Profeţii despre România în 2011 / 2012… vom trăi şi vom vedea…

In ultima vreme internetul abunda de profetiile facute de diversi proroci, dar si de economisti si oameni politici. Daca ultimii isi bazeaza previziunile pe analiza amanuntita a datelor socio-economice si politice actuale, primii sustin ca primesc aceste informatii direct din surse supra-sensibile… Nu comentam veridicitatea acestora si in nici un caz nu negam posibilitatea unor persoane cu “har” de a accesa informatii care profanilor nu le sunt ingaduite. Vom prezenta doar o singura astfel de previziune:

Pustnici cu vieţuire îngerească din Munţii Rarău şi Giumalău – jud. Suceava
Munţii Rarău şi Giumalău (vârful Muntelui Rarău are o înălţime de 1651 m, iar vârful Muntelui Giumalăul, de I857 m) au fost, din străvechi timpuri, aleşi de pustnici, pentru sihăstrie şi desăvârşire, fiind mai îndepărtaţi de lume.
Pustnicul N.
Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalău. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevăzut. În anul 2001, i-a spus fratelui I.:
Peste două săptămâni, o să fie un eveniment important [Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor două blocuri turn gemene din New Vork, oare, după cum spunea preşedintele Bush, au schimbat soarta lumii (în mai rău pentru creştinii ortodocşi)] într-o ţară îndepărtată. Efectul dăunător în România va fi în anul 2011. Ai să fii în Iaşi, să nu te sperii…  Roagă-te lui Dumnezeu să nu te prindă anul 2011 în oraş, pentru că va fi mare vărsare de sânge. O să rânduiască Dumnezeu şi o să stai pe Muntele Rarău, în 2011.
Fratele I. avea 60 de ani şi a întrebat:
– Mai este mult până în 2011. O să trăiesc până atunci?
– O să trăieşti. O să mă rog, ca să locuieşti pe Muntele Rarău.
Cu un an mai înainte de a se muta la viaţa cea veşnică (Pustnicul N. s-a mutat la viaţa cea veşnică in anul 2002, fiind in vârstă de 105 ani), pustnicul N. i-a spus fratelui I. ziua în care să vină şi cum să-l înmormânteze. În ziua pe care o prorocise, a fost găsit adormit întru Domnul şi îngropat de fratele I. şi maica T., după obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalău, în locaşul pe care şi l-a săpat singur. Pustnicul N. nu a vrut să i să pună cruce pe mormânt, ca să nu ştie nimeni locul unde este îngropat şi i-a dat canon fratelui I., să nu-i spună nimănui numele.
Pustnicul Zosima
Despre pustnicul Zosima, am aflat că a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor – Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.
Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
– O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
– Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
– O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.
Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.
* Este canonul românilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi şi alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case şi a multor maşini achiziţionate în leasing, fără a li se restitui banii plătiţi; patimile şi păcatele, vor scoate milioane de români în stradă, avănd loc acest mare măcel în Rornănia. Indrumăm pe creştini noştri, să meargă la Biserică şi la Sfintele Mănăstiri, să se roage pentru pace şi mântuire, să postească, să se spovedească şi Împărtăşcască şi să nu participe la aceste revolte. Sunt Părinţi care spun că Romănia va fi atăt de distrusă, încăt nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenată de marile puteri, care se vor confrunta după puțin timp timp în cel de al III-lea Război Mondial, care va începe prin atacul armatei ruse asupra Turciei şi strâmtorilor Dardanele şi Bosfor.

sursa

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Profeţii uluitoare

Ţăranul profet
Robert Nixon, un ţăran clarvăzător care trecea drept idiotul satului, s-a născut în Anglia în jurul anului 1467, într-o fermă din ţinutul Cheshire. Ajuns la vârsta la care putea munci, a fost folosit ca plugar, fiind considerat, se pare, prea stupid pentru orice altă activitate. Cel mai adesea tăcut, el începea însă uneori să mormăie cuvinte ininteligibile, care păreau a constitui o dovadă în plus a debilităţii sale mentale.
Într-o zi, pe când muncea la câmp, s-a oprit, aruncând priviri ciudate de jur împrejurul lui şi a strigat: „Ei bine, Dick? Ei bine, Harry? O, ghinion, Dick! O, bravo, Harry!” Aceste exclamaţii, mai puţin incoerente decât de obicei, dar totuşi de neînţeles, i-au intrigat pe tovarăşii lui Robert, care le-au descoperit sensul a doua zi: ei au aflat că exact în momentul în care Robert rostise aceste cuvinte bizare, regele Richard al III-lea (Dick) fusese ucis în bătălia de la Bosworth, şi că învingătorul, Henry Tudor (Harry), fusese proclamat Henric al VII-lea al Angliei.
În curând, faima tânărului clarvăzător a ajuns la urechile noului suveran, care şi-a manifestat curiozitatea şi dorinţa de a-l cunoaşte. De la Londra, acesta a trimis un mesager care trebuia să-l aducă pe ţăran la palat. Înainte chiar ca mesagerul să părăsească curtea regală, Robert a aflat că venea după el şi, cuprins de o imensă teamă, a început să alerge ca un nebun pe uliţele satului, urlând că regele îl chema la curte şi că avea să-l lase să moară de foame.
Henry al VII-lea, între timp, hotărâse să-l pună la încercare pe tânărul profet, aşa că, atunci când tânărul Robert i-a fost înfăţişat, s-a prefăcut a fi cuprins de o mare tulburare, pretinzând că rătăcise un diamant de mare valoare. Ar fi Robert capabil să-l regăsească? Ţăranul a răspuns calm printr-un proverb: „Cel care a ascuns, regăseşte”. Regele, care într-adevăr ascunsese diamantul, a fost foarte impresionat şi a dat ordin să se consemneze tot ce spunea tânărul. Cuvintele sale, în mod neclar interpretate, au prezis războaiele civile engleze, moartea sau abdicarea regilor, războiul cu Franţa. El a mai anunţat şi că oraşul Nantwich, din Cheshire, avea să fie luat de o inundaţie, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă.
Predicţia care viza însăşi persoana vizionarului părea cea mai neverosimilă dintre toate: Robert ar fi urmat să moară de inaniţie în palat. Pentru a-l calma, regele a dat ordin să fie servit cu tot ce dorea, şi asta la orice oră din zi şi din noapte – ceea ce i-a creat mulţi duşmani tânărului în bucătăriile regale, unde era foarte invidiat pentru acest privilegiu.
Or, într-o zi, regele plecă din Londra, lăsându-l pe Robert în paza unui şambelan. Acesta, pentru a-şi pune protejatul la adăpost de răutatea servitorilor, l-a închis chiar în cabinetul regelui. Dar şambelanul a fost la rândul său chemat în afara Londrei pentru o afacere urgentă, şi a plecat, uitând să lase cheia şi ordinele necesare pentru eliberarea lui Robert. La întoarcere, l-a găsit pe Robert mort de foame.
Vocea interioară a lui Churchill
Atacurile aeriene deveniseră atât de frecvente la Londra, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încât mulţi londonezi, fără a fi inconştienţi de pericol, nu le mai acordau totuşi prea multă atenţie. Prim-ministrul Winston Churchill, înzestrat cu un curaj înnăscut, şi care trăise multe clipe periculoase sub focul inamicului în timpul anilor săi de serviciu activ, era la fel de temerar ca oricare dintre concetăţenii săi şi poate mai puţin dispus să se lase deranjat de bombele lui Hitler. În orice caz, toată lumea se aştepta ca el să fie personificarea neîmblânzitului spirit de rezistenţă al Marii Britanii. Dar, atunci când vocea sa interioară îl avertiza în privinţa unui pericol iminent, nu ezita să se pună imediat la adăpost.
Într-o seară, pe când primea vizita a trei dintre miniştrii săi în reşedinţa tradiţională a prim-ministrului britanic de pe Downing Street nr. 10, s-a declanşat un atac aerian, dar cina nu a fost totuşi întreruptă numai pentu atât. Brusc, Churchill s-a ridicat de la masă şi s-a dus la bucătărie, unde lucrau bucătarul şi o cameristă. L-a rugat pe majordom să pună mâncarea pe o tavă în sufragerie şi a dat ordin personalului să intre imediat în adăpostul antiaerian. Apoi s-a întors la invitaţii săi.
Trei minute mai târziu, o bombă exploda în spatele casei şi distrugea bucătăria. Dar, ca prin miracol, prim-ministrul şi oaspeţii săi au scăpat teferi.
Unul dintre mijloacele adoptate de Churchill pentru a întreţine încrederea concetăţenilor săi era vizitarea bateriilor antiaeriene în timpul atacurilor nocturne. O dată, după ce a inspectat una dintre ele în toiul luptei, s-a întors spre maşina sa cu intenţia, poate, de a mai vizita încă două sau trei baterii înainte de ivirea zorilor. Şoferul i-a deschis portiera pe partea unde se aşeza el de obicei. Dar, de data aceasta, în loc să urce, el a făcut ocolul maşinii, a deschis cealaltă portieră şi a luat loc. Câteva clipe mai târziu, circula pe străzile întunecate, când o bombă explodă nu departe de maşina sa; suflul ei a ridicat maşina, care a continuat să ruleze pe două roţi, gata-gata să se răstoarne, căzând apoi la loc în poziţia normală. „Sunt sigur, a afirmat Churchill mai târziu, că numai greutatea mea aflată la locul potrivit a făcut ca maşina să-şi regăsească echilibrul”.
Când soţia sa l-a întrebat despre acest periculos incident, la început a spus că nu ştia de ce schimbase partea chiar în acea zi. Apoi a adăugat: „Ba da, ştiu. Cineva mi-a zis «Stop!» înainte să ajung la portiera deschisă. Apoi am înţeles că se aştepta de la mine să mă duc să deschid cealaltă portieră, pentru a lua loc pe partea opusă. Şi asta am şi făcut.”
Întâlnire cu destinul
În 1954, Eva Hellström, fondatoarea Societăţii Suedeze de Cercetări Psihice, a visat că ea şi soţul ei zburau deasupra străzilor Stockholmului. Aruncând o privire în jos, ea a văzut un accident de circulaţie: un tren verde intrase în coliziune cu un tramvai albastru.
Trenurile din Stockholm erau pe atunci vopsite în maro, dar atunci când, câteva luni mai târziu, au apărut noi trenuri vopsite în verde, Eva Hellström a căpătat certitudinea că visul său se va împlini. Ea a făcut o schiţă a poziţiei celor două vehicule şi şi-a notat: „Accidentul va avea loc la intersecţia trenului de Djursholm şi a tramvaiului nr. 4, la Valhallavägen; din câte ştiu eu, acolo au mai avut loc ciocniri între maşini şi trenuri, dar niciodată nu a fost implicat vreun tramvai…”
Pe 4 martie 1956, după aproape doi ani de la acest vis, tramvaiul albastru nr. 4 şi trenul verde de Djursholm s-au ciocnit la Valhallavägen; poziţia vehiculelor era exact cea din schiţa Evei Hellström.
Premoniţiile inconştiente
După un studiu realizat în anii 1950 de W.E. Cox, trenurile sortite a avea un accident au mai puţini pasageri decât trenurile normale. Accidentele constituind un eveniment necunoscut până în momentul producerii lor, Cox a tras concluzia că foarte mulţi oameni, în mod conştient sau nu, evită să călătorească cu trenul în ziua în care urmează să aibă loc accidentul.
Cox a obţinut de la companiile de cale ferată, pentru un tren dat, date referitoare la numărul de călători: în ziua accidentului, în cele şase zile premergătoare accidentului şi în aceeaşi zi a săptămânii în cele patru săptămâni precedente. De exemplu, trenul Georgian, aflat în serviciu între Chicago şi estul statului Illinois, a suferit un accident în 15 iunie 1952; în acea zi nu avea la bord decât 9 pasageri. Or, în cele şase zile anterioare accidentului, avusese 68, 60, 53, 48, 62 şi 70 de pasageri. Pe data de 8 iunie avusese 35 de pasageri, iar pentru celelalte zile considerate: 55, 53 şi 54 de pasageri. În cursul celor zece zile respective, numărul mediu de călători în trenul Georgian fusese de 58,8. Totuşi, în ziua accidentului, această medie scăzuse cu 84 %.
Un alt exemplu al fenomenului pe care Cox îl numeşte „evitarea accidentelor” transpare din datele culese referitor la trenul nr. 15, al cărui traseu era Chicago – Milwaukee – Saint-Paul – Oceanul Pacific, care a suferit un accident pe data de 15 septembrie 1952, având 55 de pasageri la bord. În cinci din cele şapte zile precedente, alese conform metodei lui Cox, acest tren a numărat peste 100 de călători, iar în celelalte două zile, cu cel puţin 30 mai mulţi decât în ziua accidentului. Numărul mediu de pasageri în decursul celor 10 zile fără accident era cu 50% mai mare decât numărul de pasageri din ziua accidentului.
Uluitoarele predicţii ale lui Cyrano de Bergerac
Scriitorul francez Cyrano de Bergerac şi-a dobândit faima mai ales datorită dimensiunii neobişnuite a nasului său, cât şi iscusinţei sale în mânuirea spadei. El a fost mai puţin cunoscut ca scriitor de science-fiction şi chiar ca profet. Scrierile sale fantastice, două povestiri ale călătoriilor pe Soare şi pe Lună, au fost publicate post-mortem în 1656 şi respectiv 1662. În ele, la numai câţiva ani după ce Galilei abjurase în faţa Inchiziţiei, Cyrano a descris traiectoria planetei Pământ şi a altor planete ale sistemului solar şi câmpul gravitaţional slab al Lunii şi a descris, printre câteva aparate imaginare de călătorie interplanetară, o rachetă cu propulsie. Cu 300 de ani înaintea scriitorului Eric von Daniken, el a emis îndrăzneaţa ipoteză că zeii mitologiilor sunt de fapt fiinţe extraterestre (mai exact locuitori ai Lunii, deşi de provenienţă solară), care îşi puteau schimba forma la voinţă. Mai mult, Cyrano a descris câteva elemente ale tehnologiei lunare: case care se pot retrage în pământ în caz de vreme rea, cu ajutorul unor şuruburi uriaşe, case care îşi schimbă locul în funcţie de anotimp, prin intermediul unor aripi asemănătoare cu cele ale morilor de vânt, aparatură pentru înregistrarea şi redarea sunetelor şi becuri care făceau noaptea lunară la fel de strălucitoare ca şi ziua.
Deşi mulţi scriitori de science-fiction au prezis tehnologii noi, Cyrano a luat-o înaintea tuturor cu previziunile sale asupra invenţiilor electrice şi electronice, cum ar fi fonograful, magnetofonul, casa mobilă şi becul.
Profetul şomer
La data de 4 decembrie 1978, Edward Pearson era arestat deoarece călătorea fără bilet pe ruta Inverness-Perth, în Scoţia. El a apărut în faţa Tribunalului din Perth, unde a fost descris drept „un profet scoţian şomer”. El a declarat instanţei că mergea la Londra pentru a-l avertiza pe Ministrul Mediului asupra unui cutremur ce urma să zguduie în curând oraşul Glasgow.
Povestea lui Edward Pearson a fost relatată din nou în ziarul din Dundee, „Courier&Advertiser” din 6 decembrie, sub titlul: „Profetul nu avea bilet de tren”. Trei săptămâni mai târziu, cititorii ziarului „Courier&Advertiser” au fost surprinşi, în timpul nopţii, de un cutremur care a dărâmat clădiri din Glasgow şi din alte regiuni ale Scoţiei. Este interesant de remarcat că, pe tot cuprinsul insulelor britanice, cutremurele sunt un fenomen foarte rar întâlnit.Articol preluat din REVISTA MISTERELOR


Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Profeţii necunoscute ale părintelui Arsenie Boca despre România

…Am să-ţi spun însă că Arsenie Boca făcea parte din acea categorie de oameni înţelepţi care, deşi deţin un corp fizic pe Pământ, au conştiinţa deja stabilită în Ceruri. Acel om mi-a lăsat cu adevărat o impresie foarte profundă şi puternică. Toate puterile şi forţele pe care le aveam sau le văzusem la alţii, nu valorau nici cât o nucă în faţa acelei măreţii sclipitoare, pure şi divine, care emana din fiinţa părintelui. Sfinţenia şi puterea lui de pătrundere în mintea şi sufletul omului erau extraordinare şi aceaste nu numai că se producea instantaneu atunci când te aflai în prezenţa lui, dar declanşau în propria ta fiinţă chiar un gen de bucurie şi aspiraţie care îţi determinau impulsul de a te oferi tu însuţi, în totalitate şi deliberat, cunoaşterii acelui om. Era un sentiment inefabil, care avea legături directe cu cel mai profund resort spiritual al fiinţei noastre, care este etern, pur şi indestructibil.
Metaforic vorbind, dacă asociezi calea până la acea sursă tainică din fiinţa noastră cu săpatul unei fântâni, atunci poţi să ştii că apa rece, limpede şi minunată la care vei ajunge este însăşi apa vieţii pe care o vei bea în eternitate. Arsenie Boca avea uimitoarea influenţă subtilă de a te face să intuieşti spontan prezenţa acelei ape din profunzimile fiinţei tale, cu mult înainte ca tu să ajungi la ea. În tine se năştea atunci, năvalnic şi înălţător, un sentiment copleşitor de iubire şi devoţiune şi aceasta era verificarea cea mai sigură a autenticităţii nivelului spiritual şi a harului divin la care ajunsese monahul. Datorită faptului că eu însumi aveam capacitatea de a simţi şi a cunoaşte în limite destul de largi oamenii cu care mă confruntam, mi-a fost destul de simplu să realizez nuanţele foarte fine ale radiaţiei psihice extraordinare pe care o manifesta Arsenie.
Cunoaşterea lui era instantanee şi atât de profundă, încât ea provoca în cel din faţa lui, de cele mai multe ori, adevărate trăiri catarctice, însă chiar şi aceste emoţii apăreau în conformitate cu posibilităţile şi aspiraţia fiecăruia.
Senzaţia pe care am trăit-o acolo, după ce am intrat în chilia lui, a fost aceea a unui sentiment de profunzime abisală a cunoaşterii, care nu era însă disociată de iubirea pură. Nu vreau, totuşi, să intru în domeniul abstract al unor observaţii de natură metafizică; nu cred că ţi-ar fi de prea mult folos în această fază şi nici nu ştiu dacă le-ai putea înţelege în întregime.
Părintele Arsenie era expresia vie, inefabilă, a unuia care a ajuns să trăiască cu adevărat în fericirea cea mai pură. După gradul de înţelegere şi receptivitate individuală, cei care se aflau în preajma lui puteau să resimtă ei înşişi unele crâmpeie din această fericire totală, aşa cum un diapazon vibrează singur atunci când se află lângă pianul care scoate sunetul notei caracteristice diapazonului. Influenţa subtilă benefică, răbdarea şi compasiunea pot transforma chiar şi sufletele cele mai înnegurate.
— Ne-a indicat faptul că vom găsi modalităţi potrivite de a sădi mai întâi seminţele şi apoi de a creşte şi dezvolta florile transformării spirituale ale acestui popor. Da, a precizat că vor fi publicate informaţii care vor avea un rol important în acest proces, însă aspectele secundare care au ţinut de realizarea acestui fapt, incluzând aici alegerea ta şi celelalte elemente, ţin de planificarea pe care am făcut-o eu însumi şi modul în care am gândit această acţiune.
— A spus ceva despre marea descoperire care va fi făcută şi unde anume? am insistat eu.
— Nu, nu a precizat nimic în acest sens; a spus că se va petrece în mod sigur în ţara noastră şi că va avea un impact atât de mare, încât nu mai este nevoie să ştim alte detalii. Dar a repetat de mai multe ori că va fi o luptă acerbă. Nu ştiu însă Ia ce s-a referit.
…
— Ideea era de a nu face paşi greşiţi tocmai în acea perioadă, în care dictatorul începuse să se simtă „încolţit”, a continuat Cezar relatarea sa. Părintele Arsenie ne-a explicat apoi că Ceauşescu îl vizitase de două ori, în mare taină şi cu toate precauţiile necesare. Ultima dată venise acolo cu câteva luni în urmă. Voia să cunoască evoluţia puterii sale în stat, deoarece apăruseră deja unele semnale îngrijorătoare de instabilitate a sistemului politic, economic şi social, atât în ţară cât şi în alte teritorii ale blocului comunist. Monahul i-a specificat atunci că, dacă va continua să conducă ţara prin aceleaşi metode inumane ca şi până atunci, îşi va pierde brusc viaţa, într-un mod violent. Aflând aceasta, Ceauşescu s-a enervat cumplit şi a făcut o adevărată criză de isterie, care însă nu 1-a impresionat pe Arsenie Boca. L-a ameninţat pe părinte şi a plecat teribil de supărat şi furios. Părintele ne-a dezvăluit că ştie de faptul că i se doreşte moartea şi că acţiunile mârşave în acest sens au început imediat după întrevederea pe care a avut-o cu dictatorul. Ne-a mărturisit, de asemenea, că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată.
Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la muntele Athos. „În ea, ne-a spus părintele Arsenie, se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască. Voi trebuie să înfruntaţi cu înţelepciune această ameninţare şi înţelepciunea vă va fi dată vouă, precum şi la mulţi alţii, pentru a răpune Răul. Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei.”
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus că această „lucrare diavolească” nu este ceva care a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de sute şi chiar de mii de ani în urmă, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi. Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste. Arsenie Boca a mai precizat că toate acestea se vor face întru voia lui Dumnezeu, pentru că totul este ciclic şi trebuie să se întoarcă de acolo de unde a pornit.
…
SURSA
Extras din cartea „Viitor cu cap de mort” de Radu Cinamar

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Indienii hopi avertizează: toate cele 9 profeţii despre sfârşitul lumii s-au împlinit

Potrivit mitului lor despre crearea lumii, Hopi au fost primii oamenii care au locuit pe aceasta planetă, ei fiind supravieţuitorii unei ere anterioare, în care omenirea a fost nimicită de potop. Tradiţiile indienilor mentionează că Pământul a fost nimicit de trei ori până acum: prima data de foc, a doua oara de gheaţă, şi cel mai recent de apă, în urma cu aproximativ 11-12 mii de ani. Conform profeţiilor Hopi, suntem pe cale să intrăm în cea de-a cincea era, numita “Lumea iluminării”. Mai înainte însă de acest moment, se va da o luptă decisivă între bine si rău, iar natura va fi distrusă total de faptele omului.În profeţiile indienilor hopi se vorbeşte şi despre sfârşitul lumii, prezentat ca un nou început : <strong><em>„A patra lume se va sfârşi în curând, urmând să înceapa cea de a cincea lume”strong>. Profeţia lor se va împlini după ce se vor arăta cele 9 semne. Iată care sunt semnele:
1) Primul semn spune că „Va veni un alb şi va lua pământurile ce nu sunt ale lui, lovind duşmanii cu fulgerul”. Semnul s-a împlinit pentru că profeţia face referire la folosirea armelor de foc.
2) Al doilea semn: „Pământurile noastre vor vedea roţi care se-nvârst, pline cu voci”. E vorba despre colonizarea statului Arizona, precum şi despre automobile.
3) Al treilea semn: „O bestie ciudată cu coarne mari şi lungi vor invada pământurile noastre”. Se referire la venirea vacilor, neştiute de indienii hopi, care au sosit odată cu colonizarea vestului sălbatic.
4) Al patrulea semn: „Pământul va fi străbătut de şerpi de fier”; face referire la liniile de cale ferată.
5) Al cincilea semn: „Vom fi invadaţi de o pânză imensă de păianjen”, in concret: reţelele de electricitate şi comunicaţii.
6) Al şaselea semn: „marea se va transforma în negru şi multe dintre creaturile apei se vor sfârşi din cauza transformării”. Se face referire la marile accidente petroliere care au avut loc pe mare.
7) Al şaptelea semn: „Pământul va fi traversat de râuri de piatră, ce or să reflecteze Soarele”; adică autostrăzile şi şoselele şi efectul de miraj atunci când e prea cald.
Al optulea semn:„Tineri mulţi ce vor purta părul lung asemeneni nouă, indienilor hopi, o să-i vedeţi cum vor veni şi vor învăţa din înţelepciune, alegând să propage pacea”. Acest semn a descifrat şi se pare că face referire la mişcarea hipiotă din anii ’60.
9) Al nouălea semn: „veţi vedea un sălaş în ceruri deasupra pământului care va cădea cu o mare viteză şi atunci va apare o stea albastră”. În 1979, naveta spaţială americană Skylab a căzut pe Pământ, iar cei care au văzut-o au comparat-o cu o stea albastră căzătoare.
Practic, toate cele 9 semne pe care ni le descrie profeţia indienilor hopi s-au împlinit. Astfel, potrivit profeţiei lor sfârşitul e aproape.
DE MENTIONAT TOTUSI CA, ACUM APROXIMATIV 2 ANI, BATRANII TRIBULUI HOPI AU APARUT PENTRU PRIMA DATA IN ATENTIA OPINIEI PUBLICE, FACAND CUNOSCUTE MULTE DINTRE PROFETIILE LOR FIINDCA, SPUN EI, OMENIREA A TRECUT DE PUNCTUL FARA INTOARCERE DATORITA IUBIRII DIN SUFLETELE OAMENILOR SI PROFETIILE DESPRE DISTRUGEREA TOTALA A LUMII NU SE VOR MAI INFAPTUI, IN SCHIMB SE VOR PRODUCE MARI TULBURARI SI TRANSFORMARI IN CONSTIINTA SI VIATA OAMENILOR, CARE SE VOR INTOARCE LA O BUNA INTELEGERE UNII CU ALTII SI CU MAMA NOASTRA, PAMANTUL!

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!!