© Screenshot: www.nasaimages.org
|
Dacă meteoritul ar fi explodat la aceeaşi latitudine, dar cu 4 ore mai târziu, el ar fi şters de pe faţa Pământului oraşul Sankt-Petersburg. Această concluzie a omului de ştiinţă american Bill McGuire nu se referă la meteoritul de la Celiabinsk din 15 februarie, ci la meteoritul Tunguska din anul 1908. Comportamentul meteoriţilor este imprevizibil şi în prezent omenirea este absolut neocrotită în faţa lor.
Viceprim-ministrul rus Dmitri Rogozin, practic imediat după informaţia privind explozia meteoritului la Celiabinsk, a declarat despre necesitatea de a fi creat un sistem internaţional de ocrotire a Pământului de meteoriţi. Totodată, Rogozin a relevat că astăzi niciun stat nu este capabil să distrugă meteoriţii.
Ideea creări unui scut împotriva atacurilor meteoriţilor a fost deja discutată de multe ori în cercurile ştiinţifice, însă mijloacele de avertizare a unei ameninţări spaţiale de care dispun SUA şi Rusia sunt potrivite numai pentru desfăşurarea „războaielor stelelor” între cele două puteri. Potrivit expertului Ivan Konovalov, dacă ne vom referi la mijloacele de control al spaţiului cosmic, structurile americane şi ruseşti corespunzătoare monitorizează în comun nu mai mult de 3% din el. În interviul pentru Vocea Rusiei, Ivan Konovalov a relevat următoarele.
„La ora actuală există deja un sistem de schimb de informaţii, care poate fi perfecţionat pentru a funcţiona mai eficient decât un simplu schimb de informaţii între ţări privind apariţia unor corpuri cereşti. În ceea ce priveşte anumite instrumente sau sisteme, care vor distruge aceste obiecte, aşa ceva este de domeniul unui viitor îndepărtat”.
Teoretic, într-o oarecare perspectivă este posibilă crearea unui scut planetar, însă cu condiţia că pentru aşa ceva vor fi unite potenţialele economic şi tehnico-ştiinţific ale Rusiei, SUA, Chinei şi altor ţări care posedă tehnologii spaţiale. Dar, potrivit lui Ivan Konovalov, este aproape imposibil de imaginat o asemenea consolidare.
Expertul Vladimir Evseev atrage atenţia asupra altui lucru.
„În sistemului solar, asteroizii mari şi traiectoriile lor pot fi urmărite destul de bine. Alt lucru sunt obiectele care se află în afara sistemului solar. Pentru urmărirea lor este nevoie de un sistem internaţional de monitorizare. În acelaşi timp, sistemul monitorizării permite doar detectarea obiectului”.
Dacă vorbim serios despre posibilitatea schimbării traiectoriei corpurilor cereşti periculoase care se apropie de Pământ, a relevat Vladimir Evseev, acesta trebuie să fie un sistem special care nu poate fi îmbinat de exemplu cu sistemul de apărare antirachetă. Deoarece meteoriţii şi rachetele se deplasează cu viteze absolut diferite. Astfel, viteza focoasei rachetei balistice intercontinentale este de câţiva kilometri pe secundă. Iar meteoritul, care a explodat la Celiabinsk se deplasa cu o viteză de zeci de kilometri pe secundă. Împotriva unor asemenea viteze orice sisteme de apărare antirachetă sunt inutile.
Mai mult, distrugerea unui asemenea corp ceresc în spaţiu, chiar şi la o altitudine de sute de kilometri nu va avea niciun efect. Cel mai degrabă, meteoritul oricum va intra în atmosferă şi va provoca o undă de şoc. Pentru a preveni cu adevărat o ameninţare pentru Pământ, corpurile cereşti periculoase trebuie să fie distruse la o distanţă de mii şi chiar zeci de mii de kilometri de Pământ. Pentru aşa ceva sunt necesare sisteme de securitate fundamental diferite, care necesită baze spaţiale dotate să zicem cu un laser chimic, capabil să schimbe traiectoria obiectelor extraterestre.
Sursa: romanian.ruvr.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu