Descoperire arheologică de interes mondial făcută ieri, 26 august, la Poiana Cireșului – o statuetă feminină sculptată în os, cu o vechime de 20.ooo de ani

În doar două săptămâni și ceva, echipa de arheologi condusă de Prof. univ. dr. Marin Cârciumaru și dr. Elena Nițu, a reușit să aducă la lumină mii de obiecte, vechi de 20.000 de ani sau mai mult – pandantive din piatră și os, arme și unelte din silex, os și piatră…, oase de ren și mamut.

Descoperirile din acest an ar putea să transforme șantierul arheologic de la Poiana Cireșului, Neamț, în cel mai important șantier arheologic paleolitic din Europa și Asia! În puține locuri din lume s-a mai descoperit o atât de mare bogăție de obiecte ca aici și de o atât de mare importanță.

Chiar astăzi, în dimineața zilei de miercuri, 27 august 2014, cu o oră înainte de a scrie acest articol, s-au descoperit alte două pandantive cu vârsta de 20.000 de ani iar lucrurile ies din pământ pe bandă rulantă…

Să ne îndreptăm atenția, însă, la ziua de ieri când s-a făcut o descoprire etraordinară, de interes mondial, una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ale României, din toate timpurile: o statuetă feminină sculptată în os, cu incizii, ce are o vechime de 20.000 de ani sau mai mult, pe care specialiștii au numit-oVENUS Gravetiană. Este unică în România și printre puținele din lume.

Ca să înțelegeți mai bine contextul cercetării arheologice paleolitice, vă informez că… până acum o săptămână, cel mai important complex arheologic din paleolitic era considerat coplexul Kostenski din Rusia, cu 22 de șantiere arheologice. După finalizarea cercetărilor din acest an și după popularizarea descoperirilor de la Poiana Cireșului, vârful cercetării paleolitice mondiale e posibil să se mute în România, aici, lângă Piatra Neamț, cu atât mai mult cu cât descoperirile din Rusia sunt de pe vremea comunismului.

Și încă un element care arată potențialul fabulos al acestui șantier: în Rusia, la complexul de 22 de șantiere de la Kostenski, s-au săpat 20.000 de metri pătrați (adică 2 hectare); în România, la Poiana Cireșului s-au săpat, în decursul anilor, 100 de metri pătrați, adică suprafața unui apartament mai mare. Cu toate acestea, deși s-a săpat o suprafață de 200 de ori mai mică decât în Rusia, aici s-au găsit, pe anumite direcții, o mai mare bogăție de obiecte din paleolitic… Imaginați-vă unde am fi dacă s-ar cerceta toată suprafața de interes arheologic de la Poiana Cireșului care este întinsă pe mai multe hectare…

 

De ce s-a cercetat atât de puțin până acum? Pentru că Ministerul Culturii, care a devenit o rușine națională în acest an când nu a alocat niciun leu cercetării arheologice, nu a dat prea mulți bani nici în anii trecuți. Cercetătorii au avut resurse în anii de dinainte pentru 10 zile de activitate pe an, adică vreo 2.000 de euro sau chiar mai puțin! Cum vi se pare? Asta în condițiile în care politicienii români fură pe rupte și aruncă banii pe cele mai mari prostii… În condițiile în care bisericile reformate maghiare din Transilvania au primit de la Minisetrul (in)Culturii, în anii trecuți, sute de mii de euro pentru renovare!

Din fericire, implicarea Asociației Geto Dacii și a sponsorilor pe care am reușit să îi atragem au făcut posibile aceste descoperiri. Fără sprijinul nostru, arheologii ar fi stat în acest an acasă iar aceste bogății ale trecutului ar fi rămas mai departe ascunse, poate pierdute pentru totdeauna…

Să le mulțumim încă o dată sponsorilor: mulțumim în primul rând firmei Dental Profile 2000 SRL din București, principalul sponsor al șantierului! https://www.facebook.com/DentalProfile

Mulțumim de asemenea firmelor Lafor SRL din Războieni (Neamț) și firmeiAncroma SRL din Piatra Neamț! Nu în ultimul rând, le mulțumim tuturor celor care au făcut donații mai mici sau mai mari pentru cercetarea arheologică. Îi mulțumim și prietenului nostru  Ovidiu Slătineanu (Asociația Neokoolt din Piatra Neamț) și a celorlalți voluntari care au dat o importantă mână de ajutor pe șantier.

În final, felicităm  încă o dată echipa dedicată de arheologi care a adus la lumină aceste lucruri! Mulțumim și așteptăm și alte descoperiri în zilele care urmează!

Notă: cum șantierul arheologic este studiat de mai mulți ani, s-au făcut teste prin care s-a stabilit vârsta fiecărui strat. Acest lucru face ca să se cunoască vechimea aproximativă a obiectelor descoperite acum. În perioada următoare se vor face teste de laborator pentru a se ști cu mai multă precizie vârsta lor.

Daniel Roxin 

Comunicatul specialiștilor: 

“Descoperire arheologică unică în cercetările din România.

Cercetătorii Muzeului Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic, din cadrul Complexului Național Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgoviște, reprezentați prin dr. Elena-Cristina Nițu, cercetător științific II, șefa șantierului, și dr. Ovidiu Cârstina, directorul muzeului, împreună cu 7 studenții și masteranzii de la Universitatea Valahia din Târgoviște (Marius Florică, Alina Căpățână, Florin Lupu, Sebastian Șerbănescu, Alexandru Mirică, Alberto Nițu, Marian Leu), un absolvent de la Universitatea de Vest din Timișoara (Remus Dincă) și un cercetător științific de la Complexul județean muzeal Neamț (Constantin Preoteasa), sub coordonarea prof. univ. dr. Marin Cârciumaru, au făcut în șantierul arheologic de la Poiana Cireșului-Piatra Neamț cea mai importantă descoperire arheologică din România, prin  dezvelirea unicei statuete de peste 20.000 de ani vechime. Ea face parte din categoria așa ziselor Venus gravetiene, recunoscute în relativ puține locuri din spațiul euro-asiatic. De fiecare dată când s-a făcut o astfel de descoperire a fost calificată ca ”regina” cercetărilor arheologice. De acum încolo orice tratat de Istoria artei de pe teritoriul României va trebui să înceapă cu această descoperire. 

Importanța statuetei Venus din România este imensă pentru că raritatea unor astfel de descoperiri face din ea un autentic simbol național. Descoperirea ei la Poiana Cireșului – Piatra Neamț – nu este întâmplătoare, pentru că acest șantier a oferit până acum circa 2/3 din toate obiectele de artă mai vechi de 15.000 de ani recuperate pe teritoriul României. De altfel, descoperirile din acest an reprezintă un adevărat tezaur de obiecte de podoabă paleolitice care ne îndreptățesc să circumscriem România, din acest punct de vedere, în patrimoniul universal. Ele, prin valoarea excepțională, vor face rapid înconjurul lumii, pentru că este aproape fără precedent ca într-o unică campanie de săpături arheologice, care a acoperit doar 16 m p, să se concentreze o densitate așa de mare de artefacte de acest fel. Pe lângă Venus de la Poiana Cireșului, în acest an s-au mai descoperit în acest șantier două pandantive și o mărgea din piatră și două pandantive din canini de vulpe și cerb, alături de o mare diversitate de unelte din os și corn pentru prelucrarea pieilor de ren și bizon, vărfuri de suliță din corn și os de ren, sute de utilaje litice cu diverse funcționalități și mii de resturi osteologice în adevărate structuri de abataj a renilor etc. Cercetările mai continuă câteva zile, încât nu sunt excluse alte surprize.

Menționăm că cercetările din acest an, în lipsa fondurilor care trebuiau să vină de la Ministerul Culturii, s-au desfășurat prin contribuția financiară a Asociației ”Geto-Dacii” și a Complexului Național Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgoviște.”

Dr. cercetător Elena Nițu și Prof. univ. dr, Marin Cârciumaru

Sursa: http://adevaruldespredaci.ro/

România. Mari descoperiri arheologice sunt ținute secrete

Speologii tin secret descoperirile lor pentru a-i tine departe pe hoti. Rares Nastase si Sergiu Matei au avut sansa sa vada dovezi din vremea omului preistoric, dar si vestigii umane din vremea tracilor, care vorbesc despre ritualurile acelor vremuri.

Sunt comori pe care statul roman e incapabil sa le conserve si sa le arate lumii intregi. In goana dupa oase valoroase pe piata neagra, hotii devasteaza pesterile, cu sapaturi haotice.

In pestera Meziad nici nu e foarte greu sa patrunzi in siturile arheologice. Traseul catre lumea fosilelor dovedeste ca braconierii au cunostinte de speologie, sau folosesc drept ghizi oameni cu pregatire in pesteri. De multe ori, acestia sunt extrem de bine documentati.

Intr-un astfel un loc, in mod normal, nu ar trebui sa intre nimeni, sa fie conservat si doar specialistii sa vina si sa il puna in valoare. Ori, din pacate, nu se intampla asa.

UNESCO: Pesterea Coliboia, leaganul celei mai vechi culturi din Europa

Toate oasele care nu sunt intregi nu mai pot fi vandute, asa ca sunt lasate de izbeliste in pestera. Locuri de o frumusete rara sunt transformate in gropi de gunoi cu oseminte. Pe langa faptul ca acesti braconieri fura fosile, ei distrug pur si simplu situri arheologice unice in lume.

“Este ca si cum ai gasi o comoara, si ai pune-o intr-o piata, ca lumea sa-si ia de acolo. In momentul in care fiecare ia cate o bucatica, comoara aia nu mai exista, isi pierde valoarea”, spune Viorel Lascu, presedintele Federatiei Romane de Speologie.

Viorel Lascu este cel care, anul trecut, a descoperit in Pestera Coliboia picturile rupestre care acum fac inconjurul Europei. Dupa un parcurs anevoios, prin sifoane si fante inguste, el si membrii echipei au ajuns la o grota cu 14 reprezentatii ale unor animale preistorice – un bizon, un rinocer, un urs un cal si alte ierbivore.

Desene atat de vechi si bine pastrate s-au mai gasit doar in Franta, in pestera Chauvet. Francezii au venit imediat la noi, sa cerceteze descoperirea. Vechimea desenelor este de peste 35.000 de ani si au fost facute de “cea mai veche cultura europeana”, dupa cum spune chiar Jean Clottes, specialist UNESCO.

Francezii au vazut desenele, le-au confirmat valoarea si autenticitatea si au plecat din Romania, fara sa stie ca statul roman s-a multumit doar sa puna un gard la usa pesterii Coliboaia. In Franta insa, pestera Chauvet a fost inchisa imediat dupa descoperire cu o usa blindata si este de la un capat la celalalt monitorizata non-stop, cu camere video. Desi deschisa doar cercetatorilor, are amenajate podete metalice retractabile si absolut toti vizitatorii sunt trecuti pe o lista, inainte de acces, in care mentioneaza scopul si durata vizitei.

Viorel Lascu a fost la Chauvet si poate face comparatie cu situatia jenanta din pesterile romanesti. “Este uimitor cum aici natura tranforma totul foarte incet, in milioane de ani, dar hotii de oase strica totul in doar cateva saptamani. E o minune a lumii, transformata intr-un dezastru. Pesterile sunt patrimoniul statului roman, neinregistrate in momentul de fata. Vreo 115 sunt declarate arii protejate, restul pana la 12.000 sunt pe o lista la Institutul de Speologie.”

Autoritatile arunca responsabilitatea de la un minister la altul. Pesterile sunt lasate de izbeliste si pentru ca, legal, soarta lor e impartita aberant, intre patru institutii.

Institutul de speologie, arondat Academiei Romane, conduce activitatea speologilor, care fac cartografierea pesterilor si raportarile privind descoperirile din ele, Institutul de Arheologie poate cere declararea drept monument a unei pesteri, in timp ce pestera in sine tine de Ministerul Mediului.

Toate descoperirile de patrimoniu din interiorul unei pesteri sunt insa in curtea Ministerului Culturii. Iar cand se fura oase, ancheta o face politia. Un peisaj alambicat, in care, fara exceptie, reprezentantii institutiilor abilitate sa gestioneze domeniul arunca pisica dintr-o parte in alta.

Oficialii ridica din umeri. Se scuza, spunand ca n-au bani sa plateasca personal pentru a opri braconajul. Nici unul n-a fost intr-un astfel de loc, desi le au custodie. Nici politia nu face nimic.

In Bihor, unde sunt 250 de pesteri, exista un singur politist care raspunde de intregul patrimoniu: de la tablouri, la sculpturi si numismatica. Ofiterul e multumit ca macar intrarile unora dintre pesteri au garduri de 1 metru, care pot fi insa escaladate si de un copil.

Calin Ghemish este arheolog si spune ca cei care braconeaza stiu cum sa ocoleasca o lege din 2002, cu prevederi stricte referitor la furtul din pesteri. In urma cu patru ani, un barbat care a fost retinut la Vama Nadlac, avea in portbagaj doua cranii de urs. Fosilele au ramas la Muzeul din Arad, omul a scapat fara dosar penal.

Un astfel de episod s-a intamplat si in Germania, unde politistii au gasit in masina unui timisorean schelete de urs si leu de pestera. Au contactat autoritatile romane, insa omul a scapat doar cu o cercetare penala. Oficialii romani nu au fost interesati sa ceara urmarirea braconierului, considerand ca e prea complicat un dosar transfrontalier.

Descoperirile sunt tinute secret: numai ce nu exista nu se poate fura

In disperare de cauza, speologii au hotarat sa tina secret descoperirile importante. Sunt siguri ca altfel va disparea. Recent, ei au gasit oseminte umane din vremea tracilor. Tot la secret sunt tinute si osemintele unor stramosi de acum 35.000 de ani, care au trait aceleasi vremuri cu oamenii care au facut desenele din Coliboaia.

In orice tara civilizata, o astfel de descoperire ar face furori si aici ar fi zeci de specialisti care sa cerceteze locul. Nu si la noi, unde este taman invers. Speologii care au facut descoperirea nu o anunta nimanui, de teama sa nu afle si braconierii. Exista 200 de pesteri secrete, spune Viorel Lascu.

Cateva mii de turisti, mai ales straini, viziteaza anual pesterile romanesti. Vad numai stalactite si stalacmite. Ar veni in numar mult mai mare, daca ar putea afla despre dovezile unei civilizatii europene din trecut. Pesterile din Apuseni sunt pline cu vestigii.

In Romania insa, anuntul unei descoperiri este o simpla chemare la furt. Pestera Ciur Izbuc e cea mai buna dovada ca o descoperire anuntata si declarata sit de cercetare ajunge in doar cativa ani un dezastru. In urma hotilor de oase, a mai ramas o farima din descoperirile initiale.

O urma de femeie din Neanderthal, marimea 41 si una de barbat marimea 46, plus o urma de palma, sub o placa de calcar, sunt singurele care au scapat intacte, … doar pentru ca se afla intr-un brat al pesterii mai izolat, cu galerii intortocheate. E doar o chestiune de timp pana cand si aceste fosile vor fi distruse sau chiar furate. In pestera Vartop, hotii au decupat deja una din cele trei urme de om preistoric, pastrate in crusta de calcar.

Prin ordin al Ministrului Mediului, pesterile sunt clasificate pe 4 nivele de importanta, o clasificare criticata de speologi, pentru ca s-a facut superficial. Pestera Coliboaia a fost ani de zile in clasa D, adica de importanta foarte mica. Descoperirea desenelor a urcat-o direct in Clasa A si a fost data in custodia Federatiei Romane de Speologie, pentru o monitorizare atenta.

Traim intr-o tara care are o multime de bogatii naturale, pe care le lasam prada vandalismului. Ne batem joc de un patrimoniu unic in Europa, uitat si ignorat de autoritati. Romania l-a dat pe Emil Racovita, parintele speologiei si culmea, singurul Muzeu romanesc de Speologie, aflat la Cluj, zace inchis de ani buni, fiind acum un simplu depozit de fosile. Lectia nationala de istorie si paleontologie a fost inlocuita cu furturi marsave si un braconaj necontrolat. In altarele naturale din adancul pamantului, hotii de oase isi croiesc noi si noi trasee.

sursa: adevaruldespredaci

http://www.geto-dacii.ro/

http://danielroxin.blogspot.ro

Descoperire impresionanta in Lacul de acumulare de la Bicaz!

In timpul unor antrenamente de scufundari, salvamontistii din Neamt au gasit la o adincime de 30 de metri urmele unei civilizatii care ar putea insemna mult pentru istoria locurilor. Zeci de pietre de mormint, bucati de cruci si fundatiile unor cladiri cu insemne stravechi zac pe fundul apei, fara ca nimeni sa nu le fi cercetat vreodata.

Marea dintre munti, asa cum este denumit lacul de acumulare Izvorul Muntelui, s-a nascut in 1959, odata cu finalizarea barajului de la Bicaz. Localnicii de atunci, care locuisera pe teritoriul acoperit de ape, au fost nevoiti sa se refugieze in zone mai inalte. Cei mai batrini isi amintesc cum, cu doar un an inainte de inaugurarea Barajului Bicaz, preotii din satele comunei Hangu si-au sfatuit enoriasii, la slujba de duminica, sa nu-si lase mortii prada apelor. Conform planurilor proiectantilor lacului de acumulare, doua cimitire urmau sa fie definitiv ingropate sub luciul marii dintre munti. Groparilor le-a luat aproape un an sa sape cateva sute de morminte pentru a recupera cosciugele pe care localnicii le-au carat, in spinare ori cu caruta, in noul cimitir din Dealul Chiritenilor. Nu au fost lasate in urma nici ramasitele strajuite de cruci pe care nu se mai puteau citi nume. Credinciosii au adunat in cutii de lemn cranii si oase fara identitate, pentru a le reda odihna vesnica intr-o groapa comuna, la capatul Drumului Mortilor.

Ramine de vazut daca descoperirea intimplatoare a salvamontistilor din Neamt va interesa pe cineva atit pentru dezgroparea adevarurilor istorice, cit si, de ce nu, pentru promovarea turismului in zona.

Hiperboreenii si Samballa

O descoperire senzationala zguduie lumea oamenilor de stiinta. Istoria trebuie rescrisa.

BOMBA

În cursul lunii februarie 2012, o echipa de geologi, romano-canadiana, urmarind ramasitele filonului de aur la una dintre galeriile sapate de agatarsi in urma cu 5.500 de ani la Rosia Montana au facut din intamplare o descoperire care ar putea

rasturna toata istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capatul rectangular al unei lespezi aurii care nu parea a fi o roca naturala. Dupa prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reiesit ca era vorba intr-adevar de o piatra compozita, obtinuta din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram si 55% pulbere de aur de 50 de karate, dupa o tehnologie imposibil de reprodus in conditiile stiintei actuale.

HIPERBOREANUL

Faptul este cu atat mai surprinzator cu cat galeria unde a fost semnalata lespedea, supranumita si Galeria Hiperboreana si aflata pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Rosia Montana, fusese cercetata in urma cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 si, datorita uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost inchisa si apoi sigilata la comanda Securitatii. Printre mineri inca se mai vorbeste in soapta despre aceasta galerie si nu sunt putini cei ai caror tati sau frati mai mari, fosti mineri la Rosia Montana, care au luat parte la consolidarile si sapaturile arheologice din galerie la acea vreme, au disparut de-acasa si s-au intors batuti dupa cateva saptamani. Între timp cei mai multi dintre ei au murit datorita bolilor profesionale. Cei patru martori ramasi in viata nici macar nu mai doresc sa-si aminteasca. Unul dintre ei, domnul Ion Mois, fost sef de echipa pe timpurile acelea, dupa o indelunga chibzuiala, s-a hotarat totusi sa rupa

tacerea. Iata relatarea faptelor petrecute atunci, asa cum le-a trait martorul ocular Ion Mois:

„Poate ca nu trebuia sa zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui Avram Iancu, asa ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: in iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit dispozitie sa redeschid, sa consolidez si sa electrific vechea galeria 13, ramasa inchisa inca de pe vremea austroungarilor, urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze. Galeria era veche, ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea aceea scoteau din ea si prelucrau aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga romanii stapani pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna. E drept ca se vad urme de cautare si din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lamurit foarte repede si ca au abandonat. Lucrarile de consolidare si electrificare au durat aproape pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti a galeriei care se

inundase. Atat valvele din mina cat si electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de mare, cum nu ne mai fusese dat sa va niciodata. Nici ortacii mei nu mai vazusera.

Dupa ce l-am aratat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca unde era osul cand l-am gasit? Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina? Ca cine mai stie de existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din sut in ziua aia? Ma rog, tot felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in galerie. Acasa n-am suflat o vorba. Mi-era frica pentru ai mei.

Atunci cand treaba noastra a fost terminata au intrat in mina doi oameni de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu stiu, dar asaaa... ca la vreo saptamana, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tanar, cu o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca e arheolog. La doua zile dupa el au venit o echipa intreaga de civili daar si cativa arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la galeria 13 si a inceput sa ne controleze noua legitimatiile la poarta. Dupa inca vreo luna jumate am fost chemati din nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidari si care deja semnasem declaratiile, sa caram sterilul din fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.

Atunci am vazut grozavia. Arheologii scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte cu picioarele stranse. Osul pe care il gasisem eu era legat cu o funda rosie si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da’ ce mai vertebra! Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu securitatea. Altul, si asta era arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a scapat una cum ca scheletu ala era de hiperborean si ca ar putea fi chiar stramosul nostru! „ Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean visezi!” - a racnit la el unul gras in haine de piele si cu accent rusesc! - „Omul se trage din maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta pleaca la

Moscova!... Ia luati-l pa reactionaru’ asta d-aici! Bistro, bistro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat afara din mina. „Ia hai! Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la gara! Şi daca mai sufla vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ” Tot pe noi a cazut magareata cu stransul si cu caratul.

S-a facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat si de urcat lazile in tren. Dar nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua dube fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu.... Dar stiu ca am mancat bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi salta nevasta si copiii iar pe mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut, ce era sa fac...!? Nici cu ortacii mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta.

Ceva de bine totusi mi s-a intamplat dupa aceea. La o saptamana dupa ce m-am intors la mina, unul de-l aveam mereu coada dupa mine cand intram si ieseam din sut, a venit la birt si s-a asezat la masa mea. Cinstit sa fiu cand l-am vazut mi-a inghetat sangele in vine. „Uite Ioane, - mi-a zis -, si eu sunt mot ca si tine. Şi tot ca si la tine, neam de neamul meu au fost baiesi la Rosia Montana. Am fost acolo cand s-a descoperit scheletul uriasului. Acum e la Moscova. Eu ca si tine am fost martor. Ia plicul asta si pastreaza-l ca pe ochii din cap. Înauntru ai poza. Sa stii de la mine ca acolo in galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, stramos de-al nostru. Pastreaza poza si arat-o nepotilor tai. Eu nu stiu daca scap pentru ca am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi astia din securitate care nu ne speriem asa de usor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu ma cunosti. Nu ti-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat si a iesit repede pe usa. Doar doua zile l-am mai

vazut cum pasea ca o umbra in urma mea, apoi nu l-am mai vazut niciodata . Dar mai am in schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

LESPEDEA

Dar sa revenim la lespede...

Ne aflam in luna aprilie 2012. În urma discutiilor purtate cu usile inchise la Ministerul Minelor Petrolului si Geologiei, partea canadiana a opinat ca aceasta descoperire sa nu fie facuta publica iar galeria sa fie inchisa de urgenta. Partea romana a fost de acord cu pastrarea secretului insa a insistat sa continue cercetarile si sa trimita o a doua echipa, de data aceasta de arheologi condusa de un arheolog batran cu o cicatrice in coltul ochiului stang. Timp de trei luni, sapaturile in jurul lespezii s-au derulat in secret, rezultatul fiind decopertarea integrala a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani in urma scheletul uriasului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu sapatul rocii si cu decopertarea o facusera arheologii de atunci. Masuratorile au scos la iveala faptul ca lespedea, perfect slefuita, avea o lungime de 12 metri, o latime de 6 metri si o inaltime de 3 metri, cantarind cu aproximatie 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult

decat a fost estimata “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperita la Baalbek, numai aurul continut in ea reprezentand cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decat s-ar fi putut obtine prin reciclarea integrala timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Rosia Montana in urma exploatarilor aurifere, si de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras de la suprafata si din toate galeriile de agatarsi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari si de romani la un loc.

Zona a fost imediat inchisa cu gard de sarma ghimpata si pusa sub paza militarizata iar sapaturile preliminare pentru forarea unui put cu diametrul de 12 metri care sa ajunga pana la lespede au demarat la inceputul lunii mai 2012.

La sfirsitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasa la suprafata, segmentata in 80 de calupuri egale, incarcata in containere si transportata de urgenta noaptea, sub escorta militara catre o destinatie necunoscuta. Totusi exista unele informatii din surse demne de incredere, din care rezulta ca fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galati si ca au deja topite si transformate in lingouri de aur si wolfram, dar locul secret unde se afla ele depozitate acum inca nu se cunoaste.

SCRIEREA DACICĂ VECHE

Faptul ca lespedea a disparut si nu s-a pastrat nici macar o fotografie a ei este lesne de inteles. Un lucrator care a participat la dezmembrarea ei sutine ca exista totusi un set de fotografii care au fost facute de catre un batran arheolog roman de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist si care, a atras atunci atentia autoritatilor ca lespedea prezinta o valoare culturala si istorica inestimabila pentru poporul roman si pentru intreaga umanitate si in orice caz incomensurabil mai mare decat valoarea ei economica. Pentru argumentarea afirmatiei arheologul a prezentat atunci cateva fotografii ale lespezii in care se putea observa ca toata suprafata ei era acoperita de o scriere in basorelief, de un verde smarald, total necunoscuta dupa spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasga, dispusa in trei siruri paralele care porneau din partea stanga sus si serpuia in diagonala incolacindu-se in spirala in jurul unui cap de lup, si sfarsind apoi la baza ei, in

coltul din dreapta. Se pare ca autoritatile romane au ramas insensibile la aceste atentionari si dovezi si au dispus taierea si topirea lespezii, urmand ca dupa vanzarea aurului sa verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiana, conform contractului de exploatare a aurului si a metalelor rare ale zonei.

SHAMBALLA ?

„Lucrurile insa au devenit de-a dreptul uluitoare atunci cand, - declara de data aceasta reputatul arheolog, al carui nume din motive de siguranta personala nu-l putem face public - la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de put cu diametrul de 4 metri in interiorul caruia cobora o scara elicoidala ale carei trepte erau sapate in peretii putului, de parca fusesera taiate cu laserul. Din interiorul putului emana o lumina laptoasa, violacee. Desi cei cativa lucratori, geologi si arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii si-au revenit dupa o vreme din uimire, totusi inafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scari in jos, nimeni nu a mai avut curajul sa coboare si sa verifice ceea ce se afla in put, iar a doua zi a fost deja prea tarziu. Am asteptat cu totii ca paleolingvistul sa apara, dar el nu s-a mai ridicat la suprafata. Peste noapte, SRI-ul si armata au acoperit cu scanduri intrarea in putul care ducea spre interiorul muntelui si-apoi au turnat ciment si au sigilat-o. A

doua zi au fost inchise gura putului exterior precum si intrarea in galeria sapata in vremuri imemoriale de catre agatarsi. Tot a doua zi, eu, dimpreuna cu toti martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii putului din adancul minei, precum si cei care au participat la stergerea urmelor, am fost pusi sa semnam niste documente care garantau pastrarea Secretului de Stat si-apoi am plecat cu totii speriati inapoi pe la casele noastre, care-ncotro.”

La sediile Ministerului Minelor Petrolului si Geologiei si al Institutului de Arheologie din Bucuresti, asa cum de altfel era si de asteptat, nimeni nu stie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a asternut tacerea. Exista unele voci carea firma ca persoane suspuse de la Guvern au musamalizat toata afacerea si ca bancherii elvetieni isi freaca mainile satisfacuti. Ultima data cand s-a mai putut discuta cu batranul arheologul si cu lucratorul martor a fost in dupa-amiaza zilei de 28 iulie 2012. Dupa aceasta data acesti doi martori care s-au expus si au rupt tacerea nu au mai putut fi gasiti la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi gasiti nicaieri. Vecinii povestesc ceva despre niste ridicari cu dubele, cu agenti mascati in miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

ÎN ATENŢIA CITITORILOR!

Daca veti avea vreodata curiozitatea sa va aventurati singuri prin padurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, sa nu va mirati daca veti intalni un om cu o privire luminoasa, violacee, care sustine ca a fost in Shamballa si ca stie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce catre minele de aur de la Rosia Montana. Iar daca incepe sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta, probabil pelasga, ascultati-l cu atentie, chiar daca nu intelegeti ce spune in acel moment. Va veni o vreme cand veti pricepe.

Sursa: Esoterism

Sursa: http://biblioteca-secreta.blogspot.ro