vineri, 26 octombrie 2012

Cum putem deveni starea de “a fi”


A deveni ceva (o stare, o virtute, un obiect) este un lucru magnific, funcţionăm atât de extraordinar încât până nu exersezi nu poate nimeni să-ţi explice în cuvinte.  Acest subiect pe care l-am descoperit, trăi şi aprofundat acum câtreva zile vreau să vi-l împărtăşesc cu mult drag şi dumneavoastră.
După ce am învăţat să exersăm mental pentru a ne transforma fizic, psihic şi sufleteşte acum vreau să vă expun cum ne putem transforma în aşa fel încât să fim o virtute sau o stare din Sine.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă
Primul pas este să acumulăm cunoştinţe şi informaţii despre ce şi cum vrem să fim. Asta pentru că în momentul în care aflăm lucruri noi din lumea exterioară, lobul frontal îşi reactivează tiparele şi reţelele neuronale existente, cartografiate, stabilite în combinaţii, modele şi secvenţe diferite.
Exersarea mentală (şi evoluţia minţii care îi urmează) se bazează pe acumularea de noi cunoştinţe şi pe aplicarea informaţiei respective, astfel încât să ne modificăm comportamentul şi să trăim noi experienţe.
Dacă vrem să devenim o altă persoană sau să manifestăm alte comportamente şi să explorăm noi posibilităţi este necesar să acumulăm noi cunoştinţe, pe care să le aplicăm în viaţa de zi cu zi astfel încât să putem crea şi accesa noi situaţii, experienţe care să implice prezenţa noastră prin starea lui “aici şi acum”.
De exemplu dacă vreţi să exersaţi starea de bucurie astfel încât să fiţi bucuria, pe lângă afirmaţia “Eu sunt dintotdeauna bucuria”, exersăm şi mental o anumită situaţie care în trecut nu ne era favorabilă, ca fiind finalizată favorabil şi în care suntem bucuroşi şi mulţumiţi.
Creându-ne o viziune a noii noastre reacţii, nu ne vom mai activa circuitele de rutină în care intram cândva şi care ne făceau să fim supăraţi, trişti sau nemulţumiţi, ci ne creăm o nouă reţea neuronală în care manifestăm această nouă stare aleasă conştient şi cu dorinţă mare de schimbare.
Lobul frontal ne dă posibilitatae să modificăm circuitele existente, ca să devenim o nouă persoană. Ce avem de făcut e să-l punem la treabă prin focus.
Pentru a deveni un om plin de bucurie (sau orice stare vrem) avem nevoie de:
  • Cunoaştere
  • Intenţie şi voinţă
  • Atenţie concentrată sau focus
  • Exersare mentală cum să fii noua persoană, adică să te vezi bucuros.
Pentru a ne reinventa, pentru a ne corecta şi reconceptualiza avem nevoie de exersarea mentală în vederea activării zilnice  şi cu fiecare ocazie care se iveşte, a noilor circuite neuronale. Adică zilnic de la prima oră ne activăm şi încălzim circuitele care ţin de noua stare sau atitudine, iar de-a lungul unei zile decât să bârfim sau să judecăm sau să criticăm, mai bine ne concentrăm pe afirmaţia “Eu sunt dintotdeauna Bucurie”. Dacă exersăm de la prima oră, înainte de a ieşi din casă şi de de a intra în vacarmul zilnic al conştiinţei sociale, circuitele respective sunt deja încălzite, iar dacă în minte am fost deja persoana plină de bucurie – ne aflăm deja în cadrul mental adecvat – este mult mai uşor s-o întruchipăm din nou într-o situaţie care ne provoacă să dăm viaţă noului concept.
De exemplu ne trezim la ora cinci dimineaţa şi exersăm mental timp de o oră cum suntem bucurie. Astfel păstrăm în lobul frontal idealul unui Sine care este Bucurie, de aici până în a fi concret această stare nu mai e decât un pas în care ne demonstrăm printr-o oportunitate care vrea să ne ducă în vechea stare de tristeţe, că suntem conştienţi, am ales bucuria şi că nimic nu ne poate scoate din starea pe care am ales să o trăim şi să o experimentăm.
Astfel noi suntem arhitecţii propriei realităţi şi astfel ne putem crea un model nou de Sine. Creierul va urma întotdeauna îndrumările celor imaginate de minte, construind noi temelii şi suporţi necesari pentru noua stare de manifestare, prin care devii Eu Sunt Starea (în exemplul dat Bucuria). Când am trăit această experienţă am simţit cum din câmpurile mele pleacă holograma bucurie în univers şi era ca şi cum am trasat un destin şi ce am de făcut este doar să accept starea şi să o trăiesc. Ea este în noi, în Sinele nostru Divin dar prin concentrare şi exersare mentală o accesăm. Pentru a rămâne definitiv accesată şi a deveni o reţea neuronală avem nevoie de 29 de zile de exerciţiu.
Hotărârea de a ne elibera de rutina de a trăi în programul de supravieţuire şi de a crea un nou Om nu e o sarcină uşoară. Aparent viaţa este mult mai uşor de trăit în manieră reactivă (să reacţionezi) decât proactivă (să creezi) şi conştientă.
Schimbarea înseamnă debarasarea de obişnuinţa de a fi egoul, personalitatea pe care le-ai creat până în momentul schimbării. Prin schimbare ţi se cere să te angajezi să te ocupi de tine, să fii atent la tine, să te observi, să renunţi la scheme, programe de gândire rutiniene, să-ţi găseşti un loc liniştit un anumit timp unde să te concentrezi asupra imaginii noului ideal de sine din mintea ta nouă. Trebuie să tai cordonul ombilical care te leagă de mediul înconjurător şi de şocul de substanţe chimice de care am deveni toţi atât de dependenţi. Trebuie să stai nemişcat şi să te eliberezi de viaţa suprastimulată şi supratensionată, plină de griji, stress, nemulţumiri, care îţi distrug sufletul şi corpul, căreia i-am dat poate voie să deţină controlul asupra ta.
Exersarea mentală îţi impune să-ţi clarifici intenţia faţă de univers, făcând repetiţii în minte despre cum se va manifesta sinele cel nou creat conştient de tine, ajutat de o minte nouă.
Când aduci la realitate o astfel de versiune care este propria ta creaţie răsplata depăşeşte cu mult aparentele sacrificii (trezitul devreme, atenţie continuă asupra vocabularului pe care-l foloseşti şi asupra comportamentelor pe care le ai identificând programul după care  funcţionezi, etc.) pe care le faci lucrând conştient cu mintea şi viaţa ta. Claritatea viziunii tale şi profunzimea angajării merită în final efortul în direcţii pe care abia le poţi prevedea. Vă divulg un secret “vei fi propriul stăpân al vieţii tale şi al corpului tău”.
Astfel poţi trece de la programul de supravieţuire la programul de dezvoltare şi creaţie prin simpla schimbare a modului de a gândi. Vă doresc mult succes în lucru cu voi şi cu mintea voastră. Vă doresc să fiţi pentru a putea oferi şi celorlalţi semeni ce sunteţi.
Spunea părintele Arsenie Boca că: “La început dai din ce ai iar după un timp dai din ce eşti”.
                                                                  Aşa să fie!

RAPORTUL SOLAREI PE LUNA OCTOMBRIE 2012 - ULTIMII KILOMETRI


Octombrie este o luna puternica in care multe lucruri se vor misca vizibil inainte. De altfel noi vom fi foarte ocupati toata luna, desi nivelele intensitatii nu vor fi atat de frenetice ca in ultimele luni. Octombrie ne aduce un puternic val de Ho`o Pono Pono . Multi dintre noi se simt constransi sa faca lucrurile corect nivel dupa nivel. Asa cum inaintam crescendo in Noul Taram care se expandeaza mereu, santem pregatiti in sfarsit sa renuntam la motivatiile subconstiente, la ancorele emotionale, credintele limitate, buzunarele ascunse ale fricii, la auto-sabotaj si la modurile vechi de a face lucrurile. Santem acum infuzati intr-un curent puternic care ne impinge la Linia de Sosire a vechiului nostru drum. Noi nu numai ca nu putem iesi din aceasta apa curgatoare, dar nici nu dorim. Innotand in acest curent puternic este absolut perfect pentru noi acum. Si noi stim ca trebuie cu adevarat sa completam acest sprint final catre sfarsitul realitatii bazate pe dualitatea care se prabuseste. Pe durata acestui timp totul devine mai real sau cel putin privirea noastra asupora lucrurilor devine mai reala. Exista ceva despre frenezie si intensitate si incercarea de a rasturna muntii in curentul rapid al kilometrilor nostri finali,care reprezinta exact ceea ce ne trebuie. Aceasta inlatura straturile vechilor obiceiuri , credintele depasite si anii de lupte si lacrimi. Scaietii iluziilor care au fost incrustati in fiintele noastre isi pierd puterea asupra noastra si incep sa dispara. Multe elemente ale vietilor noastre se simt ultrareale si paranormale in acelesi timp.Aceasta se intampla deoarece noi ne aliniem fiintele acum la un taram expandat maret. Acest amestec de real si paranormal ne tine de la a ne pierde in multitudinea de lucruri care se intampla peste tot in jurul nostru. Situatii urgente cer atentia noastra imediata aratandu-ne ce este mai rau in vietile noastre, cel mai neconvenabil timp imaginabil.Totusi aceste oportunitati sant exact ceea ce ne trebuie mai mult chiar acum. Acestea nu ar putea fi mai perfecte. Exista sentimentul ca lucrurile care au fost blocate mai mult timp se misca in sfarsit cu un val inaltat al lui A Mu`a , care acum explodeaza in deplina sa manifestare fizica. Acestea pot fi elemente care sant actualmente blocate sau elemente pe care le-am perceput ca fiind blocate. Nu conteaza cu adevarat, deoarece sentimentul de blocare a fost dintr-odata inlaturat. O roata veche si ruginita in vechea sa pozitie a fost unsa si acum merge fara efort ; un mecasnism care a fost obstructionat a fost acum eliberat pentru a se misca in pozitia sa corecta. Octombrie este o luna a profunzimii care ne cere sa fim super-onesti si reali in tot ceea ce facem. Ne cere sa ne reechilibram continuu si sa ne mentinem un sens al echilibrului in fiecare moment, necontand ce se intampla in jurul nostru. Uneori putem simti ca si cum am merge pe o sarma care vibreaza periculos , plasand cu atentie un picior in fata celuilalt , in timp ce portocalele, cometele, florile si elefantii ne ameninta din jungla in timp ce mergem. Lumea si evenimentele nationale se prezinta mai mult ca un film artificial, de o calitate supranaturala. Le putem vedea acum ca iluzii disperate de a mentine oamenii separati unul de altul , de a-i tine agatati de dualitate. Pe durata acestui timp, pachete de energie negativa de mult sigilate sant eliberate. Toate acestea sant simptome ale Zilelor Finale ale realitatii care se prabuseste. Acestea trebuie sa iasa la suprafata acum pentru a fi inlaturate din matricea planetara. Un alt element important este renuntarea la vechile noastre povesti. Acestea sant scrise si stocate in corpurile noastre fizice, mentale si emotionale. Cativa dintre noi experimenteaza un conflict interior intre vechile noastre povesti si cele complet noi care sant gata sa inceapa. Acest lucru se intampla deoarece vechile noastre povesti trebuie sa fie sterse inainte ca noile povesti sa fie scrise. Daca totusi mai avem atasamente fata de vechile noastre roluri din vechile noastre povesti si ezitam sa renuntam la acestea, nu putem incepe noile noastre povesti.Acestea fac parte din Povestea noastra eterna si fara de sfarsit si rezida intr-o scara larga a adevarului, decat vechile povesti. Acestea ne asteapta sa incepem sa le scriem.Tot ceea ce trebuie sa facem este sa punem mana pe stilou 

Sursa :www.nvisible.com

Reţeaua naşilor de milioane


de Moise Guran
Don Corleone de România are șapcă și diagonală roșie, dar, chiar dacă este ceferist, nu mafiot, produce mult mai mulți bani. Un an și jumătate le-a luat procurorilor pentru a documenta faptul că șpaga la nașul de pe tren reprezintă un sistem organizat piramidal ce produce anual câteva zeci de milioane de euro, bani împărțiți apoi în sus pe lanțul trofic până la directorii de regională. Doar atât? Doar până la directorii de regională? Să fim sobri! Aceste importante posturi la stat au fost întotdeauna decise de baronii locali și de filialele partidelor aflate la guvernare. Pe sistemul politrucului-telecomandă pus să conducă de la instituție publică și până la companie sau regie de stat, vacile de muls ale statului nu au fost lăsate niciodată la voia întâmplării.
Sunt fix zece ani de când procurorii s-au prins că un director Necolaiciuc fura sute de milioane fără nicio jenă prin contracte umflate. Dar niciodată procurorii nu au putut demonstra că omul fusese pus acolo și protejat de politicieni sau că, într-un fel sau altul împărțise banii cu ei. La fel și acum. Procurorii s-au oprit la timp la directorii de regională CFR, căci altfel cine știe la ce anume ar fi ajuns. Doar nu vă imaginați că sistemul ar fi putut lăsa 350 de milioane de euro pe an să fie împărțiți între nașul care adună șpăgile din trenuri și șefii săi ierarhici.
Pe de altă parte acest dosar trebuie trimis spre documentare și mai bună înțelegere a țării noastre și luminaților de la FMI, cei care n-au altă idee pentru scoaterea CFR din criză decât scumpirea biletelor. De la un punct încolo degeaba mai scumpești. Nu faci decât să adâncești nemulțumirea, rezistența la sistem și bineînțeles, corupția.

Eutanasia pe modelul FMI


Știți care este diferența dintre eutanasiere și acordul cu FMI. Eutanasia presupune moartea fără dureri. În timp ce politicienii noștri fac promisiuni de campanie electorală cu scăderi de taxe și alte lucruri minunate cei de la FMI au făcut unele calcule din care rezultă că în România este necesară creșterea impozitului pe salarii, creșterea contribuțiilor pe salarii ba chiar și a TVA-ului. La naiba! De ce să nu dăm statului tot salariul ca să știm o treabă – mai mult decât muncim n-au cum să ne ia!

În 2006 când guvernul Tăriceanu i-a trimis destul de nepoliticos pe cei de la FMI la plimbare am considerat asta ca fiind un gest lipsit de diplomație și o intenție necurată de a scăpa de controlul asupra cheltuielilor bugetare. Și într-adevăr ceea ce a urmat a arătat că statul poate cheltui oricât. Dar propunerea de acum a tehnocraților de la FMI arată deja a golănie politico-financiară. Guvernul României este pur și simplu șantajat de această instituție care face acum experimente cu o țară cam cum a făcut savantul Pavlov cu câinele său.

Creșterea taxelor este o prostie pe care noi românii am mai experimentat-o acum doi ani. Operația a reușit dar pacientul era să facă stop cardiac și, oricum nu s-a vindecat. Țările din jurul nostru care au refuzat acordul cu FMI nu se împrumută acum mai scump decât România.
Revenind la Pavlov și câinele său, desigur, problema era a câinelui care a avut încredere în stăpânul său ce l-a mutilat. Dacă îl mușca de mână când savantul a încercat să îi introducă un tub în stomac, poate că Pavlov demonstra pe propria piele reflexul condiționat. Ar fi cred timpul ca noi, ca nație independentă, să nu mai acceptăm statul de animal de sacrificiu în laboratorul FMI, indiferent cât ne va costa acest lucru.
Autor: Moise Guran
sursa: biziday.ro

Cu desaga goală în faţa deşertului crizei


Ce e mai rău nu a trecut! Nici în România şi, mai cu seamă, aiurea în lume. După decenii de risipă şi de împingere a capitalului în tot felul de fundături, nu există ieşire uşoară. Sute de miliarde de dolari, datorii create în aşteptarea unui viitor însorit stau acum să ardă în deşertul unei crize sistemice.

Cu mic, cu mare trebuie să ne facem curaj să trecem peste acest deşert. Dacă se poate în caravane, şi nu de unii singuri. În niciun caz, cu desagii goi. Bunul-simţ îi împinge pe oameni să înţeleagă această realitate a pieţei şi să aibă un comportament raţional, chiar şi în condiţiile în care autorităţile vor să stimuleze o încredere oarbă, vecină cu nebunia. Cheltuie mai judicios, economisesc mai mult, nu se mai hazardează la împrumuturi, nu participă la raliurile pe diverse clase de active alimentate de banii ieftini ai băncilor centrale. Pe scurt, lucrează la robusteţe pe cont propriu, conştienţi de fragilitatea sistemului.

Acest lucru se întâmplă şi în România, chiar dacă veniturile restrânse ne dau puţin spaţiu de manevră. Economisim mai mult. Depozitele în bănci ale românilor au crescut la 194 miliarde de lei (incluzând şi echivalentul valutei deţinute), la nivelul lunii august, potrivit datelor furnizate de BNR la începutul acestei săptămâni. Un calcul realizat de agenţia Mediafax spune că din 2009, de când criza globală a afectat şi România, volumul plasamentelor realizate de firme şi populaţie în bănci s-a majorat cu 42 miliarde lei. Cetăţenii au fost încă şi mai prudenţi decât companiile (forţate la unele cheltuieli de avarie), astfel încât ponderea depozitelor persoanelor fizice în totalul soldului a urcat la 63% de la 61% în acelaşi interval de timp.
Este replierea necesară după orgia consumeristă de la jumătatea deceniului trecut şi este cu atât mai lăudabilă cu cât în România politica fiscală şi salarială nu încurajează acumularea veniturilor la nivelul forţei de muncă. Cu alte cuvinte, facem eforturi să economisim din nişte venituri din cale-afară de mici.
Eforturile de restrângere la nivelul omului de rând vin în contrast cu risipirea banului public - asociată  corupţiei - pe care am văzut-o în ultimii ani şi cu debandada din sistemul financiar care creează aberant bani din nimic. Aşa se face că o parte din excesul de economii este rezultat al inflaţiei create de bănci în ultimii ani. Cantitatea de bani din sistem se află la un maxim istoric de 221 miliarde lei, cu o treime mai mult decât acum patru ani. Este meritul populaţiei acela de a fi “arestat” aceşti bani şi de a nu se fi repezit cu ei la produse escaladând preţurile bunurilor de consum.
Totuşi, existenţa unei creaţii monetare aberante într-o perioadă de contracţie şi stagnare economică ne spune că o parte din banii economisiţi sunt numai nominal în bănci. Este ceea ce Michael Hudson, profesor la University of Missouri şi fost executiv la banca newyorkeză Chase Manhattan, numeşte “capital fictiv”. Sunt acei bani despre care crezi că îi ai în depozite bancare sau în diverse instrumente de credit, dar pe care dacă toată lumea ar dori să îi tragă ar conduce la falimentul respectivelor bănci. Atunci deponenţii ar lua act că deţin în realitate mult mai puţini bani decât cred ei. O situaţie asemănătoare este şi în România, unde creşterea masei monetare nu exprimă acumularea unei avuţii reale şi, în consecinţă, nici majorarea volumului depozitelor nu înseamnă o stocare de resurse în termeni reali pe cât o exprimă cifrele.
Dincolo de acest neajuns, rămâne să consemnăm ca fenomen pozitiv efortul românilor de a economisi mai mult. Pentru că se poate şi mai rău. Vedem la nivelul celei mai bogate ţări din lume, că mare parte din populaţie se află în faţa deşertului crizei cu desaga goală. Mai mult de jumătate dintre americanii care câştigă mai puţin de 30.000 de dolari pe an au economii mai mici de 100 de dolari, potrivit unui studiu al companiei de cercetare a pieţei CashNetUSA, preluat de publicaţia online Zero Hedge. Statistica respectivă este îngrijorătoare pentru că la nivelul întregii populaţii a SUA nu mai puţin de 22,9% dintre bărbaţi şi 22,7% dintre femei au mai puţin de 100 dolari puşi deoparte pentru zile negre. Dacă cei trecuţi de 60 de ani, muncind într-o perioadă a randamentelor mai mari în economia americană, stau ceva mai bine şi numai 14,1% au economii mai mici de 100 dolari, nu acelaşi lucru îl putem spune despre tineri. 30,7% dintre persoanele sub 30 de ani nu au nimic deoparte, conform studiului citat. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător e faptul că atâţia dintre americani se află fără o pernă de siguranţă, precum şi faptul că mulţi dintre aceştia deja poartă povara unor datorii. Orice sincopă în venituri pentru aceştia se traduce în întârzierea calendarului de plăţi către bănci.
Banca Naţională a României oferă date privind distribuţia teritorială a depozitelor, dar ar fi interesant să avem o perspectivă mai clară asupra structurării sociale care stă în spatele acestor economii pentru zile negre. Acestea ar putea revela faptul că mulţi români, ca şi prietenii noştri americani, se află cu desaga goală în faţa deşertului crizei.
Adrian Panaite

Cele patru Legaminte ale fericirii





PRIMUL LEGAMANT: Fii impecabil in tot ceea ce spui.
Vorbeste deschis, integru, exprimand doar ceea ce gandesti cu adevarat. Spune intotdeauna adevaratul si fereste-te sa folosesti cuvintele pentru a barfi, a defaima sau a-i barfi pe ceilalti. Nu vorbi urat cu tine insati si nu folosi cuvinte depreciative impotriva propriei persoane. Fa astfel incat acel cuvant pe care il folosesti sa serveasca adevarului si iubirii. Evita minciunile, promisiunile desarte, barfele. Chiar si fara sa constientizezi, ele pot produce rau celorlalti. Cuvintele au putere. Involuntar sau nu, ele pot rani. Sunt multe persoane care nici nu realizeaza ce forta negativa degaja atunci cand vorbesc agresiv, nechibzuit, fara sa gandeasca. “Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita este magie neagra”, spune Miguel Ruiz in cartea sa “Cele patru legaminte”. 
Spune-i unei persoane ca este incapabila sa iubeasca. Spune-i acest lucru in mod repetat. Va ajunge sa creada ca este incapabila sa iubeasca. Cuvintele tale pot produce rezonante in ceilalti, determinandu-i sa cada la invoiala cu ei insisi. Cuvintele negative duc la legaminte negative cu sine insusi sau cu ceilalti. Sau din contra. Spune-i unei persoane ca “poate”, ca este perfect capabila sa iubeasca. Spune-i acest lucru cu cea mai mare sinceritate, crezand in ceea ce spui, fara sa urmaresti un scop anume. Spune-i in mod repetat, iar probabilitatea de a crede in capacitatea sa de a iubi va creste considerabil. Cuvintele, constata Ruiz, trebuie sa fie utilizate in sensul bunelor intentii si al eticii. Acesta ne sfatuieste sa punem accent asupra pozitivitatii cuvantului, nu asupra negativitatii sau iritabilitatii pe care le poate exprima.

CEL DE-AL DOILEA LEGAMANT: Nu considera nimic ca fiind personal 
Pentru a intelege acest legamant trebuie sa intelegi ca oamenii nu sunt decat o reflexie a lor insisi, a comportamentului lor. Ceea ce fac si spun cei din jurul nostru reprezinta o proiectie a propriilor realitati. Ceea ce fac si spun alti nu este din cauza ta. Fiecare dintre noi are o modalitate unica de a privi lumea, fiecare dintre noi ii priveste pe ceilalti prin prisma propriilor prejudecati. Fereste-te sa crezi ca actiunile tale sunt cele care determina intotdeauna comportamentul celorlalti. Nu lua in considerare feedback-ul negativ pe care il primesti de la ceilalti in legatura cu propria persoana. Nicio opinie nu este exlusiv obiectiva. Nu considera opiniile si judecatile pe care ceilalti le emit despre tine si comportamentul tau ca fiind cele mai corecte si juste. Te expui voluntar suferintei Exista lucruri care tin de tine si pentru care suntem responsabili si lucruri care nu tin de noi si pentru care nu suntem responsabili.
Autoimunizarea impotriva negativitatii celorlalti nu este imposibila. Nu lua personal ceea ce spun si fac ceilalti daca aceste actiuni sau cuvinte iti produc nefericire inutila. Nu sunt despre tine, sunt despre ei insisi.
“Atunci cand ii privesti pe ceilalti oameni exact asa cum sunt, fara a interpreta nimic la modul personal, este imposibil sa fii ranit de ceea ce spun sau fac ei.” “Daca veti respecta acest legamant, veti putea calatori in jurul lumii cu inima complet deschisa si nimeni nu va va putea rani. Veti putea spune: „Te iubesc” fara frica de a fi ridiculizat sau respins. Veti putea cere ceea ce aveti nevoie”.

AL TREILEA LEGAMANT. Comunica cu ceilalti si spune clar ceea ce vrei. 
Aplicarea celui de-al treilea legamant te poate ajuta, intr-un mod simplu si necomplicat, sa iti transformi viata. Comunica clar cu ceilalti, exprima ceea ce vrei cu adevarat, fa-ti curaj pentru a adresa intrebati, dar nu te lasa prada presupunerilor inutile. Presupunerile pot da nastere neintelegerilor, conflictelor, sentimentelor de tristete, si chiar si suferintei. Presupunerile creeaza drama intr-un mod inutil. Nu presupune ca stii ceea ce gandesc ceilalti fara a verifica in prealabil. Nu trage concluzii gresite privitoare la comportamentul si actiunile celorlalti. In spatele comportamentului si opiniilor lor se pot afla motive diferite. Daca superiorul tau este irascibil si manios si se intampla ca privirea lui sa cada asupra ta nu inseamna ca este manios pe tine. 
“Calea de a inceta sa mai facem presupuneri consta in a pune intrebari, in a comunica. Noi trebuie sa fim siguri ca felul in care comunicam este clar. Daca nu intelegeti ceva, intrebati. Aveti curajul sa puneti intrebari pana cand va clarificati complet, iar ulterior nu presupuneti ca stiti totul despre o anumita situatie data. Odata ce auziti raspunsul, nu va mai trebui sa faceti presupuneri, deoarece veti sti adevarul

AL PATRULEA LEGAMANT: Fa intotdeauna ceea ce iti sta in putere.
Indiferent de circumstante, fa intotdeauna ceea ce iti sta in putinta. Nimeni nu isi doreste regrete, pareri de rau, un “cum ar fi fost daca”, “oare as fi putut face mai mult” asa ca fa pur si simplu tot ceea ce tine de tine.ACTIONEAZA! Fa ceea ce poti ca sa iti poti spune mai tarziu “am facut tot ceea ce am putut”. Vei impiedica astfel aparitia proceselor de constiinta si autojudecare. Remuscarile vor fi disipate inainte de a se forma. Este adevarat ca potentialul nostru maxim nu este intotdeauna constant. Randamentul nostru maxim variaza in functie de dispozitie, de o serie de factori exterior, de starea de sanatate, etc. Cand esti sanatos spre exemplu, poti actiona la potentialul tau maxim. Nu se va intampla acelasi lucru si cand esti bolnav. Se intampla ca astazi sa nu fii in aceeasi forma maxima ca ieri. Este un lucru absolut normal. Nu ai cum sa fii intotdeauna in forma ta maxima. Circumstante necontrolabile intervin in planurile noastre. Lucrurile se intampla pur si simplu in jurul nostru. Decat sa te confrunti cu pareri de rau mai tarziu pentru ca nu ai facut ceea ce puteai, depune un efort cinstit pentru lucrurile care conteaza.
“Actiunea inseamna sa traiesti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vietii. Inactivitatea inseamna sa stai in fata televizorului in fiecare zi, ani si ani la rand, deoarece te temi sa fii viu si sa-ti asumi riscul de a exprima ceea ce esti cu adevarat. 
Exprimarea de sine inseamna a actiona.’

(Don Miguel Ruiz - "The four agreements")

Presedintele Poloniei a fost ucis din ordinul Illuminati! - WikiLeaks.ro



Lech Kaczynski a fost ucis pentru ca s-a impotrivit politicii ocultei financiare care controleaza lumea de azi! In cele cateva randuri ale “telegramei” se spune in mod explicit acest lucru. - Cable10STATE05812semnaleaza acest fapt cutremurator.
Este de crezut asa ceva?
Teoria oficiala spune ca prabusirea avionului (ce a avut loc pe data de 10 aprilie 2010) s-a datorat unei “erori de pilotaj”, dar totusi…Ce-ar fi daca am privi lucrurile din alt puncte de vedere? Ce-ar fi daca am începe sa speculam putin si sa tragem concluzia ca n-a fost nimic accidental?
Moartea presedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, si a altor oficialitati de rang înalt polonezi, ca urmare a prabusirii unui avion în Rusia, a fost, fara doar si poate, o tragedie foarte mare.
Mai întâi sa citam un articol din cotidianul de business Wall Street Journal (data: 9 aprilie 2010), intitulat Polonia, apasa pe tragaci pentru a slabi zlotul:
Într-unul din rarele momente de unitate nationala, Banca Nationala a Poloniei si guvernul polonez au ajuns la un acord pentru a slabi zlotul polonez, care în ultimele saptamâni s-a apreciat mult, iar aceasta apreciere a monezii este vazuta ca o posibila amenintare la economia tarii. Dupa câteva interventii verbale de-a lungul a câtorva zile, banca centrala a intervenit cu bani adevarati, vineri 9 aprilie, pentru prima data în ultimul deceniu.
(Aici am de facut o mica observatie pentru cei ce nu înteleg prea bine mecanismul economic: o întarire mai puternica a zlotului polonez ar fi afectat exporturile nationale în dauna importurilor; o slabire a zlotului ar fi dus la cresterea exporturilor Poloniei, deci si o crestere economica a tarii, pe când importurile din alte tari ar fi avut de suferit).
Banca Nationala a Poloniei a avertizat joi, 8 aprilie, ca este pregatita “tehnologic si psihologic” pentru a intra pe piata financiara, în scopul prevenirii întaririi excesive a zlotului. Oficialii guvernamentali au declarat, de asemenea, în aceasta saptamâna, ca un zlot puternic zadarniceste cresterea economica si au declarat ca sprijina total interventia Bancii Centrale.
Zlotul polonez a fost foarte volatil în ultimii doi ani, atingând cel mai puternic nivel fata de moneda euro în iulie 2008, atunci când 1 euro valora 3,20 de zloti, si cel mai slab nivel în februarie 2009, când 1 euro se putea achizitiona cu 4,92 de zloti. Punctul de echilibru, acceptabil atât pentru exportatori, cât si pentru importatori, este considera a fi 1 euro = 3,8 zloti. 
Asadar, liderii Poloniei au luat hotarârea de a pune interesele nationale deasupra intereselor colective ale Uniunii Europene, lucru absolut normal într-o tara condusa de politicieni responsabili. Apoi, a doua zi, o parte din oficialitatile ce au luat aceasta decizie, printre care si guvernatorul Bancii Nationale, Slawomir Skrzypek, au murit! O simpla coincidenta, ar spune multi, dar…sa ne amintim de faptul ca Polonia a fost invitata sa adere la moneda euro, dar ea a împins aceasta data dupa anul 2015. Se vede ca Polonia nu e un jucator de echipa, iar în Noua Ordine Mondiala lucruri rele se întâmpla celor care nu sunt jucatori de echipa.
Si asta pentru ca hotarârea conducerii Poloniei era una neobisnuita, care ar fi schimbat “regulile jocului” (reguli dorite de marea finanta oculta internationala). Acest lucru se poate vedea si din articolul “Polonia cumpara euro pentru a slabi zlotul, pentru prima data în ultimul deceniu”, aparut pe 9 aprilie 2010 în portalul de afaceri Bloomberg.com:
“Decizia Poloniei de a abandona, pentru prima data din anii ’90, cursul liber al monedei nationale, poate da un semnal si altor banci centrale din regiune de a-si reconsidera politicile sale anterioare în favoarea unei abordari mult mai interventioniste a statului, iar Banca Nationala a Poloniei este vazuta ca o institutie care schimba regulile jocului”.
Regulile jocului cui? Ale marii finantei oculte mondiale, pentru care decizia Bancii Nationale a Poloniei era vazuta ca o amenintare pentru tot sistemul financiar pe care îl controleaza. Asa ca o “lectie” aplicata acelor lideri care nu se supun regulilor, era necesara. Si a doua zi s-a întâmplat nenorocirea. Desigur, asta e doar o speculatie. Dar si speculatiile pot contine anumite urme de adevar, nu?
Existau inca din vremea prabusirii avionului prezidential polonez, speculatii privitoare la “conspiratia” din spatele acestui tragic eveniment.
Iata insa ca incet-incet adevarul iese la lumina.