Oare BNR ar distribui arme de foc populaţiei?

Dacă în numai câţiva ani cantitatea de arme de asalt de pe teritoriul României s-ar fi triplat, fără să ştim că ar fi război sau că s-ar organiza un concurs naţional de vânătoare, suntem siguri că autorităţile numaidecât s-ar fi alertat; laolaltă Guvern, Poliţie şi tot ce înseamnă administraţie locală ar fi încercat să vadă care este natura acestei inflaţii de armament şi la cine ajung armele. Nu credem că ar fi stat liniştiţi doar în baza faptului că românii sunt oameni raţionali şi nu vor face abuz de pistoalele, puşcoacele şi kalaşnicoavele care le intră pe mână. S-ar gândi că mai curând vărsările de sânge s-ar înmulţi odată ce populaţia s-ar înarma până în dinţi.

Nu aceeaşi vigilenţă am avut însă, în materie monetară, de la autoritatea de resort, Banca Naţională a României. Deşi cantitatea de lei s-a triplat din 2008 până în prezent, într-un răstimp în care economia a scăzut, iar investitorii străini ne-au ocolit cu valuta, BNR nu a părut deloc alertată. Mai mult decât atât, creşterile de preţuri de aproximativ 20% din perioada de patru ani amintită nu au fost deloc asociate cu această explozie ciudată a masei monetare. “Şocuri adverse de natura ofertei” a fost justificarea cea mai la îndemână pentru scumpiri atunci când faptul că acestea sunt mai degrabă o consecinţă a leilor în exces era o explicaţie la mintea cocoşului.

Apropo, chiar ar trebui să îşi ia un cocoş cei de la BNR, care să îi ajute în materie de politică monetară! În unele cazuri gândirea simplă nu strică şi este bine să apelezi la ea atunci când modele econometrice mai complicate sau mai simpliste te conduc la concluzii sofisticate despre existenţa unui deficit de cerere greu măsurabil. Ca să îl citez pe un reprezentant al industriei financiare de la noi, “cât despre PIB-ul potenţial, nimeni nu a pus mâna pe el”.

Din această toamnă, pentru că preţurile tot nu se astâmpără şi au luat-o în sus, în sfârşit, Banca Naţională dă un semnal că a trecut la întărirea politicii monetare prin limitarea volumului sumelor pe care băncile comerciale le accesează pe termen scurt de la banca centrală; ţinta explicită o reprezintă restrângerea lichidităţilor, după cum a spus chiar şeful instituţiei, Mugur Isărescu, la prezentarea ultimului raport privind inflaţia.

Dacă tot a luat altitudine şi, din aerul tare al unei politici monetare aidoma, priveşte cu un ochi de şoim vigilent la disciplina sistemului financiar, domnul guvernator revine pentru a spune ceva care până acum un an sau doi a mai afirmat doar din perspectivă academică: cantitatea de bani determină, pe termen lung parcursul preţurilor, chiar dacă pe intervale mai restrânse corelaţia nu funcţionează foarte fidel. Sau, cel puţin, dacă nu numeşte direct cauzele monetare ale inflaţiei persistente, domnul Isărescu o zice mai pe ocolite, şi anume că nu “dezavuează” ceea ce scriem la Curierul Naţional cum că, în realitate, cantitatea suplimentară de bani este motorul scumpirilor.

Apoi apare, desigur, nuanţa… Cantitatea de bani nu se duce automat în preţuri; dimpotrivă, banii pot bălti în sistem fără a fi accesaţi de diversele categorii de consumatori, caz în care fenomenul scumpirilor întârzie. Astfel, viteza de circulaţie a banilor este aproape la fel de importantă, doar în raport cu aceasta masa monetară răsfrângându-se asupra preţurilor.
Nimic de zis, fenomenul “capcanei de lichidităţi” există şi în Japonia, spre exemplu, chiar are o persistenţă remarcabilă. Este o caracteristică a sistemelor financiare stricate, care au de digerat un exces de datorie. Laolaltă creditori cu bilanţurile avariate şi debitori cu câte un bolovan de datorii consimt că este mai bine să nu se mai joace cu un foc al creditului şi creaţiei monetare cu care tocmai s-au fript. Atunci masa monetară în exces reprezintă mai degrabă o ficţiune într-un sistem bancar de facto insolvent şi nu are stimulentele de a ieşi în economie. Orice ploaie nouă de bani este folosită pentru a se plăti datorii sau a umple găuri ale unor datorii care nu pot fi plătite. În acest caz, desigur, ultima grijă a participanţilor de piaţă este aceea de a urmări preţurile.

Ceea ce este valabil în pieţele dezvoltate supraîndatorate şi cu un sector privat precumpănitor ar putea însă să nu fie întocmai valabil în România. Şi la noi populaţia activă este supraîndatorată, şi la noi bazinul de cerere de credite este în mare parte epuizat, şi la noi băncile stau pe portofolii de credite putrede. Totuşi, sectorul de stat este mare, economia este primitivă, adâncimea pieţei financiare este redusă, pieţele interne sunt slab concurenţiale, aşa încât fenomenul “capcanei de lichiditate” ar putea să se manifeste restrâns, la imobiliare sau la alte segmente dependente de credite şi care au de măcinat pierderile de după spargerea balonului speculativ. Dincolo de aceste zone ale economiei, s-ar putea ca cererea să nu fie într-atât de restrânsă, iar mijloacele României de injectare a inflaţiei să fie mai “eficiente”. Nu este teorie! Scumpirile persistente din ultimii patru ani ne spun că mai degrabă lucrurile aşa stau.

Şi chiar de nu ar fi întocmai, oare merită să ne asumăm riscul să lăsăm lichiditatea la îndemâna aceloraşi 40 de bănci care au dat cu economia în gard în deceniul trecut? Asta doar bazându-ne că viteza de rotaţie a banilor va lucra în favoarea noastră pentru a nu duce în sus preţurile… Problema este că această dinamică a circulaţiei banilor (”velocity”) poate fi determinată doar post-factum; ea depinde de încredere, de percepţia actorilor din economie asupra oportunităţilor. Banca centrală nu are niciun control asupra ei, iar a lăsa masa monetară să se multiplice cu miliardele în sistemul financiar reprezintă cel puţin vigilenţă scăzută, pentru că nici nu vrem să ne gândim că e vecină cu iresponsabilitatea.

Revenind la exemplul cu armele, sunt convins că orice chestor sau inspector de poliţie, pe baza datelor empirice strânse în ani, ar putea spune că o triplare a numărului de arme de foc în mâna populaţiei sau existenţa unor rasteluri pe Calea Victoriei, la Topliţa sau Craiova de unde să iei pistoale mitralieră la liber ar conduce cel puţin la înzecirea incidentelor prin împuşcare, iar numărul de victime s-ar dubla sau chiar s-ar tripla. Nu cred că reglementatorii regimului armelor şi muniţiilor ar sta tocmai liniştiţi.

Având în vedere experienţa cu ceea ce s-a întâmplat în domeniul monetar, oare să înţelegem că dacă domnul Isărescu ar deveni de mâine prim-ministru, ar distribui arme populaţiei doar în ideea că suntem un popor de oameni blajini!?

Şi încă ceva, până la urmă, a avea pe mână o armă de foc implică responsabilitate; mulţi oameni au minima moralitate, majoritatea ar gândi raţional şi ar şti cel puţin la nivel teoretic faptul că a împuşca pe cineva este crimă şi nu trebuie să faci aşa ceva. Nu este acelaşi lucru cu a avea bani pe mână. Puţini oameni înţeleg subtilităţile teoriei capitalului; ei ştiu doar că banii există pentru a fi cheltuiţi. Aşadar pentru ei lucrul raţional de făcut este acela de a-i cheltui. Economisirea reprezintă cazul excepţional. La fel este şi cu creditarea; dacă sistemul asigură - într-o formă sau alta - accesul la bani ieftini, vor fi destui aceia care să se împrumute pentru a realiza apoi cheltuieli la preţuri din ce în ce mai mari.

Putem intra în dezbateri sofisticate despre politica monetară, despre deficitul de cerere şi “inflaţia structurală”. Totuşi, leii în exces sunt cei mai ameninţători pentru preţuri. Restul e praf… de puşcă.

Autor: Adrian Panaite

sursA: curierulnational.ro

             gandeste.org

OZN confirmat in zona Denver (SUA)

Un barbat din Denver, Statele Unite, a filmat obiectul zburator, despre care el spune ca a aparut in jurul pranzului, de cateva ori intr-o saptamana, in timp ce un fotojurnalist a observat acelasi fenomen.

Steve Cowell, fost pilot comercial si instructor de zbor, a analizat inregistrarile si a declarat pentru Fox31 ca obiectul “nu este un aeroplan, nu este elicopter, nu este o pasare” sau vreo insecta si se misca mai repede decat orice obiect zburator cunoscut.

“Se potriveste definitiei, este un obiect zburator neidentificat”, a spus Steve Cowell.

Autoritatea de Aviatie Federala (FAA)a transmis Fox31 ca “nimeni nu a facut o raportare a activitatii descrise si niciunul din angajatii nostri nu a observat ceva de aceasta natura cu ochiul liber sau pe radare”.

Iar Comandamentul de Aparare Aerospatiala din America de Nord (NORAD) a spus ca “nu am consemnat nicio activitate in aer in zona Denver in perioada indicata”.

Reţeta tăcerii. În timp ce europenii se bat în stradă pentru o viaţă mai bună, în România şefii confederaţiilor sindicale au pus batista pe ţambal

Sindicatele nu mai vor să scoatăoamenii în stradă, iar liderii marilorconfederaţii, care altădată erau primiila vocalize, dau vina pe angajaţicărora le este fricăde proteste. Nimeni nu vorbeştede miniştri veniţi din rândulsindicaliştilor, care, odată ajunşila guvernare, îşi îmbunează foştiicolegi cu o halcă de contribuţii sindicale, şi nici de afacerile liderilor, lăsaţisă prospere în schimbul manevrării miilor de voturi ale membrilorde sindicat. Liderii principalelor sindicate din ţară recunosc faptul că suntnemulţumiţi de salariile angajaţilor şi de condiţiile de muncă, însă susţincă în perioada următoare nu mai iau în calcul mişcările de stradă, care înultimii trei ani deveniseră o obişnuinţă. Nici măcar protestele colegilordin alte ţări nu i-au determinat de Ziua de acţiune şi solidaritate sindicalăîn Europa, pe sindicaliştii noştri să iasă în stradă şi să îşi spună păsul.

Patru probleme îi macină pe angajaţi: salariile actuale, condiţiilede muncă, legislaţia care favorizează angajatorul şi legislaţia care îngreuneazădeschiderea de noi afaceri. La toate, şefii de sindicate au arătat cu degetul spreautorităţi. Toţi au transmis însă faptul că exclud orice protestestradale. „Oamenii se tem de faptul că îşi vor pierde locurile de muncă şide aceea evităm să mai ieşim în stradă”, a fost concluzia lui Iacob Baciu, liderulConfederaţiei Sindicatelor Democratice din România.

“Boc ne-a interzis să mai protestăm”

Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR) este compusă din 20 de sindicate din domenii precum învăţământ, industrie textilă, transporturi şichiar minerit. Liderul Iacob Baciu afirmă că CSDR nu va mai lua parte la nici un fel de proteste de stradă chiar dacă, o spune chiar el, situaţia economică este una dezastruoasă. „În primul rând,toate au început din 2010, când s-a mişcat activitatea sindicală şi a intrat frica în ei. Acum ai nevoie de aprobare pentru asemenea acţiuni. Situaţia este mult mai complicată decât înalte ţărieuropene şi, de aceea, liderii de sindicate din societăţile mai mici ezită sămaiorganizeze astfel de mişcări. Guvernul Boc a schimbat legislaţia de aşa natură încât nu mai putem face nimic”, afirmă Baciu. Acesta indică că un al doilea motiv pentru care s-a renunţat la orice iniţiative este faptul că oamenii se tem sănu îşi piardă locurile de muncă. „Situaţia economică este de aşa natură încât posturile sunt tot mai puţine, iar oamenii se simt obligaţi să continue sămuncească, deşi e clar că nu sunt mulţumiţi. Acum se profită şide faptul cămuncitorul nu îşi mai poate exprima punctul de vedere”, a conchis sindicalistul-şef de la CSDR.

Naşii de la CFR au speriat Meridianul

O altă confederaţie sindicală, Meridian, a anunţat la rândul ei, prin vocea preşedintelui Ion Popescu, faptul că mişcările sindicale sunt amânate pe termen nelimitat. „Uitaţi-vă ce s-a întâmplat la CFR. Dacă cineva mişcă, imediat se iau măsuri dure împotriva lui. Chiar înainte de ceea ce s-a întâmplat, urma să discutăm despre cum se fură la CFR şi până la urmă i-au arestat pe controlori. Parcă ei sunt vinovaţii pentru că CFR merge aşa prost?! Nu pot spune că ne e teamă de proteste, dar nu sunt potrivite pe pe sărăcia asta. Presiunea sindicală îşi are şi ea rostul ei”, vine motivarea deciziei. Sindicalistul susţine că în prezent „nu avem cu cine discuta”, deoarece „Ministerul Transporturilor este în mâna unui om care nu se pricepe, iar Florin Georgescu a ajuns să fie mai mult cu gândul la BNR”. Deşi îi atacă pe membrii Guvernului, precizând că unul dintre miniştri chiar l-a întrebat „Cuprul e cărbune?”, Ion Popescu anulează momentan orice intenţie a muncitorilor de a protesta faţă de condiţiile de lucru.

Costin fuge de proteste

Unul dintre cei mai activi sindicalişti când a fost vorba de ieşitul în stradă, Dumitru Costin, liderul Blocului Naţional Sindical, s-a reorientat, iar acum promite că va lucra mai mult la legislaţie pentru ca angajatul să aibă mai multe drepturi. „La un climat de instabilitate, oamenii nu vor să iasă în stradă. Omul se gândeşte mai întâi la ce are de apărat, principii sau locul de muncă. Mişcarea sindicală a fost afectată masiv în ultimii doi ani fiindcă s-a făcut un blat masiv în legislaţie”, a explicat Costin motivul pentru care angajaţii rămân în case. Acesta afirmă că în ultima perioadă a început deja la modificări de legi precum cea a negocierilor sau a conflictelor de muncă: „Am rescris şi Codul muncii, acum vom aduna semnături pentru a intra în Parlament”.

Salarii mici, condiţii deloc

„În timpul Guvernului Tăriceanu ni s-a promis că salariul minim va fi cel puţin 50% din salariul mediu. De atunci, nu s-a mai întâmplat nimic”, susţin la unison sindicaliştii. „Toţi sunt o apă şi un pământ. Tăriceanu a fost şi atunci, este şi acum în Guvern. Au plecat unii şi au venit alţii, dar nu se întâmplă nimic”, afirmă Ion Popescu, liderul Meridian, completând că„în momentul de faţă sunt cele mai proaste condiţii, mai rele decât acum 40 de ani când eram muncitor”.

Reţeta tăcerii: sindicaliştii politicieni

Liviu Pop, Cătălin Croitoru, Victor Ciorbea, Miron Mitrea sunt doar câteva exemple de sindicalişti care au trecut, oficial, de partea politicului, promiţând rezultate imediate. În cazul recent al lui Liviu Pop, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a sesizat Parchetul instanţei supreme. „Liviu Marian Pop, în calitate de Ministru interimar al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a avantajat patrimonial Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, organizaţie cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii cinci ani, încălcând astfel dispoziţiile în vigoare referitoare la conflict de interese şi abuz în serviciu contra intereselor publice, în materia legislaţieipenale”, au acuzat inspectorii de integritate. Rezultatul a  fost tăcerea imediată a sindicatelor din învăţământ, care au uitat de salariile restante ale profesorilor, de lipsa dotărilor din şcoli şi multe altele.

Reţeta colaborării fructuoase sindicate-politic este mai veche. Victor Ciorbea, primul preşedinte al CNSLR, cel mai mare sindicat postcomunist, şi fost premier al României, a fost acuzat de procurorii anticorupţie că a devalizat patrimoniul UGSR, constituit din numeroase imobile, case de cultură, baze sportive, dar şi aproximativ 300 milioane de dolari. Bunurile au ajuns în proprietatea CNSLR prin mijloace frauduloase (înscrisuri cu caracter fals). Averea s-a împărţit între CNSLR-Frăţia - 37%, CNS Cartel ALFA - 28%, BNS şi CSDR - câte 17,5%. După trecerea lui Ciorbea în politic, nimeni nu a mai deranjat sindicatele. Procurorii anticorupţie s-au sesizat abia în 2011, când fapta se prescrisese. Procurorii au dat un NUP: „Neînceperea urmăririi penale faţă de Ciorbea Victor precum şi faţă de persoanele neidentificate care au redactat Statutul CNSLR”, scrie în rezoluţia DNA de anul trecut.

Cartel ALFA a adus 50 de oameni la Guvern

Singura organizaţie sindicală care a organizat acţiuni de pichetare a sediilor autorităţilor locale şi naţionale în ultima perioadă a fost Cartel ALFA, însă numărul protestatarilor a fost unul infim, puţin peste 5.000 la nivelul întregii ţări. La Bucureşti s-au strâns 50 de sindicalişti în faţa Guvernului, însă nu au stat până la terminarea timpului „din cauza condiţiilor meteo nefavorabile”, după cum a afirmat secretarul general Ion Homoş.

Unul dintre vicepreşedinţii Cartel ALFA, Romulus Niţă, afirmă că „fiecare organizaţie a ales propria cale de a trage un semnal de alarmă faţă de ceea ce se întâmplă în România. Ca acţiuni de stradă, am fost singurii”. Miercuri s-a sărbătorit „Ziua de acţiune şi solidaritate europeană“, iar conform oficialului de la Cartel ALFA, acţiunea a avut ca scop „atragerea atenţiei la nivel european asupra faptului că impunerea austerităţii de către organismele financiare internaţionale  nu este cea mai bună soluţie. Nu a condus la nimic bun până acum şi nici nu cred că va aduce pe viitor aşa ceva. Actualul Guvern trebuie să colaboreze cu organizaţiile sindicale şi societatea civilă pentru a ajuta la rezolvarea situaţiei economice, nu să accepte puncte de vedere străine”.

Premiul Nobel pentru Austeritate

Reprezentanţi ai sindicatelor europene au acordat, la Bruxelles, Premiul Nobel pentru Austeritate Comisiei Europene. „Este nevoie de o politică pentru o creştere sustenabilă şi pentru crearea de locuri de muncă. Suntem solidari cu statele din Sud care suferă atât de puternic“, a declarat secretarul general al Confederaţiei Europene a Sindicatelor (CES), Bernadette Ségol, la ieşirea din Berlaymont, sediul Comisiei Europene.

Tot mai puţine locuri de muncă

Rata şomajului de la finalul lunii octombrie era de 5,17% la nivel naţional, în creştere cu 0,16% faţă de luna septembrie şi cu 0,24% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, conform datelor furnizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). În total, există 456.148 de şomeri, însă cu precizarea că întregul calcul a fost făcut pe baza persoanelor care s-au înregistrat în evidenţele ANOFM, astfel că numărul este cu siguranţă mult mai mare. Date neoficiale vorbesc de o rată a şomajului de peste 7%.

În coada Europei!

În momentul de faţă, salariul minim pe economie din România se cifrează în jurul a 160 de euro, adică 700 de lei. Este totuşi o creştere, deoarece în 2010, banii pe care îi primea un angajat cu salariul minim de economie ajungeau la 600 de lei. Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte salariul minim, în timp ce în Luxemburg, de exemplu, leafa porneşte de la 1.758 de euro. Chiar şi restul fostelor state comuniste ne-au depăşit: Lituania (232 de euro), Estonia (278 de euro), Ungaria (281 de euro), Letonia (282 de euro), Slovacia (317 euro) şi Cehia (320 de euro).

Înfloreşte munca la negru

În ciuda faptului că în urmă cu un an şi jumătate se anunţau măsuri drastice pentru societăţile care folosesc angajaţi fără forme legale, inclusiv cu închisoarea, până în acest moment, abia s-au plătit câteva amenzi. În schimb, a apărut munca la gri. Deşi inspectorii au dat amenzi uriaşe şi chiar au solicitat autorităţilor să înceapă demersurile pentru condamnare conform legii, angajatorii au scăpat uşor după ce au atacat deciziile în instanţă şi chiar au fentat plata penalizărilor. Ultima găselniţă este trecerea în contractul de muncă a numai două ore, astfel că taxele plătite către stat ajung la maxim 40 de lei, iar angajaţii sunt nevoiţi să îşi plătească din propriul buzunar dările pentru a beneficia de pensie şi asigurare de sănătate.

Italia: Ciocniri cu poliţia

Greva din Italia s-a transformat în proteste şi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia, transmite Agerpres. La Roma, manifestanţii au încercat să forţeze bariera de securitate creată de forţele de ordine, pentru a ajunge în faţa Palatului Chigi, sediul guvernului italian. Protestatarii aruncă cu pietre în poliţişti, aceştia răspunzând cu gaze lacrimogene. La Torino, manifestanţii au aruncat cu ouă împotriva sediului Agenţiei fiscale şi au ocupat clădirea băncii Intesa San Paolo, iar la Milano au spart geamurile mai multor bănci. La Florenţa, un grup de elevi şi studenţi a aruncat cu ouă şi vopsea împotriva sediului local al Băncii Italiei.

Spania: Grevă cu arestări

Cel puţin 80% dintre angajaţii spanioli au participat ieri la greva generală care a blocat peninsula iberică. Totuşi au fost asigurate serviciile minime în transporturi, precum şi o funcţionare cu program de zi liberă în restul domeniilor publice de bază. În cursul unor incidente calificate drept „punctuale”, autorităţile au arestat 62 de persoane. Alte 34 de persoane, dintre care 11 agenţi de poliţie, au fost rănite, potrivit datelor furnizate de guvern, care, la rândul său, nu a cifrat participarea la protest, însă a precizat, prin intermediul directorului general pentru politică internă, Cristina Díaz, că ziua de grevă generală se desfăşoară normal. În Madrid, ziua de grevă generală s-a încheiat cu un marş prin centrul capitalei spaniole.

Portugalia: Blocaj total la Lisabona

Greva generală din Portugalia a început cu un blocaj total în serviciile de transport public ale capitalei lusitane. Începând cu ora zero de marţi, metroul şi autobuzele din Lisabona au încetat să mai circule în cadrul grevei generale declanşate de sindicatele portugheze. Aeroportul din Lisabona a anunţat de la prima oră anularea a mai mult de 200 de zboruri. Suferinţele locuitorilor din capitala Portugaliei nu s-au oprit aici: lucrătorii din serviciile de salubritate şi-au încetat total activitatea în cursul zilei de marţi. De asemenea, 90% din spitalele portugheze şi-au închis ieri porţile.

Autor: Alin Huiu
sursA: puterea.ro

      gandeste.org

Globul pămantesc este străbătut de o vastă reţea cosmo-telurică, de nişte radiaţii care vin din adancul Pămîntului

"Mintea intuitiva este un dar divin,

iar mintea rationala este fidelul servitor al acesteia.

Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.”

Albert Einstein

Aveţi somnul agitat, coşmaruri? Vi se pare că vă merge din rău în mai rău şi că nimic din ce vă propuneţi nu vă iese aşa cum aţi dori? În casă, la birou sau la şcoală aţi descoperit nişte locuri 

nefaste, locuri în care plantele se ofilesc inexplicabil, în care durerile se intensifică, iar concentrarea vă scade? S-ar putea ca „de vină“ să fie aşa-numitele radiaţii Hartmann. Ce sunt ele şi cum ne pot influenţa viaţa? Astăzi le numim „radiaţii Hartmann“, după numele celui care le-a descoperit, sau mai bine zis le-a redescoperit, pentru că ele erau cunoscute încă din vremurile străvechi. Oamenii ştiau că globul pămantesc este străbătut de o vastă reţea cosmo-telurică, de nişte radiaţii care vin din adancul Pămîntului. Nu degeaba au construit templele şi piramidele în aşa fel încat să fie protejate de influenţa acestor radiaţii. Deşi nu aveau instrumente de măsură ultrasofisticate, oamenii din vechime ştiau foarte multe lucruri de care noi abia astăzi aflăm. Pentru că reţeaua Hartmann este peste tot, nu prea putem să o evităm. Tot ce putem face este să ne ferim să stăm prea mult timp în nodurile reţelei. 

Reţele telurice cunoscute poartă numele celor ce le-au descoperit şi le-au studiat: Hartmann, 

Curry, Peyré, Palm, Romani, Wismann, Airaudi, cele mai importante fiind primele două, respectiv Hartmann şi Curry (reţeaua Stratulat nu prea este pomenită).

Efectul negativ al reţelei Hartmann este prezent la intersecţia a două benzi (noduri; nu toate cu aceeaşi nocivitate dat fiind că benzile sunt polarizate, alternate, efecte majore resimţindu-se la intersecţiile benzilor de aceeaşi polaritate) şi este mai mare dacă se suprapune cu o bandă Curry, un curs de apă subterană sau cu discontinuităţi ale solului. Şi câmpurile electromagnetice amplifică efectul emisiei Hartmann. Efectul unui nod Hartmann este amplificat dacă peste el se suprapune o bandă Curry; se numeşte punct activ. Punctul stea este suprapunerea a două noduri: Hartmann şi Curry.

Trebuie remarcat faptul că efectul este cumulat în timp (10 – 15 ani) si generează blocaje ori 

obturări ale fluxurilor vitale, ceea ce, în mod normal, duce la modificarea energetică, fizică (organică) şi funcţională a echilibrului organismului la unul sau mai multe nivele, 

fizic şi subtile, deci la apariţia proceselor patologice. Prin modul de acţiune, emisiile geopatogene sunt factori generatori favorabili de apariţie ai celulei atipice ca dereglare informată a unui echilibru precar.

Cercetările au dus la concluzia că o bună majoritate din bolnavii de cancer s-au situat în unul din cele două cazuri: patul pe nod sau biroul pe nod. Dar cercetările nu pot da informaţii despre toţi cei ce dorm sau lucrează pe câte un nod. Sau pe un nod combinat cu alt element patogen. 

Cum arată reţeaua Hartmann? 

Să ne imaginăm nişte ziduri verticale foarte înalte care se înalţă din sol. Aceste ziduri 

vibratorii radioactive se întind pe direcţia nord-sud din doi în doi metri, iar pe direcţia est-vest din 2,5 în 2,5 metri. Grosimea acestor ziduri verticale - să le numim „linii Hartmann“- variază între 16 şi 20 cm. Liniile nord-sud se intersectează cu liniile est-vest, iar punctele de intersecţie se numesc „noduri“. Reţeaua se strange şi se alungeşte pe măsură ce ne 

apropiem de poli. Este ca şi cum am lua globul pămîntesc şi am desena pe el meridianele şi paralelele - acele linii imaginare pe care le trasăm la geografie - doar că mult mai dese. Adică meridianele din doi în doi metri, iar paralelele din 2,5 în 2,5 m. Apoi, pe aceste linii am construi nişte ziduri foarte înalte. Am obţine astfel o reţea. Cam aşa arată intuitiv reţeaua Hartmann, doar că este invizibilă. 

Cum a fost descoperită reţeaua Hartmann? 

Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati 

dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele. 

Cum sunt generate radiaţiile Hartmann? 

Mecanismul prin care este generată reţeaua Hartmann este încă necunoscut de oamenii de ştiinţă. Probabil că ea apare în urma unor interferenţe între campuri, dar de ce natură or fi acestea nu se ştie, este doar o simplă ipoteză. Nici despre gravitaţie nu ştim încă prea multe lucruri. Ştim doar că există un cîmp gravitaţional, dar nimeni nu a măsurat vreodată undele gravitaţionale. Dacă ele chiar există, nu aparţin spectrului 

electromagnetic şi nu pot fi măsurate cu aparatele de care dispunem în prezent. Cam la fel stă situaţia cu radiaţiile Hartmann. Ele sînt menţionate chiar în tratate de fizică serioase, cu specificaţia că nu se ştiu prea multe lucruri despre ele. 

Cum depistăm liniile şi nodurile Hartmann? 

Radiaţiile Hartmann nu sunt de natură electromagnetică şi nu pot fi măsurate cu aparate obişnuite. Le putem pune în evidenţă doar prin măsurări radiestezice. Folosind radiestezia, adică facultatea de a percepe radiaţiile, putem depista liniile şi nodurile Hartmann, dar putem măsura şi intensitatea radiaţiilor Hartmann. Radiestezia este o practică străveche de mii de ani. Nu i s-a găsit încă o explicaţie ştiinţifică, dar ea funcţionează. Prin măsurători radiestezice, folosind o simplă ansă sau pur şi simplu două beţe sau vergele (materialul din care sînt făcute nu are nici o importanţă), se determină locurile unde se găsesc izvoare subterane şi pot fi săpate fîntîni. Fantanarii se folosesc de mii de ani de radiestezie în meseria lor. Este doar un exemplu din multe altele. Radiestezia este un fel de „magie“ la îndemana oricui, care poate fi aplicată în aproape orice domeniu. Deşi este atît de utilă, nu se ştie de ce nu este folosită pe scară largă. Probabil pentru că nu poate fi explicată încă de ştiinţa actuală. 

“Omul se poate considera civilizat numai in masura in care intelege un suflet de pisica”.

Bernard Shaw

Ce efecte au radiaţiile Hartmann asupra fiinţelor? 

Cand spunem „radiaţii Hartmann“ nu vă gîndiţi că al doilea Cernobîl a venit peste noi. Nu e vorba de ceva la fel de nociv ca emisiile radioactive ce însoţesc reacţiile de fisiune nucleară. Există şi o serie de radiaţii (cum ar fi cele luminoase sau calorice) care nu sînt în general periculoase. Reţeaua 

Hartmann traversează întreagă suprafaţă a pămantului, toate solurile, toate locuinţele, producand perturbări. Majoritatea fiinţelor vii suferă influenţe nocive dacă sunt plasate pe liniile Hartmann, dar mai ales în dreptul unui nod Hartmann. În ochiurile reţelei nu se simte nici un fel de influenţă. Cei care au studiat aceste radiaţii au ajuns la concluzia că ele sunt patogene. Adică produc diferite boli la oameni şi animale, dacă influenţa radiaţiilor este de lungă durată (luni, ani). Plantele plasate pe liniile sau nodurile Hartmann se ofilesc. Singurele animale despre care se ştie că se simt bine - şi de aceea se aşează de bunăvoie mai ales în nodurile reţelei - sunt pisicile şi şoarecii. 

Piramida lui Keops şi radiaţiile Hartmann

Reţeaua Hartmann era cunoscută în timpuri de demult şi oamenii îşi alegeau cu grijă locurile unde cultivau plante, creşteau animale sau construiau ceva. Evitau zonele cu anomalii folosindu-se de 

instinctul păsărilor, animalelor sau de măsurători radiestezice. Mai ales dacă era vorba de o construcţie importantă, cum ar fi un templu, nu numai locul era ales cu grijă, ci şi data construcţiei. Ea era stabilită în urma unor studii astrologice, pentru a se vedea care erau influenţele cosmice la care urma să fie supusă construcţia. Omul zilelor noastre, tributar modului de gandire raţional şi mai ales „ştiinţific“, va zice că astea sunt simple aiureli. Dar practica dovedeşte că nu este aşa. De pildă, piramida lui Keops. Prin măsurători radiestezice s-a determinat că reţeaua Hartmann cade la periferia piramidei, iar în interior cadrilajul teluric lipseşte, ca împins în afară. Templul se află deci într-un spaţiu ecranat de efectele radiaţiilor Hartmann. 

Cum ne apărăm de efectul radiaţiilor Hartmann? 

Este de dorit să plasăm patul în încăpere, astfel încat locul unde se află perna, şi deci capul nostru, să nu fie chiar pe un nod Hartmann. În acest loc petrecem cateva ore în fiecare noapte şi ne putem 

expune fără să ştim unor perturbări energetice, datorate radiaţiilor Hartmann, care pot duce la somn agitat, coşmaruri, boli cronice şi chiar cancer. Nu înseamnă că toate persoanele care dorm în dreptul unui astfel de nod se îmbolnăvesc. Asta depinde pană la urmă şi de rezistenţa organismului fiecăruia. În această privinţă stau mărturie relatările unor medici care au consultat pacienţi la domiciliu şi aveau idee despre radiaţiile Hartmann. Aceştia au observat că incidenţa bolilor era mai mare la pacienţii care aveau patul plasat într-un astfel de nod. Dacă eşti la şcoală şi stai un an sau mai mulţi într-o bancă ce este chiar în dreptul unui nod Hartmann, probabil că vei da randament scăzut, vei avea memoria mai slabă şi nu vei putea să te concentrezi prea bine. Cei care au studiat terapia cu ajutorul cristalelor sunt de părere că dacă plasăm mai multe bucăţi de cuarţ în încăpere, pe care le spălăm periodic cu apă, reuşim să mai reducem din efectul dăunător al radiaţiilor Hartmann. 

Ce amplifică efectul radiaţiilor Hartmann? 

Faliile geologice, peşterile, filoanele minerale etc. cresc efectele nocive ale reţelei asupra fiinţelor vii. Şi campurile de natură electro-magnetică sunt susceptibile să crească activitatea reţelei Hartmann. De aceea probabil influenţa radiaţiilor este crescută în apropierea blocurilor de alimentare electrică de înaltă tensiune sau de transformatoare. Este posibil ca în anumite zone ale Bucureştiului reţeaua să fie mai amplificată decît de obicei. 

Manifestări concrete

- la om, în primă fază: somn agitat se manifesta adesea la copii), oboseală, insomnie, stress, coşmaruri, disfuncţii, randament scăzut la muncă şi rezultate proaste la învăţătură, scaderea rezistentei organismului la imbolnaviri; 

- albinele sunt agresive şi hiperactive dacă stupul este plasat pe un nod Hartmann; remediul este mutarea stupului;

- insecte, păsări folosesc reţelele ca direcţie de orientare;

- peştii dintr-un acvariu aşezat pe un punct stea nu ocupă zona nocivă şi sănătatea lor are de suferit; când acvariul se va muta, peştii se vor găsi în tot volumul acestuia şi starea de sănătate se va îmbunătăţi;

- caii sunt sensibili, semnalându-se cazuri de pareză legate de puncte stea aflate în boxe;- bovinele sunt şi ele sensibile dacă dorm pe zone nocive, capătă comportamente bizare, taurii devin agresivi;

- la păsările de curte se remarcă o mortalitate crescută la bobocii sub influenţe geopatogene;

- plantele se ofilesc pe linii sau pe noduri Hartmann;

- arborii cu trunchiul strâmb sunt sub influenţe geopatogene;

- şoarecilor le convin benzile Hartmann; pisicile se aşează şi dorm foarte bine pe nodurile Hartmann (a nu se confunda cu locul favorit de somn de la picioarele stăpânului; aceea este o zonă de comunicare energetică între om şi teluric).

http://www.cartespirituala.ro/product_info.php?cPath=52_91&products_id=317 

Zonele geopatogene si sanatatea

Studiile confirmă că la oamenii care se află peste opt zile într-o zonă geopatogenă se observă unele simptome comune: sentimentul de disconfort, reclamarea unei slăbiciuni generale, somnolenţă sau 

insomnie, dureri permanente de cap şi ameţeli, tensiune inexplicabilă, nervozitate, sentimentul de frică, arsuri şi junghiuri în tot corpul, spasme intermitente la picioare, extremităţi reci, „de gheaţă”. 

Pe parcursul a doi ani, 285 de voluntari au fost supuşi influenţei zonelor geopatogene şi au fost studiaţi 25 de parametri funcţionali. În urma experimentelor (au fost efectuate 6943) a ieşit în evidenţă faptul că prezenţa timp de 10 minute a omului într-o zonă geopatogenă modifică puternic 12 indicatori fiziologo-biochimici, 5 indicatori "au avut o tendinţă vizibilă spre modificare" şi doar 6 indicatori au rămas fără modificări.

Oamenii de ştiinţă din diferite ţări ale lumii - fizicieni, geofizicieni, biologi, medici, electronişti, specialişti în biolocaţie - au întocmit lista de dereglări funcţionale şi de îmbolnăviri persistente, a căror cauză o reprezintă zonele geopatogene şi razele pământeşti: artrita, astmul, diferite inflamatii, dereglarea 

aparatului locomotor si a sistemului nervos central, ulcerele trofice atone, panica inexplicabila si stare de nervozitate, astenia, oboseala dupa somn, reumatismul, scleroza, starea de depresie, boli cardiovasculare, stenocardia, tahicardia, arsuri si junghiuri, senzatie de disconfort, boli oncologice. La copii apare sentimentul de spaimă, noaptea aceştia strigă în somn, scrâşnesc din dinţi, sunt sensibili la frig în pat şi vor să plece de acolo, pierd pofta de mâncare. 

Există date că aceste simptome se amplifică atunci când este lună plină sau lună nouă. Dacă, în timp oportun, aceste zone nocive sunt neutralizate, simptomele indicate mai sus dispar în decurs de o lună. Bineînţeles, dacă boala încă nu a devenit cronică

O şedere mai prelungită într-o zonă geopatogenă va conduce la îmbolnăvirea de leucoză, de scleroză laterală, la dereglarea circulaţiei cerebrale, fenomene spastice, spasme clonice, migrene şi la creşterea inexplicabilă a temperaturii până la 39-40C, la strabism.

Cercetările efectuate de către membrii societăţii pentru geobiologie, sub conducerea doctorului E. D. Hartmann, au demonstrat că benzile active ale unei reţele dreptunghiulare sub forma unui grilaj, îndreptate spre NORD-SUD, provoacă în mare parte îmbolnăviri cardio-vasculare, iar benzile ce merg în direcţia EST-VEST conduc la diferite inflamaţii, tumori, artrite, reumatism. La oamenii, ale căror locuri de dormit se află în punctele de intersecţie ale grilei diagonale, se remarcă apariţia îmbolnăvirilor vasculare, astmatice, reumatice, spasme, tahiaritmii.

„La examinarea locurilor de dormit ale bolnavilor cu diagnosticul de tumoare benignã (indiferent de localizarea tumorii), în acea parte a locului ce corespunde organului afectat s-a descoperit un focar «minus». Ulcerul stomacal apare atât în focarele cu «plus» cât si în cele cu «minus», deosebirea este ca ulcerul gastric aparut în focarul «plus» se transforma foarte curând în tumoare maligna"! Avem în relatarea de mai sus un punct de vedere stiintific referitor la aparitia cancerului. Este vorba despre un factor favorizant de natura cosmica, energetica; astfel existenta energiilor negative si a energiilor 

pozitive, de care se ocupa îndeobste radiestezistii, poate fi înteleasã ca realitate inevitabila a câmpurilor energetice terestre si cosmice în care traim. Oamenii care sufera de afectiuni neuro-psihice, cardiovasculare, precum si de unele boli cronice, ca mastopatii, nefrita, colecistita, gastrita au în locul de dormit focare cu „minus" ale zonei geopatogene respective 

În felul acesta, din informaţiile prezentate se poate trage concluzia că intervalul îmbolnăvirilor provocate de radiaţia pământului în zonele geopatogene este extrem de larg. Medicii de diferite specialităţi trebuie să ţină cont de acest fapt în cazul când li se adresează pacienţii în legătură cu bolile lor cronice.

Doar 5% dintre oamenii care se află într-o zonă geopatogenă rămân sănătoşi pe seama 

potenţialului mare al forţelor de protecţie sau al celor ereditare ce le au la dispoziţie; datorită acestui fapt ei pot 

să reziste mult timp influenţei negative a radiaţiei pământului. 

În conformitate cu teoria biosimetriei funcţionale, în rândul populaţiei există tipuri de oameni cu polarizare („de stânga” şi „de dreapta”) care reacţionează complet diferit la radiaţia pământului. Punctele cancerigene locale în zonele geopatogene, în majoritatea lor, corespund intersectărilor induse, mai mult, undele radiatiei au frecvenţele lor caracteristice şi, de obicei, au o polarizare de stânga.

În acelaşi timp, unele îmbolnăviri sunt provocate şi de intersectările fluxurilor de ape subterane, 

(în cazul sclerozei difuze) şi au o polarizare mixtă (la limfogranulomatoză). Ciroza ficatului este, de asemenea, provocată de o radiaţie cu polarizare de stânga.

Zonele geopatogene în locurile de domiciliu sau în cele de muncă ale oamenilor trebuie recunoscute ca un factor de risc ridicat şi este necesar să fie luate toate măsurile pentru depistarea şi neutralizarea acestora. 

sursa

http://amira-paranormal.blogspot.ro/2010/04/globul-pamintesc-este-strabatut-de-o.html

http://en.matrixdrops.com/quantum-physics/earth-radiation-underground-water-veins-and-hartmann-zone

Radiestezie - Curs

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro