerea sănătăţii lui, a producţiei de ADN şi a formării de celule roşii din sânge.

Cel mai frecvent, deficitul de B12 duce la anemie. Totuşi, în unele cazuri, această scădere a nivelului de B12 poate determina şi alte efecte: diminuarea tonusului muscular, oboseală, tremur, pierderea conştienţei, lipsă de echilibru, scăderea tensiunii arteriale, depresie şi alte tulburări de dispoziţie, precum şi probleme cognitive, cum ar fi slăbirea memoriei.

În forma sa naturală, vitamina B12 este prezentă în cantităţi semnificative doar în alimentele de origine animală, în special în ficat. 

Odată cu înaintarea în vârstă, nivelul acidului din stomac, care este esenţial pentru absorbţia vitaminei B12, scade. Aşa se face că mai mult de 30% dintre persoanele vârstnice nu au cantitatea de acid gastric necesară pentru a putea absorbi destulă vitamină B12 din sursele naturale. 
Prin urmare, medicii recomandă ca persoanele care au trecut de 50 de ani să consume alimente bogate în această vitamină sau aă ia suplimente alimentare.

Cazul Ilsei Katz, o pacientă americană în vârstă de 85 de ani, este revelator: ea a fost diagnosticată cu Alzheimer după o perioadă în care, treptat, a început să uite din ce în ce mai multe lucruri şi să prezinte stări de agitaţie. Dar, în urma tratamentului specific acestei boli, starea pacientei s-a înrăutăţit. 

Rezultatele analizelor întreprinse pentru diagnosticare au demonstrat că pacienta avea un deficit de vitamina B12, iar medicii au decis să i se administreze săptămânal această substanţă.

În scurt timp, starea pacientei s-a îmbunătăţit. Stările de agitaţie au dispărut, ea devenind din ce în ce mai lucidă. De asemenea, treptat, şi-a recăpătat şi memoria.

Acum, Ilsa Katz are 87 de ani şi locuieşte singură în Manhattan, neavând nevoie de asistenţă.

Deficitul de vitamina B12 este întâlnit şi la alcoolici (alcoolul diminuează absorbţia vitaminei), la cei care au suferit o intervenţie chirurgicală pentru micşorarea stomacului sau tratarea ulcerului şi la persoanele care iau acid aminosalicilic (pentru tratarea tuberculozei) sau metformină (pentru diabetul zaharat).

Dozele mari de acid folic pot masca deficitul de vitamina B12, iar dacă acesta se menţine mult timp, poate produce leziuni neurologice permanente. La unele persoane, suplimentele de potasiu afectează absorbţia vitaminei B12.
Sursa: New York Times

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Boala Alzheimer ar putea fi detectată timpuriu prin studierea retinei

Oamenii de ştiinţă speră să poată detecta boala Alzheimer din timp, cu ajutorul unui test oftalmologic.

Cercetătorii consideră că retina ar putea constitui locul-cheie pentru depistarea timpurie a bolii Alzheimer. Depistarea micilor diferenţe din retină ar putea conduce la diagnosticarea afecţiunii degenerative din timp, lucru ce ar permite o mai bună îngrijire a pacienţilor loviţi de această problemă.

“Capacitatea de a diagnostica boala Alzheimer din timp este o ţintă extrem de importantă a cercetării. Depistarea timpurie ar ajuta oamenii să-şi planifice viitorul din timp, totodată deschizând calea spre potenţiale noi tratamente ce ar putea fi testate în fazele timpurii ale bolii, când este cel mai probabil ca acestea să funcţioneze. Ţinând cont că 820.000 de oameni din Marea Britanie sunt afectaţi de demenţă, este în mod cert nevoie de mai multe cercetări pentru a descoperi căi mai bune de diagnosticare, tratare şi prevenire a acestei afecţiuni”, a declarat Rebecca Wood, directorul organizaţiei Alzheimer’s Research UK.

În acest moment, demenţa este diagnosticată cu ajutorul unor teste de memorie sau prin scanarea creierului. Oamenii de ştiinţă au început recent să studieze retina umană, pentru a observa dacă aceasta oferă indicii asupra dezvoltării bolii.

Într-un studiu prezentat duminică la o conferinţă internaţională ce a avut loc la Paris, o echipă de cercetători australieni au studiat 126 de subiecţi umani. Acestora le-a fost fotografiată retina cu ajutorul unei tehnici speciale, cercetătorii descoperind că grosimea vaselor de sânge prezenta “o variaţie semnificativă” între pacienţii ce sufereau de Alzheimer, în comparaţie cu oamenii sănătoşi.

Această cercetare confirmă descoperirile cercetătorilor de la University College London, care au reuşit anul trecut să demonstreze, în cadrul unui studiu efectuat pe animale, existenţa unei corelări între deteriorarea celulară a retinei şi deteriorarea cerebrală.

Cele două studii oferă noi speranţe pentru un tratament eficient în cazul bolii Alzheimer.

Sursa: The Telegraph

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA