DATA POSIBILA A VIITORULUI CUTREMUR - MESAJ SFATUITOAREA TRANSMIS DE INGERI

AVERTISMENT! Acest mesaj nu trebuie citit de cei care sunt influentabili, pentru ca va contine informatii care pot dauna celor labili psihic!

Dragii mei, 
Ieri am primit un mesaj, care m-a uimit si in acelasi timp m-a pus intr-o situatie ciudata. Cum legatura mea cu Ingerii a devenit permanenta, nu mai este nevoie sa meditiez pentru a primi mesaje de la ei. De dimineata, am primit de la ei urmatorul mesaj:

"27 noiembrie 2013, 7,2, Vrancea, unda merge spre Basarabia!"
Va dati seama ca am inteles ce reprezenta. Mi-am zis ca nu am inteles eu bine si am cerut confirmare. Mesajul s-a repetat identic. 

Initial nu am vrut sa-l fac cunoscut, pentru a nu creea panica, mai ales ca intr-un mesaj anterior dadusem avertizare pentru in jurul datei de 29 noiembrie 2013, dar azi, am primit semne, ca trebuie sa il fac cunoscut si mai ales, de ce trebuie sa il fac cunoscut. Raspunsul este foarte simplu: daca se va intampla, atunci va fi karmic. Noi avem datoria sa nu ne speriem, ci sa ne rugam, fara frica, si cu incredere in Dumnezeu si in Ingerii nostri protectori si astfel poate magnitudinea i se va atenua sau, cum s-a mai intamplat si anul trecut, poate chiar il vom anula. 
Deci, nu va temeti, in loc sa va umpleti sufletele cu frica si groaza, umpleti-le cu iubire si credinta, ca nimic nu se intampla fara voia Domnului si ca rugaciunea, credinta si iubirea pot face minuni si pot schimba destine.

Deci sa ne rugam Domnului Dumnezeu sa ne fereasca de cutremur sau sa ii reduca magnitudinea si daca va fi sa se produca, atunci sa fie totul conform Vointei Divine! 

Doamne ajuta-ne si fereste-ne de cutremur si trimite-ne Ingeri protectori pentru a ne feri de el!

Un mesaj de la Legiunea Îngerilor Mamei Divine.

(2 ianuarie 2013, prin Tazjima) 

Suntem Legiunea Îngerilor Mamei Divine.
Ca prezență angelică, noi suntem un colectiv format pe baza Razei Roz a Iubirii. Dorința noastră este să vă transmitem rugămintea de a renunța la toate stările de furie, durere, dezamăgire sau depresie, care uneori vă încearcă sau chiar vă copleșec.

Au trecut doar căteva zile de când umanitatea voastră a făcut un pas uriaș pe calea evoluției sale. Acum este momentul să renunțați la toate stările de nemulțumire care v-au însoțit pe majoritatea dintre voi, în dimensiunea 3D, pe care ați lăsat-o în urmă. Vechile limitări în posibilitățile voastre de exprimare, gândirea limitată și condiționată, durerea fizică și cea provocată de neajunsuri sau neîmpliniri, starea de polarizare, caracteristică dimensiunilor joase, toate nu mai sunt de actualitate în viața voastră, dacă voi nu veți alege altfel. Constatarea dispariției acestor racile ale societăților neevoluate se va pune în evidență destul de repede, căci nu este vorba decăt de schimbarea percepțiilor voastre și adaptarea lor la realitățile nou apărute pe Noul Pământ pe care mulți dintre voi ați pășit. Subconștientul vostru va elimina stările anacronice și-și va încărca memoria cu toate noutățile dimensiunii 4D în care abia ați intrat.

Voi puteți face asta, dragii noștri. Puteți elimina întunericul cuibărit în adâncul structurii voastre celulare. Dacă doriți să faceți acest lucru, aveți toate mijloacele la dispoziție. În dimensiunea 3D, de multe ori, se iveau greutăți insurmontabile în calea hotărârii de a elimina tot răul din ființa voastră.

Acum, când ați pășit în 4D, vă este mult mai ușor să o faceți. Doar un pic de hotărâre vă trebuie. Totul este o chestiune de dorință și de deschidere către iubirea necondiționată pentru tot ceea ce există. Păstrați sentimentul iubirii aproape de ființa voastră și faceți uz de el în toate situațiile, în relația voastră cu lumea, cu natura, cu spiritele înalte, cu prietenii și cu dușmanii voștri.

În dimensiunea 3D acest gen de atitudine era greu de adoptat, căci multe vă erau argumentările pentru a vă justifica atitudinea ostilă, întristarea și frustrarea. Nu mai sunteți acum în aceeași situație; încercați și veți constata că parcă nu mai este ” un capăt de țară ” dacă lași de la tine, dacă nu te mai pui de-a curmezișul. Este adevărat, poate cel din fața ta ți-a greșit, a avut o manifestare neamicală, poate dușmănoasă. Răspunde-i tu cu iubire și vei vedea că dura lui atitudine se înmoaie, devine maleabilă și până la urmă, un sentiment de împăcare și așează între voi și vă face să vă strângeți mâna.

De ce este atât de important să lucrați totdeauna cu energia iubirii? Pentru că frecvențele iubirii sunt cele mai înalte, pentru că forța cea mai puternică din Cosmos este iubirea. Ori, nu asta vrea fiecare dintre voi: să fie cât mai puternic? Puterea iubirii vă dă cheia găsirii tuturor soluțiilor, tuturor posibilităților. Iubirea vă crește vibrația, vă ajută să părăsiți dualitatea și să deveniți multidimensionali. În dimensiunea a 3-a iubirea era condiționată, era interesată, era monedă de schim și, din acest motiv, vibrația ei era joasă, neînălțătoare. Iubirea dimensiunii 3D era mai mult un sentiment posesiv: mașina ta, soția ta, casa ta, banii tăi. Le iubeai pe toate pentru că erau ale tale, dar asta nu era iubire, era posesivitate, egoism. În 4D, iubirea nu mai este o marfă de schimb, este un mod de a fi oriunde are loc o manifetare, o acțiune. Fără iubire nu poți trăi în dimensiuniule superioare, pentru că, fără iubire, frecvența ta de vibrație va avea o valoare joasă, incompatibilă cu cea care caracterizează acea dimensiune. Fără iubire, te auto-elimini din dimensiunile superioare (începând cu 4D)

Dar voi, cei care abia ați sosit în dimensiunea a 4-a, voi care nu vă simțiți prea în largul vostru cu cerințele acestei noi dimensiuni, cum să faceți să vă stabilizați sentimentul iubirii, pentru a deveni rezidenții recunoscuți ai 4D?

Primul pas trebuie să-l faceți ....către voi înșivă.Trebuie să vă apropiați cu dragoste, cu iubire, înțelegere și acceptare față de propria voastră ființă. În paradigma 3D, iubirea de sine a fost considerată mai tot timpul, egoism, narcisism. Mereu vi s-a spus că mai important decât dragostea de sine este dragostea pentru orice altceva. Mereu ați fost încurajați să vă cedați puterea, energia, atașamentul și chiar viața în favoarea celorlalți, suprimându-vă resentimentele, furia și opoziția. Mereu vi s-a cerut să cedați, să fiți generoși, chiar dacă nu mai rămânea nimic pentru voi.

Noi nu vă interzicem să dați altora, să salvați pe cineva, înfrânându-vă pornirea de a fi generoși.

Noi vă spunem că înainte ce orice, trebuie să vă asigurați că din ceea ce dați rămâne suficient și pentru voi. Aceasta pentru că nu este în interesul nimănui ca sărăcia să treacă de la unul la altul. Puteți merge până la egalizare, dar nu este rațional să iei pământ dintr-un loc, făcând o groapă, pentru a umple o altă groapă.

Mulți dintre voi, mai ales ființele de sex feminin, au dat atât de mult din fericirea lor, din iubirea lor, din ființa lor, până când au ajuns la epuizare.

La prima vedere, pare că asemenea oameni au procedat corect. Să analizăm puțin acest aspect, păstrând mereu în minte ideea că se urmărește realizarea stării de iubire și de fericire.

Cel care a început să dea din ceea ce avea, a făcut-o, să zicem, din situația inițială în care avea surplus, și asta a fost bine și corect. A continuat să dea, fără să primească, până când a ajus la echilibru între ceea ce a dat și ceea ce mai avea. Și asta este, deasemenea, corect. Fără discernămînt, a continuat să dea creând un dezechilibru pe care l-a împins până la epuizarea a tot ceea ce avea. Și asta nu a mai fost corect. De ce? Pentru că , în sistemul format, nu a crescut cu nimic cantitatea de iubire, sau de fericire, cel mult a trecut de la o ființă la alta.

În rezumat: nu este necesar și nici util să depășiți limitele modestiei și umilinței considerându-vă cel mai puțin merituos în a avea parte de iubire, abundență și considerație. Aceasta pentru că a accepta că sunteți nevrednic, neputicios, fără perspectivă, necompetitiv înseamnă a vă autoinduce ideea neselectivității voastre pentru a evolua. Lipsa de speranță, de optimism pentru viitorul vostru, devine, cu timpul, resemnare, blazare, calea cea mai sigură de a vă îmbolnăvi trupul și sufletul și de a stagna sau regresa.

Pe de altă parte, pentru a putea da, trebuie să dispui de acumulări spirituale, intelectuale sau materiale suficiente. Aceasta este o invitație la a te preocupa, în primul rând, de propria-ți creștere, de a-ți crea propra-ți abundență spirituală, de cunoaștere și materială. Un iluminat, răzpândește în jurul lui starea de bine, de vindecare, doar prin prezența sa, căci la el acumulările evolutive ” dau pe-afară”, ca să spuneam așa. Pe unde calcă iluminatul, crește nivelul vibrațiilor de care pot beneficia cei din jur. Este mult mai indicat ca mai întâi să te preocupi de propria-ți evoluție, spiritualizare, cunoaștere și, după ce ai atins un nivel suficient, să dai și altora, decât să împarți puținul pe care-l ai cu ceilalți.

Învățați să vă acceptați așa cum sunteți, tinzând la evoluția voastră. În ochii Creatorului, tu ești perfect așa cu ești și te afli exact acolo unde ți-ai propus. Atunci, care ar mai fi justificarea regretelor tale? A tinde spre mai bine nu exclude valoarea ta din acest moment.

Dragilor, aura voastră s-a îmbogățit substanțial în această perioadă; a devenit mai strălucitoare și mai frumoasă. Trendul este crescător, pe măsură ce fiecare dintre voi devine mai iubitor cu propria-i ființă și gata să-și ierte ceea ce știe că a greșit, important fiind să-și dorească și să-și impună noua statură morală și spirituală care știe că-l va ajuta în evoluție. Centrul conștiinței voastre se află în inimă, nu în mintea voastră. Sistemul vostru de chakre estel la majoritatea dintre voi, recalibrat și vindecat. Sufletrul vostru este acordat acum pe monadă. Ființa și sufletul vostru se află acum mult mai aproape de tărâmul ființelor celeste, decăt a fost oricând în trecut.

Familiile voastre de lumină, maeștri ascensionați, se află acum în preajma voastră ajutându-vă să vă încheiați tranziția. Pe măsură ce ființa voastră își recapătă abilitățile, sarcina de a încheia această ascensiune se va dovedi mai ușor de realizat. Fiecare dintre voi are o misiune pentru care a venit în această viață, și fiecare lucrează acum pentru finalizarea acelei misiuni.

Pentru mulți, aceasta a fost pur și simplu să ia forma fizica pentru a urca împreună cu Mama Pământ în dimensiunea 4D. Ei trebuiau să fie aici, pe Pământ, pentru a acumula energile noi care s-au trimis pe planetă și cu care sistemul a putut urca în 4D. (Noi sperăm că a merge "undeva", este corect înțeles, exprimarea nesugerând că voi ați părăsit o locație pentru a vă plasa în alta. Este doar o chestiune de câmp vibrațional, de densitate).

Obișnuita trecere în Nirvana și Summerlands, după moartea corpului fizic, continuă să se mențină, dar ascensiunea a avut rolul ca o civilizație întreagă (excepție celor care au refuzat) să ajungă în dimensiunea 5D, după ce va fi traversat dimensiunea de tranziție, 4D. O parte din muncă a fost realizată. Gaia a urcat cu toată viața de pe ea în a patra dimensiune. Aceasta este o realizare uriașă, care a fost de mult planificată și minuțios pregătită.

Putea fi altfel? Da, putea. Dar în tot ceea ce s-a întreprins s-a ținut permanent cont de respectarea liberului arbitu al celor aflați în proces, inculsiv al Gaiei. Din acest motiv, uneori, s-au produs decalări, dar niciodată nu s-a renunțat la prevederile Programului Divin.

Oferta ridicării în 4D a fost pentru toți, dar nu toți au ales să intre în joc. Unii au considerat că le este bine așa, altora li s-a părut efortul prea mare, alții au considerat că nu și-au încheiat programul de experiențe pe care și l-au propus, și s-au hotărât să amâne ascensiunea. Au fost și dintre cei care, coroborat cu termenii programului lor de viață au ales să părăsească planeta înainte de ascensiune. Toate obțiunile au fost respectate. Dar, de ce era nevoie tocmai acum de ASCENSIUNE?

Pentru că omenirea ajunsese la o stare de suficiență care, în fapt, însemna imobilism, lipsă de mișcare. Ori, lipsa de mișcare înseamnă lipsă de progres și, în final, dezintegrare, căci întreaga creație are la bază mișcarea. Ce stă pe loc și devine imobil, se dezintegrează în părțile sale inițiale care vor relua procesul evoluției. Omenirea ajunsese la scadență, și trebuia să facă într-un fel: să aleagă ascensiunea sau colapsul sistemului în care exita. Prea multe dezechilibre apăruseră, prea multă suferință și inechitate se crease, prea multă negativitate se acumulase.

Ciclurile cosmice, tocmai rolul acesta îl au: de măturători, de purificatori. Din timp în timp, ele trec prin creație și fac ordine, fac curățenie, revigorând viața și mișcarea, acolo unde este cazul.
Blând, dar, probabil, nerăbdători, Lucratorii în Lumina își vor continua misiunea de trezire și consolidare în noua conștiință, pentru ca perioada aceasta de trecere să fie cât mai eficientă. Este nevie de ei și acum, în perioada de interimat, căci ei știu calea către rapida eficientizare a călătoriei lumii către dimensiunea 5D. Ei au ochi să vadă și ceea ce ceilalți nu văd, și să înțeleagă și ceea ce ceilalți nu înțeleg. Din acest motiv, vă rugăm să-i urmați cu încredere și convingerea că nu vă conduc într-o fundătură. Ei sunt adevărați ghizi, faruri, sori în miniatură, care este bine să fie urmați. Urmați această cale a Luminii, care vă asigură întâlnirea în inima voastră cu Hristos. În orice acțiune, pionierii merg înainte, pentru a arăta calea celor mulți.

Este nevoie de pace interioară și pace între oameni, pace între ființele planetei, ocrotire și iubire. Un asemenea climat asigură evoluția și bunăstarea tuturor. Să fiți siguri că nici cel mai mare bogătaș nu se simte bine, în inima lui, dacă știe că la porțile palatului său se tânguie cohorta celor care mor de foame și de frig. Plăcerea cea mai mare și fericirea se nasc din sentimentul fraternității.

Ați ajuns acolo unde puteți face din planeta voastră o oază a fericirii generale. În cele 9 luni care au mai rămas, o puteți face, spre bucuria voastră, a fraților voștri din univers, a noastră și a Creatorului.

Dragilor, o Nouă Lume se naște pe Noul Pământ. Dar, nu uitați că Mama Pământ are nevoie de iubirea și de ocrotirea voastră, așa cum și ea o face pentru voi.

Namaste.
Legiuniea Angelică a Mamei Divine.

SURSA: http://bluedragonjournal.com/

(C.M.)
ascensiuneaspiritului.blogspot.ro

Sa invatam sa ascultam ingerii

Ingerii sunt intotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre si prieteni prevazatori care ne alina durerile, invatatori, profesori si insotitori plini de dragoste. Si, cu toata sinceritatea, nu putem spune ca noi, cei care beneficiem de existenta lor, facem prea multe ca sa facilitam sarcina pe care o au. Mai ales atunci cand ne indoim de existenta lor, rareori ii ascultam sau tindem sa facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfatuiesc. Dar dragostea ingerilor este imuabila si rabdarea lor infinita. Daca ne obisnuim cu ideea ca impartasim cu ingerii viata noastra cotidiana, vom fi mai disponibili pentru altii si mai sensibili si toleranti fata de tot ceea ce ne inconjoara.

O buna relatie cu ingerii presupune o mai mare deschidere spirituala, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalti si a te intelege cat mai bine pe tine insuti. Ne trebuie doar putin ca sa ne schimbam obiceiurile; un gand bun de dimineata, o mica rugaciune sunt suficiente pentru a ne relua viata intr-un mod diferit si pentru a ne simti mai senini si mai increzatori, constienti ca nu suntem singuri si nici nu am fost vreodata.

Inainte de a invata cum sa auzim vocea ingerilor, trebuie sa cunoastem modul in care ei ne vorbesc.

G. Del Ton afirma ca "cuvintele lor fara sunete corespund linistii care vorbeste inimii". Pentru a ne conduce pe drumul intelepciunii si al iubirii, ingerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare linistita; ei ne inspira gandurile astfel incat sa nu gresim sau sa comitem fapte rele; ne "sugereaza" sa adoptam o directie care sa fie cea mai optima, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea sa ne puna in pericol starea fizica sau psihica. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurand experienta acumulata si reamintindu-ne ceea ce trebuie sa facem sau, din contra, ceea nu trebuie sa facem. Ei ne indeamna la reflectare (spontan sau declansand evenimente) si la atenuarea slabiciunilor noastre, ne incurajeaza sa dam curs ideilor noi, benefice si sa alimentam fara incetare viata noastra interioara pentru ca ea sa nu amorteasca in rutina.

Astfel, ingerii soptesc sfaturile lor sufletului si nu urechilor noastre. Totusi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste vointa noastra: suntem liberi sa acceptam sau sa refuzam imboldurile lor; putem sa urmam drumul pe care ingerii ni-l indica sau sa ignoram indemnurile lor si sa ne chinuim datorita greselilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii si comportamentului pe care sa-l adoptam, ingerii neputand sa faca nimic fara colaborarea noastra. Este limpede pentru oricine ca, desi fiecare dintre noi este asistat de un inger pazitor, oamenii continua sa ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid pretios nu ne scuteste de accidente si situatii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fara ajutorul sau): o atitudine imprudenta si superficiala din partea noastra ne pune in fata unor experiente care ne sunt necesare, caci ele ne permit sa devenim constienti de consecintele negative ale actiunilor noastre si, deci, sa putem evita ulterior incercarile mai dure la care am putea fi supusi.

Ingerii vegheaza asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea sa ne ajute sa facem fata problemelor cotidiene si chiar sa protejam interesele noastre materiale daca ele sunt importante pentru evolutia noastra spirituala.

Cel care nu este dispus sa acorde atentie existentei ingerului sau pazitor, de pilda, sau chiar o neaga, cel care nu i se adreseaza niciodata si nu ii cere niciodata nimic, este putin probabil sa beneficieze cu adevarat de sfaturile lui. Ingerul ii va fi intotdeauna alaturi, dornic sa intervina in favoarea ocrotirii sale si sa ii primeasca cererile, dar actiunea sa va fi diminuata caci el nu va reusi niciodata sa intre intr-un contact real cu persoana careia i-a fost incredintata. Din contra, cel care se adreseaza in mod constient ingerului sau pazitor, deschizandu-si inima la cuvintele sale tacute, interpelandu-l in momentele dificile si dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul pretios al unui prieten fidel.

Iata de ce este important sa invatam sa ascultam ingerii. Este primul pas de realizat pentru a intra in contact cu ei si acest demers este mai simplu decat ne imaginam.

In acest sens este bine sa tinem cont si de cateva consideratii importante. Viata moderna, atat de stresanta, atat de bogata in stimuli, atat de prodigioasa in imagini, senzatii, informatii, ne lasa prea putin timp pentru noi. Toate se fac in graba. Mancam repede, dormim putin, gandim si vorbim repede: suntem fara incetare proiectati spre ziua de maine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importanta a vietii, pierzand in felul acesta insasi valoarea zilei.

Suntem continuu solicitati de mediul in care traim. Nu mai gasim nici timpul si nici locul necesar pentru a percepe lumea noastra interioara. Linistea ne inspaimanta, caci suntem scufundati constant intr-o lume zgomotoasa si tumultoasa, traversata de mesaje mediatice, linistea devenind astfel sinonima cu singuratatea, care, fireste, ne inspaimanta. Si atunci ne straduim sa combatem absenta zgomotului si a stimulilor exteriori, lasand mijloacele moderne de comunicare sa ne invadeze intimitatea. Rareori cautam aceasta liniste, care este de fapt in noi si care ne permite sa intram in contact cu sursa divina a Totului.

A asculta ingerii inseamna de fapt sa le rezervam un spatiu al linistii, iar apoi sa le permitem sa ne elibereze fiinta de tensiuni si preocupari care ne tin ancorati in realitatea trepidanta. Revenim astfel, in sfarsit, la noi insine cu sentimentul ca apartinem intregului Univers. 

Primit prin mail.

Sursa: www.esoterism.ro

Ingerii si taina numelor de botez

Încă din timpurile străvechi a existat în toată lumea răspândită credinţa că, fiecare fiinţă umană este “asistată” de spirite ale vieţii şi morţii sau îngeri în cele două momente cruciale ale vieţii sale: naşterea şi moartea. Dacă în ceea ce priveşte momentul morţii există numeroase mărturii verbale, ale prezenţei şi ajutorului nepreţuit al îngerilor, din partea celor care au suferit scurte perioade de moarte clinică, în cazul naşterii nu putem decît să ne bazăm pe mărturia fiinţelor înzestrate cu daruri supra-fireşti. Totuşi, o persoană cu spirit de observaţie poate sesiza că uneori naşterile se desfăşoară cu totul diferit faţă de normal. Pentru astfel de cazuri, cea mai folosită expresie a moaşelor este “ea (gravida) n-a mai trebuit să facă nimic, copilul a ieşit singur afară!?”. Suntem de părere că astfel de situaţii trebuie privite ca dovezi ale “ajutorului de sus”, de ce nu, chiar din partea îngerilor naşterilor, aşa cum susţin unii dintre sfinţi. O mare surpriză o constituie însă faptul că, unii copii nu numai că “se nasc singuri”, dar mai şi vin cu numele gata pus. Sunt cunoscute situaţiile în care, deşi părinţii se pregătiseră cu diferite variante de nume (de băiat sau de fată), copilul a primit totuşi, în mod misterios – prin întâmplări fortuite – alt nume, “cel care trebuia să-l aibă”, aşa cum recunosc mai târziu părinţii. Dacă ţinem cont de faptul că numele nu este doar o alipire de silabe, ca în cazul majorităţii poreclelor, ci este format din unul, două sau chiar trei cuvinte ce provin din limbile sacre, iată că nu putem spune că alegerea numelui de botez este întâmplătoare. De altfel, multe persoane ajung să-şi dea seama în decursul vieţii că numele pe care îl poartă le este într-o bună măsură definitor pentru anumite calităţii şi aspiraţii ce le poartă în suflet. Să mai amintim faptul că destule nume de provenienţă biblică au fost mai întîi atribuite unor îngeri şi sunt adevărate “cuvinte de putere”. Iată o listă a câtorva nume de botez, cu derivatele şi semnificaţiile lor etimologice, avand certe conotaţii angelice şi vă invităm să meditaţi la taina care o poartă în ele: 

Ana, Anca, Anica – Dumnezeu este îndurător 

Anghel, Angela, Gina – înger, sol al lui Dumnezeu 

Bogdan,Teodor, Matei – dăruit de (sau dar de la) Dumnezeu 

Constantin, Dinu, Dina – ferm în credinţă, constant în toate 

Daniela, Dan – dreapta judecată a lui Dumnezeu 

David, Teofil - iubit de Dumnezeu 

Elena, Ileana, Ela, Lili - torţă, făclie, strălucitoare ca soarele 

Elisabeta, Isabela, Eliza – perfecţiunea lui Dumnezeu 

Emanuela, Manea – cu noi este Dumnezeu 

Gabriela, Gavril – cu puterea lui Dumnezeu 

Grigore, Gligor – treaz, ce veghează mereu 

Iacob, Iacov - apărat de Dumnezeu 

Ion, Ioana, Oana, Jana – Dumnezeu e plin de milă şi compasiune 

Iosif, Sivu, Ioja, Ioşca - Dumnezeu reuneşte şi adaugă 

Lazăr, Zorea – ajutat de Dumnezeu 

Maria, Mia, Mariana – iubită, dragă oamenilor şi cerurilor 

Mihail, Mihnea, Mihaela – cine este ca Dumnezeu? 

Nicolae, Nicoleta, Nicoară - popor victorios, purtător de victorie 

Rafael, Rafail - Dumnezeu vindecă relele 

Simion, Simona, Simina – Dumnezeu aude şi îndeplineşte 

Veronica, Victoria – cea care duce şi repurtează victoria 

Zaharia, Horea – Dumnezeu îşi aduce aminte 

Sursa: angelinspir.ro

Sursa: http://trezirea-constiintei.blogspot.ro 

INSOTITORII NOSTRI INVIZIBILI

Acest articol apartine blogului Enigme....


Suntem oare insotiti de ceva invizibil? Unii au avut de multe ori acest sentiment. O evidenta, o entitate necunoscuta, nu se stie de unde. Uneori avem tendinta de a ignora acest fenomen sau pur si simplu consideram ca a fost o simpla parere.

Totusi el s-a multiplicat in lume si exista cu adevarat, amintindu-ne ca avem de a face cu alta realitate care ne scapa. Aceste prezente sunt tulburatoare si ne linistesc in unele cazuri. In mod cert, ele nu sunt simple fantasmagorii. Iata cateva exemple: Traiam cu el ca si cum aveam un al doilea copil, declara bunica unei tinere din Noua Zeelanda in ceea ce priveste un insotitor ocult si ireal care urmarea copilul peste tot si pe care chiar ea l-a numit David.

Adultii pot fi suspectati de minciuna dar nu si o fetita de 3 ani. Un medic din Denver citeaza cazul unei fetite de 2 ani si jumatate care avea obisnuinta de a discuta cu un interlocutor invizibil pe care il numea „Unchiul Joe. Cand eram mica, explica marele medium american Eillen Garrett, aveam doi insotitori secreti care faceau sa nu fiu singura niciodata: un baiat si o fata. Prima data cand i-am simtit aveam aproape 4 ani. Comunicam liber impreuna, dar fara a pronunta nici un cuvant. Cateodata ei ramaneau langa mine multe ore alte ori un timp foarte scurt. Deodata le-am realizat prezenta si la fel de brusc nu mai erau acolo. Nu imbatraneau niciodata…

O mama care si-a observat copilul ca vorbea singur a realizat ca nu i se adresa ei sau lui insusi, ci altcuiva. Cand l-a intrebat cu cine vorbea, ea a auzit ca el discuta cu doamna, care se dovedea a fi un medium celebru care decedase chiar in acea zi. Doctorul Louisa Rhine a declarat ca un copil de 2 ani a spus ca are un prieten invizibil, un domn, atunci cand parintii acestuia s-au mutat in New Jersey pentru perioada verii. Vizita a durat pe toata perioada sejurului. Parintii au fost extrem de nelinistiti. Ei aflasere de la proprietara ca in camera copilului decedase sotul sau, in urma cu un an.

Toronto Star a publicat la 16 iunie 1989 o poveste extraordinara. Ea a fost raportata de tatal tinerei Elizabeth Atkind. Ca numerosi copii, Elizabeth avea de mica insotitori de joc imaginari. Ea organiza sedinte de ceaiuri in fiecare dupa-amiaza si discuta imaginar cu ei dar in sens unic, in special cu entitatea ei invizibila, Betty Louty. Familia nu cunostea pe nimeni cu acest nume si se mirau ca fiica lor se gandise sa-l inventeze. Elizabeth nu a putut nici ea sa furnizeze nici o informatie despre Betty Louty, decat faptul ca traise demult. Multi ani mai tarziu, familia a plecat in vacanta in Jamaica si in timpul unei vizite intr-un magazin faimos de obiecte din paie din Kingston, Elizabeth si sora sa mai mare au vrut sa li se cumpere una din acele papusi facute de mana, traditionale. Cea mai mare dintre surori a ales un model care era foarte accesibil in magazin, nu insa si Elizabeth. Ea s-a plimbat printre mai multe raioane pana ce, in fine, si-a fixat atentia asupra papusii situata intr-un colt mai indepartat. Ea a insistat sa-i fie cumparata acea papusa. „Fiecare este semnata de catre persoana care a fabricat-o, a spus vanzatoarea. Stiu ca ea este speciala a declarat in mod surprinzator Elizabeth, voi avea grija de ea. Intr-adevar, fetita dormea cu papusa, nu se despartea o clipa de ea si nu suporta sa nu o vada. Putin timp mai tarziu, imi amintesc ca batrana vanzatoare de papusi ne spusese ca fiecare exemplar era marcat cu numele celui care l-a confectionat. L-au gasit deci in interiorul fustei papusii. Era o semnatura : Betty Louty!

Printre persoanele care declara cel mai des ca sunt insotite de entitati invizibile sunt vaduvele, aviatorii si aplinistii. Un studiu efectuat in 1988 de catre revista Omega a incercat sa determine daac anumiti factori sociali, psihologici, comportamentali, nu permit de a se destinge proportia deloc de neglijat de vaduve (mai mult de 15%) care spun ca au simtit prezenta defunctului lor sot in jurul acestora dupa deces. Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 294 de vaduve din Arizona si a continut 14 criterii. Acest tip de experienta a permis sa se constate ca in 67,8% din cazuri, vaduvele au simtit o prezenta invizibila stanie in jurul lor.

Doctorul Dewi Rees, care a intervievat 300 de vaduve in aceeasi situatie, a exclus orice incident halucinatoriu in timpul ciudatelor manifestari, constatatandu-se caracterul spontan. Lynn, o coafeza din Forida a avut o experienta stranie pe care nu a putut sa o uite, la doua zile dupa ce partenerul sau, Fred, a avut o criza cardiaca. „Intr-o dupa-amiaza udam florile. Fred ca si mine, le adora. Am ajuns in apropiere de un vas care insemna foarte mult pentru el. Deodata, am avut senzatia foarte foarte puternica, credeti-ma, ca Fred se gasea in spatele meu. Aveam impresia ca il voi lovi si m-am retras. Am fost invadata de un asemenea sentiment de bucurie incat am izbucnit in ras! Dar acest sentiment al prezentei invizibile nu se produce intotdeauna dupa un deces, cand durerea si traumatismul doliului este enorm. Uneori el se petrece chiar si la o distanta de 20-30 de ani dupa ce evenimentul dur a avut loc.

Astfel, o vaduva dupa 26 de ani a simtit ca sotul ei este alaturi de ea in cursul unei rugaciuni. Senzatia a fost atata de puternica incat ea a izbucnit invonutar in lacrimi. Sau chiar s-a adresat spontan entitatii invizibile pe care o simtea. Impresia prezentei poate fi insotita de o experienta auditiva (vocea defunctului spunandu-i sotiei sale \”Ai grija de copilul nostru!\”) sau tactila (presiunea unui brat reconfortant, un gest de consolare). In unele cazuri, senzatia de prezenta este raportata de mai multe persoane simultan.

In 1916, comandantul Soker a evadat dintr-o puscarie din Turcia, impreuna cu doi camarazi. El a avut permanent sentimentul ca erau 4 si nu 3 pe tot parcursul fugii lor catre Mediterana. Notele sale descriu nelinistea resimtita de Soker privind prezenta invizibila care i-a insotit pe drum. Dar si aviatorii resimt acut, in tipul zborurilor, aceste prezente nevazute, stranii. Edith Folk-Stearn a scris: „Niciodata nu am zburat singur. Copilotul meu ma insotea. Niciodata acelasi. Si in caz de un mare pericol, el lua comenzile si ma salva. Mai este cazul sa spunem ca, de fapt, aviatorul zbura singur? Singuratatea in aer si la altitudine sunt de asemenea factori care declanseaza probabil experienta prezentei invizibile.

Alpinistul Nick Estcourt, mergand intre baza patru si baza cinci pe versantul Everestului, a realizat ca nu era singur. Acolo, la nivelul inferior, afirma el, la 200 de metri, chair deasupra zapezii, o silueta m-a urmarit si a disparut imediat. El si-a gasit moartea in 1978, in timpul unei avalanse. Cazul exploratorului polar Shackleton, raportat in cartea sa Sud, ramane faimos. El si partenerul sau au avut experienta unui al treilea care era legat de coarda lor pe cand traversau un lant de munti periculosi. Ascensionistul Frank Smyth, in memoriile sale, descrie cum, in 1933, singur pe Everest, abandonat de insotitorul sau real care se intorsese din drum, a intins putina hrana unui insotitor invizibil care il urmarea.\”In momentul in care ma gaseam singur am avut sentimentul ca mai era cineva cu mine\”, a declarat alpinistul la intoarcerea de pe munte.

Sursa: Enigme

Viaţa românilor

Pentru majoritatea românilor, existenţa este intrată în derivă, iar curgerea timpului se înteţeşte, parcă. Românii nu mai au repere de viaţă memorabile. Viaţa s-a îmbolnăvit de cenuşiu, de monotonie şi dintr-o dată ne-am dat seama că vremea vieţuirii noastre nu mai are răbdare să ofere zile cu gust demn de aducere aminte, nopţi cu parfum de neuitat, răgazuri înstelate de fericiri imposibil de pierdut prin vreme.

În schimb, sunt îmbrăcate, în mod artificial, în haine sărbătoreşti, întâmplări lipsite de însemnătate, doar-doar vom încetini, cumva, fuga secundelor. Oamenii caută să construiască baraje pentru a domoli căderea spre “moartea” sufletească . Dar strădania românilor de a opri decăderea nu mai are vigoare, deoarece lecţia conform căreia în unire stă puterea unui popor a fost uitată. Strigătul poetului de odinioară “Opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea!“ nu se mai aude demult în sufletele oamenilor, ci a rămas închis, între pagini prăfuite (dar care pot fi readuse oricând la viaţă acolo unde oamenii pun suflet).

Majoritatea românilor merg cu paşi obosiţi pe aceleaşi drumuri, cu aceleaşi scopuri banale, zi de zi, fără să mai fie în stare, fără să mai vrea să deosebească ziua de azi cu aceea de ieri, pe aceea de mâine de cea dinainte. Sufocaţi de rutina unor vieţi fără bucurii, nu mai au curajul de a-şi încerca norocul pe cărări nebătătorite. Traseele drumului lor amintesc de şinele trenuleţelor electrice cu care se jucau în copilărie.

Nu se poate ieşi din ruta prestabilită decât printr-o catastrofă sau, desigur, printr-o minune dumnezeiască. Numai că românilor li s-a atrofiat demult gustul pentru miracol, nădejdea către fericirile care vin pur şi simplu ca o binecuvântare divină. Şi atunci se mulţumesc cu un destin îmbibat de plictis, de monotonie, de apatie, care va duce inevitabil, dacă nu este schimbat, către catastrofă. Totuşi, va trebui să se hotărască foarte curând ce aleg: minunea sau catastrofa…

În paralel cu timpul lor fugar, politica îşi ia tributul de nelinişte. Altfel trec anii într-o ţară în care nu eşti nevoit să-ţi baţi capul cine ajunge preşedinte sau primar. La români, vacanţele nu mai seamănă a vacanţe, ci a fugă. 

Toamnele sunt o povară, pentru că smălţuiesc în cenuşiu toate neîmplinirile de peste an. Le alungă aşa cum alungă şi iernile, pentru că viscolul se tânguie ca un muribund, iar sub brad stă ghemuită sărăcia. Primăverile vin spre ei cu atâta fragilitate şi cu atât parfum efemer, încât reîntoarcerea la viaţă devine, de multe ori, tristă şi dureroasă. Canicula verilor le arde buzele, cuvintele, gândurile. Speranţele sunt secate, ca un pârâu de câmpie, în iulie…

După atâtea iluzii mutilate, orice plan se ofileşte tăcut. Într-un vertij straniu al derutei, ajung să se contrazică în propriile gânduri, visurile se încaieră absurd, răzgândirile curg ca o hemoragie a sufletului.

Aproape nimeni nu mai are timp de demersuri spirituale. Clinchetul ultimelor monezi din portofel e ca un lacăt care nu te lasă să pătrunzi prin albiile poeziei. E vremea trenurilor care stau prea puţin în gară. Lumea modernă a făcut ca îndemnul “Bate fierul cât e cald !” să prospere. Supravieţuim într-o viteză care e deja un atentat la drepturile omului. Trăim mult mai repede decât în alte epoci. Obsesia de a umple viaţa până la refuz cu diverse sortimente de senzaţii a declanşat o reacţie paradoxală: nu mai avem timp pentru nimic, în timp ce “hoţii de timp” jubileză căci totul merge încă aşa cum ei au plănuit.

Pragmatismul vremurilor a impus o lege dură: timpul înseamnă bani, iar banii înseamnă totul. Oamenii au tăiat de pe lista priorităţilor tot felul de lucruri care ţin de suflet, de încântare, de adevărata fericire. Nu mai citim, nu mai medităm la propriile sentimente, nu mai iubim. Un amestec de grabă şi teamă de ratare a făcut ca trăirile poetice să fie înlocuite cu calcule. Nimic nu se face fără o planificare. Totul trebuie să aibă un “rost”. Tehnica este fascinantă, până în momentul în care răpeşte hrana spirituală.

Îţi trebuie zile întregi să vezi Muzeul Luvru, parcurgându-l cu pasul. Dar pe Internet îl expediezi în douăzeci de minute. Dacă citeşti “Anna Karenina”, îţi ia o săptămână. Dacă vezi filmul îţi ia două ore. Treptat, lumea opteză pentru cele mai rapide modalităţi de asimilare, fără să ia în seamă faptul că adevăratele bucurii sunt legate de foşnetul molcom al paginii de carte şi de nuanţele tulburătoare ale unui Van Gogh contemplat în original.

Cine mai are timp să asculte simfonii întregi? Acum, lumea se limitează la nişte teme clasice cunoscute, de regulă prescurtate drastic şi remixate uneori chiar penibil în ritmuri disco. Oamenii trec pe lângă monumente şi sculpturi ca pe lângă stâlpii de curent electric. Tradiţiile s-au preschimbat în demonstraţii de viteză.

Nu mai e timp de iubire. Până la abandonarea în faimoasele “mreje ale dragostei”, oamenii se interesează ce meserie are cel vizat, cât câştigă, dacă e o persoană dinamică, dacă poţi avea bază pe el. Dacă toate condiţiile practice au fost îndeplinite, îşi face loc şi câte un miez de dragoste.

Amorurile se consumă fără o stare interioară adecvată. Nici un băiat nu mai curtează o jumătate de an o femeie, pentru a ajunge în alcov. Tandreţea se consumă după principiul văzut-plăcut. Oamenii nu mai au capacitatea de a sesiza sublima atracţie sufletească ce aduce adevărata împlinire afectivă şi dă viaţă unei relaţii de iubire. “Ritualurile” sentimentale au ieşit din garanţie. Totul decurge rapid, goana este principiul fundamental al comunicării.

Oamenii nu mai au timp pentru ei înşişi. Vor să facă totul deodată. Cândva, fie şi numai băutul ceaiului era o îndeletnicire amplă, tihnită. În prezent, o mână stă pe computer şi cealaltă pe ceaşca de cafea. Apoi, mâna de pe computer se mută o secundă pe genunchiul amantei, iar mâna de pe ceaşcă umblă într-un sertar, după vreun document. Între timp, ochii se mai plimbă şi către televizor, să nu le scape ceva important. Cu o atenţie napoleonică, obsedaţi de timp şi de spaţiu, alergând după autobuz şi după cumpărături, oamenii s-au dezvăţat dramatic, de umanul din ei…

La prima vedere tot ceea ce a fost descris anterior pare un tablou trist despre nişte oameni care au uitat de ei înşişi. Românii aproape că s-au obişnuit deja cu el. Totul pare o “întâmplare” nefericită, o “boală” care-i face pe români să sufere. Dacă cineva îndrăzneşte să spună că totul este de fapt un plan diabolic, foarte abil realizat, este catalogat drept paranoic de către presă, este ameninţat de serviciile secrete şi este treptat scos din viaţa socială prin diverse manevre care pornesc de la nivele guvernamentale. Prin toate aceste măsuri, “cineva” doreşte ca nimic să nu perturbe somnul conştiinţei românilor.

Sărăcia, monstrul care ucide lent, dar sigur România

Se pare că în mare parte planurile francmasonilor de a îngenunchea poporul român au avut succes. Francmasoneria a reuşit în mare parte să îmbolnăvească România de sărăcie. Dacă sărăcia ar fi doar în exteriorul oamenilor problema nu ar fi chiar atât de gravă, dar când sărăcia pune stăpânire pe suflet, situaţia este cu adevărat dramatică. Astfel, sărăcia nu e numai un disconfort care se manifestă în salturi în această perioadă, ci un mod de viaţă ce declanşează reacţii acute, întunecând mai ales mintea oamenilor.

Sărăcia declanşează cea mai mare parte din certurile conjugale, care nu o dată degenerează în divorţuri traumatizante. Tracasaţi de o viaţă mizerabilă, oamenii se îmbată şi se ceartă, omorându-şi timpul în veşnica harţă violentă. Femeile blazate şi nemulţumite de viaţă îşi varsă oful în capul bărbaţilor vicioşi şi, de aici începe infernul. Cine mai ştie de la ce a pornit prima ceartă? Sociologii ştiu: de la sărăcie. De la lipsa de speranţă şi motivaţie care este cea mai gravă formă de sărăcie – sărăcia interioară.

Lumea a început să priceapă că îi oferă statului mai mult decât el are bună-voinţa să returneze către populaţie. Şi atunci, printr-o formă firească de revoltă, apare o lehamite pă-guboasă. Omul nu mai are chef să muncească şi să-şi dedice viaţa unor cauze pierdute din start. Din ce în ce mai multe segmente din populaţie abandonează lupta, căutând refugiu în cele mai inadecvate activităţi extraprofesionale.

Majoritatea românilor care emigrează o fac din cauza sărăciei. Prea puţini mai au şi alte motivaţii. E o dramă să părăseşti definitiv pământul părinţilor tăi. Dacă s-a ajuns până la acest incredibil exod către ţările dezvoltate, aceasta spune enorm despre dezastrul actual. Foamea e doar unul din chipurile mizeriei umane.

În urma ei, ca un cortegiu funebru, vin toate celelalte răzvrătiri: ura, înverşunarea, răzbunarea, invidia, furia. În zadar vor trebălui psihologii încercând să depisteze sursa acestor tare contemporane. Răspunsul e cu mult mai prozaic şi mai concret decât s-ar fi putut bănui. Suntem atât de săraci, încât ne-am învelit în viciu ca într-o vestă antiglonţ. Păcatul nostru zilnic (ignorarea sufletului) a devenit o absurdă formă de apărare.

Mai ştim oare cum arată o carte?

Fac oare yoghinii excepţie de la aceasta?

Recentul sondaj “C.U.R.S.” a semnalat o realitate dramatică. Apetenţa şi preocuparea românilor pentru cultură au scăzut atât de dramatic, încât ar trebui să fie găsită rapid o soluţie de oprire a derapajului spre dezastrul numit incultură. Din cercetarea realizată de “C.U.R.S.” se poate afla că 48% dintre români nu mai citesc cărţi. O jumătate din populaţia ţării a abdicat de la exerciţiul minţii, de la “fericita zăbavă” despre care cronicarul spunea că: “nu este alta nici mai frumoasă nici mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor”. Există oameni care nu au putut niciodată străbate până la capăt traseul dificil al unei lecturi complete, care au răsfoit cu silă şi obidă o carte şi apoi au rămas cu gustul eşecului.

Şcolile nu mai găsesc, se pare, mijloace convingătoare pentru a-i antrena pe copii în “sportul” minunat al cititului. Cu scuza că, după revoluţie, cărţile au devenit inaccesibile din cauza preţurilor imense, oamenii au renunţat să citească. Aceia care nu sunt dispuşi să facă asemenea investiţii în cultură sunt gata să plătească fleacuri de pe urma cărora satisfacţiile sunt înzecit mai mici şi mai puţin durabile.

În fiecare oraş, în fiecare cartier, în cele mai multe dintre comune se găseşte câte o bibliotecă pentru cei care nu au într-adevăr bani de dat pe cărţi. Dar fişele bibliotecilor din ţară sunt tot mai goale, oamenii nu-şi mai ostenesc paşii până în locurile în care se află depozitată înţelepciunea marilor cărturari ai pământului. Scuzele sunt mincinoase. Cei care doresc să citească pot găsi cărţi. Mai rămâne să se hotărască să renunţe la obiceiul cronofag al privitului la televizor, patima păguboasă a ultimelor decenii, să renunţe la nepăsare şi să refuze tentaţia comodă a necunoaşterii, pentru a găsi apoi curajul de a căuta comorile spirituale din cărţi.

Îngerii Justiţiei Divine

Prin nelegiuirile pe care le comit francmasonii vor ca oamenii să creadă că Dumnezeu a “uitat” de oameni, şi că acum forţele satanice conduc Pământul. Că acest lucru nu este adevărat, o arată numeroase semne divine: miracole (pe care oamenii sunt “educaţi” să nu le creadă), apariţii divine ( ale Fecioarei Maria), informaţii spirituale propagate de mişcările spirituale divin inspirate, etc. Un exemplu zguduitor al faptului că forţele divine sprijină umanitatea pentru a depăşi situaţia de decădere pe care o traversează, este şi cazul pe care vi-l prezentăm în continuare: numeroase incendii (peste 600 de clădiri), a căror cauză nu a putut fi determinată sub nici o formă de anchetatori, au fost semnalate peste tot în lume, stârnind bănuiala că originea lor este legată de intervenţia divină. Primul care a emis această ipoteză este preotul italian Marco Galone, care susţine că aceste incendii misterioase care au avut loc începând cu luna iulie a anului trecut în mai multe ţări, printre care Statele Unite, Israel, Irak, şi în alte state ale Orientului Mijlociu, sunt semne ale justiţiei divine.

Peste 900 de martori au asistat înmărmuriţi la exploziile şi incendiile care au cuprins diverse clădiri şi alte locuri unde poliţia suspecta desfăşurarea unor activităţi necurate. Intrigaţi de legătura evidentă între distrugerea unor astfel de edificii şi manifestarea justiţiei divine, înalţii prelaţi de la Vatican au ordonat deschiderea unei anchete proprii, numindu-l la ”comandă” pe preotul Marco Galone. Acesta, o adevărată autoritate în materie, fiind autorul câtorva tratate despre existenţa şi intervenţia îngerilor, a fost “înzestrat” cu o echipă de alţi cinci anchetatori, printre care un fizician şi un fost comisar-şef de poliţie.

Pe măsură ce rapoartele despre focuri devastatoare care se iscau “ca din senin” în întreaga lume asaltau Vaticanul, investigatorii se convingeau din ce în ce mai mult că este vorba despre pedeapsa lui Dumnezeu, adusă la îndeplinire de aşa-numiţii “Îngeri ai Justiţiei Divine”. Iată ce declară părintele Galeno: ”Nu poate fi vorba despre acţiunile unor fiinţe umane. Nenumăraţi martori, printre care poliţişti şi militari, au afirmat că au asistat la scene în care imenşi îngeri, purtând săbii de foc, au părăsit în zbor locul incidentelor. Ei au mai descris cum îngerii incendiau clădirile respective, lovind săbiile de pereţii exteriori, până când aceştia luau foc”.

Dar despre ce gen de clădiri este vorba, mai exact? Un recent caz este cel al exploziei unui depozit de lângă Ierusalim, unde poliţia bănuia că există o fabrică secretă de explozibil, aparţinând teroriştilor arabi. Un alt exemplu este acela al unei case dubioase din zona sudică a oraşului Los Angeles, loc preferat de întâlnire a traficanţilor de droguri din zonă. Pompierii veniţi să stingă incendiul declanşat puteau să jure că au văzut cel puţin zece îngeri, părăsind locul dezastrului, după ce şi-au îndeplinit misiunea.

Acelaşi lucru îl susţin şi martori oculari ai unui incident asemănător petrecut în Bagdad (Irak), unde o explozie misterioasă a distrus o clădire suspectă de adăpostirea unor arme chimice. Şi cum numărul incendiilor de acest gen a ajuns la 615, e greu de crezut că totul nu este decât o coincidenţă…

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Ingerii pot fi fotografiati… Povestea incredibila a unui baietel bolnav

Luminile ingerilor apar mult mai frecvent in fotografii. Exista o serie de fotografii in care apar sfere albe si forme fantomatice, care se aseamana in mod clar cu conturul ingerilor sau zanelor. Frecventa crescuta a acestui fenomen se datoreaza probabil progreselor aparatelor fotografice, obisnuite si digitale. De asemenea, fenomenul poate fi pus pe seama „subtierii valului”. Aceasta inseamna ca pe masura ce ne elevam in mod colectiv si devenim tot mai constienti din punct de vedere spiritual, observam tot mai usor prezenta lumii spiritelor in preajma noastra.

Ryan Reynolds, in varsta de 10 ani, din Cincinnati, Ohio, vorbea adesea de faptul ca vede ingeri. Ryan, care fusese diagnosticat cu o tumoare neoperabila pe creier, a spus familiei sale ca vazuse ingeri in timpul plimbarii in caruta cu fan. Trei persoane diferite i-au facut fotografii lui Ryan in timpul acelei plimbari, folosind trei aparate diferite. Unul dintre ei era o reportera a ziarului local Community Press, folosind aparatul firmei pentru stirile pe care ea le relata.

Atunci cand a fost developat filmul din aparat, pe fiecare dintre fotografii se vedeau sfere luminoase care il inconjurau pe baietel. Fiecare aparat folosise tipuri diferite de film. Familia nu a stiut ce sa creada despre petele albe de pe fotografii. Una dintre aceste fotografii arata mici pete albe in jurul lui Ryan, o alta il infatisa impreuna cu o imagine alba in forma de peste, iar cea de-a treia cuprindea o sfera alba uriasa, chiar langa el.

Dar Ryan a recunoscut imediat ingerii in acele fotografii. Mama lui isi aminteste ca el a aratat spre sfera uriasa din cea de-a treia fotografie si a spus: „Mamico, iata de ce m-am simtit atat de bine in plimbarea aceea. Deoarece chiar acolo era ingerul meu pazitor… stiam ca va fi acolo. Acesta e ingerul meu, mamico. Imi vorbeste tot timpul.” Mama lui Ryan spunea ca el vorbeste adesea cu ingerii.

Ryan a murit in pace la doua luni dupa acea plimbare, stiind ca este inconjurat de ingerii lui pazitori. Va puteti intreba de ce, avand toti acei ingeri in jurul lui, Ryan nu si-a revenit si nu a mai trait totusi. Ei bine, poate ca scopul vietii lui fusese sa atraga atentia asupra prezentei ingerilor prin moartea sa induiosatoare. Povestea lui a fost subiectul stirilor internationale, iar viata lui Ryan a produs o oarecare agitatie in redactiile de stiri, care in mod normal nu relateaza incidente in care sunt implicati si ingerii. Daca el s-ar fi vindecat, probabil ca povestea lui ar fi trecut nebagata in seama, deoarece stirile tind sa se concentreze doar asupra povestilor dramatice. Curajosul suflet al copilului de zece ani care a fost Ryan Reynolds s-a dus in rai, astfel incat adultii de pretutindeni sa contemple realitatea ingerilor pazitori.

Ingerii apar pe filmul fotografic, deoarece aparatele foto sunt capabile sa capteze lumina si energia cu un grad crescut de acuratete si de sensibilitate.

Sursa: www.almeea.ro.

Sursa: Misterele Lumii

SFATUITOAREA VA SPUNE CUM SA VORBITI CU INGERII

Oricine poate vorbi  cu ingerii. Nu este nevoie de o pregatire speciala pentru acest lucru sau de aptitudini deosebite. Toti ne-am nascut cu aceste abilitati, doar ca unii, au avut nevoie de ele mai repede decat ceilalti. 
Este nevoie doar de putina perseverenta si putin timp alocat zilnic.
Pentru toate acestea, recititi materialul "Cum intram in contact cu ingerul pazitor " postat pe blog 1 Mai 2011.
O sa constatati, ca este simplu si deosebit de folositor. Ingerii va vor avertiza, atunci cand este un pericol si va vor sfatui, atunci cand nu sunteti sigur pe ce drum trebuie sa o luati.
Ingerii va vor da doar sfaturi bune, care nu  lezeaza cu nimic si nu lezeaza pe nimeni. Tot ceea ce transmit trebuie sa fie invaluit in " Lumina, Iubire, Armonie, Adevar Divin". Daca se intampla sa fie prin preajma o entitate negativa, se poate simti un miros pestilentios sau sa se vada o forma mica sau mare neagra si sa se simta arsura, de obicei pe proiectia plexului solar in spate, sau sa se simta senzatia ca te incingi, fara motiv... Oricum, sunt senzatii deranjante. Nu aveti altceva de facut, decat sa rostiti: " NU VREAU SA VORBESC CU TINE, PLEACA!"
Daca in preajma aveti Ingeri, atunci veti simti ori o racoare ca o briza, sau o caldura ca si dragostea de mama, sau un miros frumos... si puteti vedea reflexii argintii sau luminoase. Cam asa se pot diferentia Ingerii si alte entitati nu tocmai binevoitoare. Dar cel mai important, este ca niciodata, Ingerii nu va vor da un sfat care sa va conduca la ceva rau.
Nu uitati, nu sunteti singuri, nu ati fost si nu veti fi niciodata singuri in fata unei incercari.
Deci, pentru a vorbi usor cu ingerii, trebuie sa va relaxati. Daca veti considera ca va ajuta, puteti sa va creati o atmosfera relaxata, cu semintuneric.
Asezati-va comod si inchideti ochii.
Respirati si inspirati profund de minim 3 ori, pana va simtiti relaxati.
Imaginati-va o multime alba de forme.
Rostiti: " Dragii mei Ingeri si Arhangheli buni, veniti si comunicati cu mine. Ce aveti sa-mi comunicati?"
Va incepe un mesaj vizual, acustic, senzatie sau combinatii sau toate la un loc, in functie de " specializarea" fiecaruia.
Cand acest mesaj se termina, puteti intreba ceea ce veti dori voi. Daca nu cunoasteti deja raspunsul si va este ingaduit sa il cunoasteti, ingerul sau ingerii va vor raspunde.
Cand ati terminat comunicarea, rostiti simplu:" Multumesc, Amin!"
Daca nu reusiti din prima incercare, nu disperati. faceti o pauza si mai incercati. Cu perseverenta, o sa vedeti ca veti reusi.
Daca mai aveti alte intrebari, puteti sa imi scrieti pe adresa publicata pe blog.

Lumina, Iubire, Armonie!

Scris de Sfatuitoarea