Echilibrul intre viata spirituala si viata materiala!!!

Este evident că omul este mai bine pregătit pentru viaţa în materie decât pentru viaţa spirituală, deoarece instrumentele pe care le posedă pentru a trăi şi a munci în planul fizic, cele cinci simţuri, sunt mult mai dezvoltate decât instrumentele care îi permit să muncească în Lumea spiritului.

Dacă decideţi să vă construiţi o casă, sunt suficiente câteva săptămâni, pe când dacă vreţi să creaţi în domeniul spiritual, nimeni nu vede nimic, nici voi, nici ceilalţi. Deci, nici un fel de certitudine, nici o claritate şi sunteţi indecis, nefericit, asaltat de îndoieli până la punctul în care aveţi dorinţa de a lăsa totul şi de a vă lansa ca toată lumea într-o activitate a cărui rezultat este vizibil pentru toţi. Faceţi cum vreţi, dar într-o zi, chiar în mijlocul celor mai mari succese, veţi simţi că în interior vă lipseşte ceva. Şi este normal, pentru că n-aţi atins esenţialul, nu aţi plantat încă, orice ar fi, în domeniul Luminii, al înţelepciunii, al iubirii, al puterii, al eternităţii. Să ştiţi că doar realizările voastre interioare vă aparţin într‑adevăr, deoarece ele singure au rădăcini în voi; iar când plecaţi dincolo, veţi avea în sufletul vostru, în inima voastră, în Spiritul vostru pietre preţioase – calităţi, virtuţi – de dus cu voi, iar numele vostru va fi înscris în Cartea Vieţii veşnice.

Principalul avantaj al drumului spre interior, al drumului spiritual, este valoarea elementelor pe care le acumulaţi: ele sunt făcute din materia cea mai pură, cea mai luminoasă, dintr-o materie care vine de la Dumnezeu. Apoi, ele vă aparţin, într‑adevăr, deci voi sunteţi bogaţi. În fine, al treilea a avantaj, este că, fiind bogaţi, deveniţi liberi şi trăiţi în pace şi plenitudine.

Bogăţia unui spiritualist este ceva extrem de subtil, insesizabil chiar; dacă este conştient de aceasta el este bogat având bogăţia Domnului, posedă Cerul şi Pământul, pe când alţii nu au decât o mică bucată de teren pe undeva.

Deci, iată două căi: una care în aparenţă nu aduce nimic, doar decepţii, dar care vă va da totul, atât de bine că într-o zi veţi putea spune: “Eu nu am nimic, şi totuşi Universul îmi aparţine”; şi cealaltă cale, care vă aduce tot ceea ce doriţi, dar care vă va lăsa întotdeauna nesatisfăcut, deoarece veţi simţi, chiar dacă deţineţi ceva, că esenţialul v-a scăpat.

Toţi cei care cunosc bine natura activităţii lor spun, în legătură cu anumite obstacole: “Ei da, sunt inconvenientele meseriei”, dar aceasta nu-i împiedică să continue. Toată lumea ştie că fiecare meserie are inconvenientele ei. Şi de ce spiritualiştii nu cunosc inconvenientele meseriei lor? Din moment ce ei se descurajează, din moment ce ei doresc să abandoneze, aceasta dovedeşte că ei nu le cunosc; dacă le-ar fi cunoscut dinainte, ar fi continuat cu încă mai multă ardoare.

Secretul este de-a vrea să vă instruiţi, de-a vrea să vă lărgiţi câmpul de viziune. Din nefericire, mulţi, când văd amploarea, imensitatea unui Învăţământ spiritual, în loc de a se bucura sunt îngroziţi şi intră în cochilia lor. Ei bine, iată oameni care nu vor merge prea departe. Dacă rămâneţi cramponaţi vechilor voastre idei, crezând că veţi fi mai bine astfel, vă înşelaţi: tot felul de necazuri vor veni să vă pişte, să vă muşte, să vă hărţuiască, pentru a vă împinge, în fine, să evoluaţi.

Am întâlnit mulţi oameni care mi-au spus: “Ah, este formidabil, Maestre, Învăţământul vostru! Aş vrea să mă consacru lui, dar mai înainte de toate trebuie să mă achit de anumite sarcini faţă de soţul meu – sau de soţia mea, faţă de copiii mei etc.” Bine, de acord. Dar după 10 ani, 20 de ani îi priveam: nu reuşiseră încă să se elibereze de aceste sarcini. Şi chiar unii muriseră deja, fără să fi reuşit să consacre un minut Vieţii spirituale. De ce? Pentru că ei aveau un raţionament eronat. Pentru a se consacra Luminii, unui Învăţământ divin, nu trebuie să aşteptaţi să vă aranjaţi asta sau cealaltă, deoarece nimic nu este niciodată definitiv aranjat: întotdeauna există ceva care undeva nu merge. Nu aşteptaţi: chiar dacă nimic nu este aranjat, consacraţi-vă încă de acum Vieţii spirituale şi veţi vedea că totul se va aranja, chiar fără ca voi să ştiţi cum.

Orice aţi face în domeniul material, nimic nu este niciodată definitiv la locul lui. Este exact ca şi cum aţi încerca să redaţi forma sferică unei mingi de cauciuc sparte. Când veţi ajunge să suprimaţi scobitura dintr‑o parte, ea se formează în cealaltă parte. Credeţi că sunteţi liniştit pentru că v-aţi măritat fata, dar iată că ea nu se mai înţelege cu soţul ei, divorţează şi, atunci, ce mai istorie! Sau sunt nepoţii voştri care încep să vină, şi aşa mai departe, casa este acum prea mică şi trebuie să vă mutaţi… Şi apoi este un copil care se îmbolnăveşte… Vă spun, este interminabil. Deci nu aşteptaţi pentru a vă consacra Vieţii spirituale; dar să ştiţi că datorită Vieţii spirituale veţi găsi soluţii mai bune problemelor care vi se vor ivi.

Acum, bineînţeles, trebuie să ştiţi să păstraţi măsura. Un frate îmi spunea ieri: “Maestre, am decis să-mi organizez de acum încolo viaţa, în asemenea mod încât să nu îmi mai cheltuiesc timpul şi energiile în lume”. L-am felicitat, dar sfătuindu-l totuşi să nu exagereze în celălalt sens, deoarece nu se poate trăi ca şi când lumea, societatea nu ar exista. Altfel, trăiţi ca un parazit şi nu este recomandabil. Trebuie să ştiţi să acordaţi cele două aspecte ale existenţei: viaţa în lume şi Viaţa interioară. Este o problemă în faţa căreia m-am găsit pus încă de la o vârstă fragedă şi este o problemă pe care şi voi, la fel, trebuie să o rezolvaţi: cum să trăiţi în lume, să aveţi relaţii cu ea, acordând, totuşi, primul loc esenţialului: sufletului vostru, Spiritului vostru.

După modul său de a acorda cele două aspecte, material şi spiritual, fiecare revelează inteligenţa sa, iubirea sa, voinţa sa, şi nimic nu este mai dificil. Pentru unii, tentaţia este de a se arunca în viaţa materială uitând de Viaţa Spiritului, iar pentru ceilalţi de a nu se ocupa decât de Viaţa Spiritului, uitând de viaţa materială. Există o a treia soluţie, şi ea este cea pe care fiecare trebuie să o găsească pentru el însuşi, deoarece fiecare caz este particular. La bază, bineînţeles, toate fiinţele umane posedă aceeaşi natură, aceeaşi chintesenţă, aceleaşi nevoi: ei au ieşit din mâinile Creatorului, din aceleaşi “ateliere”, dacă voi vreţi, dar gradul lor de evoluţie nu este acelaşi, temperamentul lor nu este acelaşi, nici vocaţia lor în această existenţă, iar fiecare trebuie să-şi rezolve individual problema sa fără a vrea să-şi imite vecinul. Cel care se simte împins să fondeze o familie nu poate să rezolve problema ca şi cel care preferă să rămână celibatar. Cel care are nevoie de multă activitate fizică nu poate să ducă aceeaşi viaţă ca şi cel care are un temperament meditativ, contemplativ. Fiecare are calea sa, misiunea sa şi, chiar dacă vă luaţi Maestrul vostru ca model, voi trebuie, întotdeauna, să vă dezvoltaţi în funcţie de propria voastră natură. Este vorba doar ca voi să puteţi să cântaţi “partitura” dată, respectând notele, măsura, ritmul; sunteţi obligaţi s-o cântaţi cu vocea voastră care nu seamănă, în mod sigur, cu cea a Maestrului vostru, dar aceasta nu are nici un fel de importanţă. Singurul lucru important este să executaţi perfect “partitura”, adică să vă conformaţi doar Filozofiei veridice, Filozofiei eterne a Iniţiaţilor.

OM Aivanhov

Sursa: http://totulpentrusuflet.wordpress.com

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com

Paramahansa Yogananda – Nebunia Materialismului

1
Adevărul Ultim este simplu. El nu poate fi exprimat în cuvinte. Fiinţa umană poate să-l descopere doar în Sinele Suprem.
2
Paramahansa Yogananda spunea: „Savanţii contemporani îşi folosesc mentalul pentru a îmbunătăţi mediul înconjurător, pentru a-l face mai confortabil. Oamenii de spirit folosesc puterea mentalului pentru a atinge Iluminarea. Puterea mentalului conduce omul pe calea obţinerii Fericirii profunde, singura capabilă de a-l proteja de pericolele exterioare. Astfel, este evident că atitudinea oamenilor de spirit este net superioară demersurilor oamenilor de ştiinţă.”
3
La ce ne serveşte să ne consacrăm timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni unei piese de teatru – adică iluzoriu. Unii oameni, adevăraţi nebuni, îşi imaginează că piesa este reală şi eternă şi suferă nespus când într-un final descoperă că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în urmă toată agoniseala lor de-o viaţă. Suferinţa este rezultatul orbirii spirituale. Înţeleptul consideră această piesă de teatru ca iluzorie şi îşi caută fericirea şi împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor, Atman. Pentru cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă „maşină infernală”: mai devreme sau mai târziu îi va distruge.
4
Un om întâlnit de Yogananda în New York se plângea astfel: „Nu pot să-mi iert faptul că mi-am pierdut 35 de ani din viaţă pentru a câştiga primul meu milion de dolari !”
„Acum sunteţi mulţumit?” – l-a întrebat maestrul.
„Nici gând. Unul dintre prietenii mei a reuşit mult mai bine decât mine. Nu voi avea linişte pînâ când nu voi câştiga cel puţin 40 de milioane de dolari”.
Amintindu-şi această întîlnire, Guruji ne-a spus:
„Înainte de a reuşi să câştige cele 40 de milioane de dolari propuse, acest om a suferit o gravă depresie nervoasă şi a murit.
Aceasta este recompensa unei ambiţii lumeşti, prosteşti”.
5
Într-o zi, Yogananda ne-a spus:
„Odată, am văzut un desen animat, în care un câine trăgea o sanie foarte grea. Proprietarul câinelui găsise un mod ingenios pentru a convinge câinele să tragă sania. Cu ajutorul unei prăjini legate de sanie, omul a suspendat un cârnat foarte apetisant, chiar în faţa câinelui. Câinele aproape nu observa că trage sania, fiind cu totul preocupat să ajungă la acel cârnat care, indiferent de efortul depus de el, rămâne mereu la aceiaşi distanţă. Majoritatea oamenilor de afaceri sunt în această situaţie. Ei îşi spun: „ Dacă voi reuşi să obţin aceşti bani, eu mă voi lăsa de afaceri şi voi fi foarte fericit”. Dar „cârnatul” fericirii lor este inaccesibil, iar ei sfârşesc prin a fi doborâţi de greutatea problemelor şi suferinţelor generate de efortul lor de a atinge o fericire iluzorie”.
6
A dori să posezi bunuri materiale înainte de obţinerea stării de linişte interioară este o situaţie la fel de prostească cu a muri de sete atunci când te îmbăiezi într-un lac. Dacă dorim să evităm suferinţele, trebuie să evităm nu sărăcia în plan material, ci sărăcia spirituală, pentru că aceasta este cauza tuturor suferinţelor şi amărăciunilor umane.
7
Oamenii uită că energia nervoasă şi cerebrală pe care ei o consumă pentru obţinerea averilor lor antrenează, datorită scăderii potenţialului vital al fiinţei, scurtarea duratei vieţii. Materialiştii sunt atât de preocupaţi de câştigul lor, încât ei nu sunt capabili, nici măcar pentru câteva clipe, să se relaxeze şi să se bucure de ceea ce au realizat. Cât de înşelătoare este viaţa! Priviţi cu atenţie oamenii care vă înconjoară. Întrebaţi-vă dacă ei sunt cu adevărat fericiţi. Uitaţi-vă la toate aceste priviri lipsite de bucurie. Observaţi cât de goi sunt ochii lor. Chiar dacă materialismul tentează umanitatea prin plăceri facile şi imediate, este sigur că o astfel de viaţă nu poate să ne aducă o fericire durabilă.
8
Pentru ignorant, în spatele fiecărui moment de plăcere se ascunde şarpele durerii şi al suferinţei.
9
Adresându-se unui vast public american, Paramahansa Yogananda declara:
„Omul modern este mândru de apropierea sa ştiinţifică faţă de realitate. Permiteţi-mi să vă propun o analiză meticuloasă a vieţii noastre cotidiene. Americanii adoră experienţele, aşa că de ce să nu fim noi propriul nostru obiect de studiu, să analizăm lucid propriul nostru comportament, atât cel interior, cât şi cel exterior, în relaţiile cu ceilalţi. Analizaţi propria dumneavoastră viaţă, ce aşteptaţi de la ea, cum poate fi ea îmbunătăţită şi care este calea cea mai sigură pentru realizarea tuturor dorinţelor voastre. Gândiţi-vă la tot ceea ce oamenii doresc să evite şi anticipaţi felul în care viitorul vă poate aduce îndeplinirea ţelurilor voastre.
Întotdeauna, pentru a primi un răspuns corect, este necesar să formulezi foarte exact întrebarea pe care o pui. Încercaţi să descoperiţi de ce atâţia oameni sunt nefericiţi. Aceasta vă va ajuta să găsiţi cea mai bună metodă pentru a realiza o fericire durabilă. Străduiţi-vă să găsiţi soluţii practice, formulate astfel încât să fie cât mai accesibile. Apropierea de viaţă trebuie să fie tot atât de ştiinţifică ca apropierea astrofizicianului de misterele Universului. Religia trebuie să abordeze o concepţie cât mai ştiinţifică asupra vieţii. Ea trebuie să găsească soluţii practice la problemele fundamentale. De fapt, principiile spirituale oferă soluţiile cele mai practice şi mai universale care se pot găsi.”
10
Un copil nu încetează să plângă până ce nu obţine ceea ce îşi doreşte. Bucuria este de scurtă durată, după care îşi doreşte altceva şi începe din nou să plângă. Aceeaşi este şi atitudinea omului adult, preocupat de lumea materială. Imediat ce obţine un lucru, el îl abandonează şi îşi doreşte altceva. Nimic din această lume nu poate să îi ofere fericirea pe care o caută.
11
Sufletul nu poate regăsi Fericirea în bunurile materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri ale simţurilor. Dar pe un plan mai profund al existenţei, el va rămâne totdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul. Înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerea simţurilor nu îi va aduce împlinirea dorită. Cât timp trebuie să mai rătăcim pînă când, sătui de atâta suferinţă, să ne regăsim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul loc în care ea există cu adevărat?”

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…