Cornel-Dan Niculae
Victor Ponta isi face cartile in Israel
Aparitia la cvarful politicii romanesti, in anul 2001, a tanarului procu¬ror Victor Ponta venea dupa ce acesta a instrumentat un dosar penal in care i-a faut jocurile inculpatului israelian Elan Schwartzenberg, indi¬vid care pe atunci, in anii 2001-2004, intermedia relatiile dintre politici¬e¬nii romani de la guver¬na¬rea P.S.D. si cei israelieni. Pentru a-l proteja pe romano-is¬raelian, procurorul Ponta, care era si asistentul premierului Nastase la facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar si un Ordin de se¬che¬stru pro¬nun¬tat impotriva lui Elan Schwartzenberg de catre inalta Curte de Jus¬ti¬tie a Angliei si Ta¬rii Ga¬lilor.
Aparitia la cvarful politicii romanesti, in anul 2001, a tanarului procu¬ror Victor Ponta venea dupa ce acesta a instrumentat un dosar penal in care i-a faut jocurile inculpatului israelian Elan Schwartzenberg, indi¬vid care pe atunci, in anii 2001-2004, intermedia relatiile dintre politici¬e¬nii romani de la guver¬na¬rea P.S.D. si cei israelieni. Pentru a-l proteja pe romano-is¬raelian, procurorul Ponta, care era si asistentul premierului Nastase la facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar si un Ordin de se¬che¬stru pro¬nun¬tat impotriva lui Elan Schwartzenberg de catre inalta Curte de Jus¬ti¬tie a Angliei si Ta¬rii Ga¬lilor.
Imediat incheiata “afacerea penala Schwartzenberg”, Victor Ponta parasea procuratura si devenea sef al Corpului de Con¬trol al primului-ministru Adrian Nastase si, pe linie politica, seful tineretului P.S.D. Aveam sa vedem, apoi, cum Schwartzenberg a aranjat in¬tal¬ni¬ri¬le semi-oficiale dintre premierul roman Adrian Nastase si cel israelian, Bibi Netanyahu.
Ajuns sef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Romania, Victor Ponta a preluat si toate conexiunile israeliene ale acestuia, construite de mentorul sau politic, Adrian Nastase (pe larg prezentate in lucrarea Ofen¬si¬va iudaismului asupra Romaniei) [1]. Una dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului Mordechai (Motti) Zisser, un sionist care este prin¬ci¬pa¬lul finantator al Partidului Muncii din Israel si care detine in Bucuresti hotelul Radisson Blue (fostul Hotel Bucuresti), ca urmare unei privatizari frauduloase.
Asa se face ca, in 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea in Israel insotit de Daciana Sarbu, sotia sa europar¬la¬men¬tar, ca si de “pu¬pila” lui Ion Iliescu, Corina Cretu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv pentru inaugurarea unei nou infiintate filiale a P.S.D. in Israel, dar ei au discutat si alte treburi cu Colette Avital, la resedinta lui Armand Schor, influent om de afaceri israelian, repre¬zen¬tantul P.S.D. pentru Israel si Ori¬en¬tul Apropiat. Interesul lui Ponta la Colette Avital era faptul ca aceasta ar avea puternice legaturi la varful administratiei de la Casa Alba, fiind tot¬¬o¬da¬ta, de cateva decenii, intima presedintelui israelian Shimon Peres, iar sco¬pul sau era “sa prezinte americanilor, prin inter¬mediul israe¬li¬enilor, planul sau de revenire a P.S.D. la conducerea Romaniei”, do¬rin¬du-si pentru el in¬susi “functia de prim-ministru, pe care vrea sa o ocupe in urma unor ale¬geri anticipate sau la termen. Victor Ponta doreste sa nego¬ci¬e¬ze sus¬ti¬ne¬rea admi¬nis¬tra¬tiei de la Casa Alba prin intermediul israelie¬ni¬lor”. Raportul S.I.E., pre¬zentat presedintelui Basescu in acele zile, ar fi ara¬tat ca Victor Ponta a convins-o pe Colette Avital “sa sustina in fata lui Shimon Peres, dar si la Casa Alba, un plan prin care atat israelienii, cat si ame¬ri¬ca¬nii sa marseze in ca¬zul unor alegeri anticipate. la schim¬ba¬rea gu¬ver¬nu¬lui actual cu un gu¬vern de coalitie condus de P.S.D., cu Victor Ponta pre¬¬mier”. Totodata, insa, Ponta aducea asigurari de fidelitate in privinta “relatiilor comerciale si politice dintre Israel si Romania” si privind “pozitia statului roman in pro¬ce¬sul po¬litic din Orientul Apropiat”, cum anuntau comunicatele de presa[2].
Pana la urma, Ponta si Colette Avital nu erau la prima discutie. in acelasi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca romano-is¬ra¬¬elianca Avital sa devina presedintele Romaniei la alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o “doamna de fier de origine evreiasca”, “o Mar¬ga¬ret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea”. Exact dupa o luna de cand s-a discutat in “cercurile inalte” ale P.S.D. aceasta pro¬punere, in iunie 2010, Victor Ponta, in calitate de sef al P.S.D. se intal¬nea la New York cu madame Colette Avital, la intrunirea Consiliului In¬ter¬nationalei Socialiste, avand o lunga discutie cu aceasta (conform unui comunicat al P.S.D.), Colette Avital detinand functia de secretar general al Par¬ti¬¬dului Mun¬cii din Israel si fiind o intima a centrelor de putere ale lumii[3].
Ajuns sef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Romania, Victor Ponta a preluat si toate conexiunile israeliene ale acestuia, construite de mentorul sau politic, Adrian Nastase (pe larg prezentate in lucrarea Ofen¬si¬va iudaismului asupra Romaniei) [1]. Una dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului Mordechai (Motti) Zisser, un sionist care este prin¬ci¬pa¬lul finantator al Partidului Muncii din Israel si care detine in Bucuresti hotelul Radisson Blue (fostul Hotel Bucuresti), ca urmare unei privatizari frauduloase.
Asa se face ca, in 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea in Israel insotit de Daciana Sarbu, sotia sa europar¬la¬men¬tar, ca si de “pu¬pila” lui Ion Iliescu, Corina Cretu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv pentru inaugurarea unei nou infiintate filiale a P.S.D. in Israel, dar ei au discutat si alte treburi cu Colette Avital, la resedinta lui Armand Schor, influent om de afaceri israelian, repre¬zen¬tantul P.S.D. pentru Israel si Ori¬en¬tul Apropiat. Interesul lui Ponta la Colette Avital era faptul ca aceasta ar avea puternice legaturi la varful administratiei de la Casa Alba, fiind tot¬¬o¬da¬ta, de cateva decenii, intima presedintelui israelian Shimon Peres, iar sco¬pul sau era “sa prezinte americanilor, prin inter¬mediul israe¬li¬enilor, planul sau de revenire a P.S.D. la conducerea Romaniei”, do¬rin¬du-si pentru el in¬susi “functia de prim-ministru, pe care vrea sa o ocupe in urma unor ale¬geri anticipate sau la termen. Victor Ponta doreste sa nego¬ci¬e¬ze sus¬ti¬ne¬rea admi¬nis¬tra¬tiei de la Casa Alba prin intermediul israelie¬ni¬lor”. Raportul S.I.E., pre¬zentat presedintelui Basescu in acele zile, ar fi ara¬tat ca Victor Ponta a convins-o pe Colette Avital “sa sustina in fata lui Shimon Peres, dar si la Casa Alba, un plan prin care atat israelienii, cat si ame¬ri¬ca¬nii sa marseze in ca¬zul unor alegeri anticipate. la schim¬ba¬rea gu¬ver¬nu¬lui actual cu un gu¬vern de coalitie condus de P.S.D., cu Victor Ponta pre¬¬mier”. Totodata, insa, Ponta aducea asigurari de fidelitate in privinta “relatiilor comerciale si politice dintre Israel si Romania” si privind “pozitia statului roman in pro¬ce¬sul po¬litic din Orientul Apropiat”, cum anuntau comunicatele de presa[2].
Pana la urma, Ponta si Colette Avital nu erau la prima discutie. in acelasi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca romano-is¬ra¬¬elianca Avital sa devina presedintele Romaniei la alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o “doamna de fier de origine evreiasca”, “o Mar¬ga¬ret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea”. Exact dupa o luna de cand s-a discutat in “cercurile inalte” ale P.S.D. aceasta pro¬punere, in iunie 2010, Victor Ponta, in calitate de sef al P.S.D. se intal¬nea la New York cu madame Colette Avital, la intrunirea Consiliului In¬ter¬nationalei Socialiste, avand o lunga discutie cu aceasta (conform unui comunicat al P.S.D.), Colette Avital detinand functia de secretar general al Par¬ti¬¬dului Mun¬cii din Israel si fiind o intima a centrelor de putere ale lumii[3].
Ungureanu nominalizat de Washington
Am vazut, in mare parte din continutul acestei lucrari, trecutul, mai mult decat vulnerabil, care il leaga pe personajul Mihai-Razvan Ungureanu de evrei, in general, de organizatiile americane si mondiale evreiesti, in special, de Israel si in¬te¬re¬sele lui, mai ales.
Devenit premier al Romaniei la inceputul lunii februarie 2012 in urma revoltelor de strada din tara si indeosebi Bucuresti, urmate de de¬misia gu¬ver¬nu¬lui Emil Boc 5, aveam sa aflam, ulterior, de la Traian Ba¬ses¬cu ca decizia ca Ungureanu sa devina premier al Romaniei o luase cu Emil Boc inca din decembrie 2011 (deci fara nici o legatura cu revoltele po¬pu¬la¬re din ia¬nu¬a¬¬rie-februa¬rie 2012). De ce sa fi intervenit, insa, aceasta de¬ci¬zie. Ras¬pun¬sul sta, cum se aflase deja, in afara tarii.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Basescu sa il aduca la guvernarea Romaniei pe Mihai-Razvan Ungureanu, pana atunci sef al spi¬onajului romanesc (S.I.E.).
Cum am vazut, M.-R. Ungureanu i-a deschis usile S.U.A. lui Tra¬¬ian Basescu inca din anul 2005 (8-10 martie), cand, fiind ministru de Ex¬terne, Un¬gu¬rea¬nu s-a fo¬losit de vechile si stransele sale relatii cu or¬ga¬¬nizatiile evre¬iesti, in frun¬te cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vi¬zi¬te si intrari lui Basescu in Statele Unite.
Ei bine, ceea ce nu se stie, este ca, inca de atunci, din 2005, Traian Bases¬cu a incercat sa il faca premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reala, este ur¬matoarea: Basescu a ne¬go¬ciat cu premierul Tariceanu la Vila Lac 3 ca acesta sa isi dea demisia ca sa forteze alegerile anticipate (erau siguri ca Alianta “D.A.” va obtine o majoritate, pe care nu o avea) si, in calitatea sa de pre¬mier interimar, sa si or¬ga¬nizeze alegerile. Numai ca, dupa ce Tariceanu a anuntat ca va de¬mi¬siona, Basescu a declarat ca il va numi pe Un¬gu¬rea¬nu premier interimar, fapt ce a facut ca Partidul National Liberal sa res¬pin¬ga de¬misia lui Tari¬cea¬nu, care si-a si retras-o, intrand, alaturi de P.N.L., in bine-cu¬nos¬cu¬tul raz¬boi de uzura cu Traian Basescu[4].
Era inainte ca guvernul Emil Boc sa plece in Israel, in noiembrie 2011, cand, pe canalele politice neoficiale se aflase ca, in urma vizitei pre¬sedintelui Traian Basescu in S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Raz¬van Ungureanu trebuia scos in prim-planul politicii romanesti pentru a fi, mai apoi, ales presedinte al Romaniei, in 2014 (sau mai devreme, in cazul ale¬gerilor anticipate).
Ungureanu se afla si el alaturi de Basescu la Wa¬shington[5]. De aceea, un ziar titra: “Succesorul lui Traian Bases¬cu” inca din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), aratand ca ofi¬ci¬alii S.U.A. i-au cerut lui Traian Basescu “sa-si gaseasca repede un suc¬ce¬sor de soi la tronul Cotrocenilor”, caci, “cum Romania face parte din N.A.T.O. si U.E., par¬tenerii nostri externi se arata, la randul lor, preocupati inca de pe acum de cine va conduce Romania in epoca post-Basescu”.
Concret, dis¬cu¬tia a fost impusa de sefa politicii Externe a S.U.A., evreica Hillary Clin¬ton, ca si de vicepresedintele american Joe Biden, un inter¬lo¬cutor cu¬rent al lui Ba¬ses¬cu, dupa 2009. Numele agreat de toata lumea la Wa¬shing¬ton a fost cel al lui Mihai-Razvan Ungureanu.
“Ca dovada - scria Cotidianul -, nici nu au trecut doua saptamani [de la vizita lui Basescu in SUA] si despre Ungureanu se aude ca va fi dis¬locat din dispozitivul SIE si arun¬cat pe scena politica. Scopul: antre¬na¬rea lui pentru Cotroceni. O data rezolvata Presedintia, mai marii Ame¬ri¬cii si Romaniei au trecut la guvernul Boc. De care toti s-au declarat sa¬tui. Conform ecourilor revarsate pana pe malurile Dambovitei, partea ame¬ricana ar fi sugerat o schimbare rapida si majora.”.
A urmat apoi discutia lui Basescu cu Boc, dupa ce acesta a fost la¬sat totusi sa semneze ca premier angajamentele Romaniei cu Israelul in 23-24 noiembrie 2011 (vezi subcapitolul Guvernare mixata: israeliano-ro¬ma¬na, in Cornel Dan Niculae, Politica filo-sionista a Romaniei, Editura Carpathia Rex, ed. a IV-a, pag. 261-264), in decembrie 2011 presedintele cerandu-i premierului Boc ca, in circa o luna, sa demisioneze. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca, aflan¬du-se in Israel si fiind indemnat pu¬blic (in conferinta de presa) de pre¬mi¬e¬rul israelian Netanyahu sa se ali¬e¬ze Isra¬elului in atacarea Iranului, Emil Boc a facut un pas inapoi, de¬cla¬rand ca Roma¬nia se raliaza sanctiunilor ONU si UE la adresa Iranului (prea blande si insuficiente, in opinia lui Ne¬ta¬nyahu). A mai facut si “im¬po¬¬litetea” de a cere sa citeasca acordul ro¬ma¬¬no-israelian, pregatit de gazde, inainte de a-l semna.
Am vazut, in mare parte din continutul acestei lucrari, trecutul, mai mult decat vulnerabil, care il leaga pe personajul Mihai-Razvan Ungureanu de evrei, in general, de organizatiile americane si mondiale evreiesti, in special, de Israel si in¬te¬re¬sele lui, mai ales.
Devenit premier al Romaniei la inceputul lunii februarie 2012 in urma revoltelor de strada din tara si indeosebi Bucuresti, urmate de de¬misia gu¬ver¬nu¬lui Emil Boc 5, aveam sa aflam, ulterior, de la Traian Ba¬ses¬cu ca decizia ca Ungureanu sa devina premier al Romaniei o luase cu Emil Boc inca din decembrie 2011 (deci fara nici o legatura cu revoltele po¬pu¬la¬re din ia¬nu¬a¬¬rie-februa¬rie 2012). De ce sa fi intervenit, insa, aceasta de¬ci¬zie. Ras¬pun¬sul sta, cum se aflase deja, in afara tarii.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Basescu sa il aduca la guvernarea Romaniei pe Mihai-Razvan Ungureanu, pana atunci sef al spi¬onajului romanesc (S.I.E.).
Cum am vazut, M.-R. Ungureanu i-a deschis usile S.U.A. lui Tra¬¬ian Basescu inca din anul 2005 (8-10 martie), cand, fiind ministru de Ex¬terne, Un¬gu¬rea¬nu s-a fo¬losit de vechile si stransele sale relatii cu or¬ga¬¬nizatiile evre¬iesti, in frun¬te cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vi¬zi¬te si intrari lui Basescu in Statele Unite.
Ei bine, ceea ce nu se stie, este ca, inca de atunci, din 2005, Traian Bases¬cu a incercat sa il faca premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reala, este ur¬matoarea: Basescu a ne¬go¬ciat cu premierul Tariceanu la Vila Lac 3 ca acesta sa isi dea demisia ca sa forteze alegerile anticipate (erau siguri ca Alianta “D.A.” va obtine o majoritate, pe care nu o avea) si, in calitatea sa de pre¬mier interimar, sa si or¬ga¬nizeze alegerile. Numai ca, dupa ce Tariceanu a anuntat ca va de¬mi¬siona, Basescu a declarat ca il va numi pe Un¬gu¬rea¬nu premier interimar, fapt ce a facut ca Partidul National Liberal sa res¬pin¬ga de¬misia lui Tari¬cea¬nu, care si-a si retras-o, intrand, alaturi de P.N.L., in bine-cu¬nos¬cu¬tul raz¬boi de uzura cu Traian Basescu[4].
Era inainte ca guvernul Emil Boc sa plece in Israel, in noiembrie 2011, cand, pe canalele politice neoficiale se aflase ca, in urma vizitei pre¬sedintelui Traian Basescu in S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Raz¬van Ungureanu trebuia scos in prim-planul politicii romanesti pentru a fi, mai apoi, ales presedinte al Romaniei, in 2014 (sau mai devreme, in cazul ale¬gerilor anticipate).
Ungureanu se afla si el alaturi de Basescu la Wa¬shington[5]. De aceea, un ziar titra: “Succesorul lui Traian Bases¬cu” inca din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), aratand ca ofi¬ci¬alii S.U.A. i-au cerut lui Traian Basescu “sa-si gaseasca repede un suc¬ce¬sor de soi la tronul Cotrocenilor”, caci, “cum Romania face parte din N.A.T.O. si U.E., par¬tenerii nostri externi se arata, la randul lor, preocupati inca de pe acum de cine va conduce Romania in epoca post-Basescu”.
Concret, dis¬cu¬tia a fost impusa de sefa politicii Externe a S.U.A., evreica Hillary Clin¬ton, ca si de vicepresedintele american Joe Biden, un inter¬lo¬cutor cu¬rent al lui Ba¬ses¬cu, dupa 2009. Numele agreat de toata lumea la Wa¬shing¬ton a fost cel al lui Mihai-Razvan Ungureanu.
“Ca dovada - scria Cotidianul -, nici nu au trecut doua saptamani [de la vizita lui Basescu in SUA] si despre Ungureanu se aude ca va fi dis¬locat din dispozitivul SIE si arun¬cat pe scena politica. Scopul: antre¬na¬rea lui pentru Cotroceni. O data rezolvata Presedintia, mai marii Ame¬ri¬cii si Romaniei au trecut la guvernul Boc. De care toti s-au declarat sa¬tui. Conform ecourilor revarsate pana pe malurile Dambovitei, partea ame¬ricana ar fi sugerat o schimbare rapida si majora.”.
A urmat apoi discutia lui Basescu cu Boc, dupa ce acesta a fost la¬sat totusi sa semneze ca premier angajamentele Romaniei cu Israelul in 23-24 noiembrie 2011 (vezi subcapitolul Guvernare mixata: israeliano-ro¬ma¬na, in Cornel Dan Niculae, Politica filo-sionista a Romaniei, Editura Carpathia Rex, ed. a IV-a, pag. 261-264), in decembrie 2011 presedintele cerandu-i premierului Boc ca, in circa o luna, sa demisioneze. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca, aflan¬du-se in Israel si fiind indemnat pu¬blic (in conferinta de presa) de pre¬mi¬e¬rul israelian Netanyahu sa se ali¬e¬ze Isra¬elului in atacarea Iranului, Emil Boc a facut un pas inapoi, de¬cla¬rand ca Roma¬nia se raliaza sanctiunilor ONU si UE la adresa Iranului (prea blande si insuficiente, in opinia lui Ne¬ta¬nyahu). A mai facut si “im¬po¬¬litetea” de a cere sa citeasca acordul ro¬ma¬¬no-israelian, pregatit de gazde, inainte de a-l semna.
“Premier pentru razboi”. sustinut de masoni
Era de asteptat, vazand trecutul si prieteniile sale, ca noul pre¬mi¬er numit in februarie 2012, M.-R. Ungureanu, sa fie mult mai saritor pen¬tru in¬teresele Israelului. Voci publice, ale societatii civile, au spus-o ras¬pi¬cat: “M.-R. Ungureanu este prim-ministrul de razboi al Romaniei!”.
Opiniile acestea se bazau pe faptul ca Iranul decla¬ra¬se ca va lua drept tinta orice tara care ajuta Israelul sa il atace militar: “Orice loc fo¬lo¬sit de inamic pentru operatiuni ostile impotriva Iranului va fi subiectul unei riposte din partea fortelor noastre armate”, declara tex¬tu¬¬al, prin februarie 2012, vice-co¬mandantul iranian al “Gardienilor Revo¬lu¬ti¬¬ei” (for¬tele militare de elita iraniene), Hossein Salami, conform agentiei Fars. Cum am vazut, in acest sens, al ajutorarii militare a Israelului, spa¬tiul Ro¬ma¬niei exceleaza (cf. subcapitolele Armata israeliana se an¬tre¬nea¬za in Romania si Romania la razboi pentru Israel-2, in op. cit., pag. 259-261), ceea ce ar fi trebuit sa atraga atentia auto¬ri¬ta¬ti¬lor roma¬ne, care, insa, au tacut malc, spre deo¬se¬bire de cele bulgare, care, prin vo¬¬cea ministrului de externe de la Sofia, Nikolai Mladenov de¬clara, chiar ina¬inte de sosirea secretarului de stat ame¬¬rican Hillary Clinton la Sofia: “Ba¬¬zele americano-bulgare din Bulgaria nu vor fi folosite pentru un even¬tual atac asupra Iranului” (con¬form Sofia News Agency).
Cand ex-premierul Emil Boc ii respingea propunerea premierului israelian Netanyahu, in noiembrie 2011, ca Romania sa participe la ma¬suri mai dure impotriva Iranului, el, practic, il contrazicea pe presedintele Basescu, care in 12 august 2010, in timpul unei vizite la Bucuresti a pre¬sedintelui israelian Shimon Peres, spunea ca “Romania va fi un partener loial al Israelului” in cazul in care acesta va ataca Iranul.
Din 2012, razboiul era pe punctul de a se declansa exact in anul la in¬ce¬putul caruia Mihai-Razvan Ungureanu devenea pre¬mi¬er al Romaniei[6].
Un important mason roman - s.M. -, sef de rit, a aratat intr-un anumit context ca Ungureanu apartine masoneriei regu¬la¬re. Avand un grad inalt de initiere (33 in Ritul Scotian), el are drep¬tul de a par¬ticipa si la intrunirile altor loji, din strainatate, dar se spune ca a avut si pe¬ri¬oade in care a in¬trat in adormire, desi s-a vadit ca “fratii” i-au sarit in¬tot¬dea¬una in aju¬tor. Si despre tatal lui M.-R. Ungureanu, Stefan Ungureanu, se spune in orasul sau, Iasi, unde a fost viceprimar, ca este un important mason. Un profe¬sor evreu si mason, A. Vianu (zis si Sami), ar fi cel care l-a pre¬lu¬at la in¬ce¬putul anilor ‘90 pe M.-R. Ungureanu, pen¬tru a-l pro¬pul¬sa in cariera (cf. subcapitolul Ministrul Razvan Mihai Un¬gu¬rea¬nu, un “iudeu” sionist, in op. cit., pag. 198-207).
S-a vorbit chiar in Parlamentul Romaniei despre “apartenenta” (pro¬babil participarea sa, in timpul deplasarilor in Israel), prin 1997-2007, la loja masonica Hashachar nr. 32 din “Orientul Tel Aviv”, cu caracter sionist, com¬pusa de evreii ori¬gi¬nari din Ro¬ma¬nia in anul 1951, care tine ritualul in lim¬ba romana, “sub cio¬ca¬nul venerabilului maestru Ioan Schwartz”. Loja ma¬so¬nica isra¬e¬liana Hashachar ar fi fost, alaturi de gruparea de la Paris a evreului Marcel Schapira, cu care se afla in stransa legatura, “pas¬tra¬toa¬rea si per¬petuatoarea traditiei masonice romanesti peste 40 de ani [1951-1993], pana la crearea Marii Loji Nationale din Romania”, dupa Jo¬seph Haff¬¬ner, Mare Orator al Marii Loji din Statul Israel[7].
Loja Hashachar asigura in prezent amicitia intre Marea Loja din Statul Israel si masoneria romana (M.L.N. din R.), dupa ce in martie 2001 (cand Ungureanu era secretar de stat la Externe si presedinte al asa-zisei agentii de stat “Institutul Roman pentru Studii Strategice”) o dele¬ga¬¬tie a masoneriei romane, condusa de Marele Maestru Gheor¬ghe Co¬ma¬¬nescu i-a vizitat pe “fratii” din Israel, la jubileul de 50 de ani de la cre¬a¬rea lojii Hashachar.
De ani buni, Mihai-Razvan Un¬gureanu a fost sustinut, material si po¬litic, de magnatul “mare maestru” ma¬son Bog¬dan Nicolae Bu¬za¬ia¬nu, cel care este “garantul de amicitie” dintre Marea Loja Alpina a Elve¬ti¬ei (este ce¬ta¬tean el¬vetian) si Marea Loja Nationala din Romania. Tot Bu¬zaianu e cel care i-a propus, pe linie de partid (PNL), in 2004, premierului Ta¬ri¬¬ceanu, sa il puna pe Ungureanu - agreat si de Basescu, Buzaianu fiind prieten si cu Mircea Basescu, fratele pre¬se¬din¬te¬lui - in frun¬tea ministerului de Ex¬terne. Apoi, cat a fost director general al S.I.E. (spi¬o¬na¬jul romanesc), Un¬gu¬reanu a folosit curent avionul personal al lui Bu¬za¬ianu si a primit de la el zeci de mii de euro (plati pentru servicii ne¬¬¬¬cu¬nos¬cute).
De fapt, Ungu¬¬rea¬nu ar fi fost impreuna cu Mircea Bases¬cu in mai multe randuri la ziua de nastere a lui Buzaianu (sunt celebre sce¬ne¬le de pahar dintre Bogdan Bu¬zaianu si Mircea Basescu). Totodata, Mihai Razvan Ungu¬rea¬nu se caza gratuit in apartamentul re¬zer¬vat per¬ma¬nent la Hotelul Im¬perial din Viena pe numele Bogdan Bu¬za¬ia¬nu, caci Ungureanu are, dupa Isra¬el, o relatie speciala cu Austria, vi¬zi¬¬¬tand frec¬vent Viena, dand inter¬vi¬uri si conducand Institutul de Cercetari Evreiesti din ca¬pitala austriaca[8].
Dar Austria este, in Europa, “sluga inte¬re¬selor sio¬niste”, conform lui Moishe Arye Friedman, rabinul sef iudeo-ortodox al Austriei (vezi in op. cit., nota de la pag. 284), statul aus¬tri¬ac, Viena cu precadere, fiind impanzit de agentura Mossad-ului, care a re¬curs chiar si la lichidarea, prin aranjarea unui accident, a liderului natio¬na¬¬list Jörg Haider, in anturajul caruia a fost introdus - ca secretar general al partidului al carui lider era Haider, Parti¬dul Libertatii - un evreu recrut Mossad, Peter Sichrovski (eodem loco, pa¬¬gi¬na 285).
Gruparea masonica condusa de Buzaianu si de Cornel Visoianu este cunoscuta si ca “masoneria romana a energiei”, dupa mega-afacerile derulate de cei care o compun si a fost pana la integrarea ei in Marea Loja Nationala din Romania, in 2008, dar si dupa aceea, strans le¬gata de Gran¬de Lodge Alpina (Marea Loja Alpina) din El¬ve¬tia, (”tara de adoptie” a afa¬ce¬ristului Pro Mare Maestru Buza¬ianu, care a si renuntat la cetatenia ro¬ma¬na in 2007 pentru a fi mai greu anchetat de procurorii romani). in mod concret, Marea Loja a Romaniei (gruparea lor) semnase un cu Alpina, marea loja elvetiana, care este unul din¬tre puternicele brate europene ale masoneriei britanice - care ii confera “regu¬la¬ri¬ta¬tea” - dar nu¬mele ei este, in acelasi timp, implicat in mai multe conspiratii.
P.D.L.-istul Corneliu Visoianu, seful MASONERIEI ENERGIEI, deci prin¬cipalul partener masonic al lui Buzaianu, in prezent ii secondeaza pe me¬¬dicul Radu Balanescu si pe E. O. Chirovici la sefia Marii Loji Nationale din Romania, dupa ce si-a alipit la M.L.N.R., in 2008, gruparea ma¬so¬nica (Ma¬rea Loja a Roma¬ni¬ei), iar la Conventul din 2010 a fost ales Mare Ma¬es¬tru Ad¬junct, pozitie in¬fi¬in¬ta¬ta pentru prima data in M.L.N.R. Aproape toate afacerile asupra energiei romanesti teleghidate de “fratele” Buzaianu sunt in favoarea unor firme elvetiene[9].
Pozitia in “lumea internationala a energiei” a lui Bogdan Buzaianu l-a facut sa devina, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Nicolas Buzaianu, in calitatea de “industrias el¬ve¬tian al carui holding este implicat in productia si distributia de energie electrica”, devenind, astfel, si fondator si pre¬se¬din¬te executiv al Consi¬liu¬lui pentru Afaceri Publice Internationale (World Public Affairs). De altfel, ma¬sonul Buzaianu a devenit si membru in con¬si¬liul de administratie al OMV Petrom, care controleaza rezervele de pe¬trol ale Romaniei.
Aceasta pozitie a lui Buzaianu in C.A. al OMV Petrom poate sa adu¬ca lumina si asupra dedesubturilor situatiei prin care Daniela, sotia lui Mihai Razvan Ungureanu, a incasat de la grupul OMV Austria, in 2 ani (2010-2011) suma de 170 mii euro pentru “servicii de consultanta medi¬ca¬la”, adica 7 mii de euro pe luna, de 6 ori si ceva mai mult decat sa¬la¬riul de director al Serviciului de Informatii Externe (S.I.E.) al lui Ungureanu, din aceeasi etapa, de la o companie a carei activitate priveste in mod evi¬dent siguranta nationala, asupra careia trebuia sa vegheze S.I.E.
S-a spus despre protectorul lui Ungureanu, Bogdan Buzaianu, ca “ma¬soneria l-a ajutat sa patrunda in cercuri altfel inaccesibile unui co¬mer¬ciant obscur de energie”, caci el devenea, in mai 2011, la Viena, ctitor al unui think-thank mon¬di¬a¬list, prin intermediul societatii Selectra AG, al carei presedinte era, cu numele Center for Global Dialogue and Coo¬pe¬ra¬tion, printre sponso¬rii caruia se numara si Stamen Stantchev (secretar general si fondator), bine¬¬cunoscutul smenar bulgar din subordinea ma¬fi¬ei israeliene a fratilor Cernoy (executanti ai omului Mossad-ului, Marc Rich, care, l-a ran¬dul lui, i-a sponsorizat studiile in tinerete lui Ungureanu; ajuns premier, Ungureanu a exclus din biografia sa acest fapt).
Dintre parti¬cipantii la infiintarea think-thank-ului masonic al lui B. Bu¬zaianu, vienezul Center for Global Dialogue and Cooperation, “nu pu¬teau lipsi” nici evreul ruso-american Vadim Benyatov sau Mustafa Oral, partenerii lui S. Stant¬chev din “dosarul spionilor” sau al “pradatorilor din energie”. Tocmai pentru acesti “spioni” a intervenit Mihai Razvan Ungurea¬nu pentru a fi eliberati din arestul cerut de Parchetul General al Romaniei-DIICOT, in anul 2007, cand era mi¬nistru de Externe, Ungureanu actio¬nand la cererea “de informare” a unor politicieni americani, multi evrei.
In 2006 Vadim Benyatov lucra in Romania pentru Marco Industry Group, companie olandeza controlata de americano-israelianul Marc Rich prin magnatul ruso-is¬ra¬elian Vitali Maschitskiy. in 2002, Marco In¬dus¬tries BV, parte a Marco Group, a pre¬lu¬at una dintre cele mai mari com¬panii romanesti, ALRO-Sla¬tina (cea mai mare to¬pi¬¬to¬rie de aluminiu Central si Est-Europeana), totodata cel mai mare con¬su¬mator de electricitate din Romania. A preluat, apoi, si controlul asupra ALUM Tulcea si al Conef Ener¬gy, specializata in tranzac¬ti¬o¬narea de energie.
In 2006, in numele evre¬u¬¬lui Mas¬chits¬kiy (marioneta lui Rich), Benya¬tov si gasca erau interesati de extinderea unita¬ti¬lor de reactoare nu¬clea¬re de la Cernavoda. De ase¬me¬nea, el incerca sa aranjeze contracte de energie ieftina de la statul ro¬man pentru clientii sai, pentru toate acestea racolandu-i pe Theodor Sto¬¬lo¬jan si Elena Udrea. La 30 no¬iem¬brie 2006, Benyatov si asociatii sai au fost arestati si acuzati de DIICOT de spionaj asupra Ministerului Eco¬no¬miei cu privire la planu¬ri¬le de priva¬ti¬zare din domeniul energiei.
“M-am asteptat ca asupra DIICOT sa se faca presiuni - avea sa re¬¬lateze procurorul de caz, Ciprian Nastasiu - si chiar asa s-a intamplat dupa arestarea lui Benyatov. in sprijinul lui, Ministerul Afacerilor Externe [adica ministrul Ungureanu] a transmis o scri¬soa¬re din partea con¬gres¬me¬nului [evreu] Robert Wexler, un democrat din Florida. Alte figuri ame¬ricane care au inaintat cu privire la Benyatov erau congresmanul californian Elton Gallegly, senatorul Richard Lugar din In¬di¬ana, senatorul Joe Biden din Delaware, in prezent vicepresedintele SUA, Maura Harty, inalt oficial in Departamentul de Stat ame¬rican, si fos¬tul am¬ba¬¬sador [evreu] al Statelor Unite in Romania, Alfred Moses [sef, atunci si in prezent, al mai mul¬tor organizatii evreiesti internationale].”.
Procurorul Nastasiu mai spunea: “Atunci cand l-am informat pe Benyatov ca pla¬nu¬iam sa-i cerem o declaratie referitoare la ches¬ti¬u¬nea ALRO-Slatina [caci, conform unor sus¬piciuni generate de interceptarile SRI, persoane din anturajul prese¬din¬te¬lui Basescu - Stolojan si Udrea - fac tra¬¬fic de influenta pentru Grupul Marco in Romania, care a acaparat ALRO], m-a privit lung si, pe un ton scazut, pentru a nu fi auzit de ce¬le¬lal¬te per¬soa¬ne prezente, m-a intrebat daca eram in toate mintile si daca-mi da¬deam seama in ce ma bagam. Nu a asteptat sa-i raspund si a pa¬ra¬sit bi¬ro¬ul, dand din cap a refuz. Eram constient ca acest caz era foar¬te sen¬¬¬si¬bil din cauza numelor politice romanesti implicate in actiuni in nu¬¬¬mele Marco Group.” (Despre vasta retea mafiota evreiasca si Marc Rich a se vedea si capitolul Israelul si Mafia nu-si dezmint interesul (in op. cit., pag. 322-337), dar mai ales subcapitolele O perdea de ceata in jurul adevaratilor proprietari (cf. op. cit., pag. 358-360) si Basescu si PDL finantati de evreii de la RAFO., in op. cit., pag. 367).
Cum a ajuns Mihai Razvan Ungureanu in legatura, in anturajul sau in subordinea vastei retele create de un escroc international evreu, Marc Rich, este greu de stiut cu exactitate, dar ramane un fapt bine docu¬men¬tat: acela ca, din 1992, el era de¬ti¬na¬to¬rul “bursei de merit Marc Rich” (din ca¬drul “Aca¬de¬¬mi¬ei Regale de stiinte” din Marea Britanie) si ab¬sol¬vea, mai apoi, “Mark Rich Royal Society” la St. Cross Co¬llege Fe¬¬llow¬ship Centre for Jewish and Hebrew Stu¬dies, din cadrul St. Cross Co¬llege - Uni¬ver¬sity of Oxford, ceea ce avea sa il propulseze pe Ungureanu in lumea marilor afaceri ideolo¬gi¬co-politice controlate de organizatiile mondiale evreiesti, ca si, iata, in an¬turajul (subordinea !!?) unor potentati financiar.
In vremea cand M.-R. Ungureanu obtinea “bursa Mark Rich”, la in¬ceputul anilor ‘90, Rich actiona in Romania prin firmele Glencore si Total Mark Rich, in¬sta¬late la noi prin bu¬na¬vo¬inta guvernului Petre Roman (evreu, la randul lui, cum bine se stie). Ulte¬ri¬or, Rich avea sa isi ascunda inte¬re¬se¬le in spatele unor magnati co-etnici evrei din spatiul ex-sovietic, aca¬pa¬rand ALRO-Slatina (prin Marco Group), ca si rafinaria RAFO-Onesti sau alte perle ale industriei romanesti (a se vedea capitolele -Casa de avocatura a lui Bittner si a “rusilor”; - Mossad-ul si “Oligarhii rusi” evrei inscrisi pen¬tru rafinariile romanesti; - Israelul si Mafia nu-si dezmint interesul; - O per¬dea de ceata in jurul adevaratilor proprietari, ca si sche¬ma de la fine¬le capitolului Privatizari si relatii PD: Baltazar-Videanu-Bodu; afacerile lui Marc Rich mai sunt prezentate, pe larg si in con¬text in¬ternational, in lu¬crarea Ofensiva iudaismului asupra Romaniei).
Odata ajuns prim-ministru, in sprijinul lui Mihai Razvan Ungurea¬nu, asigurand si transferul (interimatul) guvernarii de la Emil Boc, a inter¬venit deschis, in mai multe randuri, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, des¬pre care e un fapt bine stabilit ca, in trecut, i-a aparat interesele lui Marc Rich prim firma de avocatura Predoiu-Racoti, care avea printre cli¬entii sai com¬pa¬¬nia Marco In¬ternational (adica a lui Marc Rich), aceeasi pe care o slu¬jeau prietenii lui Bogdan Buzaianu, adica Benyatov si Stantchev.
Era de asteptat, vazand trecutul si prieteniile sale, ca noul pre¬mi¬er numit in februarie 2012, M.-R. Ungureanu, sa fie mult mai saritor pen¬tru in¬teresele Israelului. Voci publice, ale societatii civile, au spus-o ras¬pi¬cat: “M.-R. Ungureanu este prim-ministrul de razboi al Romaniei!”.
Opiniile acestea se bazau pe faptul ca Iranul decla¬ra¬se ca va lua drept tinta orice tara care ajuta Israelul sa il atace militar: “Orice loc fo¬lo¬sit de inamic pentru operatiuni ostile impotriva Iranului va fi subiectul unei riposte din partea fortelor noastre armate”, declara tex¬tu¬¬al, prin februarie 2012, vice-co¬mandantul iranian al “Gardienilor Revo¬lu¬ti¬¬ei” (for¬tele militare de elita iraniene), Hossein Salami, conform agentiei Fars. Cum am vazut, in acest sens, al ajutorarii militare a Israelului, spa¬tiul Ro¬ma¬niei exceleaza (cf. subcapitolele Armata israeliana se an¬tre¬nea¬za in Romania si Romania la razboi pentru Israel-2, in op. cit., pag. 259-261), ceea ce ar fi trebuit sa atraga atentia auto¬ri¬ta¬ti¬lor roma¬ne, care, insa, au tacut malc, spre deo¬se¬bire de cele bulgare, care, prin vo¬¬cea ministrului de externe de la Sofia, Nikolai Mladenov de¬clara, chiar ina¬inte de sosirea secretarului de stat ame¬¬rican Hillary Clinton la Sofia: “Ba¬¬zele americano-bulgare din Bulgaria nu vor fi folosite pentru un even¬tual atac asupra Iranului” (con¬form Sofia News Agency).
Cand ex-premierul Emil Boc ii respingea propunerea premierului israelian Netanyahu, in noiembrie 2011, ca Romania sa participe la ma¬suri mai dure impotriva Iranului, el, practic, il contrazicea pe presedintele Basescu, care in 12 august 2010, in timpul unei vizite la Bucuresti a pre¬sedintelui israelian Shimon Peres, spunea ca “Romania va fi un partener loial al Israelului” in cazul in care acesta va ataca Iranul.
Din 2012, razboiul era pe punctul de a se declansa exact in anul la in¬ce¬putul caruia Mihai-Razvan Ungureanu devenea pre¬mi¬er al Romaniei[6].
Un important mason roman - s.M. -, sef de rit, a aratat intr-un anumit context ca Ungureanu apartine masoneriei regu¬la¬re. Avand un grad inalt de initiere (33 in Ritul Scotian), el are drep¬tul de a par¬ticipa si la intrunirile altor loji, din strainatate, dar se spune ca a avut si pe¬ri¬oade in care a in¬trat in adormire, desi s-a vadit ca “fratii” i-au sarit in¬tot¬dea¬una in aju¬tor. Si despre tatal lui M.-R. Ungureanu, Stefan Ungureanu, se spune in orasul sau, Iasi, unde a fost viceprimar, ca este un important mason. Un profe¬sor evreu si mason, A. Vianu (zis si Sami), ar fi cel care l-a pre¬lu¬at la in¬ce¬putul anilor ‘90 pe M.-R. Ungureanu, pen¬tru a-l pro¬pul¬sa in cariera (cf. subcapitolul Ministrul Razvan Mihai Un¬gu¬rea¬nu, un “iudeu” sionist, in op. cit., pag. 198-207).
S-a vorbit chiar in Parlamentul Romaniei despre “apartenenta” (pro¬babil participarea sa, in timpul deplasarilor in Israel), prin 1997-2007, la loja masonica Hashachar nr. 32 din “Orientul Tel Aviv”, cu caracter sionist, com¬pusa de evreii ori¬gi¬nari din Ro¬ma¬nia in anul 1951, care tine ritualul in lim¬ba romana, “sub cio¬ca¬nul venerabilului maestru Ioan Schwartz”. Loja ma¬so¬nica isra¬e¬liana Hashachar ar fi fost, alaturi de gruparea de la Paris a evreului Marcel Schapira, cu care se afla in stransa legatura, “pas¬tra¬toa¬rea si per¬petuatoarea traditiei masonice romanesti peste 40 de ani [1951-1993], pana la crearea Marii Loji Nationale din Romania”, dupa Jo¬seph Haff¬¬ner, Mare Orator al Marii Loji din Statul Israel[7].
Loja Hashachar asigura in prezent amicitia intre Marea Loja din Statul Israel si masoneria romana (M.L.N. din R.), dupa ce in martie 2001 (cand Ungureanu era secretar de stat la Externe si presedinte al asa-zisei agentii de stat “Institutul Roman pentru Studii Strategice”) o dele¬ga¬¬tie a masoneriei romane, condusa de Marele Maestru Gheor¬ghe Co¬ma¬¬nescu i-a vizitat pe “fratii” din Israel, la jubileul de 50 de ani de la cre¬a¬rea lojii Hashachar.
De ani buni, Mihai-Razvan Un¬gureanu a fost sustinut, material si po¬litic, de magnatul “mare maestru” ma¬son Bog¬dan Nicolae Bu¬za¬ia¬nu, cel care este “garantul de amicitie” dintre Marea Loja Alpina a Elve¬ti¬ei (este ce¬ta¬tean el¬vetian) si Marea Loja Nationala din Romania. Tot Bu¬zaianu e cel care i-a propus, pe linie de partid (PNL), in 2004, premierului Ta¬ri¬¬ceanu, sa il puna pe Ungureanu - agreat si de Basescu, Buzaianu fiind prieten si cu Mircea Basescu, fratele pre¬se¬din¬te¬lui - in frun¬tea ministerului de Ex¬terne. Apoi, cat a fost director general al S.I.E. (spi¬o¬na¬jul romanesc), Un¬gu¬reanu a folosit curent avionul personal al lui Bu¬za¬ianu si a primit de la el zeci de mii de euro (plati pentru servicii ne¬¬¬¬cu¬nos¬cute).
De fapt, Ungu¬¬rea¬nu ar fi fost impreuna cu Mircea Bases¬cu in mai multe randuri la ziua de nastere a lui Buzaianu (sunt celebre sce¬ne¬le de pahar dintre Bogdan Bu¬zaianu si Mircea Basescu). Totodata, Mihai Razvan Ungu¬rea¬nu se caza gratuit in apartamentul re¬zer¬vat per¬ma¬nent la Hotelul Im¬perial din Viena pe numele Bogdan Bu¬za¬ia¬nu, caci Ungureanu are, dupa Isra¬el, o relatie speciala cu Austria, vi¬zi¬¬¬tand frec¬vent Viena, dand inter¬vi¬uri si conducand Institutul de Cercetari Evreiesti din ca¬pitala austriaca[8].
Dar Austria este, in Europa, “sluga inte¬re¬selor sio¬niste”, conform lui Moishe Arye Friedman, rabinul sef iudeo-ortodox al Austriei (vezi in op. cit., nota de la pag. 284), statul aus¬tri¬ac, Viena cu precadere, fiind impanzit de agentura Mossad-ului, care a re¬curs chiar si la lichidarea, prin aranjarea unui accident, a liderului natio¬na¬¬list Jörg Haider, in anturajul caruia a fost introdus - ca secretar general al partidului al carui lider era Haider, Parti¬dul Libertatii - un evreu recrut Mossad, Peter Sichrovski (eodem loco, pa¬¬gi¬na 285).
Gruparea masonica condusa de Buzaianu si de Cornel Visoianu este cunoscuta si ca “masoneria romana a energiei”, dupa mega-afacerile derulate de cei care o compun si a fost pana la integrarea ei in Marea Loja Nationala din Romania, in 2008, dar si dupa aceea, strans le¬gata de Gran¬de Lodge Alpina (Marea Loja Alpina) din El¬ve¬tia, (”tara de adoptie” a afa¬ce¬ristului Pro Mare Maestru Buza¬ianu, care a si renuntat la cetatenia ro¬ma¬na in 2007 pentru a fi mai greu anchetat de procurorii romani). in mod concret, Marea Loja a Romaniei (gruparea lor) semnase un cu Alpina, marea loja elvetiana, care este unul din¬tre puternicele brate europene ale masoneriei britanice - care ii confera “regu¬la¬ri¬ta¬tea” - dar nu¬mele ei este, in acelasi timp, implicat in mai multe conspiratii.
P.D.L.-istul Corneliu Visoianu, seful MASONERIEI ENERGIEI, deci prin¬cipalul partener masonic al lui Buzaianu, in prezent ii secondeaza pe me¬¬dicul Radu Balanescu si pe E. O. Chirovici la sefia Marii Loji Nationale din Romania, dupa ce si-a alipit la M.L.N.R., in 2008, gruparea ma¬so¬nica (Ma¬rea Loja a Roma¬ni¬ei), iar la Conventul din 2010 a fost ales Mare Ma¬es¬tru Ad¬junct, pozitie in¬fi¬in¬ta¬ta pentru prima data in M.L.N.R. Aproape toate afacerile asupra energiei romanesti teleghidate de “fratele” Buzaianu sunt in favoarea unor firme elvetiene[9].
Pozitia in “lumea internationala a energiei” a lui Bogdan Buzaianu l-a facut sa devina, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Nicolas Buzaianu, in calitatea de “industrias el¬ve¬tian al carui holding este implicat in productia si distributia de energie electrica”, devenind, astfel, si fondator si pre¬se¬din¬te executiv al Consi¬liu¬lui pentru Afaceri Publice Internationale (World Public Affairs). De altfel, ma¬sonul Buzaianu a devenit si membru in con¬si¬liul de administratie al OMV Petrom, care controleaza rezervele de pe¬trol ale Romaniei.
Aceasta pozitie a lui Buzaianu in C.A. al OMV Petrom poate sa adu¬ca lumina si asupra dedesubturilor situatiei prin care Daniela, sotia lui Mihai Razvan Ungureanu, a incasat de la grupul OMV Austria, in 2 ani (2010-2011) suma de 170 mii euro pentru “servicii de consultanta medi¬ca¬la”, adica 7 mii de euro pe luna, de 6 ori si ceva mai mult decat sa¬la¬riul de director al Serviciului de Informatii Externe (S.I.E.) al lui Ungureanu, din aceeasi etapa, de la o companie a carei activitate priveste in mod evi¬dent siguranta nationala, asupra careia trebuia sa vegheze S.I.E.
S-a spus despre protectorul lui Ungureanu, Bogdan Buzaianu, ca “ma¬soneria l-a ajutat sa patrunda in cercuri altfel inaccesibile unui co¬mer¬ciant obscur de energie”, caci el devenea, in mai 2011, la Viena, ctitor al unui think-thank mon¬di¬a¬list, prin intermediul societatii Selectra AG, al carei presedinte era, cu numele Center for Global Dialogue and Coo¬pe¬ra¬tion, printre sponso¬rii caruia se numara si Stamen Stantchev (secretar general si fondator), bine¬¬cunoscutul smenar bulgar din subordinea ma¬fi¬ei israeliene a fratilor Cernoy (executanti ai omului Mossad-ului, Marc Rich, care, l-a ran¬dul lui, i-a sponsorizat studiile in tinerete lui Ungureanu; ajuns premier, Ungureanu a exclus din biografia sa acest fapt).
Dintre parti¬cipantii la infiintarea think-thank-ului masonic al lui B. Bu¬zaianu, vienezul Center for Global Dialogue and Cooperation, “nu pu¬teau lipsi” nici evreul ruso-american Vadim Benyatov sau Mustafa Oral, partenerii lui S. Stant¬chev din “dosarul spionilor” sau al “pradatorilor din energie”. Tocmai pentru acesti “spioni” a intervenit Mihai Razvan Ungurea¬nu pentru a fi eliberati din arestul cerut de Parchetul General al Romaniei-DIICOT, in anul 2007, cand era mi¬nistru de Externe, Ungureanu actio¬nand la cererea “de informare” a unor politicieni americani, multi evrei.
In 2006 Vadim Benyatov lucra in Romania pentru Marco Industry Group, companie olandeza controlata de americano-israelianul Marc Rich prin magnatul ruso-is¬ra¬elian Vitali Maschitskiy. in 2002, Marco In¬dus¬tries BV, parte a Marco Group, a pre¬lu¬at una dintre cele mai mari com¬panii romanesti, ALRO-Sla¬tina (cea mai mare to¬pi¬¬to¬rie de aluminiu Central si Est-Europeana), totodata cel mai mare con¬su¬mator de electricitate din Romania. A preluat, apoi, si controlul asupra ALUM Tulcea si al Conef Ener¬gy, specializata in tranzac¬ti¬o¬narea de energie.
In 2006, in numele evre¬u¬¬lui Mas¬chits¬kiy (marioneta lui Rich), Benya¬tov si gasca erau interesati de extinderea unita¬ti¬lor de reactoare nu¬clea¬re de la Cernavoda. De ase¬me¬nea, el incerca sa aranjeze contracte de energie ieftina de la statul ro¬man pentru clientii sai, pentru toate acestea racolandu-i pe Theodor Sto¬¬lo¬jan si Elena Udrea. La 30 no¬iem¬brie 2006, Benyatov si asociatii sai au fost arestati si acuzati de DIICOT de spionaj asupra Ministerului Eco¬no¬miei cu privire la planu¬ri¬le de priva¬ti¬zare din domeniul energiei.
“M-am asteptat ca asupra DIICOT sa se faca presiuni - avea sa re¬¬lateze procurorul de caz, Ciprian Nastasiu - si chiar asa s-a intamplat dupa arestarea lui Benyatov. in sprijinul lui, Ministerul Afacerilor Externe [adica ministrul Ungureanu] a transmis o scri¬soa¬re din partea con¬gres¬me¬nului [evreu] Robert Wexler, un democrat din Florida. Alte figuri ame¬ricane care au inaintat cu privire la Benyatov erau congresmanul californian Elton Gallegly, senatorul Richard Lugar din In¬di¬ana, senatorul Joe Biden din Delaware, in prezent vicepresedintele SUA, Maura Harty, inalt oficial in Departamentul de Stat ame¬rican, si fos¬tul am¬ba¬¬sador [evreu] al Statelor Unite in Romania, Alfred Moses [sef, atunci si in prezent, al mai mul¬tor organizatii evreiesti internationale].”.
Procurorul Nastasiu mai spunea: “Atunci cand l-am informat pe Benyatov ca pla¬nu¬iam sa-i cerem o declaratie referitoare la ches¬ti¬u¬nea ALRO-Slatina [caci, conform unor sus¬piciuni generate de interceptarile SRI, persoane din anturajul prese¬din¬te¬lui Basescu - Stolojan si Udrea - fac tra¬¬fic de influenta pentru Grupul Marco in Romania, care a acaparat ALRO], m-a privit lung si, pe un ton scazut, pentru a nu fi auzit de ce¬le¬lal¬te per¬soa¬ne prezente, m-a intrebat daca eram in toate mintile si daca-mi da¬deam seama in ce ma bagam. Nu a asteptat sa-i raspund si a pa¬ra¬sit bi¬ro¬ul, dand din cap a refuz. Eram constient ca acest caz era foar¬te sen¬¬¬si¬bil din cauza numelor politice romanesti implicate in actiuni in nu¬¬¬mele Marco Group.” (Despre vasta retea mafiota evreiasca si Marc Rich a se vedea si capitolul Israelul si Mafia nu-si dezmint interesul (in op. cit., pag. 322-337), dar mai ales subcapitolele O perdea de ceata in jurul adevaratilor proprietari (cf. op. cit., pag. 358-360) si Basescu si PDL finantati de evreii de la RAFO., in op. cit., pag. 367).
Cum a ajuns Mihai Razvan Ungureanu in legatura, in anturajul sau in subordinea vastei retele create de un escroc international evreu, Marc Rich, este greu de stiut cu exactitate, dar ramane un fapt bine docu¬men¬tat: acela ca, din 1992, el era de¬ti¬na¬to¬rul “bursei de merit Marc Rich” (din ca¬drul “Aca¬de¬¬mi¬ei Regale de stiinte” din Marea Britanie) si ab¬sol¬vea, mai apoi, “Mark Rich Royal Society” la St. Cross Co¬llege Fe¬¬llow¬ship Centre for Jewish and Hebrew Stu¬dies, din cadrul St. Cross Co¬llege - Uni¬ver¬sity of Oxford, ceea ce avea sa il propulseze pe Ungureanu in lumea marilor afaceri ideolo¬gi¬co-politice controlate de organizatiile mondiale evreiesti, ca si, iata, in an¬turajul (subordinea !!?) unor potentati financiar.
In vremea cand M.-R. Ungureanu obtinea “bursa Mark Rich”, la in¬ceputul anilor ‘90, Rich actiona in Romania prin firmele Glencore si Total Mark Rich, in¬sta¬late la noi prin bu¬na¬vo¬inta guvernului Petre Roman (evreu, la randul lui, cum bine se stie). Ulte¬ri¬or, Rich avea sa isi ascunda inte¬re¬se¬le in spatele unor magnati co-etnici evrei din spatiul ex-sovietic, aca¬pa¬rand ALRO-Slatina (prin Marco Group), ca si rafinaria RAFO-Onesti sau alte perle ale industriei romanesti (a se vedea capitolele -Casa de avocatura a lui Bittner si a “rusilor”; - Mossad-ul si “Oligarhii rusi” evrei inscrisi pen¬tru rafinariile romanesti; - Israelul si Mafia nu-si dezmint interesul; - O per¬dea de ceata in jurul adevaratilor proprietari, ca si sche¬ma de la fine¬le capitolului Privatizari si relatii PD: Baltazar-Videanu-Bodu; afacerile lui Marc Rich mai sunt prezentate, pe larg si in con¬text in¬ternational, in lu¬crarea Ofensiva iudaismului asupra Romaniei).
Odata ajuns prim-ministru, in sprijinul lui Mihai Razvan Ungurea¬nu, asigurand si transferul (interimatul) guvernarii de la Emil Boc, a inter¬venit deschis, in mai multe randuri, ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, des¬pre care e un fapt bine stabilit ca, in trecut, i-a aparat interesele lui Marc Rich prim firma de avocatura Predoiu-Racoti, care avea printre cli¬entii sai com¬pa¬¬nia Marco In¬ternational (adica a lui Marc Rich), aceeasi pe care o slu¬jeau prietenii lui Bogdan Buzaianu, adica Benyatov si Stantchev.
M.-R. Ungureanu, presedintele Romaniei (!??)
Cum am vazut la subcapitolul Ungureanu nominalizat de Washigton, exis¬ta o constructie ex¬terna care vrea ca in anul 2014 (sau chiar si mai de¬vre¬me) presedinte al Roma¬niei sa ajunga Mihai Razvan Ungu¬rea¬nu. Desi astfel de constructii externe au mai existat, ele nu au fost nici¬¬¬odata atat de hotarate ca din septembrie 2011 incoace, cand Wa¬shing¬to¬nul, prin vocile vicepresedintelui Joe Biden si a secretarei de stat Hilla¬ry Clinton, i-a ce¬rut presedintelui Basescu sa fie scos in fata si pregatit vi¬i¬to¬rul presedinte roman, care va fi sustinut nu nea¬parat de un partid, ci de o grupare de po¬li¬ticieni deja racolati de aceste interese straine.
Mihai-Razvan Ungureanu, un sluj¬bas devotat al iudais¬mu¬lui, fiind bine sponsorizat la inceputul carierei sale de mag¬nati evrei precum Marc Rich si George Soros, se afla alaturi de Basescu cand acesta discuta cu oficialii americani, fiind pe loc ales sa iasa in prim-planul vietii politice ro¬manesti, ajungand astfel ca, in 2012, sa i se dea guvernarea Romaniei si sa instraineze rezervele Romaniei, precum gazele de sist ca¬tre trustul petrolier american Chevron (fosta Standard Oil, detinuta de familia Rocke¬feller - patronii Comi¬si¬ei Trilaterale si ai Grupului Bilderberg, super think-tank-uri tip societate secreta -, cu care Ungureanu a sem¬nat con¬¬trac¬tul pe as¬cuns, dar in prezenta ambasadorului Gitenstein. in 2012, gu¬vernul Ungu¬reanu trebuia sa mai privatizeze pachete de actiuni la Hi¬dro¬¬electrica, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica, Olt¬chim, Elec¬¬tro¬cen¬trale Bucuresti, Complexele Energetice Oltenia si Hune¬doa¬ra.
Schema trasata la Washington a fost pana la urma recunoscuta si la Bucuresti, cand vicepresedinta PDL Elena Udrea declara, in apri¬lie 2012, ca “premierul Mihai-Razvan Ungureanu va fi liderul in jurul caruia sa se construiasca o noua forta politica de dreapta”. in acelasi timp, la ran¬dul lui, M.-R. Ungureanu declara ca simte “o asteptare din partea po¬pu¬latiei si ca aceasta asteptare se va structura la un moment dat”.
Zvonurile de pe culoarele Puterii spuneau chiar ca Ungureanu ar putea sa fie candidatul Puterii la alegerile prezidentiale care ar putea avea loc in martie 2013 (si nu in 2014, devansate prin demisia calculata a lui Traian Basescu), odata cu parlamentarele, care ar putea fi amanate fata de termenul corect: noiembrie 2012.
Nici atunci cand a fost demis de catre Parlament, in 27 aprilie 2012, Mihai-Raz¬van Ungureanu nu renunta la aceste planuri, caci, pe loc, de¬cla¬ra public: “Eu, personal, nu mi-am spus ultimul cuvant!”
Cum am vazut la subcapitolul Ungureanu nominalizat de Washigton, exis¬ta o constructie ex¬terna care vrea ca in anul 2014 (sau chiar si mai de¬vre¬me) presedinte al Roma¬niei sa ajunga Mihai Razvan Ungu¬rea¬nu. Desi astfel de constructii externe au mai existat, ele nu au fost nici¬¬¬odata atat de hotarate ca din septembrie 2011 incoace, cand Wa¬shing¬to¬nul, prin vocile vicepresedintelui Joe Biden si a secretarei de stat Hilla¬ry Clinton, i-a ce¬rut presedintelui Basescu sa fie scos in fata si pregatit vi¬i¬to¬rul presedinte roman, care va fi sustinut nu nea¬parat de un partid, ci de o grupare de po¬li¬ticieni deja racolati de aceste interese straine.
Mihai-Razvan Ungureanu, un sluj¬bas devotat al iudais¬mu¬lui, fiind bine sponsorizat la inceputul carierei sale de mag¬nati evrei precum Marc Rich si George Soros, se afla alaturi de Basescu cand acesta discuta cu oficialii americani, fiind pe loc ales sa iasa in prim-planul vietii politice ro¬manesti, ajungand astfel ca, in 2012, sa i se dea guvernarea Romaniei si sa instraineze rezervele Romaniei, precum gazele de sist ca¬tre trustul petrolier american Chevron (fosta Standard Oil, detinuta de familia Rocke¬feller - patronii Comi¬si¬ei Trilaterale si ai Grupului Bilderberg, super think-tank-uri tip societate secreta -, cu care Ungureanu a sem¬nat con¬¬trac¬tul pe as¬cuns, dar in prezenta ambasadorului Gitenstein. in 2012, gu¬vernul Ungu¬reanu trebuia sa mai privatizeze pachete de actiuni la Hi¬dro¬¬electrica, Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Nuclearelectrica, Olt¬chim, Elec¬¬tro¬cen¬trale Bucuresti, Complexele Energetice Oltenia si Hune¬doa¬ra.
Schema trasata la Washington a fost pana la urma recunoscuta si la Bucuresti, cand vicepresedinta PDL Elena Udrea declara, in apri¬lie 2012, ca “premierul Mihai-Razvan Ungureanu va fi liderul in jurul caruia sa se construiasca o noua forta politica de dreapta”. in acelasi timp, la ran¬dul lui, M.-R. Ungureanu declara ca simte “o asteptare din partea po¬pu¬latiei si ca aceasta asteptare se va structura la un moment dat”.
Zvonurile de pe culoarele Puterii spuneau chiar ca Ungureanu ar putea sa fie candidatul Puterii la alegerile prezidentiale care ar putea avea loc in martie 2013 (si nu in 2014, devansate prin demisia calculata a lui Traian Basescu), odata cu parlamentarele, care ar putea fi amanate fata de termenul corect: noiembrie 2012.
Nici atunci cand a fost demis de catre Parlament, in 27 aprilie 2012, Mihai-Raz¬van Ungureanu nu renunta la aceste planuri, caci, pe loc, de¬cla¬ra public: “Eu, personal, nu mi-am spus ultimul cuvant!”
Si Ponta si-a facut guvernul la Washington
Decis sa inlocuiasca guvernarea P.D.L. in Romania, Victor Ponta purcede ca, in urma sforilor trase de mai bine de un an cu ajutorul con¬tac¬telor israeliene, mai ales al lui Colette Avital (a se vedea subcapitolul anterior: Victor Ponta isi face cartile in Israel), sa aiba o vizita oficia¬la in S.U.A., in februarie 2012. Scopul sau era sa isi declare fidelitatea pentru a castiga acordul/sprijinul americanilor spre a veni la Putere, desi la Bu¬cu¬resti abia se instalase guvernul condus de M.-R. Ungureanu, agreat de Wa¬shington. “Lista intalnirilor [din S.U.A.] a fost stabilita dinainte de a ple¬ca in America cu ambasadorul Mark Gitenstein, la Bucu¬resti - zicea Vic¬tor Ponta. Toate persoanele cu care trebuia sa ne intalnim ne-am in¬tal¬¬nit si eu si domnul Corlatean si domnul [general] Dobritoiu”.
In realitate, intreaga deplasare si intalnirile au fost inconjurate in¬tr-un maxim mister. Nici nu se stie concret ceea ce a discutat Victor Ponta cu ofi¬cialii americani, adi¬ca cu sefii de cabinet si consilierii vicepresedintelui S.U.A. Joe Biden si ai secretarului de stat de la Externe, Hillary Clinton, ca si cu mai multi congresmeni sau “Pentagon”-ul - De¬¬partamentul de stat al Apa¬ra¬rii S.U.A. Se pare ca Ponta s-a intalnit in taina chiar si cu Hillary Clinton, dar nu s-a dat ni¬mic publicitatii.
Ceea ce s-a aflat este numai din interviul dat de Ponta la o tele¬vi¬zi¬une a romanilor din Chicago, Romanian Television Network, din care se poate retine ca liderul P.S.D. s-ar fi angajat in fata oficialilor americani, da¬ca va ajunge sef al guvernului Romaniei, pentru urmatoarele: 1. Roma¬nia este si va ramane “un partener special” al Statelor Unite; 2. in acest sens, opozitia, odata ajunsa la putere, “vom face si mai mult” decat au facut “cei dinainte” (guvernarea Basescu-P.D.L.); 3. “S.U.A., ca si U.E., raman un par¬te¬¬ner strategic pentru Romania”, iar “viitorul guvern al U.S.L. [pe care il va con¬du¬ce Ponta] va continua, dupa alegeri, proiectele incepute, respectiv pro¬iectele de cooperare militara in cadrul N.A.T.O., proiectele de colabo¬ra¬re po¬litica in regiune si proiectele de colaborare economica, in special pe zo¬na energiei”.
“M-am vazut si cu reprezentantii de la FMI - adauga Ponta -, pen¬tru ca Romania are nevoie de capitaluri americane” (!!?). La Bucuresti, el tipa, insa, din Opozitie, ca Romania nu trebuia sa se imprumute de la FMI.
Ponta s-a mai vazut, totusi, si cu sefii unor “firme de consultanta” si think-thank-uri ame¬ri¬cane de tip mondialist, din pleiada ce sta in spa¬te¬le “guver¬nu¬lui din um¬bra” global. in fruntea acestora se afla SONECON, condus de evreul Robert Shapiro, ex-subsecretar al Economiei S.U.A., care, prin SONECON, i-a consiliat pe Tony Blair, Bill Clinton, Al Gore si Hillary Clinton, cat timp acestia au ocupat/ocupa func¬tii de stat (”ne-am ajutat cli¬en¬tii sa-si atinga scopurile”, zice Shapiro).
Tot un evreu este si Barry Pavel, directorul unui think-thank sa¬te¬¬lit ideologic al N.A.T.O., numit Atlantic Council, unde Victor Ponta, in timpul vi¬zi¬tei din S.U.A., a sus¬ti¬nut un speach pe tema “Prio¬ritatile strategice ale Romaniei” (Atlantic Council are un puisor-sucursala si la Bucuresti, sub nume¬le de “Dinu Patriciu Eurasia Center”). in aceeasi linie se inscria si intal¬ni¬rea lui Ponta cu Sally Painter, sefa “Blue Star Strategies”, alt satelit al N.A.T.O., care ofera “consultanta” pentru mentinerea Romaniei in Alianta mi¬li¬ta¬ra euro-at¬¬lantica, printre altele.
Alta “firma” vizitata de Victor Ponta, in acele zile, este Benenson Strategy Group, condusa de Peter Brodnitz, companie care ofera con¬sul¬tan¬¬ta “de strategie” celor care vor sa castige Puterea, fie in Senatul sau Con¬gre¬sul S.U.A., sau chiar presedintia S.U.A. Inclusiv presedintele ame¬ri¬can Barack Obama a fost clientul lor.
Cea mai importanta, insa, asemenea vizita, Victor Ponta a avut-o la think-tank-ul American Enterprise Institute (infiintat din 1943, in timpul razboiului), unde s-a intalnit cu Desmond Lachman. A.E.I. este un fel “bi¬¬¬serica” a capitalismului american, care urmareste limitarea pu¬te¬rii gu¬ver¬nului in favoarea initiativei si interesului particular (al celor mai bogati americani, bineinteles - ce o fi cautat un “Che Guevara” precum “socia¬lis¬tul” Ponta la acestia?). A.E.I., o alternativa a celui mai important grup de planificare a politicii SUA, Institutul Brookings, are o in¬flu¬en¬ta globala si se ocupa de politica internationala, dar este adesea, prin membrii ei din Administratia de stat, realizatoarea in fapt a politicii S.U.A.
Printre acesti membri il regasim, bunaoara, si pe Paul Wolfowitz, fostul sef evreu al Ban¬cii Mondiale, iar in board ii aflam si pe reprezentantii marilor mag¬nati evrei ai Americii, precum Robert Pritzker (proprietar al lantului hotelier Hyatt), pe in¬te¬lectualii evrei precum profesorii Michael Rubin, Dan Blumenthal sau Joshua Muravchik (fiul unor emigranti evrei din Kiev, care il apre¬ci¬a¬za pe Tony Blair pentru “transformarea partidului laburist in partid liberal, al oamenilor de afaceri”), ca si importanti poli¬ti¬ci¬eni precum fostul vice¬pre¬sedinte al S.U.A. Dick Cheney.
American Enterprise Institute, alaturi de alte trei think-thank-uri - adica Institutul Broo¬kings, Fundatia Heritage si Con¬siliul Relatiilor Externe - reprezinta “gru¬purile de reflectie” care gandesc si fac politica S.U.A., numai ca Ame¬ri¬can Enterprise Institute este cel mai con¬servator si sustinea, in decem¬brie 2011, necesitatea ca S.U.A. sa ata¬ce mi¬litar Iranul, sprijinind Israe¬lul sa asigure “securitatea zonala”.
Cum am vazut, cele mai numeroase intalniri, Ponta le-a avut in zona militara, respectiv Pentagonul si think-tank-urile N.A.T.O., tre¬buind sa confirme ca va mentine Romania in aceasta linie, care este, in buna ma¬sura, “armata capitalismului”. De aceea, el a fost insotit in S.U.A. de Titus Corlatean si de generalul (r.) Corneliu Dobritoiu, ca o garantie, Victor Ponta spunandu-le textual americanilor ca acestia doi “vor ocupa func¬tiile de mi¬nis¬tru de Externe, respectiv cel al Apararii nationale” in viitorul guvern, pe care il va conduce. Dobritoiu este un general de 67 de ani care a mai fost sub¬se¬cre¬tar de stat la Aparare si care a absolvit in 2004 “Colegiul N.A.T.O.” din Roma, fiind, astfel, agreat de americani ca fidel politicii lor militare (un tip inchipuit si plin de sine, Dobritoiu sustine ca el a “coordonat integra¬rea Ro¬ma¬niei in N.A.T.O.”).
Una dintre intalnirile mai speciale ale lui Victor Ponta la Washington a fost cea cu un reprezentant la firmei petroliere Chevron, Jay Thomp¬son, care, in aceeasi vreme, semna la Bucuresti cu premierul Ungureanu concesionarea gazelor de sist romanesti.
Ceea ce a urmat este istorie deja. La finele lui aprilie 2012, Victor Ponta, ca lider al opozitiei parlamentare, respectiv al aliantei U.S.L., introducea mo¬tiunea de cenzura impotriva guvernului Ungureanu, pe 27 aprilie da¬ra¬ma acest guvern la votul din Parlament, iar, apoi, era nominalizat drept pre¬mi¬er de catre presedintele Traian Basescu. Mai putin se stie ca inainte de in¬tro¬ducerea motiunii de cenzura, in 25 si 26 martie 2012 Victor Ponta se in¬¬talnea cu fostul pre¬mier bri¬tanic Tony Blair, un emisar al ocultei mon¬dia¬le, precum Grupul Bilder¬berg si Comisia Trilaterala. intalnirea a avut loc la sediul central al P.S.D., “la solicitarea lui Blair”, care se afla la Bu¬cu¬resti la un “eve¬ni¬ment al societatii civile”, ziceau pesedistii, ve¬nind “sa dea un me¬saj de sustinere pentru U.S.L. si pentru Victor Ponta” si pentru a-l fe¬li¬ci¬ta pe Ponta pentru includerea acestuia pe lista “Young Global Lea¬ders” de ca¬tre Fo¬ru¬mul Economic Mondial, mai ziceau ei. (Forumul Economic Mon¬di¬al, care se intruneste anual la Davos, este puternic contestat, in strada, de extrema stanga europeana, ca fiind conclavul marelui capitalism, dar “Che Guevara” de Dambovita, adica Victor Ponta, il iubeste.
Decis sa inlocuiasca guvernarea P.D.L. in Romania, Victor Ponta purcede ca, in urma sforilor trase de mai bine de un an cu ajutorul con¬tac¬telor israeliene, mai ales al lui Colette Avital (a se vedea subcapitolul anterior: Victor Ponta isi face cartile in Israel), sa aiba o vizita oficia¬la in S.U.A., in februarie 2012. Scopul sau era sa isi declare fidelitatea pentru a castiga acordul/sprijinul americanilor spre a veni la Putere, desi la Bu¬cu¬resti abia se instalase guvernul condus de M.-R. Ungureanu, agreat de Wa¬shington. “Lista intalnirilor [din S.U.A.] a fost stabilita dinainte de a ple¬ca in America cu ambasadorul Mark Gitenstein, la Bucu¬resti - zicea Vic¬tor Ponta. Toate persoanele cu care trebuia sa ne intalnim ne-am in¬tal¬¬nit si eu si domnul Corlatean si domnul [general] Dobritoiu”.
In realitate, intreaga deplasare si intalnirile au fost inconjurate in¬tr-un maxim mister. Nici nu se stie concret ceea ce a discutat Victor Ponta cu ofi¬cialii americani, adi¬ca cu sefii de cabinet si consilierii vicepresedintelui S.U.A. Joe Biden si ai secretarului de stat de la Externe, Hillary Clinton, ca si cu mai multi congresmeni sau “Pentagon”-ul - De¬¬partamentul de stat al Apa¬ra¬rii S.U.A. Se pare ca Ponta s-a intalnit in taina chiar si cu Hillary Clinton, dar nu s-a dat ni¬mic publicitatii.
Ceea ce s-a aflat este numai din interviul dat de Ponta la o tele¬vi¬zi¬une a romanilor din Chicago, Romanian Television Network, din care se poate retine ca liderul P.S.D. s-ar fi angajat in fata oficialilor americani, da¬ca va ajunge sef al guvernului Romaniei, pentru urmatoarele: 1. Roma¬nia este si va ramane “un partener special” al Statelor Unite; 2. in acest sens, opozitia, odata ajunsa la putere, “vom face si mai mult” decat au facut “cei dinainte” (guvernarea Basescu-P.D.L.); 3. “S.U.A., ca si U.E., raman un par¬te¬¬ner strategic pentru Romania”, iar “viitorul guvern al U.S.L. [pe care il va con¬du¬ce Ponta] va continua, dupa alegeri, proiectele incepute, respectiv pro¬iectele de cooperare militara in cadrul N.A.T.O., proiectele de colabo¬ra¬re po¬litica in regiune si proiectele de colaborare economica, in special pe zo¬na energiei”.
“M-am vazut si cu reprezentantii de la FMI - adauga Ponta -, pen¬tru ca Romania are nevoie de capitaluri americane” (!!?). La Bucuresti, el tipa, insa, din Opozitie, ca Romania nu trebuia sa se imprumute de la FMI.
Ponta s-a mai vazut, totusi, si cu sefii unor “firme de consultanta” si think-thank-uri ame¬ri¬cane de tip mondialist, din pleiada ce sta in spa¬te¬le “guver¬nu¬lui din um¬bra” global. in fruntea acestora se afla SONECON, condus de evreul Robert Shapiro, ex-subsecretar al Economiei S.U.A., care, prin SONECON, i-a consiliat pe Tony Blair, Bill Clinton, Al Gore si Hillary Clinton, cat timp acestia au ocupat/ocupa func¬tii de stat (”ne-am ajutat cli¬en¬tii sa-si atinga scopurile”, zice Shapiro).
Tot un evreu este si Barry Pavel, directorul unui think-thank sa¬te¬¬lit ideologic al N.A.T.O., numit Atlantic Council, unde Victor Ponta, in timpul vi¬zi¬tei din S.U.A., a sus¬ti¬nut un speach pe tema “Prio¬ritatile strategice ale Romaniei” (Atlantic Council are un puisor-sucursala si la Bucuresti, sub nume¬le de “Dinu Patriciu Eurasia Center”). in aceeasi linie se inscria si intal¬ni¬rea lui Ponta cu Sally Painter, sefa “Blue Star Strategies”, alt satelit al N.A.T.O., care ofera “consultanta” pentru mentinerea Romaniei in Alianta mi¬li¬ta¬ra euro-at¬¬lantica, printre altele.
Alta “firma” vizitata de Victor Ponta, in acele zile, este Benenson Strategy Group, condusa de Peter Brodnitz, companie care ofera con¬sul¬tan¬¬ta “de strategie” celor care vor sa castige Puterea, fie in Senatul sau Con¬gre¬sul S.U.A., sau chiar presedintia S.U.A. Inclusiv presedintele ame¬ri¬can Barack Obama a fost clientul lor.
Cea mai importanta, insa, asemenea vizita, Victor Ponta a avut-o la think-tank-ul American Enterprise Institute (infiintat din 1943, in timpul razboiului), unde s-a intalnit cu Desmond Lachman. A.E.I. este un fel “bi¬¬¬serica” a capitalismului american, care urmareste limitarea pu¬te¬rii gu¬ver¬nului in favoarea initiativei si interesului particular (al celor mai bogati americani, bineinteles - ce o fi cautat un “Che Guevara” precum “socia¬lis¬tul” Ponta la acestia?). A.E.I., o alternativa a celui mai important grup de planificare a politicii SUA, Institutul Brookings, are o in¬flu¬en¬ta globala si se ocupa de politica internationala, dar este adesea, prin membrii ei din Administratia de stat, realizatoarea in fapt a politicii S.U.A.
Printre acesti membri il regasim, bunaoara, si pe Paul Wolfowitz, fostul sef evreu al Ban¬cii Mondiale, iar in board ii aflam si pe reprezentantii marilor mag¬nati evrei ai Americii, precum Robert Pritzker (proprietar al lantului hotelier Hyatt), pe in¬te¬lectualii evrei precum profesorii Michael Rubin, Dan Blumenthal sau Joshua Muravchik (fiul unor emigranti evrei din Kiev, care il apre¬ci¬a¬za pe Tony Blair pentru “transformarea partidului laburist in partid liberal, al oamenilor de afaceri”), ca si importanti poli¬ti¬ci¬eni precum fostul vice¬pre¬sedinte al S.U.A. Dick Cheney.
American Enterprise Institute, alaturi de alte trei think-thank-uri - adica Institutul Broo¬kings, Fundatia Heritage si Con¬siliul Relatiilor Externe - reprezinta “gru¬purile de reflectie” care gandesc si fac politica S.U.A., numai ca Ame¬ri¬can Enterprise Institute este cel mai con¬servator si sustinea, in decem¬brie 2011, necesitatea ca S.U.A. sa ata¬ce mi¬litar Iranul, sprijinind Israe¬lul sa asigure “securitatea zonala”.
Cum am vazut, cele mai numeroase intalniri, Ponta le-a avut in zona militara, respectiv Pentagonul si think-tank-urile N.A.T.O., tre¬buind sa confirme ca va mentine Romania in aceasta linie, care este, in buna ma¬sura, “armata capitalismului”. De aceea, el a fost insotit in S.U.A. de Titus Corlatean si de generalul (r.) Corneliu Dobritoiu, ca o garantie, Victor Ponta spunandu-le textual americanilor ca acestia doi “vor ocupa func¬tiile de mi¬nis¬tru de Externe, respectiv cel al Apararii nationale” in viitorul guvern, pe care il va conduce. Dobritoiu este un general de 67 de ani care a mai fost sub¬se¬cre¬tar de stat la Aparare si care a absolvit in 2004 “Colegiul N.A.T.O.” din Roma, fiind, astfel, agreat de americani ca fidel politicii lor militare (un tip inchipuit si plin de sine, Dobritoiu sustine ca el a “coordonat integra¬rea Ro¬ma¬niei in N.A.T.O.”).
Una dintre intalnirile mai speciale ale lui Victor Ponta la Washington a fost cea cu un reprezentant la firmei petroliere Chevron, Jay Thomp¬son, care, in aceeasi vreme, semna la Bucuresti cu premierul Ungureanu concesionarea gazelor de sist romanesti.
Ceea ce a urmat este istorie deja. La finele lui aprilie 2012, Victor Ponta, ca lider al opozitiei parlamentare, respectiv al aliantei U.S.L., introducea mo¬tiunea de cenzura impotriva guvernului Ungureanu, pe 27 aprilie da¬ra¬ma acest guvern la votul din Parlament, iar, apoi, era nominalizat drept pre¬mi¬er de catre presedintele Traian Basescu. Mai putin se stie ca inainte de in¬tro¬ducerea motiunii de cenzura, in 25 si 26 martie 2012 Victor Ponta se in¬¬talnea cu fostul pre¬mier bri¬tanic Tony Blair, un emisar al ocultei mon¬dia¬le, precum Grupul Bilder¬berg si Comisia Trilaterala. intalnirea a avut loc la sediul central al P.S.D., “la solicitarea lui Blair”, care se afla la Bu¬cu¬resti la un “eve¬ni¬ment al societatii civile”, ziceau pesedistii, ve¬nind “sa dea un me¬saj de sustinere pentru U.S.L. si pentru Victor Ponta” si pentru a-l fe¬li¬ci¬ta pe Ponta pentru includerea acestuia pe lista “Young Global Lea¬ders” de ca¬tre Fo¬ru¬mul Economic Mondial, mai ziceau ei. (Forumul Economic Mon¬di¬al, care se intruneste anual la Davos, este puternic contestat, in strada, de extrema stanga europeana, ca fiind conclavul marelui capitalism, dar “Che Guevara” de Dambovita, adica Victor Ponta, il iubeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu