Despre paralizia ONU, despre razboi si paradoxul lui Zenon

De la tribuna Organizatiei Natiunilor Unite presedintele Frantei François Hollande a vorbit despre paralizia ONU. Se referea la blocajul în care intra organizatia de fiecare data când are de stins un conflict sau un razboi. Termenii sunt duri dar nu si gratuiti. La sesiunea Adunarii generale din acest an se discuta mai mult decât oricând despre razboi si nu se întrevede nici o solutie. Misiunea de pace a acestei organizatii este din ce în ce mai bine mascata de ipocrizia cu care sunt ascunse adevaratele cauze ale conflictelor care destabilizeaza tot mai mult si tot mai periculos ordinea în lume. Dezbaterile de acum dau masura iesirii din timp si din propria misiune a Natiunilor Unite. Consiliul de Securitate nu-si regaseste conditia de forum al pacii si se lasa luat de apele intereselor membrilor sai permanenti. Criza de autoritate prin care trece astazi ONU este profunda. Inadecvarea organizatiei la etapa istorica în care a intrat omenirea dupa distrugerea echilibrului fricii din vremea lumii bipolare este evidenta. În revista „Le Monde diplomatique“ din 27 septembrie, Romuald Sciora, director-fondator al Forumului global franco-american, scrie:

„Când evenimentele se acumuleaza mai putem oare vorbi de «simple crize»? În realitate, echilibrul mondial de forte este în plina mutatie, iar marile puteri ale lumii de ieri au înteles acest lucru. Cu fiecare zi ele îsi afirma tot mai mult hegemonia în forumuri ai caror membri sunt alesi cu grija, ca G-20, în timp ce statele defavorizate, excluse de la reuniunile unde numai puterea economica da drept de cetate, încearca sa se asocieze în cadrul organizatiilor generale în care nu este sigur ca vocile lor sunt auzite la nivel planetar. ONU are capacitatea de a aduna cu ocazia adunarilor sale generale toate statele lumii, dar este o organizatie marginalizata. Ea devine o cochilie goala a manifestarilor de nemultumire fata de interesele marilor puteri care au dus la paralizia Consiliului de Securitate. Asa cum se întâmpla în privinta unor conflicte precum cel din Siria“.

Consiliului de Securitate nu mai ofera solutii
Nevoia maririi numarului membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate a aparut odata cu afirmarea puternica – politica si economica – a Germaniei si Japoniei, iar mai nou a Indiei, Braziliei si Africii de Sud. Reforma ONU este resimtita de mult si a devenit imperativa în conditiile reechilibrarii factorilor mondiali de putere. În alcatuirea sa de acum, Consiliul de Securitate a devenit loc de dispute. Osificat, Consiliul nu mai ofera solutii. Conform Cartei ONU, misiunea acestuia este „sa faca recomandari sau sa decida masuri… pentru mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale“. Ne consolaseram cu neputinta Consiliului de a adopta rezolutii cu aplicabilitate în cazul conflictului israelo-palestinian. Renascusera sperantele odata cu solidaritatea manifestata pentru adoptarea unor rezolutii pertinente care au contribuit la reusita schimbarilor din lumea araba declansate de „revolutia iasomiei“ din Tunisia. Acum ridicam din nou neputinciosi din umeri în fata disputelor pentru Siria. Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, a calificat conflictul din aceasta tara drept „dezastru regional cu implicatii mondiale… o amenintare grava si crescânda la adresa pacii si securitatii internationale care reclama atentia Consiliului de Securitate“. Occidentalii incrimineaza Moscova si Beijingul pentru esecul adoptarii unei rezolutii de forta care sa fi putut conduce la înlaturarea lui Assad. China si Rusia pretind ca ONU nu poate impune înlocuirea unui regim politic. Între principii si interese, razboiul face ravagii în Siria. Încercarile de mediere de pâna acum au esuat, cel mai usturator esec fiind înregistrat chiar de fostul secretar general al ONU, Koffi Annan. Pentru ochii lumii, renuntarea lui la mandat a fost ascunsa diplomatic în vorbe, realitatea era alta: Anan si-a dat seama ca nimeni nu este dispus sa respecte minimumul convenit la un moment dat. Imixtiuni condamnabile, sprijin militar oneros si ascuns, intrigi si, mai mult decât toate, încrâncenarea cu care Assad se agata de putere l-au descurajat pe abilul diplomat care condusese Natiunile Unite în doua mandate si cunostea atât de bine dosarul Orientului Apropiat. ONU, încercând sa medieze în continuare între Assad si insurgenti, l-a desemnat acum ca reprezentant special pe arabul Lakhdar Brahimi. Sansele de reusita ale acestuia sunt înca si mai mici. Brahimi, spunea un diplomat, nu are nici cea mai mica idee privind strategia ce trebuie adoptata; numirea lui permite ONU sa faca act de prezenta în dosarul sirian.

Conflictul israelo-palestinian urmeaza logica paradoxului lui Zenon
Cu aproape un an în urma, Alain Gresh, expert în problema conflictului israelo-palestinian, spunea ca acesta urmeaza legea paradoxului lui Zenon. Filozoful grec antic exemplifica ideea de infinit cu parabola unei întreceri între o broasca testoasa si eroul „Iliadei“, Ahile. Daca Ahile ar fi alergat cu 100 de pasi în urma broastei testoase, nu ar fi ajuns-o niciodata. El ar fi redus, într-o prima etapa, o jumatate din distanta, apoi din jumatatea ramasa, o alta jumatate, din ce a ramas, o alta jumatate s.a.m.d. Legatura pe care o face Gresh cu conflictul israelo-palestinian este aceasta: statul palestinienilor este pentru mâine, întotdeauna pentru mâine. În 1948, scrie el, Statele Unite au ezitat sa recunoasca statul Israel ; în 2011, nu au ezitat sa blocheze aderarea statului palestinian la ONU. Veto-ul opus, încurajat de Uniunea Europeana, urmarea reportarea deciziei în schimbul reluarii negocierilor bilaterale directe; dar Washington-ul stia ca Israelul recurge întotdeauna la un pretext pentru esuarea negocierilor. Ca în parabola lui Zenon, distanta fata de scop se reduce cu jumatate, niciodata în totalitate, astfel încât crearea statului palestinian ramâne întotdeauna pentru mâine. Readusa si anul acesta la tribuna ONU de liderul palestinienilor Mahmoud Abass, chestiunea acceptarii statului palestinian ca membru al ONU ramâne pentru… mâine. „În maratonul la care s-a angajat Organizatia pentru Eliberarea Palestinei în vederea recunoasterii statului palestinian, scrie Gresh, fiecare etapa atinsa pare sa o apropie de scop, dar ramâne întotdeauna o jumatate din distanta de parcurs, o ultima conditie de îndeplinit, o ultima concesie de facut. În 1999, OLP anunta ca proclama nasterea statului palestinian, dupa o perioada de „autonomie“ a Cisiordaniei si Fâsiei Gaza agreata prin acordurile de la Oslo, din 1993. Statele Unite si Uniunea Europeana au facut presiuni pentru amânarea proclamarii ; la summit-ul de la Berlin, din martie 1999, U.E. anunta „dispozitia sa de a lua în considerare recunoasterea unui stat palestinian“ în schimbul acestei amânari. În martie 2002, Consiliul de Securitate al ONU proclama atasamentul sau la viziunea crearii unei regiuni în care sa coexiste doua state, Israel si Palestina; în anul urmator, Cvartetul format din Statele Unite, Uniunea Europeana, Rusia si ONU scotea o „foaie de parcurs“ care prevedea crearea unui stat palestinian înainte de 2008. La 23 septembrie 2010, în discursul sau în fata Adunarii generale, presedintele Barack Obama îsi exprima speranta de a vedea Palestina integrata în septembrie 2011 în ONU; un an mai târziu (adica acum, n.n.) el anunta ca va opune veto-ul în cazul votarii admiterii. Este aici o recunoastere a esecului vechii strategii. Aceasta lunga poveste a promisiunilor neîmplinite constrânge conducerea palestinienilor sa se adreseze direct Natiunilor Unite si sa renunte la negocieri bilaterale „fara conditii prealabile“. Aceasta este concluzia lui Gresh care a avut ideea de a ne oferi subtila comparatie a strategiilor pentru conflictul israelo-palestinian cu paradoxul lui Zenon.

Este posibil un razboi între Iran si Israel?
Daca ar fi sa raspund ca în bancurile de la Radio Erevan, as spune ca da, dar ca ar fi pacat. Daca cineva conteaza pe NATO, raspunsul este nu, a indicat o autoritate a Aliantei. Pentru NATO, chestiunea „este în afara subiectului“, în ciuda îngrijorarilor din capitalele europene privind eventualitatea unor lovituri din partea Israelului asupra siturilor nucleare iraniene si, invers, din partea Teheranului asupra Israelului. În aceasta etapa nici o planificare de interventie nu a fost luata în calcul. Motivele? Orientul Apropiat si Mijlociu nu se afla în zona de interventie a Aliantei; aplicarea art. 5 al Tratatului de la Roma (solidaritate automata în caz de atac împotriva unui stat membru) nu poate fi invocata; o interventie NATO, inevitabil patronata de Statele Unite, complica situatia; în sfârsit, pozitia Turciei, stat vecin cu Iranului, ar face dificil un consens. În Alianta Atlantica singurul cadru de discutie privind Iranul se refera la apararea antiracheta. Ceea ce nu împiedica armatele statelor occidentale sa imagineze orice scenariu. Tradus în termeni liberi, putem întelege ca Teheranul se afla, totusi, în bataia pustii. Cine are urechi de auzit… Dar ar fi bine si ca Tel-Aviv-ul sa ia în serios sfaturile aliatilor care îi cer prudenta si concentrarea eforturilor pentru reglementarea conflictului cu palestinienii. Aceasta presupune pasi decisivi spre recunoasterea unui stat al palestinienilor. La capatul acestui proces, paradoxul lui Zenon ar ramâne doar o ilustrare a definirii infinitului.

Africa, Africa…
Se redeschide dosarul fierbinte african. Mali, unul dintre statele cele mai sarace din Africa, se afla pe picior de razboi. În nordul acestuia a fost instaurata o guvernare djihadista (fundamentalista) secesionista. Violenta cu care vrea sa se impuna (intoleranta fata de locuitorii de alta religie, distrugerea monumentelor neislamice etc.) a provocat îngrijorare maxima nu numai în Mali si în rândul statelor africane vecine, ci si în lume. Mali si alte state africane au facut apel la autoritatea Frantei pentru a stopa mareea islamica în fostele colonii franceze. La ONU, presedintele Hollande a prezentat pozitia Parisului în acesti termeni: la cererea prietenilor nostri africani am încercat sa facilitam contactele între partile în conflict, am numit un reprezentant special care a facilitat întâlniri ale presedintelui Mali cu mai multi lideri din regiune. Îi sprijinim pe africani în Consiliul de Securitate si am sensibilizat membrii permanenti ai acestuia pentru a vota o rezolutie care prevede punerea bazelor restabilirii legalitatii constitutionale, refacerea unitatii statului Mali. Uniunea Europeana, de asemenea, acorda ajutoare umanitare populatiei locale sau dislocate si contribuie la crearea unor forte de securitate. Franta nu are în intentie sa recurga la o interventie militara. Parisul, dupa cum se vede, nu vorbeste de mediere, ci de facilitare a contactelor. Prudenta vine si de la faptul ca patru cetateni francezi au fost luati ostatici de djihadisti.

A venit rândul Africii sa intre în malaxorul schimbarilor? Cred ca da. Din pacate, dupa primele semne, nu va putea fi ocolit razboiul nici în cazul acestui continent. Refacerea ordinii noi, cum am mai scris, sta sub pecetea razboiului. Aceasta este perspectiva oferita chiar de dezbaterile din actuala sesiune a Adunarii generale a Natiunilor Unite. Din pacate.

sursa: revistacultura.ro

Sursa: gandeste.org

A APARUT MOTIVUL ATACARII IRANULUI? ONU vor oferi probe si fotografii ce demonstreaza faptul ca Iranul dezvolta pe ascuns arme nucleare

Iata ce aflam din articolul Aceste FOTOGRAFII justifică UN NOU RĂZBOI? Lumea, sub o NOUĂ ALERTĂ NUCLEARĂ – bomba dintr-un raport oficial care va fi anunţat miercuri! UPDATE:

Experţii în activităţi nucleare ai ONU vor lansa miercuri un raport în care vor arăta cum Iranul a dezvoltat pe ascuns arme nucleare, ignorând interdicţiile internaţionale.

Conform unor noi dovezi puse la dispoziţie de serviciile secrete, oficialii ONU arată că Iranul a depăşit obstacolele tehnologice şi a dezvoltat şi cea mai sofisticată parte a unei arme nucleare – detonatorul reacţiei atomice în lanţ.

Experţii în activităţi nucleare ai ONU vor lansa miercuri un raport în care vor arăta cum Iranul a dezvoltat pe ascuns arme nucleare, ignorând interdicţiile internaţionale.

Conform unor noi dovezi puse la dispoziţie de serviciile secrete, oficialii ONU arată că Iranul a depăşit obstacolele tehnologice şi a dezvoltat şi cea mai sofisticată parte a unei arme nucleare – detonatorul reacţiei atomice în lanţ.

Vezi aici pozele din satelit cu baza nucleară din Iran, unde se presupune că se fabrică bomba atomică

Iranienii ar fi primit ajutor din Coreea de Nord şi din Pakistan, dar şi de la un fost savant sovietic. Rusia neagă orice implicare în activităţile nucleare de la Teheran, iar SUA şi Israel ameninţă cu sancţiuni economice şi cu eventuale represalii militare.
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Palestinienii vor depune cererea de aderare la ONU pe 20 septembrie.Israelul poate pierde astfel Ierusalimul de Est.Va declansa Israel razboiul in Orientul Mijlociu pentru a bloca intentia Palestinei?

[...]Palestinienii vor depune cererea de aderare cu drepturi depline la la 20 septembrie, a declarat sâmbătă ministrul palestinian de Externe, Riyad al-Malki, anunţă AFP.

Cererea va fi predată lui Ban Ki-moon în ziua deschiderii viitoarei Adunări Generale a ONU la New York.
Preşedintele Mahmoud Abbas va depune cererea personal secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon, în ziua deschiderii viitoarei Adunări Generale a ONU la New York, urmând ca acesta să o prezinte Consiliului de Securitate.
Maliki a adăugat că s-a ales luna septembrie deoarece atunci Libanul va deţine preşedentia Consiliului de Securitate al ONU, având şanse mai mari ca cererea să fie acceptată.
Siria recunoaşte deja existenţa unui stat palestinian, în frontierele de la 4 iunie 1967, în vigoare înaintea războiului israeliano-arab, având capitala la Ierusalimul de Est, potrivit anunţului din 17 iulie a Ministerului sirian al Afacerilor Extrerne.
“Siria recunoaşte statul palestinian între frontierele de la 4 iunie 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală şi păstrarea drepturilor legitime ale palestinienilor”, anunţă ministerul, într-un comunicat.
Siria va “trata Biroul OLP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) la Damasc ca ambasadă, imediat după apariţia acestui comunicat”, subliniază ministerul.
Riyad Mansour, trimisul special al palestinienilor la ONU, a declarat recent într-un interviu pentru France 24 că formarea unui stat palestinian ar fi “o investiţie în pace” şi ca aproape 130 de state recunosc deja existenţa acestui stat, relatează cotidianul Haaretz.
Liderii palestinieni încearcă sa obţină acceptul ONU pentru formarea unui stat independent în cadrul frontierelor stabilite înca din 1967. Anul trecut, negocierile cu Israelul au eşuat, liderii israelieni pronunţându-se împotriva formării unui stat palestinian, ca şi Washinghtonul, care şi-a anunţat intenţia de a-şi exercita dreptul de veto.
Război în Orientul Mijlociu pentru a zădărnici planurile palestinienilor?
Robert Baer, ​​un fost agent CIA din Orientul Mijlociu, a prezis la o emisiune radio că Israelul va ataca instalaţiile nucleare ale Iranului luna viitoare, înainte de a merge palestinienii la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea statalităţii, arată Huffington Post. În urmă cu două luni şi fostul şef al Mossad lansa un astfel de avertisment.
Baer, ​​un vechi ofiţer CIA cu 12 ani de activitate în Orientul Mijlociu şi a cărui memoriu a stat la baza filmului „Syriana” din 2005, în care joacă George Clooney, spune că un atac israelian asupra Iranului ar trage Statele Unite într-un război major şi costisitor în Orientul Mijlociu. Potrivit acestuia, armata SUA nu se opune şi chiar există un ordin de la Pentagon pentru pregătiri de război. Fostul ofiţer spune că forţele speciale americane caută deja obiective iraniene în Irak. Fostul ministru al apărării Robert Gates ar fi fost singurul care s-a opus unei astfel de intervenţii, folosindu-şi influenţa pentru a contracara un atac israelian în timpul administraţiilor Bush şi Obama.
Declaraţia lui Baer vine în completarea avertismentului lansat de fostul şef al Mossad Meir Dagan, care a părăsit agenţia de informaţii israeliene în septembrie 2010. În urmă cu două luni, el a prezis că Israelul ar putea ataca Iranul, o acţiune pe cât de “iminentă”, pe atât de “stupidă”. În conformitate cu presa israeliană, spusele lui Meir Dagan ar trebui luate în seamă nu numai pentru că şefii Mossad, în funcţie sau pensionari, păstrează în mod tradiţional secretele, dar şi pentru că Dagan este foarte conservator în materie de securitate. “Când acest om spune că guvernul nu are nici o viziune şi este iresponsabil, ar trebui să ne oprească din dormitul profund pe timp de noapte”, arată presa israeliană.

Sursa: Secretele Sistemului

Imagini cutremurătoare din Somalia: 500.000 de copii în pragul morţii, din cauza foametei (VIDEO)

Autor: DANIELA CRISTINA ALBU

Foto: ANTOINE DE RAS / EPA

  

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat cinci regiuni din Somalia ca afectate de foamete. Seceta din Cornul Africii a provocat cea mai gravă criză alimentară din Africa din ultimii 20 de ani.
ONU a declarat cinci regiuni din Somalia afectate de foamete. Potrivit Agerpres, seceta din Cornul Africii a provocat 'cea mai gravă criză alimentară din Africa' din ultimii 20 de ani. În Somalia, situaţia este agravată de o stare permanentă de război civil şi de controlul deţinut de islamiştii shebab asupra celor mai afectate regiuni ale ţării.
Zeci de mii de somalezi au pierit, în timp ce 500.000 de copii se află în pragul morţii prin înfometare, comentează New York Times. Situaţia din Somalia se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Grupul insurgent islamist shebab, care controlează cea mai mare parte din sudul ţării, împiedică însă populaţia înfometată să fugă din aceste teritorii. Insurgenţii sunt acuzaţi de situaţia actuală şi de înfometarea populaţiei somaleze, pentru că au gonit multe organizaţii umanitare din zona afectată de secetă şi au interzis acordarea de ajutor.
În fiecare dimineaţă, părinţii sfrijiţi se împleticesc lipsiţi de putere, purtând în braţe copii aproape descarnaţi ţi îndreptându-se spre intrarea spitalului Banadir din Mogadishu, o clădire dărăpănată, ale cărei coridoare miros puternic a motorină, fiindcă asta este tot ceea ce au la dispoziţie asistentele medicale pentru alungarea roiurilor de muşte. Copiii mor din cauza lipsei medicamentelor şi a echipamentului medical. Pentru cei care au nevoie de perfuzii, nu există echipament pediatric şi trupurile lor firave nu fac faţă volumului de lichid administrat cu instrumente destinate adulţilor.
O mare parte din Cornul Africii, incluzând Kenya, Somalia, Etiopia, Eritreea şi Djibouti, a fost lovită în această vară de una dintre cele mai grave secete din ultimii 60 de ani. Dar numai două dintre zonele din sudul Somaliei, controlate de shebab, au fost declarate de ONU zone de foamete conform criteriilor ştiinţifice, statisticile deceselor şi ratei de malnutriţie.
În afară de fuga în ţările vecine, Kenya sau Etiopia, unde pot primi mai mult ajutor, milioanelor de somalezi înfometaţi le mai rămân doar două opţiuni: fie să ceară asistenţă Guvernului de tranziţie de la Mogadishu, fie să rămână în teritoriile controlate de shebab, care şi-au declarat apartenenţa la Al Qaida şi au încercat să elimine din zonele controlate de ei tot ceea ce provine din vest – muzica occidentală, îmbrăcămintea, dar şi mai grav, chiar şi intervenţia organizaţiilor umanitare internaţionale pe perioada de foamete.
Cei care au reuşit să scape şi au ajuns la Mogadishu au declarat că insurgenţii blochează cursul râurilor şi fură apa de la sătenii săraci, pentru a o da fermierilor care le plătesc taxa de protecţie. Familiile strămutate care încearcă să ajungă în capitală, dacă sunt prinse de insurgenţi, sunt obligate să rămână în tabăra din afara oraşului, condusă de aceştia, care nu face faţă să hrănească mii de persoane.
Acum câţiva ani, insurgenţii au început să interzică vaccinările de imunizare, sub pretextul că acestea fac parte dintr-un amplu complot occidental de ucidere a copiilor somalezi. La ora actuală, nenumăraţi copii nevaccinaţi mor de pojar, de holeră şi de febră tifoidă, în timp ce zeci de mii de persoane malnutrite şi cu o foarte slabă imunitate fug din zonele de secetă pentru a ajunge în taberele aglomerate şi murdare, unde bolile pândesc din umbră.

"Somalia este considerată mai periculoasă şi mai anarhică decât Haiti, Irak sau chiar Afganistan”, a declarat Eric James, reprezentant al Comitetului American pentru Refugiaţi, o organizaţie de ajutorare, care încearcă să trimită în zonă personal cu calificare specială pentru a face faţă atât dezastrului umanitar, cât şi lipsei de securitate din zonă.

Sursa: jurnalul.ro