- Recent, Fortele Navale ale Federatiei Ruse au desecretizat “dosarul OZN”, ce contine marturii si rapoarte ale ofiterilor superiori rusi, referitoare la obiecte neidentificate si la baze misterioase, observate in adancurile oceanelor. Se apreciaza, totusi, ca informatiile date publicitatii reprezinta doar o parte din dosarul complet al documentelor detinute de autoritatile de la Kremlin –
Aprilie 2011 – Obiect neidentificat in largul coastelor Suediei
Pe data de 5 mai, anul acesta, unul din cele mai mari cotidiene ale Suediei, “Aftonbladet”, lansa o stire de ultima ora: “In apele teritoriale suedeze a fost observat un presupus submarin neidentificat”.
Conform articolului, in dimineata zilei de 13 aprilie, Hanna Harge, o femeie ce locuia intr-o suburbie a Stockholmului, in timp ce isi plimba cainele pe tarmul golfului Baggensfjarden, a vazut pe suprafata apei ceva ce parea a fi un submarin ce se deplasa silentios. Ea a reusit sa fotografieze suspectul obiect plutitor si, imediat, i-a chemat si pe cei doi fii
ai sai, pentru a fi martori la eveniment. Desi parea un submarin militar, intreaga familie a trait un sentiment straniu, de disconfort. “Era ca si cum am fi vazut un monstru”, declara Hanna Harge. In aceeasi zi, a trimis imaginea autoritatilor militare suedeze si de atunci incidentul se investigheaza amanuntit.
In scurt timp, Ministerul Apararii al Regatului suedez a emis un comunicat potrivit caruia fortele navale nu desfasurasera in acea dimineata nici un fel de manevre in golful Baggensfjarden din apele Marii Baltice. La resedinta Hannei Harge a fost trimisa o echipa de ofiteri ai Serviciului de Informatii al Marinei suedeze.
Intreaga familie a fost intervievata ore in sir, iar tot evenimentul a fost reconstituit pas cu pas. Obiectul neidentificat avea o lungime de aproximativ 100 de metri si se deplasa cu o viteza intre 10 si 15 kilometri pe ora. Dupa strania intamplare, in presa internationala au aparut mai multe supozitii referitoare la originea obiectului neidentificat.
S-au vehiculat ipoteze precum: submarin rusesc, monstrul “Nessie” sau obiect subacvatic neidentificat (OSN).
Acest caz insa nu este unul singular.
In apele teritoriale suedeze
Hanna Harge si cei doi fii in golful Baggensfjarden
au fost semnalate obiecte subacvatice neidentificate inca din anii ‘70. In acea perioada, Suedia credea ca doar vecina ei, U.R.S.S., era in stare de asemenea manevre subacvatice. Uniunea Sovietica si Suedia se aflau la un pas de a intra intr-un conflict deschis.
Ca raspuns la acuzatiile suedeze, amiralul S.G. Gorskov, sef al Marinei Sovietice, a declarat ca acorda permisiunea marinei militare suedeze sa torpileze acele submarine, presupuse a fi ale U.R.S.S.-ului, si apoi sa arate lumii intregi epavele.
In toamna anului 1972, unitatile navale suedeze au declansat o actiune masiva in fiordul Sognefjord, in tentativa de a forta iesirea la suprafata a unui presupus submarin intrus. Mai multe nave rapide anti-submarin au lansat un atac cu torpile si bombe asupra obiectului necunoscut reperat.
Deodata, pe cer s-au ivit niste aparate de zbor de origine si constructie necunoscuta, asemanatoare elicopterelor, de culoare neagra, fara semne de recunoastere. La aparitia lor, aparatura electronica de pe vasele anti-submarin a incetat sa functioneze, iar “submarinul” inamic a disparut fara urma.
Obiectul neidentificat. Fotografie realizata de Hanna Harge
In anii ‘80, in presa suedeza apareau periodic comunicate ce aminteau de cele din timpul razboiului: septembrie 1982 – “Submarine in arhipelagul suedez”; octombrie 1982 – “Au fost plasate campuri de mine si s-au lansat cele mai moderne torpile impotriva unui submarin.
Tinta insa a fost ratata.”; mai 1983 – “Flota suedeza cauta zi si noapte submarinele inamice aparute pe sonare.” Apogeul acestor comunicari a fost atins in 1986, cand din iulie si pana in august s-au emis 15 rapoarte ce semnalau prezenta unor submarine neidentificate in apele teritoriale suedeze. Submarine sau OSN-uri?
Rotile lui Buddha
Este vizitata planeta noastra de extraterestri sau nu? Stiinta nu a reusit sa raspunda la aceasta intrebare, desi zilnic, peste tot in lume, apar sute de marturii despre OZN-uri. Sa presupunem ca extraterestrii exista. Unde altundeva, daca nu sub apa, ar alege ei sa-si ascunda bazele? Se cunoaste faptul ca suprafata Pamantului este acoperita de “uscat” numai in proportie de 30%.
Restul o constituie intinderile de apa, unde omul isi face aparitia doar cand si cand, oceanele planetare fiind in mare parte neexplorate, datorita conditiilor improprii, de bezna totala, temperaturi extreme si presiune mortala.
Omul cunoaste mai multe lucruri despre ce se intampla pe Luna decat in adancurile apelor. Si tocmai de aici se pare ca vin regulat cele mai multe informatii legate de anumite aparitii misterioase. Cel putin acestea sunt declaratiile unor inalti ofiteri ai marinei militare ruse – oameni cu solide cunostinte tehnice, fizice si mecanice, perfect echilibrati psihic, ei fiind periodic supusi examenelor medicale.
Nava sovietica “Raduga” in Marea Rosie (1966)
Rapoartele despre OSN-uri au aparut cu mult inaintea celor despre obiectele zburatoare. Astfel, inca din antichitate, navigatorii au observat la suprafata apelor cercuri fluorescente, in cele mai multe cazuri de culoare verzuie sau albicioasa, care se roteau. Diametrul acestor cercuri varia de la cativa metri la cateva mile. Mentionari asupra unor astfel de fenomene au aparut in mai multe texte medievale.
Europenii numeau aceste cercuri “caruselul diavolului”, iar intalnirea cu ele era considerata un semn rau. Navigatorii chinezi, dimpotriva, socoteau asemenea aparitii ca fiind de bun augur si le numeau “rotile lui Buddha”. Odata cu dezvoltarea extensiva a submarinelor din secolul XX, omenirea s-a lovit din nou de provocarea adancurilor oceanului planetar.
Ce ascund dosarele marinei rusesti?
Presedintele Academiei pentru Ufologie Aplicata, doctor in stiinte fizice si fost ofiter de marina, Vladimir Ajaja este considerat a fi fondatorul ufologiei din Rusia. “Mihail Gorbaciov a fost primul si ultimul sef de stat care a constientizat importanta majora a studierii fenomenului OZN in Rusia”, declara recent academicianul.
“In timpul mandatului sau, s-a constituit un centru de ufologie, al carui presedinte sunt. Intre anii 1990-1995, sute de experti fizicieni, chimisti, biologi, au lucrat in acest centru. Am adunat atunci tone de informatii, din ultimii 25 de ani, ce dovedesc existenta OZN-urilor. Cu siguranta exista si alte civilizatii, indiferent daca ne place sau nu!
Insa termenul de “extraterestru” consider ca nu este potrivit, pentru ca nu avem nici o dovada ca aceste fiinte vin de pe alte planete.
Discuri in marea Barentz
Poate ca ele au existat dintotdeauna pe planeta noastra, sub ape, caci 50% din marturiile despre OZN-uri sunt legate de oceane si inca 15%, de lacuri.”
Dupa ce a studiat sute de rapoarte, marturii, fotografii si desene, academicianul Vladimir Ajaja a ajuns la concluzia ca aceste fiinte folosesc apa pe post de combustibil pentru navele lor. “In urma cu cativa ani, am primit un raport din Australia, potrivit caruia un OZN fusese observat cum aterizeaza pe un rezervor cu 38 de tone de apa.
Dupa cateva minute, cand nava neidentificata si-a luat zborul, in rezervor nu mai exista nici un strop de apa. In aer plutea un miros puternic, neplacut, de ozon, ceea ce demonstra clar ca apa fusese descompusa in oxigen si hidrogen. Ulterior, elementele au fost comprimate sub presiunea a sute de atmosfere. Acest lucru uimitor explica aparitia aparatelor neidentificate in jurul apelor”.
Incidentul Odesa
Primul caz mentionat in “dosarul OZN” al flotei URSS se refera la incidentul Odesa. In august 1950, echipajul unui crucisator militar sovietic, apartinand bazei navale de la Sevastopol, a raportat identificarea unui OSN in apele Marii Negre.
De atunci, marina sovietica a inceput sa tina o evidenta stricta, privitoare la numarul cazurilor de OSN-uri. Conform rapoartelor autoritatilor rusesti, date recent publicitatii, aceste cazuri s-au ridicat la peste 300.
Totusi, numai cateva dintre ele au fost prezentate mass-mediei internationale, ceea ce ne determina, in mod just, sa ne intrebam: oare ce altceva mai ascund dosarele marinei rusesti?
Contraamiralul Vladimir Monastirsin
Un fenomen asemanator a fost relatat de contraamiralul Vladimir Monastirsin. Conform spuselor sale, in perioada cand avea functia de comandant al flotei de submarine sovietice, in anii 1980, a primit un raport de la capitanul unei nave de razboi, ce se deplasa in apele Oceanului Pacific.
In relatarea oficiala se transmitea ca, prin intermediul aparaturii de detectie a submarinelor, se reperase un obiect subacvatic necunoscut. Initial, comandantul crucisatorului a presupus ca este vorba despre un submarin american aflat in misiune de spionaj.
Nava sovietica s-a indreptat spre “dusman”, pentru a stabili daca ipoteza lor era corecta. Insa cand au ajuns in apropierea lui, aparatul neidentificat a “pornit motoarele”, scufundandu-se cu o viteza uluitoare, de aproximativ 400 de kilometri pe ora, la o adancime de peste 3 mii de metri. Capitanul sovietic era de-a dreptul socat.
Cel mai performant submarin de care auzise vreodata nu depasea viteza de 65 km/ora, iar media de submersiune era de 250-300 de metri adancime.
In toamna anului 1977, la Comandamentul Fortelor Navale sovietice s-a primit relatarea oficiala a capitanului de gradul III, V. Darankin, comandant al unui crucisator al flotei de nord, in care raporta un eveniment la fel de straniu ca toate celelalte de pana atunci. In dimineata zilei de 7 octombrie se afla in misiune de patrulare in Marea Barentz, la aproximativ 200 de mile de tarm.
Deodata, din apa au tasnit niste obiecte zburatoare stranii, de marimea unor elicoptere, ca niste discuri metalice.
Amiralul S. G. Gorskov
Cele noua aparate neidentificate au inconjurat amenintator nava sovietica si, timp de 18 minute, s-au invartit in jurul ei. Alarmat, capitanul Darankin a incercat sa ia legatura cu baza flotei de nord, pentru a primi instructiuni.
Numai ca legatura, in mod inexplicabil, nu a putut fi realizata. Intalnirea era atat de ciudata, atat de necrezut, incat capitanul a dat comanda intregului echipaj de a observa aparatele de zbor neidentificate si de a le desena cat mai detaliat. In acea perioada, guvernul de la Kremlin considera asemenea teorii antistiintifice, iar marturiile fara dovezi solide ale unor astfel de aparitii puteau fi considerate mincinoase.
Desenele si declaratiile membrilor echipajului aveau rolul de a intari afirmatiile din raportul inaintat. Dupa o perioada, obiectele neidentificate s-au pierdut catre linia orizontului, cu o viteza teribila. Imediat dupa disparitia lor, legaturile cu baza s-au restabilit, iar capitanul Darankin a transmis o radiograma urgenta. In scurt timp, in zona au ajuns mai multe avioane sovietice, insa incidentul era deja consumat.
Fantomele de pe fundul oceanelor
Cele mai multe rapoarte si marturii legate de aparitii ale unor obiecte submersibile neidentificate au inceput sa curga inca din anii ‘50.
In timpul Razboiului Rece, la bazele navale sovietice veneau tot mai des rapoarte ce contineau relatari, formulate intr-un limbaj laconic si sec, ale comandantilor submarinelor atomice, in special cu misiuni de patrulare in marile emisferei nordice, care confirmau prezenta, la mare adancime, a unor aparate-submarin necunoscute.
Lacul Baikal. Desen realizat de pescari
De obicei, aceste obiecte subacvatice neidentificate isi faceau simtita prezenta mai intai prin sunete stranii. Prin intermediul aparaturii hidroacustice de la bordul submarinelor s-au captat semnale ciudate, asemanatoare oracaitului de broaste. De altfel, in jargonul ofiterilor flotei sovietice, OZN-urile purtau numele de “cvaker” (oac-oac).
Ulterior, denumirea a fost folosita chiar si in documentele oficiale. Viteza de deplasare a acestor “cvakeri” a fost estimata, cu ajutorul radarelor, la aproximativ 200 km/ora, ele fiind mai rapide decat orice nava cunoscuta in acea perioada.
In rapoarte mai era specificat un amanunt straniu: in preajma acestor obiecte necunoscute, membrii echipajelor de la bordul submarinelor sovietice simteau un disconfort psihic, o teama inexplicabila si chiar dureri de cap subite.
La sfarsitul anilor 1970, zonele in care aceste sunete au fost auzite au inceput sa se extinda din Marea Barentz catre zonele sudice, ajungand pana in Marea Nordului si chiar in Oceanul Atlantic. In consecinta, Academia de Stiinte a URSS, impreuna cu reprezentantii flotei, a creat o comisie speciala de investigatie a acestui fenomen.
Sarcina principala era de a studia, analiza si clasifica toate aceste aparitii inexplicabile din oceane, considerate ca fiind un potential pericol asupra securitatii nationale.
La inceputul anilor ‘80, programul “Cvaker” a fost inchis brusc. Sutele de dosare, materiale si rapoarte, clasate sub stampila “Top Secret”, au disparut in adancurile arhivelor navale sovietice. De ce comisia a fost desfiintata atat de subit ramane neclar, dar este usor de inteles de ce rezultatele activitatii sale au ramas strict secrete. Fiecare stat pastreaza anumite informatii confidentiale din domenii sensibile, cum ar fi si cel al obiectelor neidentificate.
Dar asemenea sunete si semnale stranii au fost receptionate, sub apa, nu numai de flota sovietica, ci si de cea americana. Astfel, in anii ‘60, in Triunghiul Bermudelor din Oceanul Atlantic, oamenii de stiinta americani, atent supravegheati de ofiteri ai Forteleor Navale, au condus un experiment.
Timp de mai multe zile, s-au transmis o serie de semnale radio dintr-un punct catre un altul. In mod inexplicabil, semnalele nu primeau raspuns imediat, asa cum se intampla de regula, ci dupa cateva minute, ore sau chiar dupa o zi. Insa faptul cel mai straniu este ca aceste mesaje se amestecau cu unele de provenienta necunoscuta.
Savantii americanii au ajuns la concluzia ca mesajele primite nu constituiau nici ecouri, si nici o repetare a primului semnal, ci un mesaj independent. De undeva, din adancuri, cineva le receptiona mesajele, iar apoi, pe aceeasi lungime radio, transmitea mesajul propriu.
Atunci, in anii 1960, aceste semnale nu au putut fi descifrate. Dupa 30 de ani, experimentul a fost repetat si monitorizat de inalti functionari de la Pentagon. Dar, dupa cum ne asteptam, rezultatele nu au fost date publicitatii.
Civilizatii subacvatice necunoscute
Conform statisticilor Academiei pentru Ufologie Aplicata din Rusia, Oceanul Atlantic este locul in care s-au raportat cele mai multe fenomene subacvatice stranii, s-au captat cele mai multe semnale de provenienta necunoscuta si s-au inregistrat cele mai multe cazuri de intalniri cu obiecte neidentificate.
Astfel, s-a ajuns la ipoteza conform careia este posibil ca, in anumite puncte, la mare adancime, sa existe niste baze de origine “non-pamanteana”, ale unei alte civilizatii, care stapaneste fundul oceanului sau provine dintr-o lume paralela.
Amiralul Vladimir Cernavin
In vara anului 1991, la o conferinta din orasul Freeport, statul Bahamas, doctorul in stiinte oceanografice, Meyer Verlag, a facut o declaratie cel putin bizara. El sustinea ca, in timpul unui experiment desfasurat in faimoasa zona din Triunghiul Bermudelor, cu ajutorul unui echipament special, a detectat, la 600 de metri adancime, doua piramide gigantice, mai mari decat cele egiptene.
Conform spuselor savantului, acestea ar fi fost construite relativ recent, acum aproximativ 50 de ani, cu o tehnologie necunoscuta, dintr-un material similar sticlei, insa foarte gros.
El a mentionat ca intentioneaza sa realizeze o noua expeditie subacvatica, pana la misterioasele piramide, si ca peste cateva luni va prezenta un raport detaliat, cu fotografii si coordonatele exacte. Insa si rezultatele acestui studiu au ramas necunoscute.
Un alt loc unde s-au semnalat aparitii misterioase ale unor obiecte neidentificate este lacul Baikal, cea mai adanca intindere de apa dulce, statatoare, din lume. Au existat zeci de marturii ale pescarilor, care relatau ca au vazut adesea niste lumini puternice, ce veneau din adancuri, si uneori, chiar obiecte stranii, care zburau razant cu apa.
In 1982, o echipa de scafandri militari sovietici, ce se antrena in apele lacului, a reperat un grup de creaturi ce pareau de origine umanoida, imbracati in costume de culoare argintie. Intalnirea s-a produs la o adancime de 50 de metri.
Scafandrii au incercat sa se apropie de “straini”, insa acestia s-au scufundat in adancuri cu o viteza neomeneasca. In aceasta incercare, trei din cei sapte membri ai echipei au murit.
Ar fi, desigur, naiv sa presupunem ca ofiterii fortelor navale rusesti sau oamenii de stiinta americani au dezvaluit toate informatiile pe care le-au acumulat in ultimele zeci de ani. Desi, teoretic, dosarele obiectelor subacvatice neidentificate s-au facut publice, majoritatea documentelor sunt in continuare secretizate. Raspunsurile nu se cunosc. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista.
Aprilie 2011 – Obiect neidentificat in largul coastelor Suediei
Pe data de 5 mai, anul acesta, unul din cele mai mari cotidiene ale Suediei, “Aftonbladet”, lansa o stire de ultima ora: “In apele teritoriale suedeze a fost observat un presupus submarin neidentificat”.
Conform articolului, in dimineata zilei de 13 aprilie, Hanna Harge, o femeie ce locuia intr-o suburbie a Stockholmului, in timp ce isi plimba cainele pe tarmul golfului Baggensfjarden, a vazut pe suprafata apei ceva ce parea a fi un submarin ce se deplasa silentios. Ea a reusit sa fotografieze suspectul obiect plutitor si, imediat, i-a chemat si pe cei doi fii
ai sai, pentru a fi martori la eveniment. Desi parea un submarin militar, intreaga familie a trait un sentiment straniu, de disconfort. “Era ca si cum am fi vazut un monstru”, declara Hanna Harge. In aceeasi zi, a trimis imaginea autoritatilor militare suedeze si de atunci incidentul se investigheaza amanuntit.
In scurt timp, Ministerul Apararii al Regatului suedez a emis un comunicat potrivit caruia fortele navale nu desfasurasera in acea dimineata nici un fel de manevre in golful Baggensfjarden din apele Marii Baltice. La resedinta Hannei Harge a fost trimisa o echipa de ofiteri ai Serviciului de Informatii al Marinei suedeze.
Intreaga familie a fost intervievata ore in sir, iar tot evenimentul a fost reconstituit pas cu pas. Obiectul neidentificat avea o lungime de aproximativ 100 de metri si se deplasa cu o viteza intre 10 si 15 kilometri pe ora. Dupa strania intamplare, in presa internationala au aparut mai multe supozitii referitoare la originea obiectului neidentificat.
S-au vehiculat ipoteze precum: submarin rusesc, monstrul “Nessie” sau obiect subacvatic neidentificat (OSN).
Acest caz insa nu este unul singular.
In apele teritoriale suedeze
Hanna Harge si cei doi fii in golful Baggensfjarden�
Ca raspuns la acuzatiile suedeze, amiralul S.G. Gorskov, sef al Marinei Sovietice, a declarat ca acorda permisiunea marinei militare suedeze sa torpileze acele submarine, presupuse a fi ale U.R.S.S.-ului, si apoi sa arate lumii intregi epavele.
In toamna anului 1972, unitatile navale suedeze au declansat o actiune masiva in fiordul Sognefjord, in tentativa de a forta iesirea la suprafata a unui presupus submarin intrus. Mai multe nave rapide anti-submarin au lansat un atac cu torpile si bombe asupra obiectului necunoscut reperat.
Deodata, pe cer s-au ivit niste aparate de zbor de origine si constructie necunoscuta, asemanatoare elicopterelor, de culoare neagra, fara semne de recunoastere. La aparitia lor, aparatura electronica de pe vasele anti-submarin a incetat sa functioneze, iar “submarinul” inamic a disparut fara urma.
Obiectul neidentificat. Fotografie realizata de Hanna Harge�
In anii ‘80, in presa suedeza apareau periodic comunicate ce aminteau de cele din timpul razboiului: septembrie 1982 – “Submarine in arhipelagul suedez”; octombrie 1982 – “Au fost plasate campuri de mine si s-au lansat cele mai moderne torpile impotriva unui submarin.
Tinta insa a fost ratata.”; mai 1983 – “Flota suedeza cauta zi si noapte submarinele inamice aparute pe sonare.” Apogeul acestor comunicari a fost atins in 1986, cand din iulie si pana in august s-au emis 15 rapoarte ce semnalau prezenta unor submarine neidentificate in apele teritoriale suedeze. Submarine sau OSN-uri?
Rotile lui Buddha
Este vizitata planeta noastra de extraterestri sau nu? Stiinta nu a reusit sa raspunda la aceasta intrebare, desi zilnic, peste tot in lume, apar sute de marturii despre OZN-uri. Sa presupunem ca extraterestrii exista. Unde altundeva, daca nu sub apa, ar alege ei sa-si ascunda bazele? Se cunoaste faptul ca suprafata Pamantului este acoperita de “uscat” numai in proportie de 30%.
Restul o constituie intinderile de apa, unde omul isi face aparitia doar cand si cand, oceanele planetare fiind in mare parte neexplorate, datorita conditiilor improprii, de bezna totala, temperaturi extreme si presiune mortala.
Omul cunoaste mai multe lucruri despre ce se intampla pe Luna decat in adancurile apelor. Si tocmai de aici se pare ca vin regulat cele mai multe informatii legate de anumite aparitii misterioase. Cel putin acestea sunt declaratiile unor inalti ofiteri ai marinei militare ruse – oameni cu solide cunostinte tehnice, fizice si mecanice, perfect echilibrati psihic, ei fiind periodic supusi examenelor medicale.
Nava sovietica “Raduga” in Marea Rosie (1966)�
Rapoartele despre OSN-uri au aparut cu mult inaintea celor despre obiectele zburatoare. Astfel, inca din antichitate, navigatorii au observat la suprafata apelor cercuri fluorescente, in cele mai multe cazuri de culoare verzuie sau albicioasa, care se roteau. Diametrul acestor cercuri varia de la cativa metri la cateva mile. Mentionari asupra unor astfel de fenomene au aparut in mai multe texte medievale.
Europenii numeau aceste cercuri “caruselul diavolului”, iar intalnirea cu ele era considerata un semn rau. Navigatorii chinezi, dimpotriva, socoteau asemenea aparitii ca fiind de bun augur si le numeau “rotile lui Buddha”. Odata cu dezvoltarea extensiva a submarinelor din secolul XX, omenirea s-a lovit din nou de provocarea adancurilor oceanului planetar.
Ce ascund dosarele marinei rusesti?
Presedintele Academiei pentru Ufologie Aplicata, doctor in stiinte fizice si fost ofiter de marina, Vladimir Ajaja este considerat a fi fondatorul ufologiei din Rusia. “Mihail Gorbaciov a fost primul si ultimul sef de stat care a constientizat importanta majora a studierii fenomenului OZN in Rusia”, declara recent academicianul.
“In timpul mandatului sau, s-a constituit un centru de ufologie, al carui presedinte sunt. Intre anii 1990-1995, sute de experti fizicieni, chimisti, biologi, au lucrat in acest centru. Am adunat atunci tone de informatii, din ultimii 25 de ani, ce dovedesc existenta OZN-urilor. Cu siguranta exista si alte civilizatii, indiferent daca ne place sau nu!
Insa termenul de “extraterestru” consider ca nu este potrivit, pentru ca nu avem nici o dovada ca aceste fiinte vin de pe alte planete.
Discuri in marea Barentz�
Dupa ce a studiat sute de rapoarte, marturii, fotografii si desene, academicianul Vladimir Ajaja a ajuns la concluzia ca aceste fiinte folosesc apa pe post de combustibil pentru navele lor. “In urma cu cativa ani, am primit un raport din Australia, potrivit caruia un OZN fusese observat cum aterizeaza pe un rezervor cu 38 de tone de apa.
Dupa cateva minute, cand nava neidentificata si-a luat zborul, in rezervor nu mai exista nici un strop de apa. In aer plutea un miros puternic, neplacut, de ozon, ceea ce demonstra clar ca apa fusese descompusa in oxigen si hidrogen. Ulterior, elementele au fost comprimate sub presiunea a sute de atmosfere. Acest lucru uimitor explica aparitia aparatelor neidentificate in jurul apelor”.
Incidentul Odesa
Primul caz mentionat in “dosarul OZN” al flotei URSS se refera la incidentul Odesa. In august 1950, echipajul unui crucisator militar sovietic, apartinand bazei navale de la Sevastopol, a raportat identificarea unui OSN in apele Marii Negre.
De atunci, marina sovietica a inceput sa tina o evidenta stricta, privitoare la numarul cazurilor de OSN-uri. Conform rapoartelor autoritatilor rusesti, date recent publicitatii, aceste cazuri s-au ridicat la peste 300.
Totusi, numai cateva dintre ele au fost prezentate mass-mediei internationale, ceea ce ne determina, in mod just, sa ne intrebam: oare ce altceva mai ascund dosarele marinei rusesti?
Contraamiralul Vladimir Monastirsin�
Un fenomen asemanator a fost relatat de contraamiralul Vladimir Monastirsin. Conform spuselor sale, in perioada cand avea functia de comandant al flotei de submarine sovietice, in anii 1980, a primit un raport de la capitanul unei nave de razboi, ce se deplasa in apele Oceanului Pacific.
In relatarea oficiala se transmitea ca, prin intermediul aparaturii de detectie a submarinelor, se reperase un obiect subacvatic necunoscut. Initial, comandantul crucisatorului a presupus ca este vorba despre un submarin american aflat in misiune de spionaj.
Nava sovietica s-a indreptat spre “dusman”, pentru a stabili daca ipoteza lor era corecta. Insa cand au ajuns in apropierea lui, aparatul neidentificat a “pornit motoarele”, scufundandu-se cu o viteza uluitoare, de aproximativ 400 de kilometri pe ora, la o adancime de peste 3 mii de metri. Capitanul sovietic era de-a dreptul socat.
Cel mai performant submarin de care auzise vreodata nu depasea viteza de 65 km/ora, iar media de submersiune era de 250-300 de metri adancime.
In toamna anului 1977, la Comandamentul Fortelor Navale sovietice s-a primit relatarea oficiala a capitanului de gradul III, V. Darankin, comandant al unui crucisator al flotei de nord, in care raporta un eveniment la fel de straniu ca toate celelalte de pana atunci. In dimineata zilei de 7 octombrie se afla in misiune de patrulare in Marea Barentz, la aproximativ 200 de mile de tarm.
Deodata, din apa au tasnit niste obiecte zburatoare stranii, de marimea unor elicoptere, ca niste discuri metalice.
Amiralul S. G. Gorskov�
Numai ca legatura, in mod inexplicabil, nu a putut fi realizata. Intalnirea era atat de ciudata, atat de necrezut, incat capitanul a dat comanda intregului echipaj de a observa aparatele de zbor neidentificate si de a le desena cat mai detaliat. In acea perioada, guvernul de la Kremlin considera asemenea teorii antistiintifice, iar marturiile fara dovezi solide ale unor astfel de aparitii puteau fi considerate mincinoase.
Desenele si declaratiile membrilor echipajului aveau rolul de a intari afirmatiile din raportul inaintat. Dupa o perioada, obiectele neidentificate s-au pierdut catre linia orizontului, cu o viteza teribila. Imediat dupa disparitia lor, legaturile cu baza s-au restabilit, iar capitanul Darankin a transmis o radiograma urgenta. In scurt timp, in zona au ajuns mai multe avioane sovietice, insa incidentul era deja consumat.
Fantomele de pe fundul oceanelor
Cele mai multe rapoarte si marturii legate de aparitii ale unor obiecte submersibile neidentificate au inceput sa curga inca din anii ‘50.
In timpul Razboiului Rece, la bazele navale sovietice veneau tot mai des rapoarte ce contineau relatari, formulate intr-un limbaj laconic si sec, ale comandantilor submarinelor atomice, in special cu misiuni de patrulare in marile emisferei nordice, care confirmau prezenta, la mare adancime, a unor aparate-submarin necunoscute.
Lacul Baikal. Desen realizat de pescari�
Ulterior, denumirea a fost folosita chiar si in documentele oficiale. Viteza de deplasare a acestor “cvakeri” a fost estimata, cu ajutorul radarelor, la aproximativ 200 km/ora, ele fiind mai rapide decat orice nava cunoscuta in acea perioada.
In rapoarte mai era specificat un amanunt straniu: in preajma acestor obiecte necunoscute, membrii echipajelor de la bordul submarinelor sovietice simteau un disconfort psihic, o teama inexplicabila si chiar dureri de cap subite.
La sfarsitul anilor 1970, zonele in care aceste sunete au fost auzite au inceput sa se extinda din Marea Barentz catre zonele sudice, ajungand pana in Marea Nordului si chiar in Oceanul Atlantic. In consecinta, Academia de Stiinte a URSS, impreuna cu reprezentantii flotei, a creat o comisie speciala de investigatie a acestui fenomen.
Sarcina principala era de a studia, analiza si clasifica toate aceste aparitii inexplicabile din oceane, considerate ca fiind un potential pericol asupra securitatii nationale.
La inceputul anilor ‘80, programul “Cvaker” a fost inchis brusc. Sutele de dosare, materiale si rapoarte, clasate sub stampila “Top Secret”, au disparut in adancurile arhivelor navale sovietice. De ce comisia a fost desfiintata atat de subit ramane neclar, dar este usor de inteles de ce rezultatele activitatii sale au ramas strict secrete. Fiecare stat pastreaza anumite informatii confidentiale din domenii sensibile, cum ar fi si cel al obiectelor neidentificate.
Dar asemenea sunete si semnale stranii au fost receptionate, sub apa, nu numai de flota sovietica, ci si de cea americana. Astfel, in anii ‘60, in Triunghiul Bermudelor din Oceanul Atlantic, oamenii de stiinta americani, atent supravegheati de ofiteri ai Forteleor Navale, au condus un experiment.
Timp de mai multe zile, s-au transmis o serie de semnale radio dintr-un punct catre un altul. In mod inexplicabil, semnalele nu primeau raspuns imediat, asa cum se intampla de regula, ci dupa cateva minute, ore sau chiar dupa o zi. Insa faptul cel mai straniu este ca aceste mesaje se amestecau cu unele de provenienta necunoscuta.
Savantii americanii au ajuns la concluzia ca mesajele primite nu constituiau nici ecouri, si nici o repetare a primului semnal, ci un mesaj independent. De undeva, din adancuri, cineva le receptiona mesajele, iar apoi, pe aceeasi lungime radio, transmitea mesajul propriu.
Atunci, in anii 1960, aceste semnale nu au putut fi descifrate. Dupa 30 de ani, experimentul a fost repetat si monitorizat de inalti functionari de la Pentagon. Dar, dupa cum ne asteptam, rezultatele nu au fost date publicitatii.
Civilizatii subacvatice necunoscute
Conform statisticilor Academiei pentru Ufologie Aplicata din Rusia, Oceanul Atlantic este locul in care s-au raportat cele mai multe fenomene subacvatice stranii, s-au captat cele mai multe semnale de provenienta necunoscuta si s-au inregistrat cele mai multe cazuri de intalniri cu obiecte neidentificate.
Astfel, s-a ajuns la ipoteza conform careia este posibil ca, in anumite puncte, la mare adancime, sa existe niste baze de origine “non-pamanteana”, ale unei alte civilizatii, care stapaneste fundul oceanului sau provine dintr-o lume paralela.
Amiralul Vladimir Cernavin�
Conform spuselor savantului, acestea ar fi fost construite relativ recent, acum aproximativ 50 de ani, cu o tehnologie necunoscuta, dintr-un material similar sticlei, insa foarte gros.
El a mentionat ca intentioneaza sa realizeze o noua expeditie subacvatica, pana la misterioasele piramide, si ca peste cateva luni va prezenta un raport detaliat, cu fotografii si coordonatele exacte. Insa si rezultatele acestui studiu au ramas necunoscute.
Un alt loc unde s-au semnalat aparitii misterioase ale unor obiecte neidentificate este lacul Baikal, cea mai adanca intindere de apa dulce, statatoare, din lume. Au existat zeci de marturii ale pescarilor, care relatau ca au vazut adesea niste lumini puternice, ce veneau din adancuri, si uneori, chiar obiecte stranii, care zburau razant cu apa.
In 1982, o echipa de scafandri militari sovietici, ce se antrena in apele lacului, a reperat un grup de creaturi ce pareau de origine umanoida, imbracati in costume de culoare argintie. Intalnirea s-a produs la o adancime de 50 de metri.
Scafandrii au incercat sa se apropie de “straini”, insa acestia s-au scufundat in adancuri cu o viteza neomeneasca. In aceasta incercare, trei din cei sapte membri ai echipei au murit.
Ar fi, desigur, naiv sa presupunem ca ofiterii fortelor navale rusesti sau oamenii de stiinta americani au dezvaluit toate informatiile pe care le-au acumulat in ultimele zeci de ani. Desi, teoretic, dosarele obiectelor subacvatice neidentificate s-au facut publice, majoritatea documentelor sunt in continuare secretizate. Raspunsurile nu se cunosc. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu