Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a II-a

© Screenshot: YouTube

„Scandalul Băbeni" a izbucnit pe 28 august 2009, odată cu ancheta jurnalistică publicată tot pe blogul personal de jurnalistul Sorin Roşca Stănescu. Acesta afirma cu subiect şi predicat că fratele preşedintelui ţării, Mircea Băsescu, era implicat într-o operaţiune eşuată de trafic internaţional cu armament, prin care au fost aduse din Taiwan aproape 2.000 de tone de muniţie expirată, constând în 105 containere cu proiectile de iluminare, proiectile explozive, proiectile cumulative, proiectile perforante şi grenade, toate de tip NATO.

Întreaga operaţiune a avut loc în portul Constanţa, în intervalul 19 februarie-20 martie 2009, când din motive necunoscute, containerele n-au mai putut fi scoase din ţară pentru a ajunge în posesia unei grupări teroriste şi au fost dirijate spre la Uzina Mecanică Băbeni.

Roşca Stănescu publica şi un document care demonstra că din 21 ianuarie 2009 5 servicii şi instituţii de forţă ale statului român au fost informate de către chestorul de poliţie Mihai Stoica asupra faptului că INTERPOL Belgia a solicitat informaţii vizând persoane şi operaţiuni financiare derulate de un partener de afaceri al lui Cornel Purcărea, creierul operaţiunii cu containere de muniţie din Taiwan. Roşca Stănescu afirmând că odată operaţiunea eşuată, Ion Marculescu, directorul de la Băbeni, a fost forţat de SRI să preia muniţia de la Cornel Purcărea.

Traficanţii de arme lucrează tradiţional pe aceleaşi trasee care, frecvent, conduc în Angola. Faimosul Viktor Bout, unul dintre capii traficului internaţional de arme, s-a aflat şi el în legătură cu „specialiştii" lui Traian Băsescu, mai scrie Roşca Stănescu. Totodată, acesta dezvăluie că modalităţile de operare sunt copiate la indigo după cele utilizate şi documentate ulterior prin operaţiunea specială „Ţigareta 2". Roşca Stănescu îşi propunea să deseneze harta acestor aşa-zise operaţiuni speciale, prin care anumite persoane au obţinut venituri uriaşe pe seama banului public. Acest demers reprezentând un avertisment dat celor care, din simpla dorinţă de a se îmbogăţi, au utilizat instituţii ale statului şi au pus în pericol siguranţa naţionala, concluziona Sorin Roşca Stănescu.

Parlamentul are în obiectul său de activitate controlul instituţiilor statului, fiind abilitat prin lege să constituie comisii de anchetă parlamentară, în cazul unor fapte devenite de notorietate publică, rămase în coadă de peşte că tot a menţionat Sorin Roşca Stănescu, reamintesc faptul că în cazul „Ţigareta 2" chiar înainte de a fi elaborat rechizitoriul Parchetului Militar, întreg spectrul politic românesc şi-a dat mâna, constituind şi o comisie de anchetă parlamentară, printre concluziile acesteia figurând şi certitudinea că inculpaţii ar fi atentat la siguranţa naţională. Ceea ce nu corespundea realităţii. Majoritatea concluziilor comisiei parlamentare fiind copiate şi preluate cu servilism politic de către procurorii care au întocmit rechizitoriul, fără a aduce nici o probă în acest sens.

Pe senatorul liberal Corneliu Dobriţoiu, preşedinte al Comisiei de Apărare din Senat, care este familiarizat cu aceste anchete, ca fost secretar de stat şi ministru al Apărării, nu-l împiedică nimeni să-i ceară lui Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al Senatului, constituirea unei comisii speciale de anchetă în cazul Băbeni. În nici un caz să inventeze gogoşi aşa cum a procedat senatorul PSD Radu Timofte în cazul anchetei parlamentare „Ţigareta 2" pentru a fi promovat ulterior director al SRI. Măcar aşa cum a procedat acelaşi Corneliu Dobriţoiu şi Sorin Roşca Stănescu, în cazul interceptărilor telefonice, în baza unui mandat de siguranţă naţională al SRI, emis pe numele magistratului Corneliu Bîrsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Victor Ponta este premier peste un guvern USL care se bucură de 70% susţinere în Parlament. Mai dispune şi de un corp de control al guvernului, capabil să verifice documentele legate de cazul Băbeni ale tuturor ministerelor şi agenţiilor guvernamentale. Tiberiu Nitu, prietenul şi colegul de facultate al lui Ponta, cel recent numit la propunerea acestuia în postul de procuror general al României, nu are de ce să se opună la solicitarea documentată cu probe a corpului de control al Guvernului, de anchetare penală a cazului Băbeni. Dacă aceasta ar fi aprobată de Ponta şi transmisă Parchetului General. Şi mai ales dacă Ponta doreşte acest lucru şi pactul de coabitare semnat cu Traian Băsescu nu are drept scop protejarea faptelor de corupţie comise de ei.

Povestea de la Băbeni se învârte în jurul unui contract de aparentă delaborare (extragere a pulberii explozive) a 105 containere cu muniţie din Taiwan, datând de pe vremea guvernului PSD-PDL condus de Emil Boc, derulat de compania bulgărească Maxam prin intermediul firmei Oxo Network Srl. Firma de apartament Oxo aparţinea locotent-colonelului (r) Cornel Purcărea (fost ofiţer operativ în contraspionajul militar), patron al societăţii Romagro şi, potrivit acestuia, Oxo ar fi fost de fapt subcontractor pentru firma Maxam din Bulgaria, cea care câştigase licitaţia şi primise contractul de delaborare. Explicaţia lui Purcărea a fost aceea că bulgarii au obţinut prin acest contract o cantitate prea mare de pulbere explozivă, (aproximativ 4.000 de tone), pe care nu ar fi avut unde să o delaboreze. 

Şi aşa ca a apărut în ecuaţie Oxo, ca subcontractor pentru firma din Bulgaria, preluând 1.884 de tone din cele 4.000. Urmând ca firma lui Purcarea să încheie un contract de prestări servicii cu Uzina Mecanică Băbeni pentru delaborarea muniţiei preluate în locul firmei Maxam. Numai că aici e vorba de un fals, întrucât una din condiţiile pentru admiterea la licitaţia din Taiwan a firmei Maxam era aceea de a face dovada capacităţii de delaborare a întregii cantităţi de muniţie.

De fapt, câştigătorul licitaţiei din Taiwan a fost societatea Maxam Europe SA (din Spania). Aceasta a direcţionat 4 din cele 5 vapoarele cu muniţie către sucursala din Bulgaria (Maxam Bulgaria) şi unul spre România. Pare bizar, dar firma mamă din Spania are o sucursala şi în Romania, care se numeşte Maxam România SRL, în locul căreia a fost preferat SRL-ul fantomă al lui Purcărea. Şi mai bizar e că 2002, la scurt timp de la încheierea războiului civil şi pacificarea Angolei, un transport de arme destinat organizaţiei teroriste UNITA a fost interceptat de armata sud-africană. Aceasta livrare interzisă, care ar fi condus la reaprinderea conflictului armat în Angola, a fost asigurată de Maxam Europe SA şi din acest motiv firma mamă şi toate sucursalele acesteia, inclusiv cea din România, au intrat sub o intensă monitorizare ONU.

ANCEX este autoritatea naţională în domeniul controlului exporturilor şi importurilor de produse strategice şi care autorizează şi licenţiază agenţii economici pentru a desfăşura operaţiuni de comerţ exterior cu aceste produse. Pentru a derula aceste operaţiuni, agenţii economici trebuie să obţină mai întâi o autorizaţie eliberată de ANCEX, netransmisibilă şi valabilă un an de la data emiterii. În vederea autorizării, agenţii economici depun la ANCEX o cerere tip, însoţită de copii după documentele firmei şi avizul obţinut de la MApN.

Cererea se soluţionează în termen de 60 de zile de la data depunerii ei. Pentru fiecare operaţiune de import-export, agentul economic autorizat de ANCEX este obligat să solicite o licenţă, printr-un formular tipizat, însoţit de o serie de documente: Certificatul internaţional de export (emis de autoritatea competentă din Taiwan, în cazul nostru şi adresată autorităţilor bulgare), Certificatul de control al livrării (în care destinaţia finală a mărfii a fost trecută fabrica de armament Smyadovo Bulgaria) şi Declaraţia destinatarului final sau End-User (prin care importatorul Maxam-Bulgaria se obligă să nu re-exporte proiectilele din Bulgaria în altă ţară).

Aşadar, Oxo Network nu era autorizată de ANCEX pentru a derula astfel de activităţi în Romania şi prin urmare nici licenţă pentru introducerea în ţară a acestei muniţii. Pentru a ocoli legea, Purcărea a folosit ca paravan un SRL intermediar din Braşov, în calitate de importator în rada portului Constanţa, unde a fost ancorat vaporul cu muniţie pe 19 ianuarie 2009. Ulterior, pe 11 februarie Oxo Network a solicitat licenţa de la ANCEX, fără a anexa şi documentele necesare pentru importul de muniţie (şi fără a avea în prealabil şi autorizaţia de a executa acest tip de operaţiuni).

Surpriză! A 2-a zi a şi obţinut-o, în condiţiile în care termenul de acordare legală a autorizaţiilor de import l-am amintit mai sus şi Oxo a solicitat licenţa de import pentru produse militare încadrate în lista ML7, adică produse radioactive. Pe 15 septembrie 2009, directorul REMAT Vâlcea confirma faptul că aproximativ 22 de tone de deşeuri rezultate în urma delaborării proiectilelor taiwaneze, care au fost expediate în Cehia, conţineau uraniu sărăcit.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru/