[continuare din partea a treizecisicincea]
Deşi Vril Haunebu 7 era uriaş, părerea unanimă este că Haunebu 3 a fost cel mai performant dintre modele, chiar dacă avea dimensiuni mai mici. Un clip video edificator, care surprinde imagini şi fotografii reale ale acestor nave excepţionale, precum şi scheme ale proiectelor de construcţie a lor poate fi vizionat aici:
Într-o şedinţă de contact mediumic la care au fost prezenţi şi unii membri marcanţi ai societăţii Thule, Maria Orsic a intermediat spontan contactul cu reprezentanţii civilizaţiei extraterestre din sistemul Aldebaran de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia navei interstelare. Numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi; membrii ei aparţin unei rase umanoide, care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500.000 de ani.
În conformitate cu informaţiile transmise în timpul contactului mediumic, ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost construite de către ei. Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor şi concepţiilor acelor culturi antice.
Reprezentanţii societăţii Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi solicitând dovezi suplimentare chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne ciudate şi caractere nemaivăzute, care mai apoi au fost identificate ca aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea şi sursa culturii babiloniene de mai târziu.
Ufologul Wendelle Stevens, fost colonel în cadrul Forţelor Aeriene americane, a arătat că dorinţa civilizaţiei din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat aceea de a ajuta naziştii să câştige războiul - idee destul de bizară care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neiniţiaţi -, ci mai curând dorinţa eminamente benefică a acestor fiinţe extratrestre de a rezolva problema violenţei pe Pământ, pe care aldebaranii au identificat-o mai ales în existenţa unei diferenţe sensibile de natură economică între Occident şi Orient.
În accepţiunea lor, această diferenţă alimenta cu regularitate feluritele conflicte şi violenţe în lume. Astfel, ei au presupus că prin revelarea tehnologiei energiei libere vor fi create condiţiile dezvoltării unei noi clase de industrii inovatoare, care să nu mai implice competiţie sau violenţă. Din punctul lor de vedere, războaiele ar fi urmat să ia sfârşit odată pentru totdeauna, iar omenirea ar fi păşit pe o cale a prosperităţii şi fericirii. Cu toţii ştim însă că această lume utopică nu s-a materializat şi că, dimpotrivă, reptilienii - prin intermediul "Iluminaţilor" - au manevrat în aşa fel destinele omenirii, încât actualmente s-a ajuns în pragul colapsului general la toate nivelele societăţii.
Cu toate acestea, membrii organizaţiilor secrete germane au îmbrăţişat necondiţionat ideile aldebaranilor, fiind demarate studii intense (conduse iniţial de către profesorul W.O. Schumann) pentru înţelegerea şi corelarea informaţiilor ştiinţifice primite. Totuşi, feluritele tipuri de forţe şi interese oculte au complotat de aşa manieră, încât chiar şi buna înţelegere din cadrul acelor organizaţii ezoterice a început să fie zdruncinată.
Poate tocmai din această cauză activitatea Mariei Orsic şi a celorlalte femei medium din societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite perioade de timp între 1925 şi 1941. În anul 1943, Maria şi Sigrun au luat parte la o întrunire secretă în staţiunea Kolberg, al cărei ţel principal a fost discutarea aşa-numitului "proiect Aldebaran".
Mediumurile feminine din societatea Vril primiseră până atunci informaţii detaliate despre planetele locuite din jurul stelei Aldebaran şi ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinaţie cu ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite. Mai apoi, proiectul a fost discutat pe data de 22 ianuarie 1944 într-o întâlnire la care au participat Hitler, Himmler, fizicianul W. O. Schumann şi un reprezentant al societăţii Vril.
La întâlnirea respectivă s-a decis ca o navă Haunebu 7 să fie trimisă spre Aldebaran prin ceea ce oamenii de ştiinţă vizionari ar numi "subspaţiu" (adică o dimensiune în care nu se aplică legile şi constanta vitezei luminii). Un prim test a fost făcut spre sfârşitul anului 1944, dar sursele afirmă că el a fost aproape un dezastru pentru că, la revenire, nava arăta ca şi cum ar fi zburat timp de 100 de ani, având învelişul exterior afectat.
Cu toate acestea, este necesar să menţionăm că testele respective au reprezentat "faţa vizibilă a monezii" care i-a fost prezentată lui Hitler. Iniţial, în anii '30, membrii societăţii Thule au dorit să sprijine mişcarea celui de al Treilea Reich, dar după ce accentele magalomanice şi chiar demente ale lui Hitler au devenit incontrolabile la acesta, membrii societăţilor Thule şi Vril au abordat un plan secret, care a dublat varianta oficială a "proiectului Aldebaran", ce a fost în mod deliberat mereu "întârziată" sau prezentată cu "erori".
De altfel, lipsa Mariei Orsic de la întâlnirile importante cu Hitler, precum şi a altor membri marcanţi ai acestor societăţi şi chiar unele disensiuni care au apărut între aceştia demonstrează că partea esenţială a lucrurilor fusese deja tăinuită şi că doar un nucleu foarte restrâns şi secret de personaje din înalta societate iniţiatică germană mai avea acces la adevăratele realizări ale "proiectului Aldebaran".
Maria Orsic a dispărut în anul 1945. Pe data de 11 martie 1945 membrii principali ai societăţii Vril au primit un document intern, care era de fapt o scrisoare din partea ei. Ultimele cuvinte din scrisoare au fost: "nimeni [nu trebuie] să mai rămână aici". Este foarte probabil că a existat de asemenea un set secret de instrucţiuni, care nu a fost niciodată aflat de alte persoane, fiind destinat doar acelor membri, deoarece după aceea nimeni nu a mai auzit nimic despre Maria sau despre ceilalţi membri ai societăţii Vril.
Cel mai probabil ei au plecat spre Aldebaran, ori s-au îndreptat spre Antarctica pentru a fonda aşa-numitul Neuschwabenland. Majoritatea opiniilor sunt însă în favoarea călătoriei spre Aldebaran, deoarece aceasta a fost intens mediatizată de anumite informaţii cu caracter ştiinţifico-ezoteric ce au fost vehiculate de-a lungul timpului în legătură cu crearea unei dimensiuni paralele, care să ajute la deplasarea spre acea zonă a cosmosului. Lucrurile au fost însă complicate de interferenţa reptilienilor draconieni care au intrat astfel "pe fir", împiedicând multe dintre proiectele grandioase şi luminoase ale societăţii Vril, pe care aceasta ar fi vrut să le facă cunoscute omenirii.
Mai mult decât atât, în interiorul organizaţiei au apărut anumite tensiuni între unii membri, datorită intereselor şi agendelor care au devenit astfel diferite. Unitatea fusese spartă (cel mai probabil prin imixtiunea persuasivă a reptilienilor în rândurile societăţii) şi astfel au apărut facţiunile diferite în cadrul ei. Mai mult decât atât, în anul 1936 Hitler şi membrii importanţi ai Statului Major al Celui de al Treilea Reich au avut o întâlnire cu reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre benefice, care şi-au oferit sprijinul şi asistenţa astfel încât să nu existe război sau conflict; în cele din urmă aceştia au fost refuzaţi, cam în acelaşi mod în care americanii i-au refuzat pe siriusieni şi pleiadieni peste aproximativ 20 de ani, încheind în schimb "contracte planetare" dezastruoase cu micii cenuşii, la presiunea "elitei" satanice masonice.
Chiar dacă atunci au fost create anumite "breşe" dimensionale şi aşa-zise "realităţi paralele" (cu alte cuvinte, linii temporale paralele cu a noastră - care este principală - din care ele au fost derivate), în prezent, sub presiunea evenimentelor ciclice care se petrec şi care au o dimensiune galactică, toate aceste realităţi secundare paralele au tendinţa să "implodeze" (adică să se "resoarbă") în linia temporală originală din care au apărut, adică în realitatea temporală principală pe care omenirea o trăieşte în prezent.
Cu alte cuvinte, tot ceea ce se va petrece va avea tot mai mult tendinţa să se restrângă şi să se focalizeze spre un domeniu precis de evenimente, pe măsură ce ne apropiem de anumite zone spaţio-temporale. Un prim astfel de "portal" sau zonă temporală a fost indicat în luna decembrie a acestui an (2012). Cu cât ne apropiem mai mult de această dată, cu atât mai mult evenimentele vor tinde să devină "mai precise", adică ele vor avea tendinţa să capete o predictibilitate mai mare, deoarece fluxul energiilor va deveni din ce în ce mai stabil şi predominant într-o anumită direcţie, impunând astfel aproape cu precizie natura transformărilor viitoare.
Cu toate acestea, vor exista anumite hiatusuri sau zone de interferenţă în care umanitatea va trebui să aleagă într-un fel sau altul, însă chiar şi acolo va exista un grad mare/ de probabilitate ce va indica drumul ascendent pe care omenirea va intra.
Datorită contracţiei timpului şi a naturii complexe a evenimentelor, acestea se vor succeda într-un ritm foarte accelerat odată ce va exista elementul declanşator (care cel mai probabil va implica manifestarea Evenimentului menţionat de insider-ul Cobra).
Astfel, unul dintre semnele sau indiciile pentru a şti când anume va avea loc "implozia" dimensiunilor temporale secundare în una singură principală (cea pe care o trăim noi în prezent) va fi suprapunerea colapsurilor câmpurilor magnetice planetare din sistemul nostru solar. Acela va fi probabil "momentul zero" al translaţiei sau prima treaptă a ascensiunii spirituale a umanităţii şi a întregii planete spre dimensiunea a patra şi mai apoi spre a cincea.
(va urma)
Sursa: AIM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu