COPIII DE LA BUCHENWALD

Acest articol apartine blogului Secretele Istoriei 

Când trupele americane au eliberat lagărul de concentrare de la Buchenwald la 11 aprilie 1945, în baraca numărul 66 se găseau o mie de copii, de naţionalitate ungară sau poloneză, cu vârstele cuprinse între 8 şi 20 de ani. Cu toţii evrei, scăpaţi de „Soluţia finală”.

Jumătate dintre ei au primit viză pentru Franţa, ceilalţi au plecat spre Elveţia şi Marea Britanie. Printre ei se găsea şi Elie Wiesel.

Copiii au fost primiţi prin OSE (Opera în ajutorul copiilor), o instituţie evreiască care avea drept misiune de a-i reintegra în societate şi, eventual, de a le pregăti plecarea spre Palestina.

Aceşti copii şi-au pierdut familiile în circumstanţe tragice, au fost puşi la muncile cele mai oribile în infernul lagărului de la Buchenwald, şi-au pierdut identitatea şi chiar sufletul, nu au primit hrană, nu au avut copilărie şi şi-au pierdut gustul de a trăi.

La 16 mai 1945, parlamentarii care au vizitat lagărele germane au depus un raport. Textul acestuia a fost publicat de ziarele americane: „Suntem forţaţi de a concluziona existenţa unui program calculat şi diabolic menit de a tortura şi extermina mii de prizonieri civili. Aceste crime contra omenirii şi contra civilizaţiei, comise de germanii care acţionau după ordinele guvernului lor, vor trebui să fie podepsite cât mai rapid posibil şi în modul cel mai adecvat”.

În blocul nr. 10 din lagăr americanii au găsit 500 de femei evreice rezervate „experienţelor” ştiinţifice.

Copiii de la Buchenwald reprezentau trei grupe distincte din Europa de Est: din 426 de copii din lagăr, 211 erau polonezi, unguri 43, români din Transilvania şi Bucovina 118, cehi 49, patru erau lituanieni şi doi veneau din Berlin şi Koln.

Copii din România proveneau din Oradea şi din Ghimeş – Făget (judeţul Harghita).

Sursa: SECRETELE ISTORIEI