Dan Voiculescu: Băsescu ar putea fi SUSPENDAT din nou la sfârşitul lui octombrie

Preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu, anunţă că o nouă suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu este posibilă la sfârşitul lunii octombrie sau la începutul lui noiembrie

Dan Voiculescu: Băsescu ar putea fi SUSPENDAT din nou la sfârşitul lui octombrie

"O consider posibilă şi legitimă (o nouă suspendare, n.red.). Românii doresc demiterea lui Traian Băsescu, iar articolul 95 din Constituţie permite fără nicio problemă declanşarea unei noi proceduri de suspendare. Însă, dacă se va mai iniţia o asemenea procedură, ar fi recomandabil să se desfăşoare la sfârşitul lui octombrie, începutul lui noiembrie, astfel încât referendumul pentru demitere să poată fi organizat în aceeaşi zi cu alegerile parlamentare, din respect pentru cetăţeni şi din raţiuni economice", afirmă Dan Voiculescu, într-un interviu pentru Agerpres.

Sursa:  REALITATEA.NET

INFORMAŢII DE LA SIE PENTRU O BUNĂ CUNOAŞTERE DE CE SE DOREŞTE DEBARCAREA LUI BĂSESCU

1. IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU !- PARTEA I

Moscova isi urmeaza cu abilitate interesele in Occident, prin business, prin cumpararea de influenta si prin aranjamente de culise. In plus, Rusia si-a promovat o imagine pozitiva, de furnizor de energie de incredere, ca si de mediu sigur si profitabil pentru investitiile straine, angajand firme occidentale de PR care sa prezinte beneficiile parteneriatelor cu Rusia. Cel mai profitabil parteneriat pare sa fie cel incheiat intre guvernul Rusiei si Ketchum Inc, prin bransa sa britanica, Ketchum Ltd. O filiala a gigantului american de PR Omicom. Compania a fost angajata sa ofere “suport de comunicare” pentru guvernul rus intre summit-ul G8 din iulie 2006 si luna decembrie a aceluiasi an. O subsidiara europeana a companiei Ketchum G PLUS (sau G +) s-a remarcat in special in timpul agresiunii Rusiei asupra Georgiei, cand a fost criticata vehement pentru ca devenise principalul instrument de propaganda europeana al lui Putin. Aceeasi companie din cadrul grupului “american” Omnicom i-a oferit oportunitati de PR si lui Ponta, recent, dupa cum a dezvaluit presa austriaca. Ziarul austriac Die Presse scria in data de 12 iulie, intr-un articol intitulat “Premierul Ponta, in procesiune la Bruxelles” ca primul-ministru “intareste randurile pe frontul salvarii imaginii sale cu agentia de PR G+ Europe, care are in portofoliul sau de clienti, printre altii, concernul energetic Gazprom si Guvernul moscovit”.

Rusia a devenit ceva cu mult mai nasol decat isi imagina cineva in 1992, cand Imperiul parea ca este pe cale sa se scufunde. Realitatile de atunci sunt cu totul altele acum. Americanul James Baker, fost Secretar de Stat este chiar cel care autoriza public in decembrie 1989 intrarea rusilor cu trupe pe teritoriul Romaniei “sa ne elibereze”. A ajuns astazi consultant pentru Gazprom si pentru Transneft, fiind unul dintre lobbystii de frunte ai Moscovei, platit desigur la fel de gras ca si fostul cancelar german, angajatul lui Putin la Gazprom.
In 2007 era mai vizibila ca niciodata mana ruseasca in spatele “frontului din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Chiar in Palatul Victoria un general GRU si totodata mare Secretar al Marii Loje Masonice a Rusiei - Kondiakov Alexandr Vladimirovici se intalnea cu subordonatii pe linie masonica si nu numai, cu premierul Tariceanu precum si o pletora de cadre ale Armatei, cum era generalul Carp, arondati intereselor rusesti de multa vreme.
Kondiakov facea parte din noua generatie de kaghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, initiatori ai miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membrii acestei miscari ocupand pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Kondyakov era director executiv al RIA Novosti dar si consilier al presedintelui comunist si rusofil al Moldovei - Vladimir Voronin si mai controla o multime de institutii ce servesc intereselor politice ale Kremlinului.
Kondiakov nu a vizitat Romania doar in 2007, in timpul primei incercari de lichidare a lui Traian Basescu ci si in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici, subordonatul pe linie de guvern al lui Adrian Nastase dar si superiorul acestuia pe linie masonica. A fost numit in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania cu suportul direct al Masoneriei ruse, iar la intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.

2 IMPLICAREA MASONERIEI RUSESTI IN POLITCA ROMANEASCA SI IN SUSPENDAREA LUI BASESCU!- PARTEA II

Insa miza principala a vizitei generalului Kondiakov, in toiul operatiunii de suspendare, era sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. S-a intalnit cu mai multi generali, dar cea mai importanta intalnire a cadrului GRU s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora, ca un bun agent cu indelungata activitate si pregatire.
Contraspionajul militar il avea pe Carp in atentie inainte de 1989 si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii”. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de Partid. In Dosarul “Corbii”, pe langa Carp, au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu - legaturile acestuia de la Directia Generala a Inzestrarii Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost lucrate selectiv sau folosite informativ - Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu, Constantin Serb, de la graniceri si legaturile lor politice din activul P.C.R. - Virgil Magureanu si Ion Iliescu.

Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Generalul Carp ca si Dumitru Iliescu, fost sef la SPP si Nasul lui Catalin Voicu, infractorul porcin condamnat la 5 ani de puscarie, cel care ranjea la presedinte in ziua de 5 iulie, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul cercetarii penale a represiunii din 1989.

Un numar de cadre din servicii si armata au constituit infrastructura Aparatului de jaf la nivel national, utilizata copios de “suicidarul” Adrian Nastase. Cadre de varf din SRI, precum fostul general Ovidiu Soare - un adept total al fostului premier Adrian Nastase, dar si alte cadre mai mult sau mai putin conspirate, faceau parte din cercul special de intimi ai lui Nastase, de la generalul Carp, pomenit mai sus - fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, la Victor Opaschi, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu – cu totii intromisionati in tot felul de dosare penale. Soare era legat atat de Nastase cat si de Patriciu, precum si de colonelul Paltanea, fostul sef al sectiei SRI Prahova, veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania si care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova. Ascensiunea lui Patriciu a avut de-a face cu Paltanea in mod direct. Ca si Patriciu, Paltanea a ajuns sub ancheta penala, dar si comandantul sau direct Ovidiu Soare fostul sef la C si la divizia de aparare a Constitutiei, arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet.

2006 a fost un an cheie, au plecat din bloc start o serie de dosare grele, printre care si dosarul de tradare si spionaj in favoarea rusilor ce-l implica pe fostul ministru al Economiei, Codrut Seres, care i-a asigurat de a doua zi de la preluarea scaunului sefului sau Dan Voiculescu contracte pe energie ce aduceau profituri zilnice de 50 000 de euro, dar si pe Szolt Nagy - de la UDMR -, fost ministru la Comunicatii. In acest dosar mai sunt implicati inca aproape 20 de demnitari ai Guvernului Tariceanu. Tot in 2006 Basescu a dat afara 28 de generali din SRI si inca mai multe cadre au fost eliminate din SIE si MApN. Este usor de inteles ura acestora si a clanurilor din care fac parte la adresa lui Basescu, mai ales ca mai toti au facut parte dintre pradatorii ce au devorat organismul statului pe care trebuiau sa il slujeasca.

Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare si-au vazut primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Le sta practic infipt in ochi, ca o barna. Au incercat totul ca sa-l termine. Acum li se pare ca au ajuns in sfarsit la un punct in care pot fi multumiti ca l-au pus jos, cu sprijinul cadrelor din presa, mai ales, Armata ciomagarilor media din Trusturile lui SOV si Voiculescu, o armata extrem de bine platita cu banii furati de la romani de cei doi fosti turnatori ai Secu, ajunsi moguli penali.

3 DE CE VREA MOSCOVA DEBARCAREA LUI BASESCU !!

Proiectul Nabucco Vest (care trece prin Romania) tocmai fusese selectat de concernul Shah Deniz II pentru importul gazului din Azerbaidjan. Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta “eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile central-asiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop, Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan.
Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo. Rusii de la Gazprom se opun oricarei variante care trece prin Romania si sustin South Stream, pentru ca este pe o ruta pe care o pot controla. Aprobarea primita de South Stream din partea Turciei a inlaturat orice obstacol in calea demararii proiectului rusesc anunta cu satisfactie anul trecut Medvedev.

Proiectul South Stream este solutia Rusiei obtinuta cu complicitatea Turciei, care a aprobat trecerea conductei ce va lega Rusia de Bulgaria, pe fundul Marii Negre prin apele teritoriale turcesti. Constructia la partea submarina a conductei, un traseu de 900 de kilometri, va incepe nu asa cum era programat in 2013, ci la sfarsitul lui 2012. Importul de gaze de la azeri prin Romania ar periclita cvasi-monopolul pe care Rusia il are pentru exportul de gaze in Europa. „Conflictele inghetate “din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg - geopolitic.

Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.
„Alianta Ticalosilor “nu s-a creat din neant. Moscova Stie de ce… “Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei - poporul la care se referea indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.

Ce se (mai) poate face… ?? Caracterele se cern si se aleg in confruntari, iar in anii care au trecut au ramas destul de putini dintre cei care in ‘90 au iesit in strada, la bataie. Oamenii obosesc, vor o viata buna, vor sa le fie bine, vor sa uite de tot, insa uita ca de fapt, nu poti avea un turn de fildes, oricati bani ai avea, in care sa poti evada cu familie cu tot, daca nu incerci sa faci ceva care sa aiba efect la nivelul intregii tari, daca nu-ti mentii zi de zi puterea de a o lua de la capat. Daca nu faci tot ce sta in puterile tale pentru te impotrivi raului, te prabusesti interior si devii un fel de cadavru ambulant.

E plin de suflete moarte pe strazi, oamenii se fac ca se bucura de viata, goliti de forta si de har. “Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis” - spunea un mare poet, puscarias in lagarul comunist. Acum, in aceste zile, se da o lupta simbolica - nu e vorba doar de Basescu, ci de flegma pe care ne-o arunca in ochi rusoii si nu numai ei, precum si toate tarfele lor din politica romaneasca. Vor sa ne intoarca drapelul invers. Daca ne lasam fara lupta e ca si cand am fi partasi la uciderea si lichidarea tuturor simbolurilor romanesti, de la Maresalul Antonescu incoace. Fara drapel si fara efigiile nationale – nu suntem nimic.

Pentru ca vorbeam de impotrivire, de fapt nici nu e vorba de cine stie ce strofocare, nu avem de facut mare lucru in aceste doua saptamani, totul poate fi facut din tastatura, din fata laptopului, nu e nevoie sa iesim in strada, nici sa ne dam foc in piata publica. Trebuie doar sa incercam sa contrabalansam inputurile negative, ventilatorul de rahat al Trusturilor securistoide. Continutul online este extrem de important. Trebuie sa trimitem cat mai multora acele informatii si date care configureaza realitatea din spatele povestii cu suspendarea.

Sursa: secretele-sistemului.blogspot.com

Sursa: basarabialiterara.com.md

BĂSESCU NU ARE SCĂPARE: MAXIMUM 16,3 MILIOANE DE ROMÂNI POT FI PE LISTELE PERMANENTE

Acest articol apartine blogului Newsro123.com 

Cotidianul.ro a efectuat calcule după cifre oficiale actualizate ale INS şi a rezultat un maxim de 16,3 milioane votanţi. Mai mult ca sigur însă, pe listele electorale permanente s-ar putea să fie şi cu cel puţin 100 sau 200.000 mai puţin alegători, faţă de cei calculaţi de noi.

Calcule extrem de simple

Problema numărului de alegători cu drept de vot pe listele permanente electorale se putea rezolva într-un fel simplu, dacă se analizau, „bob cu bob” rapoartele INS privind „mişcarea populaţiei” începând cu luna iulie 2009. Menţionăm că redactorii Cotidianul.ro au efectuat calcule doar în baza cifrelor oficiale. Rezultatul obţinut este unul care, cu siguranţă va fi infirmat de operaţiunile efectuate în teren de autorităţi în aceste zile, în sensul că numărul votanţilor va fi şi mai mic.

Dar şi conform calculelor Cotidianul.ro, rezultă un număr de alegători pe listele electorale permanente care asigură un cvorum care să valideze referendumul din 29 iulie, de demitere a preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Pentru a ajunge la rezultatul pe care vi-l prezentăm în continuare, nu am făcut decât adunări şi scăderi, faţă de date oficiale ale INS, adică baza maximală de la recensământ.

Maxim 16.334.337 de alegători pe listele electorale permanente

La data de 1 noiembrie 2011, conform datelor maximale al recensământului INS (am adăugat şi acele 900.000 de persoane plecate pe perioadă îndelungată, şi cele temporar prezente, şi cele 600.000 temporar absente – n.a.) a rezultat că în România erau înregistraţi 20.254.866 de locutori. În perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012 în România s-au născut 125.100 de copii vii. Adunăm la numărul de locuitori găsiţi la 1 noiembrie 2011 şi rezultă: 20.379.966 de locuitori. În acelaşi timp, în perioada 1 noiembrie 2011 – 30 iunie 2012, au decedat 178.903 cetăţeni. Scădem numărul celor decedaţi şi rămân 20.201.063 locuitori la data de 30 iunie 2012. Din acest număr trebuie însă să scădem pe cei care nu au împlinit 18 ani. Avem următoarele date: la 30 iunie 2009, copiii cu vârsta între 0 şi 14 ani erau în număr de 3.245.775. (aceştia au acum între 3 şi 17 ani – n.a.). Între 1 iulie 2009 şi 30 iunie 2012, conform INS s-au născut 620.951 de copii vii. Adunând copii care aveau până în 14 ani la 30 iunie 2009, cu cei născuţi în ultimii 3 ani, avem un total de 3.866.726 de minori, deci locuitori fără drept de vot. Îi scădem din locuitorii număraţi anterior, şi ajungem la 16.334.337 de persoane cu drept de vot la 30 iunie 2012.

Vor fi şi mai puţini pe listele permanente

Precizăm că pentru a fi validat referendumul din 29 iulie, pe listele electorale permanente trebuie să se regăsească „în extremis”, maxim 16.918.104 cetăţeni cu drept de vot. Dar, atenţie, faţă de calculele noastre (repetăm, făcute numai în baza datelor oficiale), este posibil ca pe listele electorale permanente să fie şi mai puţin alegători decât cei 16,3 milioane găsiţi de noi.Aceasta pentru că statisticile INS nu cuprind cetăţenii condamnaţi definitiv, nebunii, precum şi alte categorii care, conform legii referendumului nu sunt trecute pe listele electorale permanente. Estimăn, faţă de calculele noastre încă o scădere de 100 – 200.000, dacă nu mai multe persoane. 

În ultimii 16 ani, listele electorale permanente au fost umflate

Începând cu alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992, avem următoarea situaţie în ceea ce priveşte listele electorale permanente:

1992 – 16.380.663 (parlamentare/prezidenţiale)

1996 – 17.218.654 (parlamentare/prezidenţiale)

2000 – 17.699.727 (parlamentare/prezidenţiale)

2003 – 17.842.103 (referendum constituţie)*

2004 – 17.897.017 (parlamentare/prezidenţiale)

2007 – 18.301.309 (referendum demitere Traian Băsescu)

2007 – 18.222.176.(referendum uninominal)**

2007 – 18.224.582 (alegeri europarlamentare)**

2008 – 18.253.616 (alegeri parlamentare)

2009 – 18.197.232 (alegeri europarlamentare)

2009 – 18.293.277 (alegeri prezidenţiale I)

2009 – 18.303.224 (alegeri prezidenţiale II)

2011 – 18.292.464 (referendum demitere Traian Băsescu)

După cum se poate observa, deşi de la an, la an, numărul populaţiei scădea – pe cale naturală sau din cauza migraţiei – numărul alegătorilor de pe listele electorale permanente creştea. Chiar dacă au mai existat câte-o scăderem aceasta este nesemnificativă. Ceea ce este interesant este faptul că se înregistrează creşteri începând cu anul 2007, deşi după intrarea în UE (1 ianuarie 2007) exodul spre Occident a crescut masiv odată cu obţinerea de către români a calităţii de cetăţean european. Se pune întrebarea: de ce numărul de alegători de pe listele electorale permanente, în loc să scadă, a crescut? Răspunsul este unul simplu: au existat interese ca listele să nu fie actualizate. Este vorba atît de interese locale (ca să nu scadă numărul de consilieri judeţeni şi locali, ca să nu scadă bugetul primăriilor, consiliilor judeţene) cât şi de interese de partid la nivel naţional. Concret, cine organiza alegerile avea nevoie de menţinerea unei „rezerve” de votanţi fantomă, care să-şi exercite „votul”. Nu excludem nici factorul neglijenţă sau superficialitatea primarilor care trebuiau să actualizeze an de an listele.

„Perturbarea” cea mai mare se înregistrează – se putea altfel – cu ocazia primului referendum de suspendare a lui Traian Băsescu. În mai 2007 avem cu 404.292 mai mulţi alegători pe listele electorale permanente decât la prezidenţialele din 2004. (Din informaţiile pe care le deţinem, listele au fost făcute pe ultima sută de metri a mandatului lui Vasile Blaga la MAI, iar urmaşul său nu a mai urmărit o actualizare a listelor – n.a.). Recordul de alegători pe listele permanente se înregistrează în 2009, cum altfel, când s-a reales Traian Băsescu. Am avut o creştere de peste 100.000 de alegători pe listele permanente în numai 6 luni de zile, de la alegerile europarlamentare.„Autorii” listelor: echipa lui Emil Boc. Mai trebuie menţionat că până în 2004, pe listele electorale permanente puteau fi trecuţi la cerere şi românii cu domiciliu în străinătate, în localitatea din ţară unde au avut ultimul domiciliu. Începând cu 2004, această prevedere a fost scoasă din legislaţia electorală.

Liste corecte doar în 1992

Apreciem că doar la alegerile parlamentare/prezidenţiale din 1992 listele electorale permanente (16,3 milioane alegători), au fost corect făcute. Avem două argumente în acest sens. 1. Alegerile au fost organizate de un guvern care „aducea” cu unul de uniune naţională, deci nu exista un interes major pentru alegători fantomă. 2. Recensământul din 2002 ne dă o oglindă reală privind cum trebuia să arate o listă electorală permanentă. Atunci au fost înregistraţi, în categoria populaţiei stabile un număr de 21.680.974 de români. Tot conform recensământului, la data respectivă, populaţia cu vârsta de până în 18 ani – deci cea fără drept de vot – se cifra la 4.847.433. Dacă am fi avut alegeri la 31 martie 2002, atunci, pe listele electorale permanente s-ar fi aflat maxim 16.833.541 de alegători. Un număr ceva mai rezonabil de alegători, apropiat de cel din 1992 în condiţiile în care deja aveam un minus de populaţie de aproape un milion de cetăţeni, faţă de recensământul din 1992. Dar, deja se intrase în era lui 17 milioane: 17,7 milioane în 2000, 17,9 în 2004.

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Ce îi pregăteşte USL preşedintelui suspendat? Dacă nu cedează puterea puciştilor, Traian Băsescu va fi asasinat!

Încă din perioada de după referedumul de demitere al lui Traian Băsescu din 2007 au apărut câteva preziceri despre asasinarea lui Traian Băsescu. Una dintre ele este pusă pe seama unui “celebru profesor de istoria religiilor indian”, Swami Gupta, despre care nu găseşti nicio informaţie externă, nici măcar ajutându-te de motorul de cautare Google (dar care apare în cap de listă pe site-ul yoginilor tantrişti băutori de urină ai lui Bivolaru), iar o alta aparţine unei femei simple, care în timpul unui vizite efectuate în Călăraşi, la 9 septembrie 2009, de preşedintele în funcţie Traian Basescu, dupa ce i-a înmânat şefului statului o scrisoare, i-a prezis acestuia că va muri împuşcat de … irakieni.

”Nu veţi muri de mânia poporului, nici de război, dar veţi muri împuşcat de irakieni”, a decretat femeia, adresându-se direct lui Traian Băsescu, precum consemna presa vremii.

Prezicerea yoghinului indian, care ar fi vizitat România în primăvara lui 2004, vorbeşte de un atentat pus la cale de opozanţi din propriul partid, de guvernamânt.

“Concomitent, va începe un scurt şi înfiorător război mondial – al treilea şi ultimul – programat, declanşat şi întreţinut de forţele oculte care conduc omenirea. România va participa la război încă înainte de extinderea şi mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiurite a conducătorilor ei.

Tinerii români vor muri pe capete în ţări străine, în locul unor străini, pentru o cauză străină de interesele românilor. Preşedintele României va fi ucis într-un atentat pus la cale de opozanţii din propriul partid de guvernământ. Moartea sa şi fariseismul ucigaşilor aflaţi la conducerea României vor declanşa explozia socială care se va rostogoli ca un bulgăre de zăpadă pe covorul nenorocirilor româneşti.

După ce actuala guvernare va câştiga din nou alegerile, la jumătatea mandatului (perioada 2010-2011 este jumătatea actualului mandat – nota purtătorului de cuvânt al Partidului Naţional Democrat Creştin, Ion Coja, după blogul căruia am luat această “profeţie”) se va declanşa altă revoluţie română, una cu totul diferită de cea din 1989. Guvernarea va fi brutală şi va arăta aproape ca o dictatură, deşi se va numi, în continuare, democraţie. Românii o vor duce extrem de rău. Viaţa lor va fi mai cruntă ca pe vremea lui Ceauşescu. Legile vor fi deosebit de aspre, conducerea va fi violentă şi necruţătoare. Criza se va adânci, iar cei care i-au ales pe reprezentanţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea lui Ceauşescu au adus la conducere sute de dictatori, mai cruzi şi mai lacomi decât răposatul şi că, de fapt, în România, prin revoluţie s-a “evoluat”de la rău la foarte rău.

Mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii pe care o aşteptau de atâţia ani. Va începe o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva comuniştilor şi a ceea ce dvs. numiţi securişti. România se va scălda într-o baie de sânge, demnă de personajul Dracula pe care l-a impus un scriitor englez. Vor muri oameni vinovaţi, dar şi mulţi oameni nevinovaţi. Temporar, autoritatea de stat va dispărea. Opinia publică internaţională, şocată, dar preocupată de propriile griji ale războiului, va sta în expectativă şi nu va interveni. Populaţia României se va reduce aproape la jumătate. Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi în mâinile rebelilor scăpaţi de sub autoritatea statală.

Din acest haos însângerat, România va ieşi purificată.”

Cam aiuritoare “profeţia”, nu? În primăvara lui 2004, când se presupune că Swami Gupta ne-ar fi vizitat ţara, la Cotroceni nu era Traian Băsescu, ci Ion Iliescu, iar la guvernare era PSD, nu PDL. Alegerile legislative au avut loc pe 28 noiembrie 2004,  simultan cu cele prezidenţial, amănunt care le-a scăpat celor care ca şi Vadim Tudor trâmbiţau iminenţa asasinării preşedintelui Traian Băsescu. După cum bine ştim, nu PD a câştigat alegerile în 2004, ci Alianţa D.A., care a şi format guvernul, pentru ca în 2007 aceasta să se rupă, PNL rămânând la guvernare alături de UDMR. În urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2008, niciun partid nu a obţinut majoritatea. Chiar dacă a adunat mai multe voturi, Alianţa PSD-PC a obţinut cu un mandat mai puţin decât PDL în urma redistribuirii, găselniţă a PNL pentru ca unul ca Crin Antonescu să ajungă în Parlament de pe poziţia a doua. După lungi negocieri şi jocuri de culise, PSD s-a alăturat PDL, în decembrie 2008, pentru a forma Cabinetul Boc I, din care a făcut parte şi actualul premier Victor Ponta. După ce PSD a ieşit de la guvernare în septembrie 2009, PDL a rămas să guverneze ţara, alături de UDMR şi UNPR, până ce USL a preluat ştafeta la 7 mai 2012. În urma unui plan bine pus la punct, în care s-a încălcat flagrant Constituţia şi legile ţării, şi în urma unor trădări, Parlament a aprobata cu 256 de voturi “pentru” suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Basescu. Să presupunem că preşedintele suspendat nu va fi demis la referenudumul de duminică, ce şanse sunt ca PDL să se întoarcă la guvernare după 29 iulie? Absolut niciuna. Dată fiind componenţa parlamentară, Traian Băsescu va fi obligat să coabiteze cu USL. Că vor urma alte suspendări şi referendumuri, nici nu mai are importanţa, deoarece PDL nu are teoretic nicio şansă să fie cooptat la guvernare până la alegerile legislative din noiembrie. Aşa cum arată sondajele de opinie actuale, şi după cum ne-au demonstrat alegerile locale de luna trecută, PDL nu poate obţine suficiente mandate pentru a forma majoritatea, nici măcar într-o alianţă cu partide de buzunar gen Noua Republică sau PNŢCD.

De ce v-am adus la cunoştinţă aceste preziceri despre asasinarea lui Traian Băsescu şi v-am trecut succint în revistă istoria politică din ultimii opt ani? Dintr-un motiv foarte simplu: tema asasinatului revine, dar la un nivel oficial.

Fostul ministru PSD al Educaţiei, Alexandru Athanasiu, a declarat în ediţia de luni seară a emisiunii Sinteza zilei, de la Antena 3, că Traian Basescu ar putea avea un “sfarşit tragic”, dacă va continua să se agaţe de putere.

“Chiar daca se va invalida referendumul, Băsescu va fi tot un perdant. Mai devreme sau mai târziu va sfârşi foarte rău. Spre binele lui, Băsescu ar trebui să piardă la referendum, iar acesta sa fie valid. Dacă va continua să se agaţe, sub masca unor forme juridice, de putere, va avea parte de un sfarşit tragic”.

Ghici ghicitoarea mea la ce sfârşit tragic se referă omul lui Ion Iliescu?

P.S. Ţineţi bine minte ce vă spun: vor urma vremuri din ce în ce mai grele pentru România şi poporul român, iar această lovitură de stat avocăţească nu va face decât să desăvârşească distrugerea ţării. Reiterez ceea ce am afirmat de nenumătate ori în mediul virtual: Singura şansă a României de a scăpa de la dezastru o reprezintă încreştinarea statului român. Cu cât mai repede, cu atât mai bine!

Sursa: bataiosu.wordpress.com

E TIMPUL SĂ SCHIMBĂM CLASA POLITICĂ, E TIMPUL SĂ AVEM UN PREŞEDINTE DIN PARTEA BISERICII ORI AL ARMATEI ÎN ALEGERILE PREZIDENŢIALE ŞI PARLAMENTARE DIN OCTOM-BRIE 2012

Ion Coja

Constat că mulţi români se gândesc cu teamă că dacă Băsescu cade duminică, la alegerile prezidenţiale din toamnă nu vor avea posibilitatea de a-l înlocui pe preşedintele laş şi nevrednic cu unul mult mai bun! Cu cine să-l înlocuieşti pe Băsescu? Cu Sorin Oprescu? Cu Crin Antonescu sau cu Mircea Geoană?! Cu Vadim sau cu Becali?… Să fim serioşi!
Am afirmat şi o fac din nou: la toamnă, românii vor avea candidaţii pe care îi merită, alţii decât cei ce deja s-au mai vânturat aiurea-n tramvai pe buletinele de vot, fără să-i poftească nimeni, veritabili tovarăşi de gaşcă şi de partidă anti-românească ai Băsescului, ai PDL-ului şi ai USL-ului, ai celorlalte partide parlamentare. Nu mai avem de aşteptat nimic bun pentru ţară din partea acestor partide, din partea candidaţilor emanaţi de aceste structuri politice mafiote!… Sunt convins că vor apărea candidaturi valabile, ale unor persoane îndreptăţite să aspire la funcţia supremă.
…Nu mai lungesc vorba şi trec la fapte, adică la propuneri. Fac un calcul simplu: tot românul mai poartă un respect firesc şi, în fapt, bine meritat, numai pentru două instituții fundamentale: Armata şi Biserica. Nu vi se pare normal să avem nişte candidaţi (şi) din partea acestor două instituţii? Asta vă asigur că se va şi întâmpla la toamnă: împreună cu alte persoane voitoare de bine pentru Ţară şi Neam, studiem candidaturile posibile din partea Bisericii şi a Armatei. Sunt deja mai multe, rămâne ca în cel mai scurt timp să ne oprim la o singură candidatură. Imediat după 29 iulie vom declanşa un proces public de „audit politic”, mai ales pe Internet, la care vom supune candidaturile propuse de partide, dar în acelaşi timp vom desemna un candidat din partea Armatei şi unul din partea Bisericii. Nu excludem ca, după desemnarea acestor candidaţi, cei doi să cadă la înţelegere, în anumite condiţii, şi să se prezinte în faţa alegătorilor numai unul intre ei, susţinut puternic de celălalt candidat, precum şi de acea parte a societăţii civile care a făcut propunerile respective.
Se înţelege că nu pot dezvălui numele persoanelor pe care le avem în vedere. Numele tuturor persoanelor care alcătuiesc „baza de selecţie”! Lista e incompletă în momentul de faţă, „se lucrează” la listă. Dar îmi îngădui să dau exemplul a două candidaturi teoretic posibile, numele a două persoane pe care eu, Ion Coja, le-aş propune, să fie luate în calcul, să intre în baza de selecţie. Comit acest gest oareşicum deplasat, pentru a demonstra că există un potenţial, o ofertă politică extrem de generoasă, de consistentă, care poate veni din afara clasei şi a partidelor politice. Această ofertă este speranţa noastră, pe ea se întemeiază convingerea noastră că prin demiterea lui Băsescu se creează premisa alegerii la toamnă a unui candidat valabil, care să atragă voturile pozitive ale electoratului, acele voturi date din inimă, din toată inima!
Bunăoară, din partea BISERICII poate veni numele unui mirean, membru al Sfîntului Sinod. Să faci parte din Sfîntul Sinod al BOR ca mirean, ca laic, este deja o garanţie de seriozitate, de moralitate, de prestigiu public etc. Nu ajunge oricine în Sfîntul Sinod! Biserica dispune de „un serviciu de cadre” care filtrează cu mare exigenţă! Sunt vreo trei-patru nume, chiar mai multe, dintre membrii şi foştii membri ai Sfîntului Sinod, pe care le putem pronunţa fără nicio problemă. Nu mă voi referi la dînşii, ci iau în calcul oferta chiar cea mai bună care poate veni din partea Bisericii: IOAN SELEJAN, Înalt Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul de Covasna şi Harghita! „Cunoscătorii ştiu de ce!” Nu insist, o voi face după 29 iulie, chiar dacă, pentru cei mai mulţi dintre românii care ştiu pe ce lume trăiesc, numele părintelui ierarh nu mai are nevoie de nicio prezentare.
Din partea ARMATEI s-au făcut mai multe propuneri, majoritatea privesc ofiţeri de mare prestigiu printre militari, trecuţi în rezervă pentru că deveniseră incomozi pentru unii lideri politici din motive pe care acum le vom face publice… Una dintre propuneri îmi aparţine şi a bucurat multă lume: DUMITRU PRUNARIU. Direct îl cunosc numai din câteva emisiuni la care a fost prezent şi m-a impresionat prin echilibru, competenţă profesională şi disponibilitate de a se dărui binelui public. N-am stat niciodată de vorbă cu domnul general Dumitru Prunariu. Dar ştiu bine că atunci când a fost selectat pentru istorica sa misiune, selecţia a fost extrem de riguroasă din toate punctele de vedere! A contat inclusiv sănătatea mentală, atât de îndoielnică la majoritatea candidaţilor şi preşedinţilor de după 1990…
Alte propuneri vor fi solicitate să vină din partea mediului academic, a înseşi Academiei României. Vom cere propuneri din partea patronatului, a sindicatelor etc. Vom trăi şi vom vedea că societatea românească are un potenţial mult mai mare de a fi corect reprezentată, de a contracara oferta iresponsabilă şi, în sine, inacceptabilă a clasei politice.
Sunt conştient că nu este un gest prea inspirat cel pe care-l fac prin acest text. Intenţia mea era ca despre aceste lucruri, despre posibilii candidaţi independenţi pe care să-i susţină societatea civilă, să vorbim după 29 iulie! Speram ca referendumul să se ţină în condiţii normale, în aceleaşi condiţii ca în 2007 sau la celelalte consultări electorale: fără un prag electoral, al cvorumului de 50% plus 1, cu totul neaşteptat şi incorect. Era evident că în condiţii normale, într-un referendum desfăşurat conform precedentelor consultări electorale, Băsescu ar fi picat fără doar şi poate!
Lucrurile se schimbă acum, când referendumul va fi validat numai prin prezenţa la vot a jumătate plus unu dintre alegători. Constat că unii români, în mod cu totul greşit, dar nu şi inexplicabil, se gândesc să nu se prezinte la vot, la referendum, de teamă că la toamnă se vor trezi în situaţia de a alege între un Antonescu sau un Oprescu ori un Geoană, cu nimic mai buni decât Băsescu! Ba chiar dimpotrivă, zic unii!… Acestor români vreau să le dau curaj: depinde de noi şi nu avem de făcut lucruri imposibile pentru ca la toamnă să avem pe lista de candidaţi la preşidenţia României numele unor români performanţi, cu adevărat reprezentativi pentru potenţialul civic românesc, pentru capacitatea noastră de a dovedi că „nasc şi-n Moldova oameni”!
Am dat mai sus două nume! Absolut onorabile. Sunt deplin conştient că, din păcate, îi pun pe cei doi în cauză într-o situaţie delicată, penibilă chiar, fără a le fi cerut voie, fără măcar să-i avertizez în vreun fel. Îmi asum această greşeală, acest păcat. şi, mai înainte de orice, vreau să-mi cer iertare de la cei doi onorabili români, pentru situaţia în care îi pun. În mod normal, după 29 iulie, aş fi procedat altfel, aş fi luat mai întâi legătura cu domniile lor şi le-aş fi prezentat într-un mod mai potrivit invitaţia de a candida. şi n-aş fi făcut nimic public fără acordul persoanei în cauză. Mă împinge de la spate însă nevoia, conştiinţa că confuzia în care trăiesc mulţi români îi va face să nu se prezinte la referendum, ceea ce ar avea numai consecinţe nefericite! Catastrofale!
Repet: vreau prin cele de mai sus, prin exemplele propuse, să le dau curaj oamenilor! Demiterea lui Traian Băsescu nu înseamnă, în mod automat, că va deveni preşedinte în locul său unul cu nimic mai breaz! Pot să apară şi vă asigur că vor apărea candidaturi noi, neaşteptate, dar care vor fi primite cu mare bucurie de societatea românească, de românii voitori de bine pentru ţară şi pentru propria familie, pentru viitorul nostru românesc.
Ceea ce mă interesează este ca oamenii, sensibili la această perspectivă, să fie convinţi că mergând la referendum nu votează nici în favoarea lui Ponta, nici în favoasrea lui Crin Antonescu, ori a USL! Ci votează numai şi numai împotriva unui individ care (1) nu merita să ajungă preşedinte şi care nu numai că (2) a dezonorat această funcţie, dar (3) a făcut şi mult rău în jurul său!
Altă semnificaţie nu are ziua de 29 iulie! Dacă o vom înţelege corect, această zi poate deveni zi istorică, de care să ne aducem aminte cu satisfacţie şi cu mândrie! De nu…

Bucureşti, 24 iulie 2012

Sursa: basarabialiterara.com.md

STENOGRAME PNL: Cum au pregătit liberalii demiterea lui Băsescu

PNL a gândit o campanie agresivă, în care au fost implicaţi miniştrii cabinetului Ponta, dar şi jurnalişti de la unele trusturi de presă. O arată stenogramele unor şedinţe de partid, date publicităţii de hotnews.ro.

PNL a gândit o campanie agresivă

Stenogramele sunt din timpul şedinţelor PNL, care au avut loc în perioada 10-19 iulie. 

Într-una din aceste întâlniri, şeful de campanie al PNL, deputatul Relu Fenechiu, spune că interesul trebuie focusat "pe demitere, fără polemici". În acest sens, propune o întâlnire cu ceea ce el numeşte "presa noastră", pentru stabilirea unui "target". 

"Nu vor face emisiuni la comandă. Trebuie să le dăm teme de atac pe golăniile din ministere", explică Fenechiu. În completare, secretarul general al PNL, Dan Mihalache, propune ca liberalii să iasă cu "trei mesaje pe zi: două de atac şi unul pozitiv pentru a constitui antiteza".

Strategia PNL a inclus şi o parte dintre miniştrii cabinetului Ponta. De exemplu, Relu Fenechiu vorbeşte despre implicarea ministrului Transporturilor, Ovidiu Silaghi, care trebuia să pună la dispoziţie panouri electorale la intrările şi ieşirile de pe drumurile naţionale şi judeţene. Tot în stenograme, este menţionat şi numele lui Stelian Fedorca, secretar de stat în Ministerul Învăţământului, care urma să aibă mai multe întâlniri cu părinţii, din diverse localităţi, pentru a le explica programul USL cu privire la educaţie.

De asemenea, într-o stenogramă, care datează din 14 iulie, apare analistul Bogdan Teodorescu, şeful echipei de strategii politice a USL, care precizează că "mai este nevoie de 1,7 milioane de voturi", în conditiile în care "în cel mai rău caz raportul este de 60:40". În acelaşi timp, Stejărel Olaru precizează că, dacă se măreşte numărul secţiilor de vot, este posibil să apară un plus de 100.000 de voturi.

Nici fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu nu a fost uitat de strategii PNL. "Mihai Răzvan Ungureanu trebuie dat în judecată, trebuie atins, e la 35% încredere". 

Toate mesajele şi strategiile puse la cale de PNL ar fi trebuit transmise publicului în primul rând de trustul INTACT. "Antena 3 trebuie să fie acolo zilnic, să transmită mesajele noastre să fie de atac, nu de apărare". Precizările aparţin deputatului liberal Dan Motreanu. Relu Fenechiu este și mai tranșant într-o notă: "PC să dea pe cineva de la Jurnalul național și Antena 3 care să stea la Băsescu". Tot el completază: "Trebuie să facem, prin rotație cu PSD, în fiecare zi câte o temă pentru o pagină din Jurnalul Național".

Sursa:  REALITATEA.NET

PASUL URMĂTOR - DEMITEREA LUI BĂSESCU - Ion Coja

Pasul hotărâtor este demiterea lui Băsescu la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodământ firesc și absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe toată lumea cine va urma după Băsescu. Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților din România, să dispară acum de pe scena politică, pentru ca prăbușirea sistemului politic mafiot să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!

Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situația ca pe o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii lui s-ar putea să fie mai mincinoși, mai hoți și mai incompetenți decât el nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru! Din fericire, nu aceasta este situația. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut greșeli, dar răul făcut de ei țării și cetățenilor ei este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite, Băsescu le-a depășit chiar înainte de a deveni președinte!

Avem acum ocazia acestui referendum și trebuie s-o folosim pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii! Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea tării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța ca măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă. Să ne fie clar așadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferința pentru acesta! Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României de azi!

De ce trebuie demis Băsescu?

Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem seama în ziua referendumului. Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar și nici ministru!

1. În decembrie 1989, Traian Băsescu ocupa o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin comportament, nici prin pregătirea profesională destul de îndoielnică. Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.

Apartenența lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion (?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După părerea mea, acest detaliu biografic nu-l încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului ocult primit de el din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație. Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți lideri politici sau din mass media. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României și românilor.

2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanța, unde multă lume știa bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relațiile cu vama din port...  A venit la București, unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă n-ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.

3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990, până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și nereguli. Iată câteva:

- A permis și a coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.

- A demarat acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul lui a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR, au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Pentru ca acestor firme să le meargă bine, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, viteza trenurilor a devenit exasperant de mică și astfel, lumea a preferat transportul auto. Linia Constanța-București este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara. Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!

- A descurajat și amânat orice proiect de construcție a unor autostrăzi noi. A decis că „România nu are nevoie de autostrăzi”! A supravegheat personal reparațiile la autostrada Pitești, lipsa lui de pricepere vădindu-se imediat, prin calitatea proastă a lucrărilor.

- A introdus sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până azi.

- S-a implicat direct sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat, deoarece Băsescu a știut să-și facă complice persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky spagă, de aceeași teapă!

- Demascat de dl Gabriel Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.

- Altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat în propria casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconescu dovezile certe ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat...

- Alegerea sa ca primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Băsescu și oamenii lui au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea lucruri le merge bine mintea! Căci prost nu e Băsescu, dimpotrivă, este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a personalității sale a dobândit-o la gura portului, ca băiat de port!... Eu nu recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți pe malul mării. Traian Băsescu nu e constănțean! Nu e născut la Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul lui de a răzbi în viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu e de-al nostru!

4. Ca președinte, și-a dat arama pe față în nenumărate ocazii:

- Răpirea ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea, țara era guvernată de coaliția PSD-PNL, cu Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!

- La referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect, introducând în mod abuziv și a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el și Crin Antonescu... Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.

- După alegerile din 2008 a refuzat să dea funcția de prim ministru majorității parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect neconstituțional pe Emil Boc, care-și dovedise deja incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament, stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera Constituției!

- Lui Băsescu îi aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!

- A luat o serie de măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.

- În disprețul opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio competență, dimpotrivă, erau contraindicați în modul cel mai categoric cu putință.

- În schimb, a eliminat-o din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se părea ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de student intrau în țară mulți veritabili teroriști! N-am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, n-am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei... Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul lui de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!

- În anii de guvernare ai lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeași perioadă, guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe? Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!

- Nu putem uita și ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate, nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!...

- Cel mai vinovat și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate făcute de acest saltimbanc politic, potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport de subordonare și aservire națională. Cui a cerut nevrednicul Băsescu mandat pentru asemenea declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de iresponsabilitate majoră? Ce trebuie să mai facă acest individ ca să fie îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele lui, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?

- Și-a permis să iasă în public cu declarații neconstituționale, de susținere a unor proiecte economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a râs în nas: care nepot?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de țară:

        - Măi, țigane, sări că-ți arde satul!

        - Nu-i nimic! Mă mut în altul!

Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!

Post scriptum

Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă, la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății civile. Știu bine că vreo trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere și speranță la Dumitru Prunariu și la încă trei-patru posibili candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți. Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestația sa din ultimele zile, prestația la Cotroceni, mă satisface. Declarațiile lui limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare. Doamne, ajută!

Sursa: http://www.ioncoja.ro/la-zi/pasul-urmator-demiterea-lui-basescu/

Despre Ion Coja 

„Îl respect și mi-e drag ca o scuturare de meri, pentru că se pricepe de minune să le scoată apa proștilor din urechi”. Fănuș Neagu, „Cartea cu prieteni”

Profesorul Ion Coja s-a născut la Constanţa, pe 22 octombrie 1942, într-o familie de mocani ardeleni, veniţi cu oile în Dobrogea la începutul secolului XX. Bunicii săi sunt originari din Bran, Răşinari şi Săcele. Acest detaliu biografic explică, în mare măsură, sensibilitatea şi ataşamentul deosebit al profesorului Ion Coja pentru problemele Ardealului.

Ion Coja este absolvent al prestigiosului Liceu Mircea cel Bătrân, promoţia 1960. Termină la Bucureşti Facultatea de Litere în 1965 şi este oprit asistent la Catedra de lingvistică generală, la recomandarea şi insistenţele lui Alexandru Graur. Desfăşoară din martie 1966 şi până azi o activitate didactică prin care a reuşit să se facă iubit şi apreciat de studenţii săi şi de colegi. Buna sa pregătire ştiinţifică a ştiut s-o împletească cu o exemplară atitudine civică şi politică, afirmându-se în toate împrejurările ca un spirit liber, ca un model de curaj şi principialitate în relaţiile cu autorităţile comuniste şi post-comuniste, în faţa cărora nu a ezitat să susţină şi deseori să impună cauza adevărului istoric şi social-politic.

Paralel cu activitatea didactică şi ştiinţifică, Ion Coja s-a afirmat şi ca autor de literatură şi publicistică, publicând o serie de romane şi piese de teatru apreciate pentru originalitate, îndrăzneală și perfecţiune stilistică. A publicat sute de articole pe teme dintre cele mai delicate sau mai riscante, străduindu-se să fie mereu de partea adevărului şi a dreptăţii. În 1979 a primit premiul Academiei Române pentru piesa de teatru „Credinţa”, un text în care nu s-a temut să facă, pentru prima dată în anii de dictatură, o veritabilă apologie a rolului jucat de Brătieni şi de însuşi Carol I în istoria românilor.

Nonconformismul l-a făcut celebru pe Ion Coja printre studenţi şi scriitori, problemele ridicate de el în adunările de partid ale PCR sau ale obştii scriitoriceşti stârnind deseori ecouri în presa liberă din Occident. Mulţi l-au considerat pe Ion Coja un disident, un anticomunist, dar această etichetă nu i se potriveşte. Căci Ion Coja nu a ezitat să recunoască epocii Ceauşescu anumite merite şi realizări. Deşi înainte de 1990 nu a scris niciun rând de laudă la adresa regimului ceauşist, ci dimpotrivă, l-a criticat ori de câte ori i s-a ivit prilejul, după 1990, Ion Coja a fost primul şi multă vreme singurul publicist şi om politic care a cerut ca lui Nicolae Ceauşescu să i se aplice o judecată corectă şi să i se recunoască meritele, reale, nu puţine, pe care le-a avut, mai ales în comparaţie cu conducătorii de care România a avut parte după 1990.

Adevărata etichetă care i se potriveşte lui Ion Coja este aceea de patriot, naţionalist, combatant statornic şi tenace pentru interesele neamului românesc, pentru afirmarea şi creşterea a tot ce este românesc. Îi place să afirme: „Sunt român şi nimic din ce este românesc nu-mi este străin”! Recunoaşte cu plăcere că a avut doi mentori, doi oameni care i-au orientat viaţa spirituală: Alexandru Graur şi Petre Ţuţea.

După 1990, se numără printre cei dintâi care au priceput şi au demascat caracterul antiromânesc al aşa zisei „revoluţii” şi al guvernării instalate prin crimă şi minciună. Nu pregetă nici o clipă şi se alătură celor care au iniţiat „Vatra românească”, în replică la provocările iredentismului udemerist. Este ales prim-vicepreşedinte al Uniunii „Vatra românească” şi se impune ca ideolog al acestei organizaţii patriotice, al cărei rol în stoparea şi temperarea activităţilor revizioniste maghiare a fost decisiv în primii ani de după decembrie 1989.

În anii 1992 și 1996 este senator pe lista Partidului Democrat Agrar. Apreciat de colegii de partid pentru activitatea parlamentară, este ales prim vicepreşedinte al PDAR şi desemnat candidat al PDAR pentru alegerile prezidenţiale din 1996. Nu apucă să candideze propriu-zis, fiind înlăturat din competiţie în urma unor diversiuni care au dus în final şi la desfiinţarea partidului, devenit incomod pentru regizorii vieţii noastre politice. Ca senator, Ion Coja s-a remarcat prin numeroase intervenţii oportune şi energice, mai ales prin campania iniţiată împotriva legiferării dreptului străinilor de a cumpăra pământ în România.

Paralel cu activitatea din „Vatra românească”, Ion Coja înfiinţează Liga pentru Combaterea Antiromânismului LICAR, organizaţie care se implică radical în apărarea drepturilor elementare ale românilor, ca populaţie majoritară şi făuritoare a statului român. Reacţionează cu argumentele cele mai temeinice la acuzaţia că românii ar fi participat la Holocaust şi se impune ca apărător al demnităţii româneşti, în ciuda complotului mediatic al clasei politice, dispusă să accepte orice umilinţă, orice tranzacţie, numai să-şi păstreze privilegiile. Intransigent şi categoric atunci când sunt afectate interesele româneşti, Ion Coja a susţinut întotdeauna dreptul oricărui popor, al oricărei comunităţi etnice sau religioase de a-şi afirma existenţa şi identitatea în limitele adevărului istoric şi al reglementărilor democratice.

Sursa: frumoasaverde.blogspot.ro