Cine se plimbă prin cosmos?

Ionel Grama

În articolul „Paznicii nevăzuți ai planetei Pământ”, din Lumea Misterelor nr.12/2013, am spus că vom reveni cu exemple care pot susține afirmația că, după toate probabilitățile, niște entități non-terestre se deplasează prin cosmos și, uneori, supraveghează planeta Pământ, protejând viața de pe ea. Vă prezentăm câteva cazuri reale, care au uimit nenumărați cercetători și mii de oameni simpli, și care nu și-au găsit nicio explicație până în prezent.

Pe 30 aprilie 2012, cosmonauții de pe Stația Spațială Internațională (SSI) au filmat un fel de fulger roșu, a cărui apariție în cosmos nu poate fi explicată. Cu câteva zile mai înainte de acest fenomen, ei înregistraseră o altă lumină, o combinație de roșu și albastru, care strălucea repetat doar câte o miime de secundă. În vara anului 2012, o echipă  de cercetători japonezi, împreună cu operatori de la televiziunea niponă NHK, au surprins în spațiu niște apariții bizare. Folosind două avioane cu aparatură video care filma 10.000 de cadre pe secundă, ei au reușit să înregistreze apariția unor „fulgere” care demonstrează că în univers există energii despre care nu știm absolut nimic. Sunt ele doar niște descărcări electrice sau sunt purtătoarele unor informații? Și dacă da, ce anume spun, cine le-a trimis, de unde și către cine? Pe 20 decembrie 2013, Ilie Pryohodzko, un astronom amator din Sacramento, SUA, în timp ce privea cerul prin telescop, a observat o „minge de lumină”, pe care a apucat să o filmeze cu aparatul telefonic atașat la aparat. Deși a cerut ajutorul unor specialiști în astronomie și postului de televiziune locală CBS, nimeni nu a putut explica ce anume a fost acolo în cosmos. Mai mult, omul a declarat că, cităm: „Am văzut un al doilea obiect care orbita în jurul acelui lucru, orice ar fi fost el acolo sus”. Era acel obiect un „cercetător” din alt colț al universului, interesat ca și noi de fenomen, sau era cineva venit să repare sau să „regleze” un aparat de semnalizare la nivel cosmic? Întrebarea nu este una retorică, unii specialiști afirmând că astfel de lumini bizare pot fi un fel de radio-faruri pentru ghidarea unor astronave, sau chiar un fel de stații de alimentare cu energie. Tot în 2013, NASA a descoperit „un obiect cosmic misterios”, pe care l-a botezat LRLL- 54361. Acesta este ascuns în spatele unui nor de praf stelar și, cu o mare precizie, la fiecare 25 de zile, emite o lumină extrem de puternică. Obiectul a fost reperat de telescopul spațial Spitzberg și se află la 950 ani lumină de planeta noastră. James Muzerolle, cercetător la Telescopul Spațial din Baltimore, Maryland, SUA, a afirmat că „această proto-stea are mari variații de luminozitate, care au loc la o perioadă precisă, ceea ce este foarte dificil de explicat”.

Îngerii care veghează Pământul

În octombrie 2013, astronautul Michael  Hopkins, aflat la bordul SSI, a fotografiat un nor bizar, apărut în apropierea  stației. „Am văzut ceva lansat în spaţiu astăzi. Nu ştiu ce-a fost, dar norul lăsat în spate a fost uimitor”, a scris astronautul pe Twitter. Specialiștii NASA sunt nelămuriți nu numai asupra formei acestei apariții, ci și a petei sau găurii, perfect rotundă, din centrul său. Un fenomen nemaivăzut, un aparat de zbor interstelar sau o poartă spre alte universuri? În cosmos, neexistând vapori de apă, prezența unui nor, asemenea celor de pe Pământ, este exclusă, de aceea cei care au văzut poza, mai în glumă, mai în serios, au spus: „Acești sunt îngerii care veghează deasupra Pământului”. Uneori, aceste lumini ciudate coboară de acolo din abisurile cerului spre noi, se plimbă pe de-asupra orașelor noastre, ca și cum ar vrea să vadă ce am mai făcut, bine sau rău, pentru a ne putea ajuta. Joi, 13 martie 1997, ora 19.30. O formație de trei sfere luminoase a trecut în zbor lin dinspre Nevada spre Tucson, SUA, pe o distanță de 480 de kilometri. Capul formației avea culoarea albă, celelalte două erau roșii și niciuna nu făcea niciun fel de zgomot. Un al doilea grup de cinci sfere a staționat deasupra orașului Phoenix până la orele 22.30. Mii de oameni le-au văzut și fotografiat, până când acestea au pornit în zbor lin și au dispărut la orizont. S-au dat fel de fel de explicații, de la rachete de semnalizare la baloane, elicoptere sau avioane. Dar, pentru a ne arăta că greșim, ca întotdeauna, sferele luminoase au reapărut în anii 2007 și 2008. Bill Greiner, șofer pe o mașină care transporta ciment în Phoenix, a spus uluit: „Nu voi mai fi la fel ca înainte. Dacă până acum cineva mi-ar fi spus că a văzut un OZN, i-aș fi răspuns în glumă că și eu cred în zâna Măseluță. Acum am o altă părere. Eu, un șofer prost, am văzut ceva care nu este de aici de pe Pământ”.

http://www.lumeamisterelor.com/

http://lupuldacicblogg.wordpress.com/

RACUL SIMBOLUL EZOTERIC AL MATRICEI COSMICE

Racul este un semn legat de solstițiul de vară, și reprezintă soarele in cel mai înalt punct pentru aceasta perioada. Constelația se identifica cu crabul, Karkinos , sau Carcinus, care a fost trimis de către Hera să muște piciorul lui Hercules deoarece el a luptat cu monstrul Hydra . Hercules a zdrobit crabul cu piciorul.Atunci Hera a plasat crabul în cer pentru acest serviciu. Crabul este un simbol de prindere puternic și de forță .Conform filozofiei Chaldaeene și Platoniste, Cancerul este considerat "Poarta oamenilor", prin care sufletele coboara din cer în corpuri umane, sau în creație. Semn opus Capricornul(jumatate capra,jumatate peste)  reprezintă "Poarta Zeilor", în care sufletele răposaților se înălța la cer.În această constelație este o configurație cu doi magari, Aselli (gamma, Asellus Borealis , și delta, Asellus Australis ) invaluita intr-un roi de stele numit "iesle" - Praesaepe. 


Unii cred că acest lucru ar putea fi la origine, așa cum se vede în imagine Nașterea Domnului, Nașterea lui Hristos, cu poziționarea unui măgar întotdeauna în spatele ieslei. Copilul născut într-o iesle s-ar putea referi la această idee a cancerului de a fi "Poarta 
oamenilor".
Cancerul este un animal de hard-decojit cu prindere puternică și  care deține puterea în cleștii sai. Cuvântul Cancer vine din reduplicarea formei

kar-kr-o - a indo-europeana rădăcină -kar  De asemenea,  nucleele -. "Hard". De asemenea, Ker-. "Hard". 
radacina(nucleu)-hard.



În Egipt Cancer a fost scarabeul:



"În înregistrările egiptene de aproximativ 2000 î.Hr. constelația Cancer a fost descrisa ca un Scarabaeus, sacru, așa cum semnifică numele său -sacer -specifice (SCARABEUS sacer-sunt gândacii de bălegar), și o emblemă a nemuririi. Aceasta a fost karabos grecesc(sauKharabos) ,  cuib-minge de pământ în ghearele sale. 

"Hieroglifa unui Scarabeu în Egiptul antic are valoarea fonetică a (k) HPR (pronunția adaptata este Kheper, cu vocale adăugate) Aceasta acționează ca o ideogramă pentru următoarele cuvinte.:

• (K) hprr: insecte în sine - bălegar-gândacul
• (K) HPR: un verb care exprimă conceptul de a lua un loc în natura ciclică a lumii, de existență.

"Mai mult, în timp ce nu acționează ca o ideogramă, în acest context, Kheper adaugand valoarea fonetică a numelui lui Dumnezeu Khepri, prima etapă a zeului soare - cu cea de soare doar crescut Cuvântul are, de asemenea, asociații fonetice cu.:

• PNS: minge de bălegar, role gândac de bălegar, și
• PNS verbul pentru modelarea a ceva pe roata olarului "

Scarabeul Egiptean sacru (Scarabaeus sacer), este un gândac de bălegar care se rostogolește în praf, făcând pelete în care sunt stabilite ouăle Acest lucru este legat de conceptul că un gândac scarabeu ceresc împinge simbolic Soarele pe cer . "Uneori, scarabeul ar fi în picioare în barcă purtând Soarele în cleștii sai"
Cancer a fost "Poarta oamenilor", prin care sufletele coborau din cer în corpuri umane, sau în creație. Zeul Khepri ("cel care a venit în ființă") a reprezentat scarabeul. Se credea că gândacul de bălegar a fost doar de sex masculin , și reproducerea se facea prin depunerea de material seminal într-o minge de bălegar. Se credea ca auto-crearea gândacului se aseamănă cu cea a lui Khepri, care se creează din nimic.
În astrologie semnul Racului , împreună cu solstițiul de vară, reprezintă, de asemenea, Luna.Crabii sunt influentati de fazele Lunii și mareele care sunt guvernate de Luna. Cancer reprezintă, de asemenea, mama, care în mitologie nu are alta imagine care sa se asemene cu ea decat cea a zeitei Isis.

De asemenea intre scarabeu imagine si imaginea

zeitei Isis prin acele aripi curcubeu si discul solar

exista similitudini.

I

Zeita curcubeului,Iris si ea este reprezentata ca o tanara fecioara cu aripi de aur

dupa cum se precizeaza http://ro.wikipedia.org/wiki/Iris_%28mitologie%29.

O conexiune mai este cu
Khenti-Amentiu, de asemenea Khentiamentiu, Khenti-Amenti, Kenti-Amentiu și multe alte grafii, este o zeitate egipteană , al cărui nume a fost, de asemenea, folosit ca un titlu pentruOsiris și Anubis
http://en.wikipedia.org/wiki/Khenti-Amentiu

Isis este zeita ascunsa,secreta numita Ament.

La plante se gaseste aceasta titulatura de amenti

o inflorescenta de flori unisexuate insirate de a lungul

unui ax.De aici ajung la aceasta imagine de insiruirea

chakrelor intr-un sistem bine definit numit arborele vietii.

  Ma'at, simbol al Ordinului Ma'at, zeita Adevărului, Balance, Ordinul ...

Ma'at, spre deosebire de Hathor și Nephthys, părea să fie mai mult de un concept decât o zeiță reala. Numele ei, literalmente, a însemnat "adevăr" în egipteană. Ea a fost adevărul, ordine, echilibru și dreptate personificata. Ea a fost armonie, ea a fost ceea ce a avut dreptate, ea a fost ce lucruri ar trebui să fie. Se credea că, dacă Ma'at nu exista, universul ar deveni un haos, încă o dată!

Pentru Egipteni universul a fost mai presus de toate un loc ordonat și rațional. A funcționat cu predictibilitate și regularitate; ciclurile universului au ramas mereu constante; în sfera morală, puritatea a fost răsplătita și păcatul a fost pedepsit. Atât din punct de vedere moral și fizic, universul era în echilibru perfect.

Din cauza Ma'at, egiptenii știau că universul, că totul în univers, lucreaza pe un model, la fel ca și, mai târziu, grecii au numit ordinea de bază a logo-urilor universului sens pentru model.

"La început a fost logo-uri , și logo-urile erau cu Dumnezeu, și logo-urile  erau Dumnezeu." - Ioan 1:1

  Logos a fost "Cuvântul", un alt nume pentru Isus.

Egipt, apoi, a fost văzut a fi nimic fără Ma'at.

Read more: http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3Damenti%26start%3D10%26sa%3DN%26biw%3D1366%26bih%3D657&rurl=translate.google.ro&sl=en&u=http://www.touregypt.net/godsofegypt/maat2.htm&usg=ALkJrhj6tBLaNoRkIj26PoZhvz7MOC8keg#ixzz36Cmjnybr

http://www.touregypt.net/godsofegypt/isis2.htm

http://templulsecretelor.blogspot.ro/2011/03/tablita-2-salile-din-amenti.html
Si gandul ma poarta catre polen-polenizare-albine si mai ales la gramajoarele de polen  ce sunt un panaceu
universal si contin cei 22 de nutritienti care il fac
alimentul complet,miracolul vietii.
http://www.formula-as.ro/2010/928/medicina-naturii-44/un-miracol-numit-polen-12689
  De aceea trebuie sa devenim purtatorii iubirii prin cunoastere,daruire si adevar ca
forta de coagulare in socitate si in lume.
Sa fim purtatorii de "polen"productiv -evolutiv pentru  a crea o lume mai buna,
mai solidara,mai inteleapta,constructiva,armonioasa
si neconflictuala ca o balanta perfect echilibrata,centrata pe soarele nostru spiritual precum imaginea acestei zeite,simbol al matricei cosmice.
"Poate cel mai important simbol ezoteric al Racului este cel al mamei. Racul fiind poarta de intrare in manifestare, mama reprezinta prin excelenta poarta matriciala, prin care apar noi si noi generatii. Mama divina simbolizeaza matricea cosmica prin care apare intreaga creatie, sub influenta spirituala si fertilizatoare a Tatalui divin. Racul este, dealtfel, semnul cel mai yin, cel mai feminin al zodiacului. Simbolismul mamei se leaga de acela al marii, ca si de cel al pamântului, al gliei, in sensul ca toate sunt receptacule si matrice ale vietii. Maica Domnului este, in traditia crestina, Fecioara Maria, care l-a zamislit pe Iisus din Duhul Sfânt. Gasim in simbolul mamei aceeasi ambivalenta ca si in cele ale marii si pamântului: viata si moartea sunt corelate. Nasterea inseamna iesirea din pântecul mamei, iar moartea inseamna o reintoarcere in pamânt. Potrivit transpunerii mistice din crestinism, Mama este Biserica, inteleasa ca obste si de la care crestinii primesc viata si har.
Fiind zodia cea mai feminina, Racul este corelat profund cu ideea de receptivitate. De aceea, femeia este un important simbol ezoteric al zodiei. Racul se polarizeaza perfect cu semnul Leului, care este zodia cea mai masculina, cea mai yang. Spiritual vorbind, femeia sau principiul spiritual feminin poate juca multiple roluri: rolul de mama (matrice creatoare fertilizata de principiul masculin, sustinatoare a manifestarii), rolul de regina (principiul feminin conducator, in armonie cu cel masculin), rolul de energie teribila (dakini-urile din traditia orientala, cu rol de indepartare a fortelor malefice), rolul de energie benefica (manifestare a gratiei divine). Conform Genezei biblice, Dumnezeu a creat intâi barbatul, pe Adam, care se afla intr-o stare androginala. Ulterior, elementul feminin este extras din Adam si materializat sub forma Evei.
Uterul sau matricea este un alt simbol al Racului. Simbolismul matricii este universal corelat cu manifestarea si fecunditatea naturii si cu regenerarea spirituala. In traditia hindusa acest element creator este numit yoni, dar isi poate exercita functia doar in corelatie cu elementul corespondent masculin (phallus sau lingam). In crestinism, matricea creatoare este figurata sub forma unei migdale, in care se afla Fecioara Maria (numita mandorla) care isi exercita puterea creativa fecundata de Verbul divin (logos spermatikos). Si in cazul initierii spirituale se vorbeste de etapa „regresum ad uterum” (moartea spirituala), urmata de trezirea la o noua viata, cea a spiritului.
Samânta sau germenul constituie un alt simbol ezoteric al Racului. Referindu-se la simbolismul ideogramei Racului, Rene Guenon Afirma: „In simbolismul astrologic al Cancerului, se poate vedea acest germen in starea de semidezvoltare care e tocmai starea subtila; este vorba deci nu de embrionul corporal, ci de prototipul formal (…) germenul este aici dublu, plasat in doua pozitii inversate una fata de cealalta si reprezentând prin aceasta doi termeni complementari: este vorba despre yang si yin (…) sunt cele doua jumatati ale „Oului Lumii”, asimilate Cerului, respectiv Pamântului.” In ezoterism, germenul cosmic este numit si Hiranya-garbha, Oul de Aur, prin impartirea caruia rezulta jumatatea celesta si jumatatea terestra.
Luna simbolizeaza, ca guvernator al Racului, hrana esentiala. Aceasta este numita in traditia hindusa soma sau amrita. In mitologia greaca se vorbeste despre ambrozie si nectar ca fiind hrana zeilor. In fond este vorba de o energie cosmica, profund benefica si hranitoare pe multiple planuri de vibratie.

Un simbol nu mai putin interesant al acestui semn de apa este cel al familiei. Sigur, nu vom insista asupra ideii de familie inteleasa la modul uzual, ci asupra conceptului de familie spirituala. In crestinism, familia Divina este formata din Tata (a carui imagine fizica sau substitut este Iosif), Mama (reprezentata de Fecioara Maria) si Fiu (Iisus). Iisus este totodata Fiul Omului, dar si Fiul lui Dumnezeu. In Orient, ideea de familie spirituala si de filiatie spirituala este destul de raspândita. Starea de rudenie spirituala este mai profunda si mai elevata decât rudenia de sânge, caci se bazeaza pe profunde legaturi afective si spirituale. Maestrul devine un tata spiritual, iar discipolii sai niste fii spirituali. Intreaga omenire consta din copii ai Tatalui Ceresc si ai Mamei Divine; cei care sunt „de doua ori nascuti” devin insa Fii ai lui Dumnezeu.
Semn al verii si al apei, Racul continua sa ne fascineze cu magia si secretele sale abisale".

Sursa: Esoterismul zodiilor - Horoscop, astrologie, zodiac print http://forum.7p.ro/esoterismul-zodiilor.aspx?g=printtopic&t=8360#ixzz368xcTVyW

"Mandorla este un simbol vechi de două cercuri ce vin împreună, se suprapun unul pe altul pentru a forma o formă de migdala în mijloc. Mandorla este cuvântul italian de migdale.Mandorla este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Vesica Piscis", simbolizând interacțiunile și interdependențele de lumi opuse și forțe. Deși simbolul își are originile înainte de era creștină, primii creștini au folosit simbolul ca o metodă de a descrie venirea împreună a cerului și a pământului, între divin și uman". http://www.kyrie.com/symbols/mandorla. htm 


Mandorla, cunoscută atât în Est și Vest, își exprimă punctul de vedere al misticului Ea simbolizează pentru noi tensiunile vieții, tensiunea contrariilor complementare.:

Tensiunea contrariilor

Cer <--------> Pământ

Natural <--------> Supernatural

Divin <--------> Umane

Viața <--------> Moartea

Lumea interioară <--------> lumea exterioară

Esotericism <--------> Exotericism

Spiritualitate apofatică <--------> Katophatic spiritualitate

Sinele <--------> Shadow

Mintea rațională "calculative" <--------> mintea contemplativ

"... Coincidență nu descrie cu adevărat pe Dumnezeu. Mai degrabă se stabilește modul în care Dumnezeu lucrează, ordinea de lucruri în legătură cu Dumnezeu și unul cu altul, și modul prin care oamenii pot aborda și rămân în Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de sfera de contradictorii. Dumnezeu ... precedat opuse, este nediferențiat, nu alta, incomparabilă, și fără opus, precede distincții, de opoziție, contradicție, și contradicție".-Nicolae Cusanus

https://www.youtube.com/watch?v=sOMGB2XctvA

Pace si iubire!

Mira

Sursa: primit pe mail,

Multumiri Mira

Spaţiul cosmic prinde viaţă. "Fiinţele" incredibile din imaginile NASA

Vă mai amintiţi când eraţi mici şi vă uitaţi la nori încercând să vă daţi seama cu ce animal sau obiect seamănă? 

Fotograful Chris Keegan a dus acest obicei minunat la un nou nivel. El aprelucrat imaginile din spaţiu surprinse de NASA şi le-a insuflat... viaţă.

Iată ce a ieşit: 

Foto: www.flickr.com  Sursa:  www.antena3.ro

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Cutremurul japonez din 2011 s-a auzit din Cosmos

Foto: EPA

Devastatorul cutremur din Japonia, care s-a produs pe 11 martie 2011, s-a resimţit chiar şi pe orbita planetei noastre, afirmă oamenii de ştiinţă.

Conform rezultatelor unui studiu efectuat de specialiştii de la Agenţia Spaţială Europeană, şocurile au fost înregistrate de satelitul de cercetare GOCE, orbita căruia are o înălţime de 260 de kilometri.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, zguduitura provocată de cutremur a fost atât de puternică, încât oscilaţiile particulelor au ajun pe orbita satelitului chiar şi prin aerul rarefiat al straturilor superioare ale atmosferei.

Sursa: romanian.ruvr.ru

"Ochiul lui Sauron" a fost fotografiat

Imaginea realizată de Telescopul Spaţial Hubble, amintind oarecum de înfricoşătorul "ochi al lui Sauron", reprezintă, în realitate, o nebuloasă planetară numită ESO 456-67, din constelaţia Săgetătorul, vizibilă pe cerul emisferei sudice a Pământului.

Nebuloasă surprinsă de telescopul Hubble

În ciuda numelui de "nebuloase planetare", aceste obiecte spaţiale nu au legătură cu planetele; numele eronat datează de acum un secol, când astronomii le-au observat cu telescoape slabe, ce nu dădeau imagini prea detaliate. Văzute prin asemenea telescoape, nebuloasele apăreau mici, compacte, asemănătoare cu planetele – de aici, numele de nebuloase planetare.

În realitate, aceste corpuri cereşti sunt asociate cu stelele ajunse în ultima fază a vieţii lor. Când o stea se apropie de finalul existenţei sale, ea elimină în spaţiu mari cantităţi de material din  structura ei. Nebuloasele planetare sunt acele învelişuri luminoase de gaze şi praf cosmic emanate de la o astfel de stea. În centrul lor se găsesc rămăşiţele stelelor originare – mici stele dense, numite pitice albe.

Detalii pe descopera.ro

Sursa:  REALITATEA.NET

Japonezii au descoperit o catastrofă cosmică rară

© Foto: ru.wikipedia.org/ESO/P. Espinoza/cc-by-sa 3.0

Specialiştii de la Agenţia Aerospaţială Japoneză (JAXA) au descoperit urmele exploziei unei stele masive (hipernova), care a avut loc acum 3 milioane de ani în galaxia noastră.

Japonezii au reuşit să facă această descoperire cu ajutorul unui dispozitiv instalat pe modul japonez Kibo de la Staţia Spaţială Internaţională.

Steaua explodată s-a aflat în constelaţia Cygnus, la o distanţă de 5.500 de ani lumină de planeta noastră. Catastrofa cosmică a lăsat după ea un nor de gaz cu diametrul de aproape o mie de ani lumină. Dacă ar fi fost monitorizată de pe Terra, această hipernova ar fi strălucit pe cerul de noapte de 40 de ori mai puternic decât Luna.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Astronomii din Ural prezic sfârşitul zborurilor spaţiale

© Screenshot: YouTube

Savanţii din Ekaterinburg consideră că existenţa cosmonauticii ca industrie poate fi în pericol de dispariţie, peste 30 de ani nu va putea fi lansat un satelit în spaţiu.

Cauza este gunoiul spaţial. În fiecare lună Staţia Spaţială Internaţională (SSI) este nevoită să efectueze câteva manevre pentru a evita ciocnirea cu bolovani, afirmă savanţii.

Unul din proiectele cele mai fantastice menite să rezolve această problemă este lansarea pe orbită a unei plase enorme, capabile să protejeze sateliţii şi SSI de posibile distrugeri.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Descoperirea uimitoare a astronomilor. Ce era mingea de foc de pe cerul Californiei

Cercetătorii au lămurit misterul „mingii de foc” care a luminat cerul în partea de nord a Californiei în cursul săptămânii trecute: a fost vorba de o cometă de mici dimensiuni care s-a ciocnit frontal de atmosfera Pământului, scrie Descoperă.ro.

O cometă s-a ciocnit cu Terra, dar s-a vaporizat în atmosferă

Prima parte a traiectoriei mingii de foc a fost capturată de toate cele trei staţii ale proiectului Cameras for Allsky Meteor Surveillance (CAMS), ceea ce a permis cercetătorilor să calculeze traiectoria şi orbita acestui obiect spaţial. Pentru că era foarte rapid şi luminos, obiectul a putut fi observat încă din momentul în care se găsea la o înălţime de 146 de kilometri, un record pentru proiectul CAMS. Camerele staţiilor de observaţie ale proiectului CAMS au urmărit obiectul până la altitudinea de 134 de kilometri. Mişcarea obiectului în raport cu mişcarea planetelor sugera o orbită tipică unei comete.

Astronomul Peter Jenniskens de la Institutul SETI din Mountain View afirmă că „într-o clipită, cometa s-a transformat în praf şi gaz”, explicând explozia luminoasă observată de numeroşi americani joia trecută la 5:21 dimineaţa. „Pentru că această cometă s-a vaporizat, niciun element din ea nu a ajuns pe sol”, a explicat Jenniskens, potrivit Descoperă.ro.

Sursa:  REALITATEA.NET

Efectul OVERVIEW: Cum îți schimbă călătoriile în spațiu viziunea asupra Pământului

Un scurt metraj realizat de Planetary Collective a adunat o serie de interviuri fantastice ale unor astronauţi care descriu experienţa unică de a vedea Pământul din spaţiu.

Efectul Overview, prezentat într-un documentar spectaculos

„Efectul overview”, descris pentru prima dată de autorul Frank White în 1987 şi întâlnit la astronauţi, presupune conştientizarea subită a faptului că noi trăim pe o planetă. Această experienţă transformă perspectiva prin care o persoană priveşte Pământul şi omenirea, determinându-l pe individ să venereze şi să privească planeta mai mult ca pe o „casă comună”, scrie descopera.ro. 

Iată câteva dintre declaraţiile ale astronauţilor care, aflaţi în spaţiu, au conştientizat cât de mic şi fragil este Pământul:

„Din acea perspectivă vezi Pământul ca pe o planetă. Vezi Soarele ca pe o Stea - (de pe Pământ) vedem Soarele pe cerul albastru, dar acolo sus el este într-un cer negru. Aşa că, da, îl vedem dintr-o perspectivă cosmică”, a declarat astronautul Jeff Hoffman. 

„Avem o legătură cu Pământul. Mă refer la faptul că este căminul nostru. Nu ştiu cum te-ai putea întoarce [din spaţiu] fără să te fi schimbat, oarecum. Când oamenii se întorc din spaţiu îi vezi că sunt diferiţi. Dar cred că, în general, toată lumea păstrează aceste amintiri legate de modul în care arată planeta de acolo”, a mărturisit Nicole Stott, astronaut la bordul ISS. 

„Când privim Pământul din spaţiu vedem această planetă incredibilă, uimitoare. Arată ca un organism care trăieşte şi respiră. Cu toate acestea, în acelaşi timp, observăm cât este de fragil. Toţi cei care au fost în spaţiu spun acelaşi lucru pentru că este, cu adevărat, o constatare izbitoare. Te simţi trezit la realitate atunci când realizezi că tot ceea ce susţine viaţa pe Pământ este un strat subţire, ca de hârtie”, a relatat un alt astronaut ISS, Ron Garan. 

Sursa : REALITATEA.NET

Programul navetelor spaţiale americane s-a încheiat cu adevărat?

Foto: EPA

Vă prezentăm un comentariu al domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre programul spaţial american.

"Pe 21 iulie 2011, la ora locală 05:57, naveta spațială Atlantis ateriza la Cape Canaveral, în Florida, după un zbor de 12 zile și 18 ore. Era a 33-a misiune a acestei navete și a 135-a din programul Space Shuttle. La bordul navetei s-au aflat doar 4 astronauți, echipați în costume spațiale rusești, din cei 6-7 care compuneau echipajele standard anterioare. Misiunea a fost extrem de tensionată întrucât după scoaterea din înzestrare a navetelor Discovery și Endeavour, NASA nu mai dispunea de nici o navă de salvare pentru echipaj. Dacă naveta ar fi suferit deteriorări ale învelișului pe orbită, echipajul ei trebuia să se mute pe stația spațială internațională ISS și să aștepte ca rușii să lanseze, în decurs de o lună, câteva capsule Soyuz, cu care ei să revină pe Pământ. Bucățile de spumă izolatoare care se desprind de navete în timpul lansărilor reprezintă o sursa de avariere, acesta fiind motivul pentru care naveta Columbia s-a dezintegrat, în 2003, la intrarea în atmosferă. Un sfârșit nedrept pentru una din cele mai frumoase povești din istoria cercetării spațiului cosmic, cauzat de reducerea drastică de fonduri destinate NASA.

Sursa de inspirație pentru realizarea navetelor spațiale a reprezentat-o teza de doctorat a lui Eugene Albert Sanger, susținută la universitatea din Viena, în anii `30 ai secolului trecut. Sanger avea în vedere un vehicul cu aripi (denumit bombardier antipodal, capabil să aterizeze pe partea opusă a globului), propulsat de motoare rachetă până la limita superioară a atmosferei, de unde acesta s-ar fi separat de rachete și s-ar fi îndreptat către orice loc al planetei. În coborâre, planorul transforma energia cinetică, acumulată sub formă de viteză în ricoșeu datorat intrării în stratul atmosferic mai dens. După câteva ricoșeuri care-i permitea parcurgerea a câtorva mii de km, naveta pierdea odată cu amplitudinea oscilației și energia cinetică, trecând la zborul subsonic aidoma unui planor, aterizând.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-1)

Germanii au realizat pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial un pas important în direcția navetei spațiale, construind avioane de mare viteză, propulsate cu motoare rachetă precum Messerschmitt Me 163 Komet și Bachem Ba 349 Natter. În 1946, compania americană Bell Aircraft, pentru care lucra fostul general nazist Walter R. Dornberger, a inițiat un proiect de cercetare privind posibilitatea zborului unei capsule cu aripi la viteze supersonice. Bell X-1, care a reușit în premieră mondială să depășească viteza sunetului, avea să fie primul din seria avioanelor experimentale americane, destinate să testeze noile tehnologii care au permis realizarea zborului navetei spațiale.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-7)

În perioada 1948-1953 a fost testat avionul experimental american D-558-2 Skyrocket, cu aripa în săgeată și motor rachetă cu 4 camere de ardere. Acesta a urcat la 25.370 m, atingând viteza de 2.078 km/h, adică Mach 2.05.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-9)

Cercetarea în domeniul materialelor utilizate în construcţiile aeronautice, urmărea obținerea de soluții la problema încălzirii cinetice, prin realizarea unor aliaje rezistente la etapa reintrării obiectelor cosmice în atmosfera, indiferent dacă era vorba de ogivele nucleare ale rachetelor balistice sau despre o viitoare navetă spațială. Sarcina testării acestor noi materiale a revenit avionului experimental Bell X-2, propulsat de 2 motoare rachetă. În perioada 1952-1957 acesta a atins plafonul de 38.466 m, zburând cu viteza de 3.370 km/h, adică Mach 3.2.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/navete-aero-spatiale-11).

Testările efectuate cu avioanele experimentale cu motor rachetă au scos în evidență o problemă pe care proiectanții unei navete spațiale cu aripi trebuiau să o rezolve. La reintrarea în atmosfera rarefiată a Pământului, aripile generau mai mult rezistență la înaintare (conducând la încălzire cinetică) și prea puțină portanță, vitezele supersonice conducând și la o pronunțată instabilitate laterală a navetei. Avionul experimental Bell X-5 și-a propus să testeze, în perioada 1951-1953, comportamentul aerodinamic al aripii cu geometrie variabilă, la viteze supersonice. (Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-13).

Zborul hipersonic a fost definit ca o evoluție cu viteze superioare Mach 5, la altitudini de peste 40.000 m, care permite ieșirea în afara atmosferei terestre, pe o traiectorie balistică aidoma celei a rachetei. Avionul experimental X-15, propulsat de un motor rachetă, utilizând un amestec de anhidridă amonică și oxigen lichid, a devenit cel mai rapid aparat de zbor atmosferic construit vreodată de către om. În cadrul testelor din perioada 1959-1968, avionul a stabilit recordul de înălțime la 107.960 m și pe cel de viteză la Mach 6.7, adică 7.258 km/h.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-37)

Studiile aerodinamice comparate de reintrare balistică și de zbor planat ale cercetătorilor sovietici, au condus la concluzia că o capsulă conică cu aripi scurte în formă delta gotic, ar fi soluția aerodinamică cea mai potrivită pentru o navetă spațială. În acest mod s-ar asigura controlul evoluției descendente perfect stabilizate pe traiectorie a navetei. Rachetoplanul fără pilot la bord al sovieticilor, având aripi cu geometrie variabilă, aidoma avionului experimental american Bell-X5, a fost testat la reintrarea în atmosferă, la viteze de 3,8 km/s (Mach 11, adică 13.600 km/h), în perioada 1961-1964.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-36)

Conceptul de fuselaj care să genereze portanță s-a dovedit configurația standard în utilizarea navetelor aero-spațiale, nevoite să parcurgă succesiv regimurile de reintrare în atmosferă, de zbor în coborâre cu viteze hipersonice, supersonice, subsonice și procedura de aterizare. Testarea câtorva tipuri de avioane experimentale cu fuselaj portant, s-a realizat în perioada 1963-1967 de către americani.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-59)

Ultima repetiție înaintea declanşării programului spațial cu navetele americane a fost testarea avionului experimental fără pilot MiG-105, de către sovietici. Zborurile au avut loc în perioada 1969-1984 și au inclus plasarea lui pe o orbita joasă, la 225 km altitudine și testarea comportamentului avionului, la reintrarea în atmosferă, cu viteze de peste 13.000 km/h.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/navete-aero-spatiale-60).

Oficial, programul navetelor spațiale operate de NASA s-a încheiat, deși pare ilogic să arunci la coș o experiență valoroasă acumulată timp de 30 de ani. De aceea, navetele americane continuă să orbiteze în secret în jurul Pământului, la altitudinea de 279-445 km, baleind între 40 de grade latitudine nordică și 40 de grade latitudine sudică. O rachetă Atlas V purtând o navetă spațială autonomă X-37B, a fost lansată pe 11 decembrie 2012 de la complexul 41 de la Cape Canaveral.

(Vezi: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=VhAxiU5xL24)

Acesta este al 3-lea zbor al navetei X-37B, primul având loc în 2010. În prezent, SUA dispun de 2 navete spațiale autonome X-37B construite de firma Boeing. X-37B cântăreşte 5 t, are o înălțime de 3 m, o anvergură de sub 9 m și o durată maximă de lucru pe orbită de 225 - 321 de zile. Fiind operată de forțele aeriene ale SUA, misiunile au caracter secret, unii experți sugerând ca X-37B este folosită pentru testarea și crearea de noi sisteme de arme autonome, capabile de a ataca de pe orbită, orice zonă de pe Terra.

(Vezi: http://www.corectnews.com/scit/stiinta/naveta-spatiala-x-37b-sifonata-de-deseurile-cosmice )"

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Steaua Tau Ceti are planete dintre care una ar putea fi locuibilă

Astronomii au crezut multă vreme că Tau Ceti, stea vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ, luceşte singură în noapte. O echipă de cercetători a descoperit recent cinci planete pe orbita sa, dintre care una aflată în zonă ‘locuibilă’, arată un studiu menţionat de AFP.

Tau Ceti, care face parte din constelaţia Balenei, nu numai că se află aproape de Soarele nostru (12 ani lumină), dar şi seamănă mult cu acesta din punct de vedere al masei şi al strălucirii. Nu se descoperise nicio planetă în apropiere de Tau Ceti până când o echipă internaţională a avut ideea să testeze pe această stea o nouă tehnică de strângere a datelor astronomice, aptă teoretic să detecteze semnale de două ori mai puternice.

‘Am ales Tau Ceti…fiindcă am crezut că nu are niciun semnal şi pentru că este atât de asemănătoare cu Soarele nostru încât constituie un element de testare ideal pentru încercarea noii noastre metode de depistare a planetelor de mici dimensiuni’, explică într-un comunicat Hugh Jones de la Universitatea britanică Hertfordshire.

Astronomii au descoperit cinci planete, cu o masă între două şi şase ori mai mare decât a Pământului. Una dintre ele ar evolua în zona ‘locuibilă’, nici prea caldă, nici prea rece, care permite existenţa unei atmosfere, a apei în stare lichidă la suprafaţă şi, poate, a unei forme de viaţă.

‘Tau Ceti este unul din cei mai apropiaţi vecini cosmici ai noştri, atât de strălucitor încât am putea să studiem atmosferele planetelor într-un viitor nu prea îndepărtat’, spune cercetătorul James Jenkins, care a participat la realizarea studiului publicat în revista ‘Astronomy & Astrophysics.

Descoperirea confirmă ideea nouă că ‘aproape toate stelele au planete şi că galaxia trebuie să conţină un mare număr de planete potenţial locuibile de dimensiuni apropiate de a noastră’, arată Steve Vogt de la Universitatea California din Santa Cruz.

Observatorul austral european (ESO) considera recent că în Calea Lactee există miliarde de astfel de planete, dintre care circa o sută în apropierea Soarelui nostru.

Sursa: www.financiarul.ro

Dawn a descoperit urme posibile de apă pe asteroidul Vesta

Foto: EPA

Pe asteroidul Vesta s-au descoperit posibile urme de apă, una dintre principalele condiţii de viaţă, a declarat NASA. Sonda sa interplanetară Dawn a depistat pe suprafaţa corpului ceresc canale naturale care sunt, de obicei, formate de apă.

Vesta cu diametrul de 530 de kilometri este al doilea corp ceresc ca dimensiune, între Marte şi Jupiter.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Revelaţia în Spaţiu

Mai mulţi astronauţi au povestit că au avut o revelaţie pe când se aflau în misiuni

Cercetătorii compară aceste experienţe cu cele trăite de călugării budişti

În februarie 1971, un astronaut de pe Apollo 14, Edgar Mitchell, a trăit bizarul fenomen (cunoscut de foarte puţină lume) care a fost denumit ca “efectul de ansamblu”.

Când a revenit pe Pământ, el a povestit că a fost la un moment dat copleşit de un sentiment deosebit, foarte profund de “conectivitate universală”. Fără să mediteze sau să se concentreze, Mitchell a relatat că a simţit “o senzaţie de beatitudine, de atemporalitate şi de comuniune” care pur şi simplu l-a copleşit. 

Astronautul a descris că instantaneu a devenit conştient că fiecare atom din corpul său este conectat cu fragila 

planetă pe care o vedea pe fereastră, precum şi cu ceilalţi atomi din Univers. Mai mult decât atât, el a descris că a devenit brusc conştient de faptul că Pământul, oamenii, animalele, toate fiinţele vii formează un întreg sinergetic. Aceste trăiri i-au dat o senzaţie de euforie extraordinară, de nedescris. Se pare că Edgar Mitchell nu a fost primul – şi nici ultimul – care a experimentat această stranie “conexiune cosmică”. 

Rusty Schweikart a simţit acelaşi lucru la data de 6 martie 1969, în timp ce se afla într-o

 misiune spaţială cu Apollo 9: “Când mergi în jurul Pământului timp de o oră şi jumătate, începi să realizezi că faci parte dintr-un imens întreg. Asta schimbă totul… 

trăieşti această senzaţie atât de profund încât simţi efectiv ce înseamnă noţiunea de Om”. Schweikart, la fel ca şi Mitchell, a descris că a simţit foarte clar o conexiune universală, deosebit de profundă.

Experienţele celor doi, alături de alte zeci de relatări similare descrise de alţi astronauţi, i-au intrigat pe cercetătorii care studiază creierul. Acest “efect de ansamblu” sau conştienţa faptului că toate materiile sunt conectate sinergetic sună similar cu experienţele religioase descrise de exemplu de către călugării budişti sau de către persoanele profund religioase. 

Andy Newberg, neurolog care s-a specializat în medicina spaţială, studiază cum să identifice 

“semnele” care indică faptul că un individ a trăit această experienţă revelatoare. “Deseori poţi să-ţi dai seama dacă o persoană a zburat în spaţiu sau nu. Semnele sunt <>”. În cadrul cercetărilor sale, Newberg a scanat creierele a sute de subiecţi, printre care călugăriţe, cei care fac meditaţii transcendentale, într-un cuvânt cei care experimentează şi se concentrează asupra unor trăiri intense. După zeci de studii, Newberg poate indica regiunile 

din materia cenuşie a subiectului care au legătură cu aceste circumstanţe speciale. 

Cercetătorul doreşte acum să plece şi el în spaţiu cu echipamentele specifice pentru a putea studia <> exact momentul în care se întâmplă acest bizar fenomen. Într-un interviu acordat unui ziar american, Mitchell a explicat că acel eveniment i-a schimbat complet viaţa, perspectiva asupra lumii precum şi percepţia locului pe care fiecare îl ocupăm în Univers.

În încercarea de a descoperi fenomenul, astronautul a scris o carte, “Drumul Exploratorului” în care explorează ştiinţa conștiinței umane. Folosind ceea ce el a denumit “modelul diadei” (principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei – n.r.) el subliniază existenţa a două “faţete” ale energiei. “În loc să fie două lucruri diferite, energia este baza existenţei noastre ca materie şi este de fapt, baza cunoaşterii şi informaţiei.

În ştiinţă, noi nu avem o definiţie clară a conştiinţei. Singura definiţie din dicţionar a acestui cuvânt se referă doar la noţiunea de bază, la luciditate. Însă există mai multe niveluri de conştienţă, s-a 

demonstrat în laborator că orice fiinţă vie, chiar şi o simplă bacterie are această informaţie” susţine Mitchell. Întrebat dacă el crede în Dumnezeu, astronautul a răspuns că nu crede în “tradiţionala imagine de bătrân cu plete albe” însă crede în ceva care este mai presus decât toate. Astronautul a mai declarat că nu poate descrie cu precizie experienţa pe care a avut-o, însă este sigur că a avut o revelaţie a unei realităţi ignorate de cei mai mulţi şi anume că “oamenii, locurile şi toate fiinţele sunt mult mai apropiate, au o relaţie de interdependentă, de conectivitate mult mai apropiată decât se crede”. 

Textul articolului a fost preluat din ziarul „Ziua” din 23 iunie 2008 

http://www.ziua.net/display.php?data=2008-06-23&id=239153 

http://armoniacosmica.wordpress.com/2012/09/06/miracol-in-spatiu/ 

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro