“Harta nu este teritoriul” este unul dintre principiile fundamentale ale Programarii Neuro Lingvistice care prinde din ce in ce mai multa popularitate. Acest concept nu e tocmai nou, ci provine din lucrarea filosofuluiAlfred Korzybski “Science and Sanity“, publicata initial in 1933. De-a lungul timpului acest principiu a aparut si sub alte forme, cum ar fi: “The menu is not the meal.” (Meniul nu este mancarea) Allan Wilson Watts sau “The symbol is NOT the thing symbolized” (Simbolul nu este lucrul simbolizat), asa cum afirma Samuel Ichiye Hayakawa.
“Harta nu este teritoriul” ne trimite direct la perceptiile noastre asupra realitatii, ceea ce inseamna ca fiecare percepe realitatea intr-un mod personal, conform credintelor, valorilor, experientelor, concluziilor, deciziilor si a altor aspecte mentale interne legate de modul in care vedem noi lumea si cum relationam cu universul. Astfel, toate acestea filtreza si influenteaza perceptia noastra asupra exteriorului, reprezentandu-ne o harta mentala a realitatii. Hartile noastre contin elemente ale prezentului (Acum si Aici), trecutului (memoria) si viitorului (imaginatia). Deci avem doua nivele ale fenomenelor – realitatea exterioara si cea interoara, subiectiva.
In alcatuirea hartii mentale, primul rol, care se dovedeste a fi foarte important il au cele cinci simturi prin care experimentam realitatea: VAKOG sau vizual, auditiv, kinestezic ( emotii si sentimente), olfactiv si gustativ. Simturile noastre nu pot culege toate informatiile din exterior, de exemplu, nu putem auzi gama completa de sunete. Asta inseamna ca harta sau modelul construit de noi despre ce este in afara noastra, in realitate va fi intotdeauna limitat pentru ca nu dispunem de informatia completa.
In al doilea rand, suntem limitati de cantitatea de informatie pe care o putem lua intr-o anumita perioada de timp. Putem fi constienti de 7+/-2 elemente la un moment dat, in timp ce suntem bombardati cu milioane de biti de informatie. Aceasta limitare afecteaza abilitatea noastra de a ne crea o viziune completa a realitatii.
Nu in ultimul rand, avem filtrele personale, cum ar fi cultura, experientele din trecut, mass media, credintele, valorile, profesori, parinti etc. care retin informatia necesara, restul fiind stearsa, distorsionata si generalizata.
Cu alte cuvinte, noi percepem teritoriul (care este lumea si mediul nostru) prin simturi, apoi procesam informatia prin compararea cu experientele trecute, fapt care duce la o perceptie mentala a realitatii conform careia actionam. Aceste harti ne determina comportamentul. Prin urmare putem actiona asupra mecanismelor perceptiei pentru a fi mai adaptabili, adica putem actiona asupra prezentului, trecutului si viitorului prin procesele de memorie si imaginatie deoarece folosesc aceleasi circuite nervoase.
Cu ce te ajuta?
Pentru a intelege mai bine diferenta dintre harta si teritoriu, dintre experienta interna si cea externa, am ales doua exemple semnificative. Vei intelege cat de important e pentru propria ta persoana si, mai ales, in relatiile cu cei din jur.
Exemplul 1.
Harta ta mentala e la fel de ajutatoare precum e harta rutiera. Imagineaza-ti ca pornesti la drum cu masina. O idee buna ar fi ca inainte de plecare sa-ti setezi GPS-ul; s-ar putea sa faca o treaba excelenta pentru tine, aratandu-ti indicii si repere ca tu sa ajungi la destinatie. Vei observa ca atunci cand te uiti pe geam vei vedea mult mai multe aspecte fata de ce iti indica GPS-ul; si daca mergi in anumite zone s-ar putea sa-ti arate si mai mult spatiu gol. Asta inseamana ca harta nu este intru totul potrivita cu teritoriul. Chiar si atunci cand mergi prin oras, GPS-ul tau iti va indica multe detalii care reprezinta harta, insa ea nu este aceeasi cu teritoriul. Acum imagineaza-ti ca fiecare persoana are un sistem GPS in cap. Nu exista unul standard, fiecare are un sistem unic. Fiecare are o harta unica, actioneaza si se comporta conform ei. Retine aceasta idee: oamenii nu reactioneaza la realitatea insasi, ci la propria harta mentala. Mai repet o data, ca sa nu uiti: oamenii nu reactioneaza la realitatea insasi, ci la propria harta mentala. Si pot sa mai repet o data pentru ca iti voi spune un secret: propria ta fericire tine de intelegerea profunda a acestui lucru – oamenii nu reactioneaza la realitatea insasi, ci la propria harta mentala. Desigur, impartim harti la nivel de grup in societate (religie, cultura, nationalitate, limba), si in acelasi timp avem o harta individuala (valori, credinte, istorie personala). E important de luat in considerare atunci cand dai sfaturi, ele pot sau nu sa fie in ajutorul persoanei vezi articol.
Exemplul 2.
Un tanar, se pregatea pentru o calatorie mai lunga cu trenul. Odata ajuns in gara, isi da seama ca trenul va sosi in gara cu o oarecare intarziere. Pentru ca era nevoie sa astepte, s-a gandit sa-si cumpere o carte si un pachet de biscuiti. Ca sa treaca timpul mai usor, s-a asezat in sala de asteptare si a inceput sa citeasca. Langa el, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era o doamna care citea ziarul. Cand a inceput pachetul de biscuiti, doamna de alaturi a luat si ea unul. El s-a simtit indignat, dar n-a zis nimic si a continuat sã citeascã.
In interiorul lui isi spunea: “Asa ceva n-am mai pomenit, macar putea sa ma roage frumos.”
Si asa de fiecare data cand el lua un biscuit, lua si ea unul. Acest lucru il infuria dar nu dorea sa fie cauza unei scene. In interiorul lui parca rulau la nesfarsit cuvintele: ” Cata nesimtire, si nici nu-i pasa!”.
Cand a mai ramas in pachet ultimul biscuit, el se gandea: “acum vreau sa vad, chiar il ia si pe ultimul?!”. Doamna a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat si tanarului jumatate.
“Ah! Asta e culmea!” gandi el. Isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a-si pune cartea, cand… Surpriza, vede pachetul de biscuiti intreg, neatins, in geanta! Se rusina de modul in care s-a comportat si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al lui, ci al doamnei de alaturi.
De cate ori ti s-a intamplat sa tragi concluzii prea repede? Sau sa acuzi o persoana prea usor, fara sa cunosti parerea ei? Sau chiar fara sa o cunosti? Suntem pusi zilnic in situatii de a lua decizii, de a trage concluzii si toate acestea provin din propria perceptie asupra exteriorului. De aceea e foarte important sa intelegem ca „oamenii reactioneaza si raspund in conformitate cu hartile interioare” si nicio harta individuala nu e mai „reala”, mai „buna”, mai „adevarata”, mai „obiectiva” decat alta harta. Harta mentala, pe langa faptul ca e un instrument convenabil de navigare prin viata, e deasemenea un plan pe care mintea ta il utilizeaza in relatiile cu cei din jur. Complexitatea si unicitatea hartilor noastre fac din fiecare dintre noi o persoana unica.
Iti propun sa testezi acest principiu chiar pe propria piele prin exercitiul urmator si lasa-te surprins de rezultate. Inainte sa incepem, te anunt ca iti va lua doar cateva minute si cu cat ii vei acorda mai multa atentie, cu atat mai complete vor fi rezultatele. Cu totii am avut parte in viata de dezamagiri care, mai tarziu, s-au dovedit a nu fi „mare lucru” asa cum credeam la vremea respectiva. Oamenii spun adesea ca „s-au schimbat cu timpul” si amintirea nu mai are acelasi impact, insa ceea ce e cu adevarat interesant e ca s-a schimbat mai degraba modul in care rememoreaza acea amintire.
Stim cu totii ca evenimentele din trecut nu putem sa le modificam, insa ce putem face e sa ne modificam modul in care privim experienta. In exercitiul urmator vei invata cum sa iti modifici o amintire neplacuta. Aceasta tehnica functioneaza cel mai bine in cazul problemelor cotidiene de intensitate scazuta si medie. Urmeaza pasii exercitiului de mai jos (Preluat din „NLP si Succesul” Steve Andreas&Charles Faulkner):
1. Urmareste filmul situatiei problema.
Incepe prin a te gandi la o problema obisnuita. Aminteste-ti, de exemplu, de o ocazie cand ai fost dezamagit sau ai fost jenat, o situatie cand nu aveai o stare foarte buna. Alege-ti un anumit eveniment real din trecut. In timp ce te gandesti la acest eveniment particular, observa ce imagini si sunete iti vin in minte si urmareste cum se desfasoara in fata ta filmul evenimentului. Cand ai terminat, observa cum te simti.
2. Alege tema muzicala
Alege acum o tema muzicala care NU se potriveste cu sentimentele pe care ti le-a transmis filmul de-abia vizionat. Amintirea ta e probabil grava si apasatoare. Alege, atunci, ceva dinamic, saltaret cum ar fi muzica de circ sau de desene animate. Unii oameni aleg muzica vesela, in timp ce altii prefera muzica dramatica sau de opera.
3. Reia filmul insotit de muzica
Dupa ce ai selectat muzica, las-o sa iti cante tare in minte, in timp ce urmaresti inca o data filmul. Fa in asa fel incat sa auzi muzica pana la sfarsitul filmului.
4. Verifica rezultatele
Deruleaza filmul in sens invers, de la sfarsit la inceput. Proiecteaza-l acum fara muzica si verifica reactia. In ce ti s-au schimbat starile? Pentru unii evenimentul a devenit mai nostim sau mai absurd, la altii s-au diminuat emotiile. Daca starile nu sunt satisfacatoare, refa exercitiul cu diferite teme muzicale.
Tocmai ti-ai modificat harta ta mentala, actualizand-o si oferindu-i mai multe variante. Mintea e doar un creator consecvent care te va impinge sa actionezi si sa iti creezi viata bazata pe harta ta. In fiecare zi acumulezi noi experiente cu noi decizii si alte perspective care duc la schimbarea frecventa a hartii tale. Imagineaza-ti cum erai in urma cu cinci ani? Esti la fel? Dar ca acum zece ani? Asta inseamna Evolutie!
Lasa-te surprins de fiecare experienta si respecta harta fiecarei persoane!
Sursa: dei-matei.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu