Credinta, religia, spiritualitatea, iubirea superioara si devotamentul sunt caracteristici ale zodiei Pesti. Fiecare individ este – mai mult sau mai putin – marcat de aceest semn, insa cei cu marcaj puternic dispun de o intelegere innascuta a misticismului. Sunt toleranti, au emotii profunde, simt dragostea si compasiunea universala, sustin fara sa judece. Empatia si sacrificiul se manifesta spontan si natural pentru ca ei vad unitatea tuturor lucrurilor.Apropierea de credinta este mai dificila pentru persoanele a caror structura implica o natura mai mult practica sau mentala si mai putin spirituala. Ele se conduc dupa principii, concepte, ratiune si gandirea abstracta.
“Iubirea este mai presus de adevar”
Iubirea este si ea simtita sau inteleasa diferit. Doar persoanele foarte evoluate pot sa ajunga la o mare profunzime a acestui sentiment si sa nutreasca dragostea superioara si neconditionata, pentru toti si pentru toate lucrurile. Dar orice credincios trebuie sa stie ca religia pune iubirea mai presus de adevar.
In epistola catre Corinteni din Noul Testament, apostolul Pavel scrie foarte frumos despre iubire si importanta ei, iar in finalul cap.13 spune: “…credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
Una dintre cele mai frumoase parabole din biblie este cea a “Fiului risipitor”. O pilda atat de veche, atribuita lui Isus, ar fi trebuit sa devina un exemplu de comportament pentru foarte multe persoane care impartasesc religia crestina. Povestea e simpla si chiar banala, insa ea contine multa intelepciune.
Este situatia unui tata care trebuie sa aleaga intre a ceda o parte din avere sau a intra in conflict cu fiul sau. Batranul a gandit ca averea se poate risipi dar iubirea copilului sau este mult mai importanta. Se afla totusi intr-o ipostaza foarte neplacuta. Iar alegerea sa implica riscuri mari; stia ca nu doar banii pot fi pierduti, ci si viata fiului. Insa intelege dorinta de libertate a tanarului, nerabdarea de a trai viata si a gusta toate placerile ei. Ii da partea de avere si-l lasa sa plece.
Dupa ceva timp, trecand prin lectii dure de viata, tanarul va intelege ca a renuntat la cel mai de pret lucru in schimbul unor placeri trecatoare. El constientizeaza greseala si – purificat de orgoliu – simte ca are taria de a se intoarce acasa, de a suporta blamul familiei, prietenilor, vecinilor, considerand ca doar si o farama din marea bunatate a tatalui sau il va face fericit.
Intoarcerea fiului risipitor este o mare bucurie, o adevarata sarbatoare pentru parintele ce se temea pentru viata acestuia. Acum tatal nu isi regaseste doar fiul pierdut ci si o persoana transformata, inteleapta si plina de iubire.
Povestea ar fi putut avea un final fericit daca nu ar fi intervenit invidia si judecata gresita a fratelui care pune mai presus de dragoste ideea de dreptate si adevar.
Aceasta pilda e data spre intelegerea iubirii lui D-zeu fata de oameni; ca sa avem in vedere faptul ca nu primeaza niciodata in fata Lui ideea de dreptate, ci doar cea de iubire. Adesea asteptam ca D-zeu sa faca dreptate si sa ne rasplateasca “meritele” ori credinta; cand de fapt ar trebui sa fim iubitori si recunoscatori pentru tot ce am primit in dar inca din prima clipa de viata.
D-zeu nu judeca; El doar iubeste ca un tata.
Iar atunci cand ni se intampla lucruri rele nu inseamna ca am fost pedepsiti de El. Este doar o consecinta a purtarii noastre neconforme cu iubirea universala; inseamna ca ne-am departat de natura, am alergat dupa himere si am actionat impotriva fiintei noastre.
Autor: astrolog Ariela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu