Covârşitoarea majoritate a omenirii manifestă intoleranţă excesivă când este vorba de rasă, de apartenţă la culturi religioase sau de limbă maternă. În închisorile din SUA această problemă atinge culmi paroxiste, formându-se clanuri cu impulsuri primitive până şi în privinţa zonelor geografice din care provine fiecare. De pildă, deţinuţii din nordul Mexicului se ciomăgesc cu deţinuţii din sud, nu rareori animozităţile dintre bande ajungând la crime oribile.
După limba maternă pe care o vorbim fiecare, am ajuns să ne scindăm în tabere opuse, ireconciliabile, în pofida faptului că umărim acelaşi scop în viaţă: să ne facem existenţa mai uşoară. Prin liderii săi, minoritatea maghiară este cea mai zgomotoasă din ţara noastră. Ungurii agită stindardul aşa-zisului Ţinut secuiesc, mândri de obârşia lor.
Potrivit documentelor istorice reale, vorbitorii de limba maghiară ar cam trebui să pună batista pe ţambal, când vorbesc de obârşie. Să îşi amintească de unde au plecat strămoşii lor, care a fost scopul venirii lor în Europa, câte distrugeri a provocat culturii europene, care au fost particularităţile gastronomice ale ungurilor şi alte detalii jenante, peste care s-a aşternut colbul istoriei.
Să se întrebe totodată, câţi unguri au fost asimilaţi de naţiile europene şi câţi mai au caractere antropologice ungureşti. Câţi români, cehi, slovaci, sârbi, croaţi, italieni vorbitori de limba maghiară sunt printre ei. Câţi români transilvăneni şi-au maghiarizat numele, pentru a nu pierde privilegiile economice când Ardealul s-a aflat sub ocupaţie austro-ungară. Câţi regi şi mareşali de origine română au condus statul ungar. A se vedea în acest sens Matei Corvin, Pavel Chinezu, etc. Apropo, pe când o plăcuţă şi în limba română pe grupul statuar ecvestru din Cluj-Napoca, închinat românului Matei Corvin, rege al Ungariei? Şi când va fi menţionat şi numele mareşalului român Pavel Chinezu, prezent şi el în grupul statuar dedicat lui Matei Corvin? (În dialect bănăţean, chinez înseamnă cneaz. Pavel Chinezu s-a născut în Satchinez, judeţul Timiş).
În acest context, apare mai mult decât imatură judecata funcţionarul public Csibi Barna, care, orbit de propaganda şovină ungurească, îşi „spânzură” strămoşul de o bârnă în piaţa publică. Csibi Barna face pereche cu celălalt personaj Barna, ce păstoreşte echipa de hochei pe gheaţă din Miercurea Ciuc, care a declarat că echipa sa va cânta în competiţii internaţionale imnul secuiesc, în locul celui românesc. România ca stat, a ajuns sat fără câini!
Gălăgiosul Laszlo Tokes este şi el o victimă a complexului limbii materne. Limba ungurilor, care au năvălit cu alte triburi din străfundurile Asiei la jaf la drumul mare prin Europa. Laszlo Tokes nu are nimic antropologic unguresc în el. Mai degrabă de italian.
Potrivit cronicarului oficial al regelui Bella al Ungariei, strămoşii ungurilor au fost canibali. „Au mâncat carne de om şi băut sânge de om” - notează notarul Anonymus, N. dictus magister la curtea regelui Bella. Laszlo Tokes ar putea consulta copia cronicii medievale Gesta Hungarum (Faptele ungurilor), ce se găseşte la Biblioteca familiei imperiale din Viena. Originalul cronicii a dispărut din arhivele ungureşti. Istoricii maghiari de mai târziu, au blamat cele scrise despre strămoşii lor de notarul oficial al regelui Bella al Ungariei. Inclusiv pentru faptul că în amintita cronică scrie negru pe alb că, în momentul năvălirii ungurilor din Başkiria, vlahii au populat Transilvania şi câmpia Panoniei.
Asfel încât stindardul sub care sunt îndemnaţi europenii vorbitori de limba maghiară să se alinieze, nu conferă cine ştie ce mândrie în privinţa obârşiei. Superioritatea pe care o reclamă ungurii vizavi de români, ţine mai degrabă de demnitate regională, decât de apartenenţă la altă naţie. „Clasa politică” românească postdecembristă s-a dovedit, în majoritatea sa, jalnică în tot ce face. Incompetentă, coruptă, votează în parlament fără nici o jenă la două mâini, avidă să-şi apere propriile interese.
Politicienii noştri privesc nepăsători la situaţia românilor, ce se degradează galopant atât în ţară, cât şi peste hotare. Propunerea unui parlamentar român de a se reveni la denumirea ţigan în loc de rom, votată în parlament, a fost blocată de preşedintele României care a spus că nu va fi de acord cu această propunere legislativă. Oare de ce se opune preşedintele ţării dorinţei milioanelor de români, ce s-au săturat să fie luaţi drept ţigani peste hotare şi să tragă ponoasele laolaltă cu aceştia? Schimbarea denumirii de ţigan în rom a fost operată din ordinul lui Stalin, cu referire expresă la România. În Anglia, de exemplu, în acte oficiale nu mai există menţiunea „român”. În locul acesteia este trecut „gipsy” (ţigan) şi în paranteză „român”.
Românii, în contrast cu minoriatea maghiară, au ajuns în majoritatea lor laşi din cauza vitregiilor sorţii şi îşi varsă necazul numai asupra caprei vecinului. Adică, tot asupra unui român. Ura fraternă a fost inoculată românilor de ocupanţii străini, pentru a fi mai uşor de manipulat. Românii de azi îşi dovedesc „curajul” patriotic numai prin cântece intonate între patru pereţi, de genul „Noi suntem români, noi suntem aici pe veci stâpăni!”. Când se termină spectacolul, românii continuă să-şi vândă ţara pe bucăţi, inclusiv cenuşa de sub vatra strămoşească (a se vedea şi cazul Roşia Montana) şi devin slugi în propria ogradă.
Politicienii români şi-au manifestat îngrijorarea asupra faptului (ipotetic) că, un etnic maghiar ar putea accede la funcţia de preşedinte al senatului, ceea ce ar fi în măsură să îl propulseze în funcţia de şef al statului român. În perioada postdecembristă am avut un preşedinte al României cu obârşii ţigăneşti, ce s-a străduit să conducă ţara. Am avut un preşedinte român, ce s-a dovedit a fi om de paie declarând în mod public că a fost învins de propriile servicii de informaţii. Avem un preşedinte bătăios, cu origini zice-se tătăreşti. De ce să nu avem şi un preşedinte ungur sau german - în fapt, tot român dar vorbitor de limba maghiară sau germană? Sau să avem un rege cu obârşii britanice, pentru că stirpea regală autohtonă s-a diluat cu dude şi cu principi făcuţi la nimereală prin cele tainiţe?
Chiar aşa de importantă este limba maternă, încât să ne divizeze în tabere ostile, ireconciliabile?
Sursa: rudan.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu