Prefaţă la cititor
M-am angajat să scriu o notă, să vorbesc despre lucruri nedescrise încă. Primele 3 volume ale cărţilor Anastasiei creionează informaţii despre un tip de şcoală alternativă, care la noi în ţară încă nu există. În plus, cei care au văzut despre ce este vorba îşi dau seama că aceasta nu se poate asemăna cu nimic din ceea ce există în învăţământul tradiţional.
Astăzi se vorbeşte foarte mult despre şcolile alternative şi despre necesitatea înfiinţării acestora, şcoli în care orientarea copiilor să fie mai mult spre creativitate, spre sinteză, decât spre dezvoltarea capacităţii de memorare analitică. Şcoala lui Shetinin este unică, pentru că este axată pe spiritualitate, pe evoluţia duhului, ceea ce face ca rezultatele obţinute aici să fie excepţionale, greu de imaginat. Deşi metoda este una din multele modalităţi pedagogice, aceasta funcţionează şi se poate afirma cu bucurie deplină că schimbă viziunea generaţiilor viitoare. Vă rog să hotărâţi dumneavoastră dacă este aşa sau nu.
Şcoala lui Shetinin
Fondatorul şi conducătorul şcolii este academicianul Mihail Petrovici Shetinin.
Locaţia este în partea de est a Rusiei, în Caucaz în partea cazacă, în Tekos aproape de Gheledjink. Şcoala aparţine Ministerului Educaţiei şi Învăţământului din Federaţia Rusă. În prezent există 250 de elevi din diferite regiuni ale Rusiei, care studiază aici şi mai mult de 2500 de studenţi sunt pe listele de aşteptare. Ca şi formă de învăţământ este, în acelaşi timp, atât şcoala generală cât şi învăţământ superior cu cămine aferente. Predarea are loc pe tot parcursul anului. Vacanţele legale din timpul anului şcolar nu există, deoarece copiii pot dezvolta propriile procese de învăţare, pot să meargă acasă la părinţi când doresc sau când este potrivit pentru ei (când părinţii au concediu). Dar şi părinţii pot să viziteze şcoala când doresc, se pot caza în Tekos, în sat, pentru ca să poată sta cât mai mult cu copiii. Astfel, părinţii se pot familiariza cu mersul vieţii în şcoală. Pot participa chiar şi la cursuri (ore).
Metoda de bază a învăţării este aşa-numita „învăţ, ca să-i învăţ". Elevii, după ce au primit informaţia, chiar în câteva zile învaţă să o dea mai departe celor care nu au fost la acele ore sau au fost absorbiţi de alte activităţi.
Printr-o metodă alternativă de învăţare, copiii pot învăţa într-un an de studiu chiar şi ceea ce învaţă în zece ani de şcoala tradiţională. Transferul de cunoştinţe în timpul procesului de predare-învăţare se poate face în perioada de zi în care elevul este deschis acestui lucru.
Elevii îşi fac programul începând cu ora 5 a.m. Este benefică asimilarea informaţiilor de la materiile importante la prima oră, deoarece şi soarele îşi aduce aportul său energetic. Iar după micul dejun de la ora 9 a.m., materiile sunt astfel rânduite ca cele doua emisfere ale creierului să lucreze (să fie folosite) pe rând, la capacitatea optimă.
În afară de materiile generale (matematică, fizică, chimie, biologie, geografie, istorie, gramatică), elevii mai învaţă dans tradiţional rusesc, lupte corp la corp ruseşti, astrologie, desen, cântatul la instrumente muzicale; gătitul, croitorie, pictura, arhitectura (construcţiile), creşterea animalelor, grădinăritul - (gospodăritul în toate formele sale). Toate aceste ştiinţe se integrează reciproc şi integrează cunoaşterea practică cu cea teoretică, nu ca în sistemul tradiţional în care cunoaşterea se face pe părţi separate, fragmentat.
Nu există împărţirea elevilor pe clase ca şi în sistemul tradiţional (clasa a I, clasa a II-a, …)
Elevii vor fi cei mai buni în domeniul pe care-l stăpânesc cel mai bine.
Copii sunt îmbrăcaţi modest, fetele poartă fuste în timpul orelor şi nu se machează. Se poartă fuste pentru că fetele, care se maturizează, doresc să devină femei şi astfel câştigă energia benefică a pământului (fustele sunt ca nişte antene parabolice care o captează).
În fiecare zi se planifică la un foc activităţile din ziua următoare.
Se gândeşte în imagini şi totul este plănuit în comun. Acest gând comun îl numesc LAVA - acesta înlocuieşte identitatea liderului sau persoanei conducătoare.
Conducerea administrativ-financiară a şcolii este asigurată tot de unii elevi care se schimbă permanent. Ei sunt guvernanţii - şefii de grupuri, care reprezintă de fapt, în cadrul şedinţelor, interesele grupului din care fac parte.
Chiar şi clădirile şcolii sunt construite de copii. Ei proiectează şi pregătesc materialele de bază, iar adulţii sunt doar ajutoare şi lucrează ca şi mentori în diferitele activităţi. Clădirile, atât în interior cât şi exterior, sunt desenate cu picturi îngereşti şi inscripţionate cu diferite mesaje cu conţinut spiritual. Stâlpii de rezistenţă interiori sunt sculptaţi, peste tot se poate observa fantezia, creativitatea şi materializarea talentului copiilor.
Deoarece atât activităţile casnice cât şi construcţiile sunt făcute de copii, grupele se rotesc permanent, schimbându-şi diversele activităţi. Cei care o perioadă studiază, în următoarea o să lucreze. Procesul de învăţare are loc pe un suport spiritual, de obicei în jurul unei mese rotunde. Aici stau grupurile de elevi care discută, scriu, câteodată unul sau altul se ridică iese afară, vine înapoi... Separarea nu este pe bază de vârstă. Fiecare elev asimilează diferit materii de învăţământ, există elevi care, la 17 ani, termină studiile universitare.
În cadrul lecţiilor, orele nu sunt limitate la 45 de minute, atmosfera este lejeră. Elevii pot să pună liber întrebări, pot să se plimbe sau pot să fie prinşi de un subiect chiar şi ore întregi. Se dă o importanţă mare faptului ca niciun grup să nu rămână pe dinafară şi, în cadrul fiecărui grup, toţi membrii să înţeleagă materia.
La absolvire elevii primesc o diplomă, după ce îşi dau examenele în faţa profesorilor din şcolile tradiţionale, atât la materiile teoretice cât şi la cele profesionale. În prezent, formarea are loc într-o varietate de profesii: tâmplar, zidar, zugrav,etc. sau se pot obţine diplome de studii superioare în patru domenii: constructor, economist, profesor, avocat.
Profesorul se amestecă, se confundă cu elevii, personalitatea lui nu este autoritară, ci mai degrabă se consideră mentor. El este tăcut ca şi ceilalţi elevi (din sală) când elevii explică şi îi învaţă pe ceilalţi.
Copii o cunosc pe Anastasia, discută despre ea.
Pe părinţii lor din depărtări îi iubesc foarte mult şi îi ajută cu gânduri pozitive. La începutul şcolii este posibil ca părinţii să stea la cămin, dacă copilul lor doreşte asta, astfel şi părintele se poate convinge că odrasla lui este în mâini bune. Dacă din anumite motive nu le place şcoala sau copilul consideră că nu se poate acomoda în comunitate, oricând poate lua decizia să plece.
Copii cresc bucuroşi, cu ochi luminoşi şi feţe zâmbitoare. Muncile care le sunt încredinţate le fac cu plăcere şi responsabilitate. Din moment ce toată lumea face ceea ce iubeşte şi în propriul ritm, nu sunt motive de necaz, nu există tensiune şi suprasolicitare.
Copii pot să încălzească cu privirea. Acest lucru se poate observa de vizitatori şi dacă sunt cu spatele la copii sau dacă copiii sunt cu spatele la vizitatori. Clădirile construite de copiii au acoperişul sub formă de cupolă, ceea ce duce cu gândul la biserică. Ei spun că acest lucru nu este o formă ci o stare. Această formă se pretează cel mai bine aspiraţiilor elevilor către Cer, către Creator şi, astfel, coborârea Binecuvântării Cereşti este primită cel mai bine. Copiii spun că locul acesta are puteri vindecătoare, deoarece fiecare piatră şi cărămidă a fost atinsă şi pusă una peste alta cu iubire. Ei spun că fiecare piatră are un puls, odată pe zi are o bătaie.
Plantele sunt atinse, mângâiate, se produce o întâlnire cu ele, ei cred că astfel plantele o să fie mai productive.
Este important pentru elevi studiul conceptului de Patrie. Acesta îi marchează puternic, ei se simt mândri că sunt Ruşi. Ruperea de Rusia ca ţară şi ca pământ nu este posibilă, este de neimaginat.
Elevii se străduiesc să ajungă la stăpânirea artei comunicării. Ţelul este ca fiecare cu oricine să poată realiza o „întâlnire”, o legătură, acesta fiind lucrul fundamental pentru a se realiza schimbul de informaţie.
În Rusia, în fiecare oraş mare sau chiar cartier, ar fi de dorit să se facă o astfel de şcoală, dar aceasta nu este posibil pentru că nu s-ar găsi profesori suficienţi. Ba chiar profesorii au devenit cei care ridică bariere de netrecut. Ei se agaţă de titluri, ranguri, de structura sistemului pe care l-au creat. În cazul unei reforme de acest fel a învăţământului, vechiul sistem ar cădea ceea ce este împotriva voinţei unor profesori cu titluri în structurile actuale înalte, pe care nu le vor destrămate, ei pierzându-şi astfel posturile.
Notă: În Ungaria, Schüttler Tamás editor al revistei Új Pedagógiai Szemle (New Educational Review), a publicat în luna mai 2007 un articol privind această problemă, pentru doritori există o versiune electronică pe Www.oki.hu
Poziţia spirituală de bază, filosofia de învăţământ, metode, legi ale naturii
După academicianul Shetinin, în şcoală nu se face educarea copiilor supradotaţi, ci, mai degrabă, are loc dezvoltarea aptitudinilor, dezlănţuirea talentelor copiilor.
În şcoala se învaţă deprinderea înţelepciunii. Şi, nu întâmplător, aceasta se face în pădure. Explicaţia acestui lucru constă în faptul că sistemul de învăţământ actual nu tratează sensul existenţei, nu explică legile existenţiale, nu dezbate întrebările de bază ale acesteia - cu aşa ceva elevii ar fi foarte încurcaţi şi confuzi. Pentru a înţelege lucrurile, trebuie să ne retragem într-un loc liniştit, de exemplu în natură, unde putem să excludem stimulii externi (agitaţia tehnocrată) şi starea de linişte interioară ne permite să facem o călătorie spirituală interioară, unde putem găsi înţelepciunea.
Istoria confirmă că numeroşi mari gânditori şi personajele cheie ale umanităţii au stat un timp în pustiu, în natură înainte de a da omenirii învăţăturile. Înţelepciunea dobândită în natură nu este scrisă şi nu se poate studia ca într-o super-academie - viziunile trebuie trăite, trebuie înţelese.
Omul în şcoala vieţii şi în Univers nu este un fir de praf, din contră - are putere creatoare. În zilele noastre nu mai simţim această putere şi de aceea nici nu mai credem în ea. De aceea, primii nouă ani de viaţă sunt extrem de importanţi, ca perioadă în care micuţul om începe să înţeleagă existenţa umană în şcoala vieţii şi Universul.
În şcolile noastre copiii sunt învăţaţi că nu ar fi o creatură completă, deşi omul este dotat de la început cu toate puterile creatoare. Datorită unei educaţii greşite, în loc de a fi „domnitor, creator” (care este de fapt), plăntuţa de om se roagă doar pentru „fărâmiturile de la masă” (cerşim mila lui Dumnezeu). Mediul îl învaţă că de fapt nu are drept de decizie în crearea propriei vieţi şi astfel nu este nici responsabil de aceasta.
Pentru procesul de predare, din punctul de vedere al uşurinţei de învăţare şi cunoaştere a copilului, vârsta cea mai importantă este între 3 şi 11 ani. Atunci el este într-o stare ca şi când ar fi într-un continuu examen. Poate să înţeleagă orice doar din priviri, chiar şi fără cuvinte sau indiferent de limba vorbită. Acest lucru este posibil datorită unei atenţii deosebite, puterii de creaţie şi a unei bune memorii a copilului.
Are loc nu numai schimbul de informaţii (teoretice), ci se deschide şi planul sufletesc şi are loc înţelegerea lumii vegetale, animale, a vieţii şi Universului în totalitatea sa. Dacă avem în vedere creşterea corectă a copiilor, observăm că la aceştia se trezesc devreme capacităţile de înţelegere a oricărui domeniu al ştiinţei. Ca să nu se dea bătut, motivarea îl poate ajuta, dacă doreşte şi este necesar, să fie invincibil în orice domeniu.
Piatra de temelie a unei metode bune de învăţământ este ca pedagogii, profesorii împreună cu părinţii să folosească mai degrabă întrebările potrivite decât să dea explicaţii. Copilul trebuie să înveţe să gândească, să analizeze, să înţeleagă singur, pentru că în cazul în care doreşte să trăiască în această lume plină de stimuli,va trebui să găsească informaţia, să-şi organizeze cunoştinţele, să-şi dezvolte propriul mod de gândire şi să ştie să şi-l transmită pe nivele diferite celorlalţi.
În şcoala lui Shetinin copii experimentează unii cu alţii posibilitatea „întâlnirii”, posibilitatea contactelor şi a comuniunii pe plan sufletesc, spiritual, mental. Dacă „întâlnirea” reuşeşte, elevii pot să asimileze materia de 10 ani la matematică într-un singur an. Pot să realizeze „întâlnirea” cei care au cunoaştere apropiată şi vibraţii apropiate.
Structura din interiorul câmpului energetic poate prelua informaţia de la celălalt, de exemplu în cazul dragostei la prima vedere, nu vorbim nimic şi totuşi îl înţelegem pe celălalt, pe partener. În cadrul învăţării, cel care explică intră în legătură cu auditorul, intră în rezonanţă şi se acordează la acesta, iar când se întâmplă aceasta predarea cunoştinţelor se produce de la sine.
Este importantă servirea aproapelui, acesta este impulsul mobilizator. Nu matematica în sine este importantă, ci omul, cel care învaţă matematica. Ceea ce învaţă aici, este acel ceva - cum înţeleg sufletul, dorinţele, gândurile, celuilalt om. Cu cât este mai mare dorinţa de a întreba, a „de ce”-ului, cu atât este mai mare reuşita elevului şi mai rapidă avansarea.
Atenţia nu este pe învăţare (memorare) sau pe comentarii. Aici gândirea nu „permite” ca cineva să predea (elevii nu gândesc că cineva le predă ceva). În cadrul colaborării copilul nu simte cine este învăţătorul şi cine este elevul.
Atmosfera trebuie să fie deschisă, de onestitate, fără supărări, iritaţii sau frustrări pentru că acestea blochează procesul de învăţare. Apoi, se pot induce blocaje energetice în cazul în care se emite gândul că elevul nu poate şti ceva - („nu îi spun anumite lucruri că oricum nu are de unde să ştie”). În cazul rezolvării temelor, ce este important apare din amintire, iar ce nu este important se uită. Nu este voie ca sentimentul de nereuşită, de neputinţă să se cuibărească în noi. Cuvântul „nu aşa” nu exista în vorbirea antică, nu era vorba că ceva este „rău”. Totul este bine aşa cum este. Dacă ajungem pe un drum înfundat nu spunem că suntem într-un loc rău (nepotrivit), în schimb, gândim soluţii şi spunem: acum trebuie să mă întorc, după aceea o iau la dreapta etc.
Intenţia curată şi gândirea curată, rapidă şi detaliată îl fac pe om să înţeleagă mecanismele de funcţionare a lumii. Curăţenia spirituală ne conduce la o viaţă mai fericită. Credinţa Anastasiei în înţelegerea vieţii este dată de: Adevăr, Bucurie, Iubire. De aceea, dacă nu putem formula răspunsul la o întrebare, cu toate că el există în Univers, atunci după părerea ei intenţiile noastre nu sunt suficient de curate.
În creşterea copilului folosirea cuvintelor simple poate duce la schimbarea destinului, a viitorului. Să minţim este interzis cu desăvârşire. Trebuie să folosim cuvinte simple la locul şi momentul potrivit, cuvinte folosite cu intenţie, trăire şi inimă curată.
Academicianul Shetinin cunoaşte VEDELE antice, iar în şcoală a creat un Spaţiu de Iubire, astfel încât copii se simt foarte de bine acolo - Spaţiul de Iubire care se lărgeşte din ce în ce mai mult. Adevărul este Luminos ca Soarele. Acolo unde sunt discuţii despre care sistem este mai bun, acolo adevărul este ascuns. Ar putea fi dezbateri nesfârşite despre ce poate exista în spatele uşilor închise, dar dacă uşa este deschisă, atunci pentru toată lumea este clar şi, totodată, nu mai apar discuţii. Uşa adevărului este deschisă şi acum, doar ochii spiritului şi ai sufletului trebuie deschişi ca să vadă şi să-l recunoască (re-înţeleagă).
Legătura cu Universul (şcoala vieţii) se desfăşoară nu doar în lumea vizibilă, materială ci ea se întinde şi în lumea nevăzută. La fel ca şi la radio există numeroase posturi de emisie în jur, însă fiecare este receptor pe postul pe care este poziţionat. De cunoaştere, sentimente şi curăţenia interioară depinde postul pe care suntem poziţionaţi, cel care găseşte rezonanţă în noi. De obicei permitem să intre în noi acele informaţii pe care le înţelegem şi le putem folosii. Restul, deşi există, nu ne sunt accesibile. Schimbarea postului de recepţie este posibilă doar cu ajutorul cunoaşterii.
În lumea materială sunt multe posturi de emisie, surse de informaţie, care toate vor ca Adevărul lor să ne stăpânească, să ne orienteze viaţa aşa cum lor este mai bine. Dar întotdeauna de noi depinde dacă ascultăm emisiunile sau nu şi pentru asta noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea.
Informaţiile utile, venite din surse sigure le recunoaştem prin faptul că ne inundă cu o căldură, ne dă imboldul de a acţiona, de a crea astfel încât să nu stricăm nimic. Dacă apare o comandă, o poruncă sau un apel de undeva acela precis este o făcătură.
Trebuie să învăţăm să eliberăm bucurie, că, de nu, vom înghiţi ce ni se dă. Când apar vizitatori în şcoala lui Shetinin, după părerea Anastasiei, aceştia doresc doar să primească - fericire, bucurie... - ating copiii şi îi mângâie ca pe nişte pisici. Vor să primească cât mai mult din starea de bine, iar în schimb nu dau nimica. Copiii viitorului vor fi capabili să facă acestea - doar să dea - şi îi aşteaptă o viaţă mai fericită.
Puterea gândului este fără limite. Din păcate noi creăm cu materia pe care am substituit-o de viaţă şi asta doar se destramă, se degradează, neavând capacitatea de a se auto-reproduce. Dacă noi ne ocupăm cu distrugerea nu avem timp să creăm, să gândim. Dacă copii o să înţeleagă ce moştenire au primit nu o să mai dorească să o transmită mai departe.
Rădăcini - Ce pot face părinţii
În acceptare copilului este importantă crearea cu intenţie reciprocă şi conştientizarea importanţei rolului de părinte. Amândoi părinţii trebuie să-şi dorească copilul la fel. Cu această idee trebuie să fie împreună, că ei vor să conceapă, să creeze ceva deosebit, şi nu doar dorinţa trupească să-i mâne împreună. Anastasia pune întrebarea: "Cine vrea să vină pe lume ca rezultatul plăcerilor trupeşti?".
Părinţii sunt creatori. Creează o fiinţă în care există vibraţia lor şi, greu de înţeles, chiar viaţa lor. Crearea vieţii are secrete pe care nu le cunoaştem, nu le putem reproduce. (Acolo este ceva din creaţie ceea ce noi nu cunoaştem, nu cunoaştem taina creaţiei). Invenţiile omului nu pot să creeze fiinţe vii cu ajutorul aparatelor.
Mama trebuie să fie atentă ca să aibă posibilitatea să alăpteze cât mai mult timp posibil, pentru că asta face să se formeze o legătură de bază, specială, între copil şi mamă.
Cheia legăturilor este responsabilizarea. Dacă în conştiinţa omului este implantată idea că el poate crea, poate modela viitorul şi lucrurile, că totul este la îndemâna lui pentru asta, atunci el devine responsabil pentru lucrurile create – ceea ce duce la crearea unei lumi fără violenţă şi agresiune.
Este importantă apropierea de copil a gândurilor care sunt în jurul său. Copilul trebuie să simtă că el are totul, lumea este perfectă şi el este în ea. Să nu ruinăm această viziune încă din copilărie. Din acest motiv vocabularul folosit cu copii trebuie să fie atent luat în considerare şi foarte profund. Este foarte important să folosim cuvinte care exprimă senzaţii (stări sufleteşti).
Părinţii ar trebui să fie atenţi să nu-i deformeze viziunea despre lume şi să nu-l separe de ea. Este o mare responsabilitate pentru că întreţinerea şi alimentarea sistemelor depinde de părinţi, şi existăm datorită părinţilor. Părerea Anastasiei este că orice sistem doar îl separă pe om de Dumnezeu.
Şi pentru că copilul este o fiinţă divină, în natura sa, stă să ajungă să fie fericit. Drumul spre fericire este drumul spre Adevăr, iar acest drum îl pot arăt doar părinţi, de fapt drumul este pavat de faptele părinţilor. Părinţii de azi le doresc copiilor fericire, dar drumul spre obţinerea fericirii l-au uitat de mult.
Viaţa lor şi ei înşişi sunt cele mai bune exemple de fericire pentru copii.
Dacă copilul creşte într-o lume în care el este un străin, înconjurat de jucării ciudate şi complicate, nu poate să atingă totul, nu poate să meargă unde vrea, atunci asta învaţă el - că nu are dreptul să decidă pentru nimic, nu este stăpân în propriul său spaţiu - şi simte că l-au trădat cei care l-au adus pe lume. Şi din el va fii un adult trist, la fel şi experienţa trăită de părinţii.
Să nu vârâm în capul copilului imaginea pe care o avem noi despre lume, să nu-i oprim procesul de gândire. În schimb, el recunoaşte lumea vegetală ca parte a mecanismului din univers, intră în legătură cu corpurile cereşti, cu stelele şi cu ajutorul lor cunoaşte Adevărul foarte repede, se dezvoltă intens în psihologie, filosofie şi ştiinţă. Craniul este încă moale şi primeşte informaţiile din univers. Când observă o gânganie, o floare, copilul face legătura între lumea vie şi el însuşi, îşi dă seama şi înţelege sensul vieţii.
În mintea noastră ar trebui să stea mereu una din ipotezele de bază: copii noştri ne vor întrece în anumite lucruri, aceasta este şi puritatea intenţiilor. Prin răspunsurile lor la întrebările noastre, ne pun la probă, testează curăţenia noastră interioară. Să-i rugăm să ne ajute în activităţile de zi cu zi şi rezultatul muncii lor să nu-l corectăm sau criticăm.
Transferul valorilor spirituale este, în primul rând, obligaţia părinţilor: Adevărul şi toată moştenirea spirituală şi intelectuală. Nu atât oferirea unei cămăşi, a unui pantof sau a unei locuinţe contează, cât felul de învăţătură pe care-l transmite părintele, cu ce devine el interesant pentru copil.
Citind-o pe Anastasia: „Fiule, îţi las lucrul cel mai important: vei fi fericit, o să-ţi cumperi cămăşi, o să-ţi construieşti o casă, acum deja ştii cum se fac toate aceste lucruri.” Copiii pe care nu-i facem infirmi mental, vor găsi oportunităţi şi ne pot schimba ei pe noi.
Energia cea mai puternică este Energia Iubirii Pure - doar atât dacă am ştiut să dăm mai departe urmaşilor deja am dat totul. Dacă părinţii nu sunt în relaţii bune, din punctul de vedere al copilului cel mai bine este despărţirea pentru că el, din instinct, simte şi preia. Astfel de relaţii nu ar trebui păstrate ci mai degrabă ar trebui folosite pentru pasul următor. Nu avem voie să ne fie frică, durerea curăţă sufletul, măreşte viteza creaţiei, dă imboldul şi o nouă oportunitate pentru crearea unei vieţi mai bune.
Este sigur că în timpul citirii acestui material s-au născut întrebări care nu au primit răspuns, metode noi, filosofii care nu au putut fi conturate. De scris ar fi multe, poate nu totdeauna se poate descrie ceea ce se poate înţelege, simţi cu sufletul sau vedea cu ochii.
În ciuda faptului că relatările despre şcoala lui Shetinin par idealiste, aceasta există de zeci de ani. Din punct de vedere practic funcţionează - listele de aşteptare confirmă acest lucru.
Întrebarea este: dacă există în Rusia, în spaţiul cultural şi tradiţia rusă, se poate face şi la noi aşa ceva cu cultura şi tradiţia de aici???
