Criza resurselor de apă dulce şi mai ales gestionarea lor eficientă, principala problemă a lumii contemporane

© Foto: Flickr.com/Hrishikesh Karambelkar/сс-by-nc-sa 3.0

Apa dulce, elementul cel mai important al vieții pe Terra, și sursă vitală a progresului și dezvoltării umane, a devenit o problemă a lumii contemporane. Semne ale unei crize a resurselor de apă dulce au fost constatate odată cu deceniul 1981-1990, prin inițierea Deceniului internațional al apei potabile, program demarat la inițiativa Naţiunilor Unite.

Criza resurselor de apă potabilă, este mai mult decât evidentă dacă ținem cont și de faptul că, deși 72% din suprafața Terrei este acoperită de apă, mai mult de 97% este însă apă sărată. Estimările specialiștilor de la Woods Hole Oceanographic Institution – WHOI, Massachusetts SUA, prezintă faptul că acum pe Terra există aproximativ 1.332 miliarde de kilometrii cubi de apă. Apa dulce, captivă în ghețari, reprezintă 70% din această estimare și mai puțin de 1% din apa dulce de pe planetă este accesibilă.

În același timp mai mult de o treime din populația globului, trăiește în țări în care apa dulce reprezintă o adevărată problemă.

Evoluția consumului de apă dulce confirmă evoluția umană, astfel dacă la începutul secolului trecut consumul mediu era de doar 240 metrii cubi pe întreaga perioadă a vieții unui individ, în ultimii ani s-a ajuns la un consum aproape triplu, conform standardelor moderne de viață. Criza resurselor de apă este determinată de anumiți factori, printre care putem menționa explozia demografică, procesul rapid de urbanizare care a condus la mari aglomerări populaționale, dar mai ales de necesarul crescut de apă dulce din industrie și agricultură.

Cu certitudine, cauza principală, care a determinat curba ascendentă a necesităților și consumului de apă actual, o constituie progresul tehnic, astfel încât industria și agricultura înghit cea mai mare parte din consumul de apă pe glob. În timp ce țările bogate pot folosi în general fără restricții resursele de apă, în alte țări resursele de apă sunt insuficiente. Într-un alt raport internațional, problema apei la nivelul Terrei este privită nu din punct de vedere al cantității existente pe glob, ci conform distribuției și gestionării ei. Cel mai recent raport în domeniu a fost prezentat în septembrie 2011, în cadrul celui de-al XIV-lea Congres Internațional al Apei de la Pernambuco, Brazilia. Îmbunătățirea distribuției apei la nivelul Terrei va avea un impact semnificativ și asupra producției de hrană pentru populație, deoarece apa dulce nu este distribuită astfel încât să asigure necesarul de hrană al planetei. În următoarea perioadă se dorește și folosirea eficientă a apei de ploaie, care, la nivel mondial, reprezentă 4% din totalul cantității de apă de pe Terra. Se estimează că deficitul de apă și distribuția ei va afecta cel puțin jumătate din populația globului, începând cu anul 2030. Astfel, criza apei, poate determina și conflicte majore în rândul populațiilor afectate.

Conflicte pentru apă sunt cunoscute de-a lungul istoriei dezvoltării civilizației. Una din primele consemnări este de acum peste 6.000 de ani cu privire la războiul pentru apă dintre oraşele mesopotamiene Lagaş şi Umma. De actualitate este și raportul recent al serviciului National Intelligence din SUA, privind securitatea apei, care a fost solicitat de secretarul de stat Hillary Clinton. Conform acestui raport, apa dulce poate deveni un motiv de război mai puțin obișnuit, care poate apărea în Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa de Nord. În opinia experților americani, apa va deveni în viitor o posibilă armă de război sau o amenințare teroristă.

Pe fondul unor secete succesive în mai mulți ani la rând, cumulate cu inundații catastrofale, și lipsa apei potabile, aceste aspecte pot conduce la instabilități și conflicte la nivel global în următoarele decenii, în ţările în curs de dezvoltare, care se confruntă și cu o explozie demografică, dar și cu efecte serioase care duc la schimbări climatice majore. Riscul ca apa potabilă să fie un motiv de război, în următorii 10 ani, este minim, chiar dacă aceasta creează tensiuni în interiorul unor state, cât și între țări și amenință perturbarea piețelor de produse alimentare naționale și globale. După anul 2022, raportul previzionează că utilizarea apei va deveni o armă de război sau un instrument de terorism, în special în Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Brazilia, Rusia, Canada, Indonezia, China si Columbia sunt țările care dețin 50% din totalul rezervelor de apă dulce de pe glob. La această oră, China este cel mai mare investitor, la nivel global, în protejarea surselor naturale de apă, investind sume considerabile pentru protejarea zonelor care asigură resursele de apă naturală. Un fapt periculos este și deversarea în apele de suprafață a unor produşi toxici ai activităților industriale, fapt care conduce la deteriorare ecosistemelor acționând nefast asupra florei și faunei din zonele afectate. Apele contaminate conțin în prezent, de ordinul sutelor de mii de substanțe chimice unele fiind chiar nocive vieții. Afectarea sănătăţii populațiilor provine din patologia hidrică, dar şi indirect prin hrana neadecvată generată de secetă şi sărăcie, și este provocată şi indusă de lipsa apei dulci. În același timp, afacerile cu apă dulce devin din ce în ce mai rentabile. Fie prin îmbutelierea ei din apa provenită din topirea ghețarilor, din zona Alaska, fie prin aducerea unor iceberguri în zonele calde ale planetei pentru a asigura necesarul de apă dulce, soluții sunt destule la ora actuală. Oferta de apă potabilă îmbuteliată provenind din topirea unor ghețari din Canada sau Groenlanda variază de la câţiva zeci de dolari și până la mii de dolari per sticlă, fiind o afacere profitabilă, pe fondul consumului unora, de fapt un moft al bogaților planetei. Previziunile actuale consideră că populația crește și consumul de apă se dublează la fiecare 20 de ani. Și analizele ONU sunt alarmante, acestea arătând că, până în 2040, cererea de apă va depăşi cu 30% cantitatea disponibilă. Potrivit unui alt raport ONU, 1,1 miliarde de oameni nu au acces durabil la resurse de apă potabilă la nivel mondial. Cum previziunile specialiştilor sunt pentru o populație de peste 9,5 miliarde de oameni la nivelul anului 2050, provocarea determinată de necesarul și distribuția apei pe glob este departe de a fi rezolvată. Problema actuală nu este una de resurse, ci o problemă de distribuție și de gestionare eficientă a apei la nivel global. Concluzia este certă și anume dezvoltarea societății umane în general depinde și este condiționată de prezența resurselor de apă dulce.

Sursa: romanian.ruvr.ru